Sunteți pe pagina 1din 22

Temperatura corpului si metode de masurare

Temperatura corpului reprezinta metoda prin care organismul dumneavoastra reuseste sa produca sau sa elimine caldura, astfel incat aceasta ramana in parametrii normali. Organismul uman detine capacitatea, aproape unica de a se adapta factorilor de mediu externi, astfel incat temperatura corpului uman sa isi pastreze valorile normale constante.

In momentul in care, din diverse motive, temperatura corpului creste, vasele de sange se dilata (isi maresc volumul), astfel incat excesul de caldura sa ajunga la suprafata pielii. In aceste conditii, in mod normal persoana in cauza va incepe sa transpire, picaturile de apa evaporate ajutand la scaderea temperaturii corpului. Daca dimpotriva, temperatura corpului scade, vasele de sange se contracta (isi micsoreaza volumul), in asa fel incat circulatia sanguina la nivelul pielii sa fie mai mica in vederea conservarii caldurii din organism. Totodata, la nivelul sistemului muscular, va aparea o contracite involuntara, rapida (tremurat), menita sa creasca temperatura corpului pentru a genera mai multa caldura.

Metode de masurare a temperaturii corpului


Temperatura poate fi masurata prin aplicarea dispozitivelor speciale in diverse locuri ale corpului, cele mai folosite fiind cavitatea bucala, urechea, zona axiala (subrat) sau zona rectala, iar in situatii speciale, chiar la nivelul fruntii.

Metode de masurare a temperaturii corpului Temperatura poate fi masurata prin aplicarea dispozitivelor speciale in diverse locuri ale corpului, cele mai folosite fiind cavitatea bucala, urechCalibrarea termometrelor poate fi facuta fie in grade Fahrenheit, in zone precum Statele Unite ale Americii, sau in grade Celsius, aceasta fiind unitatea de masura standard in majoritatea statelor din Europa. In prezent exista o gama larga de dispozitive pentru masurarea temperaturii corpului (termomentre), in functie de zona unde acesta va fi aplicat:

- termometre electronice, alcatuite dintr-un suport de plastic, ce au forma unui creion, cu un ecran pe care va fi afisatat temperatura corpului, la un capat, si cu dispozitivul destinat masurarii temperaturii la celalalt capat. Principiul termometrelor electronice au la baza masurarea gradului de trecere a electricitatii prin dispozitivul atasat suportului de plastic, si pot fi folosite pentru cavitatea bucala, zona axiala sau zona rectala;ea, zona axiala (subrat) sau zona rectala, iar in situatii speciale, chiar la nivelul fruntii.

- termometre pentru ureche (auricular), sunt la randul lor alcatuite dintr-un dispozitiv de plastic, folosind energia infrarosie pentru a masura temperatura corpului. La unul dintre capete, termometrele pentru ureche au forma conica pentru a putea fi cu usurinta si in siguranta atasate timpanului. Gradul de precizie al acestor dipozitive este extrem de mare, rezultatul fiind afisat pe ecranul digital, situat la celalalt capat al termometrului in doar cateva secunde;

- termometru pentru frunte, foloseste temperatura pielii pentru a determina care este temperatura corpului dumneavoastra. Unele didpozidtive de acest gen detin un disc usor care va fi asezat pe frunte pentru cateva momente, in vreme ce temperatura va fi afisata pe un ecran digital. Alte tipuri de termometre pentru frunte iau forma unor bucati de plastic prevazute cu gradatii. Pentru a putea masura temperatura corpului cu aceste dispozitive este necesar sa atasati bucata respectiva de plastic pe fruntea pacientului si sa asteptati pana in mometul in care anumite numere de pe gradatie isi schimba culoarea. Termomentrele pentru frunte au un grad de precizie mai mic decat termomentrele auriculare sau cele electronice;

- termometru de unica folosinta, sunt dispozitive subtiri de plastic, prevazute la unul dintre capete cu anumite puncte, a caror culoare va ajuta sa stabiliti care este temperatura corpului. Termometrele de unica folosinta pot fi folosite pentru masurarea temeperaturii la nivelul cavitatii bucale sau a zonei rectale, iar pentru sugari acestea vin sub forma unui plasture ca va poate arata temperatura copilului timp de 48 de ore. Totodata aceste dispozitive sunt sigure, nu contin sticla, latex sau mercur iar gradul de acuratete este destul de mare. Dupa vindecarea pacientului este recomandat ca aceste termometre sa fie aruncate;

- termometre tip suzeta, iau forma unei suzete care va fi asezata in gura sugarului, avand insa la celalalt capat un dispozitiv pentru afisarea temperaturii corpului. Termometrele tip suzeta necesita o perioada mai mare de timp pentru afisarea temperaturii, iar gradul de precizie nu este la fel de mare.

Valorile normale ale temperaturii corpului Valoarea normala a temperaturii corpului a fost stabilita la o medie de 37 grade Celsius (98 grade Fahreinheit), insa acesta poate varia cu pana la 0.6 grade Celsius (1 grad Fahreinheit) in functie de momentul zilei si gradul de efort fizic depus. Totodata temperatura corpului uman este extrem de sensibila la schimbarile hormonale din organism, fapt ce face ca valorile acesteia sa fie putin mai mari in cazul femeilor aflate la ovulatie sau in timpul ciclului menstrual

PULS

n medicin, pulsul este umflarea i dezumflarea regulat a unei artere ca efect al btilor inimii. Poate fi simit n orice loc care permite arterei s fie lipit de un os, cum ar fi la gt (artera carotid), la ncheietura minii (artera radial), n spatele genunchiului (artera popliteal), n partea interioar a cotului (artera brahial) i aproape de ncheietura gleznei (artera posterior tibial). Rata pulsului poate de asemenea fi msurat prin numrarea btilor inimii direct. Pulsul este btaia ritmic perceput la palparea (comprimarea pe un plan osos) unei artere superficiale i care este sincron cu sistola ventricular. El ia natere din conflictul dintre sngele existent n sistemul arterial i cel mpins n timpul sistolei. Acest conflict se exteriorizeaz prin destinderea ritmic a arterei prin "unda pulsului". Frecvena normal a pulsului este de 6080 bti pe minut.

Pulsul arterial este senzatia de soc perceputa la palparea unei artere superficiale usor comprimata pe un plan rezistent. Frecventa pulsului este de 70 de batai pe minut si variaza cu varsta, emotiile si efortul. Pentru inregistrarea corecta a pulsului este necesar ca bolnavul sa se odihneeasca intai 5-10 minute. Pulsul se poate palpa in partea de jos a antebratului in dreptul degetului mare (artera radiala), pe fata laterala a gatului (artera carotida), la plica inghinala (artera femurala), pe fata anterioara a piciorului etc. Pulsul poate fi frecvent dupa un efort fizic, emotii puternice, in timpul digestiei sau este rar batut (bradicardie) in stare de liniste si repaus; pentru exactitate, pulsul se masoara timp de un minut. Se tine seamade faptul ca i s-au administrat sau nu bolnavului medicmente. In cazul cand bolnavul este febril, cu temperatura ridicata, pulsul se accelereaza cu 8-10 pulsatii pentru fiecare grad cu care creste temparatura.

Verificarea pulsului la artera radiala

MASURAREA SI NOTAREA PULSULUI Pulsul este unda pulsatila ce poate fi perceputa prin comprimarea unei artere perceptibile pe planul osos dur produsa de sangele impins in artere in timpul sistolei ventriculare. Masurarea pulsului are ca scop obtinerea de informatii privind starea anatomo-functionala a inimi si vaselor. Pulsul este mai accelerat seara decat dimineata, creste frecventa la eforturi musculare, digestie si emotie. Calitatile pulsului sunt: frecventa, ritmicitatea, amplitudinea si volumul. Materiale necesare: ceas, pix rosu, foaie de temperatura rosie Pulsul poate fi luat pe orice artera accesibila palpatiei, care poate fi comprimata pe un plan osos: radiala, temporala, superficiala, carotida, humerala, femurala, pelviana. In practica curenta, pulsul se ia la nivelul arterei radiale din care motiv, inlimbajul cotidian, prin puls intelegem pulsul arterei radiale. Calitatile pulsului: 1. Frecventa pulsului, poate fi: - lenta - rapida In conditii fiziologice, frecventa pulsului variaza dupa sex, varsta, inaltimea corpului, efort, emotii, pozitia corpului, stari fiziologice. In functie de varsta, frecventa pulsului variaza in felul urmator: - la un nou nascut 130-140 batai pe minut - la un copil mic 100-120 batai pe minut - la 10 ani 90 -100 batai pe minut - la 20 ani 60 - 80 batai pe minut

-de la 60 ani in sus 72 - 84 batai pe minut 2. Volumul sau amplitudinea pulsului, poate fi: - mare - mic Volumul pulsului este determinat de cantitate a de sange pe care inima o arunca in artere in cursul unei sistole. Din acest motiv el va fi totdeauna de amlitudine mai mare cand inima normala sau hipertrofiata lucreaza energic si nu este nici un obstacol in calea sangelui 3. Ritmicitatea Pulsul poate fi: - ritmic - aritmic 4. Tensiunea pulsului poate fi: - dura - moale Ea este determinata de valoarea fortei de contractie a inimi. Apecierea tensiunii pulsului se face prin aprecierea fortei necesare pentru comprimarea arterei radiale.

5. Celeritatea pulsului reprezinta viteza de ridicare si de disparitie a undei pulsatile, ceea ce reprezinta in fond viteza de efectuare a pulsatiei. Sub acest raport pulsul poate fi: - celer - tard Palpand un puls trebuie stabilit daca peretii arteriali nu reprezinta modificari patologice. Peretii arteriali isi pot pierde elasticitatea, pot deveni rigizi, prin incarcarea lor cu saruri minerale de claciu, ingrosati, sinuosi. Modificarile de amplitudine, tensiune si celeritate se vor interpreta in aceste cazuri in functie de modificarile anatomiceale peretilor arteriali. RESPIRATIA - reprezinta procesul prin care se asigura aportul de O2 necesar proceselor vitale ale organismului. Respiratia include urmatoarele etape. 1. Etapapulmonara, reprezentata de perioada in care aerul patrunde prin caile respiratorii pana in plamani si se distribuie in alveolele pulmonare. 2. Etapa sanguina reprezentata de schimburile de gaze dintre aerul alveolelor si sangele din capilarele mici. Oxigenul din aerul inspirat este predat sangelui, acesta debarasandu-se in acelasi timp de CO2 si H2O. 3. Etapa circulatorie reprezentata de transportul O2 pana in tesuturi si a CO2 de la tesuturi la alveolele pulmonare pentru eliminare. 4. Etapa tisulara reprezentata de schimbul de gaze si tesuturi cu ajutorul unui sistem complex, enzimatic, in urma caruia O2 este redat tesuturilor in vederea asigurarii proceselor de ardere, iar CO2 este incorporat in sange cu scopul de a fi eliminat prin plamani. TIPURI DE DISPNEE: Diferitele modificari ale respiratiei nu apar in general izolate, caci se combina intre ele, manifestandu-se sub forma caracteristica a dispneelor. Subiectiv dispneea se manifesta printr-o sete mai mult sau mai putin accentuata de aer, iar obiectiv prin miscari respiratorii fortate.

Dupa frecventa, amplitudinea si ritmicitatea respiratiei, deosebim urmatoarele tipuri de dispnee: 1. Dispneea cu acelerarea ritmului respirator (tahipnee sau polipnee) - se inrautateste in toate cazurile de reducere a suprafetei respiratorii, in bolile cardiace. 2. Dispneea cu rarirea ritmului respirator (bradipnee) Ea poate fi determinata de deranjarea fazei inspiratorii sau a fazei expiratorii a respiratiei. Bradipneea se subimparte in: - dispnee respiratorie - dispnee inspiratorie 3. Dispnee cu perturbare ritmica si periodica a respiratiei: In cadrul acestui tip de dispnee respiratia isi pierde ritmul ei normal, insa modificarile care caracterizeaza aritmia se manifesta dupa o periodicitate ritmica. Deosebim mai multe forme de dispnee cu perturbare ritmica si periodica a respiratiei: - Dispneea Cheyne - Stakes - Dispneea Kussmaul - Dispneea Bouchut - Dispneea Bret 4. Dispneea dezordonata apare atunci cand respiratia nu mai prezinta nici o ridmicitate sau o periodicitate constatabila. Miscarile respiratorii au amplitudini diferite, despartite de intervale inegale, inspiratia si respiratia pot deveni sacadate, modificarile nu se repeta la intervale determinate. In cadrul acestui tip de dispnee, deosebim mai multe forme: - Dispneea de efort - Dispneea de repaus - Dispneea paroxistica - Dispneea accidentala