Sunteți pe pagina 1din 14

Facultatea Business si Administrarea Afacerilor

Raport:
Economia Turismului
Studenta:Filipova Marina
Grupa:T-121 Profesor:Roman Livandovschi

Chisinau 2013

Tema. 1:Turismul-activitate econonico-sociala. 1.1Conceptele de Turism si Turist OBIECTIVE: Prezentarea turismului ca fenomen specific lumii moderne; Prezentarea etimologica a cuvintului turism; Interpretarea multipl a turismului; Reprezentarea istoric a conceptului de turism si turist . CUVINTE CHEIE: turism, turist, turismul international, vizitator, excursionist, cltorul n tranzit, turismul intern.
Turismul reprezint astazi, prin continutul si rolul su, un domeniu distinct de activitate, o component de prim important a vietii economice si sociale pentru un numr tot mai mare de tri ale lumii. Din punct de vedere etimologic, cuvntul turism deriv de la verbul englez to tour- ceea ce nseamn a cltori, a face un tur, a nterprinde un turneu ; n limba francez tourisme este consideratun anglicism, deci termenul tur este mai vechi si provine din latinescul turnus.Turismul este considerat, n primul rnd, o form de recreere alturi de alte activitti si formule de petrecere a timpului liber, el totodata presupune miscarea temporar a oamenilor spre destinatii situate nafara resedintei obisnuite si activittile desfsurate n timpul petrecut la acele destinatii, de asemenea, ncele mai multe situatii, el implic efectuarea unor cheltuieli cu impact asupra economiilor zonelor vizitate. Turismul reprezint cltoriile de plcere, pentru recreere.Aceasta a fost extins n ultimii ani pentru a include orice cltorie n afara zonei n care cineva triete sau muncete, de la cltorii de o zi pn la vacane n strintate.Aadar, prin turism se nelege, n primul rnd, ansamblul de activiti prin care omul i petrece timpul liber cltorind n alt localitate sau ar pentru a vizita oameni i locuri, monumente i muzee, pentru a-i mbogi cunotinele generale, pentru a se distra i a face sport, pentru odihn sau tratamentetc., iar n al doilea rnd industria creat pentru satisfacerea tuturor serviciilor solicitate de turiti la locul de destinaie, la un nalt nivel calitativ, i n condiiile proteciei i conservrii resurselor turistice, nspecial, i a mediului nconjurtor, n general.Pornind de la

premisa c turismul se refer la cltoriile oamenilor n afara resedintei obisnuite,definirea continutului acestuia aduce n discutie aspecte cum sunt: scopul cltoriei, distanta si durata deplasrii, precum si caracteristicile subiectului cltoriei, respectiv ale turismului. Ca urmare, cele mai multe dintre studiile consacrate acestui domeniu opereaz cu analiza intercorelat a categoriilor deturism si turist.n ceea ce priveste turismul, consacrarea lui ca activitate si evidentierea ca atare sunt localizate spres frsitul secolului XIX-lea, odat cu exploatarea apelor termale n trile europene, cnd se vorbeste de onou industrie, cu o evolutie rapid si o important economic n crestere.Astfel, n 1896, E. Guyer Freuler public studiul Contributii la o statistic a turismului, n care turismul este definit ca un fenomen al timpurilor moderne, bazat pe cresterea necesittii de refacere a snttii si schimbarea mediului, de cultivare a sentimentului de receptivitate fat de frumusetile naturii...rezultat al dezvoltrii comertului, industriei si perfectionrii mijloacelor de transport.Simultan, n tri ca Austria, Germania, Belgia, Spania, Franta, Italia, apar lucrri consacrate turismuluica fenomen, definirii sau evalurii lui, analizei impactului acestuia asupra economiei. Printre acestea se impune a fi mentionat lucrarea prof. belgian Ed. Picard- Industria cltorului- n care turismull este nteles ca ansamblul organismelor si functiilor acestora privite deopotriv din punct de vedere al celui care se deplaseaz, al cltorului propriu-zis, dar si al celor ce profit de pe urma cheltuielilor fcute de acesta.Unul dintre specialistii consacrati n cercetarea fenomenului turistic, a crui opinie a fost mbrtisat de un numr mare de teoreticeni, este prof. elvetian W. Hunziker. El defineste turismul prin ansamblul relatiilor si fenomenelor ce rezult din deplasarea si sejurul persoanelor n afara locului de resedint, att timp ct sejurul si deplasarea nu sunt motivate de o stabilire permanent sau o activitate .Clarificarea conceptului de turism presupune, de asemenea, si definirea subiectului cltoriei,respectiv a turistului. si n privinta notiunii de turist, n literatura de specialitate exist diversitate de opinii; pot fi citate, n acest sens, punctele de vedere exprimate de F. W. Ogilvie, care includea ncategoria turistilor toate persoanele care ndeplinesc dou conditii si anume: se afl n locuri ndeprtate de cas pentru mai putin de un an si cheltuiesc bani n locurile respective fr s-i cstige acolo, sau de A.J. Norval, dup care turistul este acea persoan care intr ntr-o tar strin pentru orce alt scop dect a restabili o resedint permanent sau pentru afaceri si care cheltuie n tara n care se afl temporar banii cstigati n alt parte.Conferinta Natiunelor Unite asupra turismului si cltoriilor internationale, Roma, 1963, a recomandat utilizarea termenului de vizitator pentru a desemna orce persoan ce viziteaz o tar, alta dect cea ncare se afl resedinta sa obisnuit, pentru orice alt motiv dect desfsurarea unei

ocupatii remunerate n interiorul trii pe care o viziteaz. Aceasta la rndul su se clasific: turisti- vizitatori temporari ce stau cel putin 24 ore n tara vizitat si ale cror motive de cltorie pot fi grupate n: loisir (recreere, sntate, sport, odihn, studii sau religii), afaceri,familie, misiuni si reuniuni; excursionisti- vizitatori temporari ce cltoresc pentru propria plcere si stau mai putin de 24 de ore n tara vizitat. Cu acelasi prilej a fost definit si cltorul n tranzit, considerat a fi orce persoan, care traverseaz o tar, chiar dac rmne mai mult de 24 de ore, cu conditia ca opririle sa fie de scurt durat si/sau s aib alte scopuri dect cele turistice. Simultan, cu turismul international, turismul intern este considerat acea persoan care viziteaz un loc, altul dect acela unde si are domiciliul obisnuit, n interiorul trii sale de resedint, pentru orice alt motiv dect acela de a exercita a activitate remunerat, efectund un sejur de cel putin 24 de ore.

Concluzie:
Considerat fenomen specific lumii moderne, turismul a evoluat secole ntregi,mostenind multiple nterpretri n viziunea marelor teoreticeni, care de la o perioad la alta, de la o tar la alta, si-a pstrat sensul si forma sa real, de miscare temporar aoamenilor cu scopuri recreative, altele dect cele de a cstiga bani, ci din contra de a investi bani n ceea ce astazi e considerat margritarele trilor si chiar lumii.

Bibliografie:Rodica Minciu-Econimia Turismului


http://ro.wikipedia.org/wiki/Turism

1.1.1 Repere istorice a turismului


OBIECTIVE:
Specificarea etapelor distinctive ale turismului; Caracterizarea etapelor turismului si etapa turismului modern si contemporan

CUVINTE CHEIE:
etapa incipient, etapa pseudo-turistic si etapa turismului modern si contemporan. Primele mentiuni privind preocuprile de a voiaja, apar n Antichitate n operele geografuluiStrabon. Analiza cronologic a fenomenului turistic scoate n prim plan existenta a trei etape evolutivedistincte, si anume: etapa turismului incipient; etapa pseudo-turistic; etapa turismului modern si contemporan. Etapa turismului incipient si are debutul n Antichitatea timpurie, cnd fenomenele si elementele naturale de exceptie reusesc s-ti exercite atractivitatea asupra locuitorilor din proxima vecintate.Aparitia focarelor de civilizatie n Asia de Est (China), Asia de Sud (India) sau Asia de Vest (Persia,Mesopotamia), a celor din jurul bazinului mediteranean (greac, roman, fenician, egiptean) reprezint premise favorabile ale miscrilor cu caracter turistic. Apare astfel motivatia turistic, surs direct anumeroaselor cltorii spre aceste centre nodale, respectiv spre edificiile sau institutiile lor. Asa sunt vechile orase Roma, Atena, Alexandria, Cartagina, Tir, Sidon etc.Orice analiz a etapei premergtoare de astazi nu poate omite dificulttile inerente n calea amplificrii circulatiei persoanelor n acele epoci de nceput. Mijloacele de transport limitate si lente, cile de transport precare si nesigure, legislatia restrictiv a unor state s-au constituit ca factori restrictivi cu efect inhibitor asupra deplasrii de plcere a oamenilor dintr-un loc n altul. Pe de alt parte, nmultirea centrelor de pelerinej si a manifestrilor cu caracter sportiv sau cultural au stimulat deplasri masive de populatie. Astfel, jocurile de la Olimpia si Nemeea, jubileele regale din Egiptul faraonului Ramses al II-lea serviau drept pretexte favorabile cltoriilor. Se pot delimita cteva regiuni n interiorul crora au avut loc miscri de populatie cu caracter turistic, cea mai cunoscut fiind regiuneaMrii Mediterane, Asiei Mici, Egiptului si Peninsulei Italice.Grecia Antica se detaseaz prin renumitele sale edificii cu functie cultural, religioas sau sportiv, prin oracolele si jocurile sale. Alturi de constructiile inegabile ale Atenei, cltorii lumii antice posedau,de asemenea, la Corint, Teba sau Micene, n Cnossos (pentru a vizita celebrul labirint), pe insuleleRtodos, Chios sau Lesbos. ntr-un peisaj de o mare diversitate fizionomica se aflau aici implantate constructii cu o functie atractiv cert, adevrate simboluri ale artei universale.Asia Mic adaug, de asemenea, patrimoniul turistic al Antichittii, numeroase si inedite elemente.Avem n vedere cettile grecesti si elenistice, nfloritoarele orase-porturi

de pe trmurile mrilor limitrofe, dar si frumusetele unui peisaj inedit, dar de o fort atractiv. Miletul, Efesul, Smirna (cel mai frumos oras din lume) sunt vatra unora dintre cele sapte minuni ale lumii.Egiptul faraonilor, cu constructiile lor mortuare impuntoare, cu regatele maritime si fluviale, cu vestitul oras Alexandria, renumit prin biblioteca sa, Teba, Luxor si mai ales Canopesul, prima statiune balneoclimateric din lume, cunoscut la fel si prin tratamentul maladiilor respiratorii.n Peninsula Italica, obiectivele de interes recreativ si spiritual de nmultesc. Cetatea etern, Roma,devine rscrucea tuturor drumurilor, nu n zdar se zice c toate drumurile duc spre Roma.n Asia se individualizeaz doua regiuni mai importante, si anume cea a Orientului Mijlociu, suprapus cmpiei Mesopotamiei si Podisului Iranian, respuctiv cea a Asiei de Est si Sud-Est, unde au loc frecvente cltorii ale cltorilor budisti chinezi spre India si Indonezia.Tot n aceast etap apar primele elemente ale infrastructurii turistice viitoare. Asa sunt hanurile construite de-a lungul drumurilor romane, ca urmare a cresterii nevoilor de cazare a persoanelor strine,la fel cum apar si primele statiuni de cur european. Etapa pseudo-turistic se suprapune Evului Mediu timpuriu si mijlociu(pn n epoca Renasterii,n Europa), cnd premisele att de favorabile ale afirmrii turismului n Antichitate se estompeaz din cauza fanatismului religios si a circumstantelor politice:frmitarea domeniilor feudale ntr-un mare numr de state, fiecare cu legislatia proprie.Deplasarea dintr-o parte n alt regiune mbrac n aceast perioad forma predilect a pelerinajelor religioase. Roma si Ierusalim pentru crestini; Mecca si Medina pentru musulmani; Lhasa sau sanctuarele din India si Indochina pentru budisti; muntele Fuji pentru japonezi etc. devin poli de gravitatie regional spre care se ndreptau convoaie de bunuri si un profit pentru locuitorii ariilor traversate sau din locuri de destinatie ne relev si metafora praielor de aur prin care erau numite adesea. Alta cauz a deplasrilor era cea prilejuit de schimburile comerciale, acum apar primele drumuri de-a lungul si dea latul Europei.Concomitent se intensific legturile maritime, unde apar primele posturi mari, devenite apoi puteri maritime n toat legea. Circulatia pelerinelor si a comerciantilor a dus la edificarea unei dense retele dehanuri localizate de-a lungul drumurilor continentale, la intersectia oraselor. n aceeasi perioad se intensific turismul cultural .Etapa turismului de aventur si are debutul n Evul Mediu trziu, cnd Renasterea si marile descoperiri geografice lrgesc orizontul spiritual al umanitatii, integrndu-i noi spatii geografice.Aceast etap se subdivide, la rndul ei, n trei perioade si anume: a)perioada cuprins ntre secolele XV-XVII; b)perioada cuprins ntre nceputul secolului XVIII si 1950; c)perio ad a tu ris mu lui d e mas(dup anu l 1950 ).

Prima perioad coincide cu intervalul de timp n care au loc marile descoperiri geografice si nflorireaculturii europene n epoca Renasterii. Intensificarea cltoriilor este direct proportional cu cresterea numrului persoanelor ce se deplaseaz dintr-o zon n alta, concomitent, retelele de transport se ndesesc, circulatia persoanelor este liberalizat, inclusiv prin introducerea pasapoartelor.Etapa revolutiei industriale este benefic si pentru activittile turistice. De altfel, numai o societate industrializat si nu una agrar a putut genera turismul de mas. Explozia demografic din trile Europei apusene a dus la cresterea brusc a numrului populatiei respectiv a practilor turismului, iar schimbrile n modul de viat, s-au constituit n premise favorabile fenomenului recreativ. Cile detransport si bazele de cazare se diversific, multiplic si modernizeaz (ci ferate, avioane, autoturisme,trenuri rapide). Acum apar primele hoteluri (1816-Rigi, 1823-Arcachon), statiuni balneare din Germania,Franta etc. De asemenea, se dezvolt primele ntreprinderii si activitati cu caracter strict turistic. Apare ca form de organizare, cltoria turistic, initiat de Thomas Cook n anul 1841, care ulterior va pune bazele agentiilor de voiaj. Concomitent, n Franta, Germania, Norvegia, Elvetia, Italia, Suedia apar cluburile de turism-alpinism si asociatiile de vacant pentru promovarea activittiilor de recreare. n secolul XIX, se pune bazele infrastructurii turistice propriu-zise, a asezrilor cu functie turistic de pe Coasta de Azur,cele de pe riviera italian sau spaniol. Primul ghid turistic apare n 1672 n Franta, fiind elaborat de SaintMorice.Generalizarea pasapoartelor, reglementarea timpului liber, concediul pltit, au fost factorii de mare important pentru amplificarea activittilor turistice. mbunttirea conditiilor de viat au fost factorii economici si sociali ce au impulsionat cltoriile de agrement si curative.Perioada turismului de mas, propriu zilelor noastre, ncepe de la mijlocul secolului XX. Amploarea deosebit a circulatiei turistice mondiale se datoreaz urmtoarelor cauze, mai importante: scurtarea zilei de munc si a sptmnii de lucru n trile cu forta de munca ocupat n industrie sau servicii ori cele cu o agricultur puternic mecanizat; n consecint, a crescut productivitatea muncii si ponderea timpului liber destinat recrerii; cresterea veniturilor a fcut posibil alocarea unei prti tot mai nsemnate din bugetul familial activittilor de destindere si refacere fizic si psihic; dezvoltarea si diversificarea ofertei turistice n plan teritorial a facilitat satisfacerea cerintelor recreative ncepnd chiar din locul de resedint; creterea nevoii de recreare si recuperare, ca urmare a amplificrii stresului specific vietii urbane actuale.Aceast perioad poate fi caracterizat prin intensificarea deosebit a turismului intern n majoritatea trilor lumii, dar si a celui international, stimulat de nlesnirile consulare si vamale, precum si de

aparitia unor organisme internationale de profit, ntre care mentionam Organizatia Mondial a Turismului,nfiintat n 1970. Se nmultesc, de asemenea, firmele cu activitti turistice: Thomas Travel, Travel Trust,Ibus, Inturist etc.

Timpul este ireversibil, ns el ca si un alt oarecare eveniment, si las amprenta asupra omenirii.Turismul nu este o excludere, desi a avut o dezvoltare mai rapid n a doua jumatate a secolului al XIX-lea, rdcinele sale sunt mai profunde, debutnd nc din antichitate si de unde si-a desfsurat si ele pn n prezent, bucurndu-ne de tot ce este frumos si tainic.

Concluzie:

Bibliografie:
Gestiunile Resurselor Turistice curs:Maximov Vasile Economia Turismului :Rodica Minciu Bran Florina,Istrati Ion,Rosu Anca Gabriela:Geografia Economica Mondiala

1.1.2 Conceptul si notiuni fundamentale de turism


Schimbarile majore din economia mondiala, concretizate in cresteri semnificative ale productiei din fiecare tara , dar si in reducerea barierelor politice si comerciale dintre tari, au condus, dupa 1970, la o evolutie exploziva a numarului calatoriilor si a tarilor participante la circulatia turistica, intensificind comunicarea in acest domeniu si sporind nevoia de informatii avind caracter turistic. A avut loc o largirea surselor de date, dar care utilizau concepte diferite; ca urmare, au aparut dificultati in cunoasterea si evaluarea cu rigurozitate a fenomenului turistic, sau comparatiei internationale relevante. Aceste obiective au fost rezolvate de catre Conferinta internationala asupra statisticii voiajelor si turismului, laOttawa in 1991 si recomandarile adoptate in 1993 la sesiunea a XXVII-a a Comisiei de Statistica

a Natiunelor Unite.Claritatile propuse si adoptate au vizat o gama larga de aspecte, ca ar putea fi grupate pe mai multe planuri: Continutul notiunii de turism si formele turismului; Conceptul de vizitator si, corespunzator, locul, durata si motivul calatoriei; Industria turistica: continutul si clasificarea elementelor componente; Clasificarea activitatilor turistice.In privinta turismului- activitatile desfasurate de personae, pe durata calatoriilor si sejurilor, in locuri situate in afara resedintei obisnuite, pentru o perioada consecutiva ce nu depaseste un an, cu scop de loisir, pentru afaceri sau alte motive.Turismul reprezint cltoriile de plcere, pentru recreere. Aceasta a fost extins n ultimii ani pentru a include orice cltorie n afara zonei n care cineva triete sau muncete, de la cltorii de o zi pn la vacane n strintate. Corespunzator acestei notiuni, pot fi identificate formele principale ale turismului,si anume: 1.turism intern- rezidentii unei tari date care calatoresc numai in interiorul acesteia; 2.turism receptor- non-rezidentii care calatoresc in tara data; 3.turism emitator- rezidentii tarii date care calatoresc in alte tari. Aceste trei forme de baza pot fi asociate in modalitati diferite, dind nastere altor categorii ale turismului,si anume: turism interior, forma ce regrupeaza turismul intern si turismul receptor; turism national, constituit din turismul intern si turismul emitator; turism international, alcatuit din turismul receptor si turismul emitator. In ce priveste turistul- este orice persoana care se deplaseaza spre un loc situate in afara resedintei saleobisnuite, pentru o perioada mai mica de 12 luni si ale carei motive principale de calatorie sunt alteledecit exercitarea unei activitati remunerate in locut vizitat. CONCLUZIE : Parerile cu privire la definirea notiunii de turism sint diferite.Totusi turismul ramine o industrie uimitoare ce reunete toate como ditiile timpurilor noastre si-i s luj esc toate domenii le de activitate. Nec esi tatea omul ui de-a cal tori s -a nsc ut din dori na lui dea profita de avantajele vetii moderne si deasi reface fortele pentru a crea noi si noi minuni.

1.2 Turismul si dezvotarea economico sociala


Obective:
*Prezentarea evolutiei activitatii turistice

*Diversitatea activitatilor turistice

Cuvinte Cheie:
*industria alimentarea,industria constructiilor si indirect a materialelor de constructir,constructii de masini,agricultura si energia. Turismul-inteles ca ansamblul relatiilor si fenomenelor generate de satisfacerea nevoilor
de consum ale calatorilor-raspunde cerintilor unui domeniu dinstinct de activitate ,in tot mai multe tari,o ramura importanta a economiei. Diversitatea activitatilor incorporate in continutul prestatiei /industriei turistice ca si prezenta unora dintre ele in structura altor ramuri ale economiei ,confera turismului caracterul unei ramuri de indiferenta si sinteza. De aici decurge amploarea si complexitatea legaturilor dintre turism si celelalte componente ale economie.Aceste relatii imbraca forme diferite,manifestindu-se direct sau indirect,permanent sau periodic,pe orizontal sau vertical.Spre exemplu,pentru desfasurarea activitatii turistice sunt necesare intrari din alte ramuri ca:agricultura,industria alimentara,industria constructiilor si indirect a materialelor de constructii,energetica,constructii de masini.De asemenea turistul intretine legaturi directe cu transporturile,telecomunicatiile,cultura si arta.Prin produsele pe care le ofera turismul contribuie nemijlocit la asigurarea consumului populatiei,impartind aceasta sarcina cu educatia si invatamitul ,ocotirea sanatatii,comertului si altele.Turismul isi are rolul sau de dezvoltatere si modernizare a economiei si societatii.Impactul economic al turismului a evoluat locul pe care acesta il ocupa in comertul international si in economia nationala.Activitatea desfasurata in sfera turismului reflecta tendintile inregistrate in dinamica societatii rominesti,atentia acordata acestui domeniu in strategia dezvoltarii economica-sociala.Evolutia activitatii turistice este rezultatul actiunii conjugate a factorilor generali ai progresului si a factorilor specifici,in contextul unor interdependente si corelatii cu ramurile si sectoarele economiei nationale direct sau indirect implicate in satisfacerea nevoilor calatorilor.

Concluzie:Turismul in structura mecanismului economic isi are rolul sau activ


in procesul de dezvoltare si modernizare a economiei si societatii.In acest contexta analiza impactul economic al turismului inseamna a evolua locul pe care acesta il

ocupa in comertul international si in economia nationala. 1.2.1Conexiuni macroeconomice ale turismului. Obectivul:De a prezenta conexiunile macoeconomice ale turismului

Cuvinte cheie:PIB,Diversificare,valorificare,asigurare.
Cercetari intreprinse asupra rolului turismului au evidentiat faptul ca el are un impact considerabi asupra economiilor, societatilor si culturilor diferitor tari de referinta. Actiunea sa se manifestat pe o multitudine de planuri, de la similitudinea cresterii economice la ameliorarea structurii sociale, de la valorificarea superioara a resurselor natural-materiale la imbunatatirea conditiilor de viata. Evident,aportul turismului la progresul economico-social, intensificarea actiunelor sale difera semnificativ, de la o tara la alta, in functie de nivelul sau de dezvoltare si de politica promovata fata de el.Desi marea majoritate a specialistilor, inclusive organismele internationale, apreciaza ca turismul exercita influente pozitive si ca el trebuie incurajat, chiar daca uneori are si consecinte nefavorabile, sunt si experti care considera ca aceasta- si in mod deosebit, turismul international- produce mai multe efecte sociale si culturale daunatoare decit alte tipuri de dezvoltare economica; in acest context, se vorbeste chiar de neocolonialismul spatial, exprimat de exploatarea de catre tarile bogate, emitatoare, are surselor turistice din tarile receptoare, in curs de dezvoltare, ceea ce reclama, in opinia celor in cauza, o revezuire a termenilor in care se realizeaza schimburile turistice.La nivelul economiei unei tari sau regiuni, efectele turismului trebuie analizate, in general, plecind de la relatia lor cu obiectivele fundamentale ale intregului sistem economic; se poate determina astfel contributia turismului la cresterea economica, la stabilirea preturilor, la echilibrul balantei de plati, la distributia justa si echitabila a venitului national si utilizarea deplina a fortei de munca.Studiile, realizate de Organizatia Mondiala a Turismului in aceasta directie, identifica si grupeaza efecteleturismului in trei categorii:

Efecte asupra strategiei globale a dezvoltarii unei tari sau efecte globale; Efecte partiale asupra economiei nationale, respective asupra agentilor, sectoarelor,
variabilelor si macrodimensiunilor fundamentale ale economiei; Efecte externe, in domeniul socio-cultural, fizic si cel al resurselor umane, cu rezultat economice indirecte.Evaluarea consecintelor turismului devine o sarcina dificila si complexa, mai ales in absenta unui instrumentar specific de analiza si a unor informatii pertinente, dar si datorita unor imprecizii imdelimitarea si conceptualizarea economica a fenomenului.Privit prin prisma continutului sau si in corelatie cu ansamblul economiei nationale, turismul actioneaza ca un factor stimulator al sistemului economic global. Desfasurarea calatoriei turistice presupune o cerere si un consum de bunuri si servicii specifice, ceea ce antreneaza o crestere in sfera productiei acestora. Totodata, cererea turistica determina o adaptare a ofertei, care se materializeaza in dezvoltarea bazei tehnicomateriale a acestui sector si in stimularea productiei ramurilor participante laconstituirea si echiparea spatiilor de cazare si alimentatie, modernizarea retelei de drumuri, realizarea demijloace de transport, de instalatii pentru agrement.Prin dezvoltarea turismului se obtine un semnificativ spor de productie

. Aportul turismului la PIB difera sensibil intre zonele si statele lumii in functie de nivelul acestuia si de dezvoltarea si structura economiei tarilor respective. Astfel, in Europa cota de participare a turismului la PIB este de 14,0%, pe continentul American de circa 11,0%, in Asia si Pacific 10,0%, in Africa aproape 9,0%; in privinta situatiei pe tari, in cazul celor mici, cota de participare este foarte ridicata: circa 84% in insulele Maldive,50%,peste34%in Jamaica etc .Desigur, sunt si tari in care turismul este mai slab dezvoltat si aportul lui la crearea PIB este mai modest;in aceasta categorie se include si tara noastra.Turismul genereaza noi locuri de munca, avind o contributie majora la atragerea excendentului de fortade munca din alte sectoare si la antenuarea somajului.Relatia dintre turism si utilizarea fortei de munca se manifesta in plan cantitativ si calitativ, direc si indirect. In concordanta cu acestea s-au inregistrat cresteri semnificative ale numarului celor ce lucreaza in hoteluri si restaurante, transporturi, agentii deturism, prestatii de agrement, conducerea administrativa a aparatului turistic. Din punct de vedere calitativ, relatia turism-forta de munca poate fi exprimata printr-o multitudine de aspecte, intre care:nivelul de calificare al celor ocupati in turism si structura fortei de munca pe trepte de pregatire, raportulintre cei angajati cu timp total si timp partial de munca, proportia angajatilor sezonieri si fluctuatia personalului, costul formarii profesionale.Turitii internaionali constituie una dintre cele dou categorii de vizitatori internaionali, alturi deexcursioniti. Atunci cnd durata deplasrii atinge sau depete 24 de ore, respectiv cnd vizitatorii petrec o noapte n ara vizitat, acetia sunt considerai a fi turiti, n timp ce aceia a cror deplasaredureaz mai puin de 24 ore, deci fr a comporta o nnoptare, sunt considerai a fi vizitatori de o zi sauexcursioniti.Urmtoarele categorii de cltori nu trebuie inclui n categoria de vizitatori internaionali: a) Persoanele care intr sau ies dintr-o ar ca imigrani, inclusiv persoane care i nsoesc sau li sealtur; b) Persoanele cunoscute sub denumirea de lucrtori la grani, care locuiesc n apropiereagraniei i lucreaz n ara n Diplomaii, personalul consular i membrii forelor armate care cltoresc, din ara lor deorigine, ctre ara n care au fost repartizai, inclusiv personalul casnic care li se altur sau i nsoesc;d) Persoanele care cltoresc ca refugiai sau nomazi;e) Persoanele aflate n tranzit, care nu intr formal ntr-o ar, prin controlul paaportului, precum pasagerii aflai n tranzit aerian, care rmn, pentru o scurt perioad, ntr-o anumit zon a terminaluluisau pasagerii transferai direct ntre aeroporturi sau terminale, ori pasagerii unei nave crora nu li se permite s debarce: Definiia este, deci, urmtoarea: Turitii internaionali sunt vizitatoritemporari, care se afl pentru cel puin 24 de ore, dar pentru mai puin de 12 luni, n ara vizitat i pentrucare motivele principale ale cltorie pot fi grupate n:-loisir (petrecerile timpului liber), vacan, sntate, religie, sport;afaceri, familie, deplasri profesionale.Turismul international face parte din structura comertului invizibil, acesta este o forma a schimburilor internationale, constituit din ansamblul tranzactiilor economice internationale care nu au ca obiect un bunmaterial.el cuprinde operatiuni ca: servicii, salarii, diverse venituri, transferuri banesti de stat etc.

Prinaparenta la comertul invizibil, turismul international are o contributie semnificativa la cresterea sidiversificarea exporturilor.

Concluzie: Putem considera ca turismul exercita influente poziteve si ca el


trebuie inconjurat,chiar daca uneori are si consecinte nefavorabile .Turismul joaca un rol importan in viata economica si sociala a statelor lumii,suscitind interesul pentru indentificarea incidentilor si evaluarea rezultatelor sale.

Bibliografie:
D.Cireasa,Turismul sustine in primiera balanta comerciala. www.adevarulonline.ru Rodica Minciu- Economia Turismului

1.2.2Semnificatii socio-economice ale turismului


OBIECTIVE:Turismul si semnificatia lui pe plan cultural, educativ si intelectual; Consumul turistic-factor esential n interconexiunea dintre dezvoltarea turistic si cea economic.

CUVINTE CHEIE:
economie, cultura, consum turistic, pondere .
Turismul are, pe linga consecinele economice, i o profund semnificaie socio-uman. El actioneaza prin natura sa,atit asupra turistilor in mod direct ,cit si asupra populatiei din zonele vizitate. De asemenea,efectele turismului se rasfring si asupra calitatii mediului,a utilizarii timpului liber si nu in ultimul rind asupra legaturilor dintre natiuni. Turismul este dincolo de toate,UN ELEMENT care favorizeaza comunicarea,schimbul de ideii,de informatii,stimulind largirea orizontului cultural cu efect asupra formarii intelectule. Una dintre cele mai importante functii ale turismului consta in rolul sau reconfortant,in calitatea sa de a contribui la regenerarea capacitatii de munca a populatiei,atit prin formele de odihna cit si prin formele de tratamente balneo-medicale. Totodata turismul reprezinta un mijlioc de educatie,de ridicare a nivelului de instruire,de cultura si civilizatie a oamenilor. Asadar,turismul contribuie nu doar la sadisfacerea nevoilor materiale,ci si la sadisfacerea nevoilor spirituale ale oamenilor Orice pas al unei calatorii devine o aventura a cunoasterii;la fiecare pas mori si invingi de bucurie,ineditul te face sa renasti,natura te reinalta pe soclul fiecarei zile, martor la propriu miracol. Raspunzind unor cerinte de ordin social,turismul se afirma si ca un important mijloc de utilizare a timpului liber.Evolutia contemporana a economiei mondiale este caracterizata de tendinta de crestere a timpului liber fapt ce ridica problemele privind oraganizarea si utilizarea eficienta a acestuia. Daca privim activitatea turistica ca pe una de productie, cu intrari si iesiri,se

observa ca aceasta presupune explotarea unei game variate de resurse,cele naturale avind un rol fundamental.In consecinta,turismul exercita influenta asupra mediului si componentelor sale. Tot in plan socio-economic, dar si politic trebuie amintit rolul deosebit de important al turismului in intesificarea si deversificarea legaturilor intre natiuni pe plan mondial.Intr-adevar, Alaturi de comertul propriu-zis,turismul international tinde sa devina una din formele principale de legatura dintre oameni situati pe continente diferite.

Concluzie: n zilele noastre factorii socio-culturali si chiar politici joac un


rol deosebit n turism. Odat cu dezvoltarea turismului se evidentiaz transformri radicale si n viata acestor factori, n viata oamenilor, cum ar fi: schimbul de idei, de informatii, lrgirea orizontului cultural, formareaintelectual etc. El contribuie ntr-o mare masur la o ntelegere mai bun ntre popoarele lumii si pstrarea pretioasei mosteniri a culturii universale

Bibliografie:

Ion Ionescu ,Turismul fenomen social-economic si cultural,Bucuresti,Editura Oscar print 2000,p 17 Rodica Minciu-Economia Turismului