CONCEPTUL DE STATISTIC SI ISTORIA DEZVOLTRII SALE Cuvntul "statistica" precum si primele conturari ale conceptului de statistica au patruns n literatura

de specialitate abia n secolul XVIII. Elementele concrete de evidenta statistica si au nsa originea n cele mai vechi timpuri. Potrivita de-a lungul dezvoltarii sale istorice, forma de "evidenta statistica" se caracterizeaza n esenta prin aceea ca datele statistice servesc pentru informarea organismelor statului despre nivelul sau stadiul atins la un moment dat de fenomenele social economice subordonate, n special unor scopuri fiscale, militare sau administrative. Etimologic, cuvntul "statistica" si are radacina n cuvntul latinesc "status" care nseamna "situatie" , "stare sociala", dar si "stat". Conceptul de statistica a fost definit de mai multi autori - mai ales din snul scolii germane - n diverse variante. Se constata nsa ca, n ciuda acestei diversitati, continutul esential al statisticii ramne invariabil legat de modalitatile practice de investigare a fenomenelor social-economice si de informare a organismelor statului. Achenwall considera statistica "drept "stiinta descriptiva a particularitatilor unui stat". Analiznd concomitent "termenul" si "conceptul", se desprinde faptul ca n 212f58c cazul statisticii exista o concordanta deplina, termenul fiind strns legat de continutul esential al conceptului ; tot att de important este si faptul ca desi termenul a fost introdus mai trziu, n adoptarea lui s-a tinut seama de continutul esential al evidentei statistice - precursoarea statisticii descriptive - precum si de scopul primordial caruia i era subordonata aceasta forma "primara" de investigare si informare. Statistica descriptiva a fost continuu mbogatita, restructurata si perfectionata, punndu-se din ce n ce mai mult accent pe "determinarile numerice" pe "limbajul cifric". Un reputat geograf, A. F. Bussching, a creat un gen de statistica comparativa foarte apreciata de specialisti. Au urmat n cadrul scolii germane o serie de lucrari, concepute si elaborate n scopul descrierii comparative a diverselor state europene. n arile Romne, prima si cea mai reprezentativa lucrare de acest gen este "Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae", elaborata de Dimitrie Cantemir - o expunere monografica pe plan geografic, politic, economic, social si cultural. Lucrarea 1-a impus pe autor atentiei contemporanilor, care 1-au considerat printre fruntasii statisticii descriptive europene. Trasaturile esentiale ale statisticii descriptive sunt definite de caracterul sau analitic ; sunt prezentate descrieri complexe ale statelor, sunt efectuate analize comparative ale diferitelor situatii socio-economice. Toate erau nsa orientate n scopuri informationale. Deci, nici statistica descriptiva, cu toate ca scoala germana o ridicase la rangul de stiinta, nu avea drept scop descoperirea si cunoasterea legitatilor statistice.

Cu toate acestea, statistica descriptiva constituie o realizare de seama a domeniului, o etapa foarte bine conturata si integrata n procesul ndelungat al dezvoltarii statisticii ca stiinta. n timp ce n Germania, statistica se constituise ca disciplina descriptiva a statului, n Anglia se nastea, n afara universitatilor, o statistica cu totul deosebita, cunoscuta sub numele de "aritmetica politica". Caracteristic aritmeticii politice i este faptul ca pentru prima oara analiza datelor nregistrate se-face prin procedee matematice, .urmarindu-se desprinderea regularitatilor care domina schimbarile esentiale de ordin calitativ n structura si dezvoltarea raporturilor dintre fenomenele social-economice. Folosirea .metodei analitice, preconizata de filozofii materialisti .metafizicieni .ai timpului, recurgerea la instrumentul matematic si cautarea legitatilor marcheaza un substantial progres al statisticii, prefigurnd aparitia elementelor statisticii moderne. Reprezentantii aritmeticii politice din Anglia n frunte cu John Graunt, William Petty, Kdmuad Halley au pus accent mai ales pe studiul fenomenelor demografice. J. Graunt (1620-1674), studiind registrele de nastere si decese ale Londrei, si-a propus sa descopere legitatile cresterii numarului populatiei ale echilibrului numeric dintre sexe, ale fertilitatii, mortalitatii etc. W. Petfcy (1623-1687), n lucrarea sa ,Aritmetica politica" si-a axat studiul asupra fenomenelor social-economice'' prin intermediul numerelor, al greutatilor si al masurilor", folosind estimatiile cantitative n cadrul comparatiilor potentialului uman si economic al. diferitelor state, n special n evaluarea posibilitatilor comerciale si maritime ale Angliei n rivalitatea sa cu Franta. E. Halley (1656-1742) a efectuat unele estimari ale populatiei ctorva state, a alcatuit prima tabela completa de mortalitate, a introdus ideea de "durata probabila a vietii" cu aplicatie la calcularea rentei viagere anuale n functie de vrsta. scoala aritmeticii politice engleze si-a extins influenta si n alte tari, cuprinznd o arie din ce n ce mai larga de fenomene din domeniul demografiei. innd seama de trasaturile caracteristice ale statisticii secolelor 17 si 18 retinem faptul ca s-au confruntat, n principal, doua curente : - statistica orientata spre descrieri empirice si verbale ale particularitatilor statului (statistica descriptiva a scolii germane) ; - statistica orientata spre analiza fenomenelor sociale, n cautarea legitatilor, apelnd la instrumentul matematic da analiza si interpretare (aritmetica politica reprezentata de scoala engleza). Desigur, disputa dintre cele doua curente s-a ncheiat n final cu triumful curentului de tendinta moderna, reprezentat de aritmetica politica.

Descoperirile din domeniul calculului probabilitatilor si introducerea lor treptata n statistica au determinat o cotitura radicala n conturarea si dezvoltarea statisticii ca stiinta. Primele ncercari de valorificare a noilor descoperiri n analiza statistica a fenomenelor economice si sociale au fost facute de Jacob Bernoulli (1654- 1705) profesor de matematica la Universitatea din Basel si mai ales de Pierre-Simon Laplace (1749-1827) - matematician, fizician si astronom francez, care a efectuat n Franta, n 1801, un recensamnt pe baza de selectie, calculnd si coeficientul de eroare. Bernoulli a formulat "legea numerelor mari", folosita mai trziu ca fundament teoretic al sondajelor statistice. Karl Friedrich Gauss (1775-.1855) - matematician, fizician si astronom german - propune metoda celor mai mici patrate, publicnd o serie de consideratii privind aplicarea matematicii n investigarea fenomenelor demografice. Contributii de seama la dezvoltarea statisticii matematice au avut Moivre, Fourier, Poisson. Cel care a dominat ca statistician epoca sa a fost Adolphe Quotelet (1796-1874) - matematician, statistician si astronom belgian. Prin contributiile sale s-a produs o noua cotitura n evolutia statisticii. Elementele esentiale care au revolutionat substantial gndirea statistica sunt concretizate n utilizarea notiunilor; medie, dispersie, repartitie, observare de masa, regularitate. Lucrarea elaborata de Quotelet n 1848, intitulata "La methode statistique", a avut o semnificatie deosebita pentru dezvoltarea conceptului de statistica. Aceasta lucrare constituie prima expunere coerenta sintetica a teoriei statisticii. Quotelet, mpreuna cu demograful si statisticianul englez William Farr, a organizat primul Congres international de statistica (Bruxelles, 1853),urmat de alte opt congrese, care au avut un rol important n dezvoltarea statisticii pe plan international. Pentru realizarile sale deosebite, Quotelet este considerat fondatorul statisticii moderne. n decursul secolului 19, o remarcabila contributie la progresul statisticii au avut si alte scoli nationale. scoala germana a continuat traditia unei statistici conceputa ca stiinta sociala, dar presarata nca cu numeroase elemente descriptive. Statistica rusa a fost reprezentata de D. P. Juravski - dupa care "statistica este o stiinta materiala, avnd ca obiect studiul vietii sociale si, n acelasi timp, o stiinta metodologica". El a pus un accent deosebit pe utilizarea metodei gruparilor. n teoria probabilitatilor, contributii de seama au avut P. L. Cebsev (1821-1894) si A. A. Markov (1866-1922).

Reprezentantii statisticii romnesti au avut contributii valoroase la promovarea statisticii att pe plan teoretic, ct si pe linia institutionalizarii ei. lon lonescu de la Brad (1818-1891) - agronom, economist si statistician - a organizat si condus primul oficiu national de statistica din Moldova. n lucrarea sa "Povatuiri pentru catagrafia Moldovei" (1859) - considerata un manual sintetic de teorie a statisticii, exprimndu-si conceptia despre statistica, a retinut una dintre numeroasele definitii ale acesteia si anume : "statistica este stiinta faptelor sociale, exprimate prin termeni numerici" (Moreau de Jonn^s). Dionisie Pop Martian (1829-1865) - economist si statistician, a organizat primul oficiu de statistica din ara Romneasca si apoi a condus organul central de statistica al Principatelor Unite. Potrivit conceptiei sale, statistica studiaza n expresie numerica "fenomenele naturale si sociale si are drept scop a conduce la descoperirile cauzelor si efectelor si de aici la legile care domnesc viata universala a naturii si cea particulara a popoarelor si a arata prin coordonarea acestor legi unitatea si armonia lumii fizice si sociale n deosebitele lor fenomene". Spre sfrsitul secolului 19 si nceputul secolului 20, statistica nregistreaza o noua etapa a evolutiei sale, prin extinderea si perfectionarea metodelor specifice de investigare, prin introducerea pe scara larga a instrumentului matematic n prelucrarea si analiza statistica a datelor, prin orientarea gndirii statistice spre interpretarea analitica a fenomenelor de masa si obtinerea de concluzii inductive. Noile metode introduse n analiza statistica au fost elaborate, n mare parte, de scoala anglo-saxona de statistica matematica, fondata de F. Galton si K. Pearson si continuata de R. A. Fisher, F. Y. Edgeworth, G. U. Yule M. G. Kendall si altii. Contributiile lor sunt hotartoare pentru constituirea statisticii moderne, fiind dezvoltate capitole de baza ca : analiza dispersionala teoria estimatiei, calculul corelatiilor, verificarea ipotezelor, teoria selectiei. Sub impulsul scolii Pearson-Fischer, statistica a facut progrese remarcabile, gasindu-si fundamentari foarte precise ca disciplina stiintifica n toate tarile lumii. Analiznd n sinteza retrospectiva procesului evolutiv al dezvoltarii statisticii, se contureaza distinct urmatoarele etape : evidenta statistica - statistica descriptiva aritmetica politica - statistica moderna. Trecerea de la o etapa la alta a avut loc nu prin perimarea a tot ceea ce s-a cstigat pna la un moment dat si crearea unei statistici ntru totul noua, ci printr-o perfectionare continua a metodelor de culegere, prelucrare si analiza a datelor, printr-o extindere si diversificare continua a posibilitatilor de valorificare a informatiilor statistice. Folosirea metodelor statistico-matematice ca instrumente practice de investigare si analiza socio-economica si mai ales orientarea cercetarilor statistice spre descoperirea legitatilor care guverneaza variabilitatea fenomenelor social-economice de masa, au conferit statisticii caracterul sau stiintific. n zilele noastre, conceptul de statistica are un sens larg si un continut deosebit de complex, cuprinznd aproape toate formele sale evolutive.

Metode de nregistrare a datelor Prin definitie observarea statistica presupune solutionarea unor probleme metodologice si organizatorice laborioase, participarea unui numar mare de persoane etc. Prin programul de observare trebuie sa se precizeze cteva elemente ca de exemplu: Scopul observarii. El trebuie sa fie bine precizat deoarece n functie de el (de ntelegerea lui) depinde delimitarea obiectului observarii, erorile de observare etc. Colectivitatea statistica supusa observarii (obiectul observarii). Obiectul observarii reprezinta multimea unitatilor la care vor fi nregistrate caracteristicile precizate conform scopului fix. Unitatile de observare (nregistrare). Acestea sunt elementele colectivitatii statistice nregistrate. Ele se culeg si se defininesc n functie de scopul cercetarii deoarece pot fi unitati simple sau unitati complexe. Precizarea caracteristicilor statistice despre care se culeg datele de la unitatile colectivitatii. Caracteristicile sunt nregistrate sub forma de raspunsuri la ntrebarile fixate n chestionar ntr-o anumita ordine logica. Timpul observarii este un element care vizeaza doua probleme esentiale: stabilirea timpului la care se refera datele si timpul n care se efectueaza culegerea datelor. Timpul la care se refera datele se numeste moment critic si se deosebeste de intervalul de timp (perioada) de culegere a datelor. De exemplu, pentru recensamntul din ianuarie 1992 momentul critic a fost ora "0" a zilei 5.01.1992, n timp ce perioada de culegere a fost de 7 zile. Locul observarii se precizeaza prin program si are drept scop identificarea facila a unitatilor de observare. Masuri organizatorice. Acestea au drept scop asigurarea conditiilor favorabile pentru desfasurarea observarii statistice. n acest context se elaboreaza harti si planuri ale localitatilor; se organizeaza mpartirea locului observarii; se recruteaza si se pregateste personalul pentru efectuarea nregistrarilor; se tiparesc si se transmit formularele; se efectueaza publicitatea corespunzatoare etc. Erorile de nregistrare statistica. Prevenirea erorilor de nregistrare si controlul datelor statistice nregistrate Calitatea datelor nregistrate este un factor important care conditioneaza calitatea informatiilor dintr-un demers statistic, realismul cunoasterii si eficienta deciziilor de actiune.

Prin urmare, veridicitatea (autenticitatea) datelor nregistrate printr-o metoda oarecare (specifica scopului cercetarii) - concordanta acestora cu datele reale ale fenomenelor investigate - constituie un obiectiv fundamental ("tinta") a oricarei metode de nregistrare (observare) statistica. Acest obiectiv este, nsa, greu de realizat, deoarece chiar prin respectarea tuturor principiilor stiintifice de pregatire si de organizare a nregistrarii nu se pot nregistra date "absolut reale", n concordanta cu manifestarile reale ale fenomenului investigat. Aceasta nseamna ca n observarea statistica se nregistreaza si erori. n general, prin eroare de nregistrare (observare) statistica, exprimata absolut sau relativ, se ntelege diferenta dintre rezultatul obtinut prin nregistrare si marimea reala a caracteristicilor (variabilelor) observate. Aceste diferente (erori) sunt determinate de volumul nregistrarilor, de precizia mijloacelor de nregistrare si de diverse alte surse (cunoscute sau necunoscute). Surse de erori se regasesc n domenii care vizeaza nregistrarea, metodele de nregistrare. Dintre acestea exemplificam: Mobilitatea (inconstanta) n timp a unitatii observate (determinata de factori sau nclinatii care conduc la raspunsuri inexacte sau aproximative); Puterea umana limitata de nregistrare (observare), de exemplu, perceperea eronata a raspunsurilor, transcrierea gresita a acestora etc.; Neclaritatea definirii unitatilor de observare si a variabilelor de nregistrat; Imperfectiunea metodelor si mijloacelor de observare (nregistrare); Factori subiectivi etc.

Exemplele de mai sus sugereaza faptul ca sunt factori obiectivi si subiectivi care conduc la erori de nregistrare ntmplatoare, sistematice si, de asemenea, la greseli de nregistrare. Erorile ntmplatoare produse ntr-o nregistrare statistica difera ntre ele ca marime si ca semn (sens). Influentele lor se compeseaza reciproc pe total, ceea ce nseamna ca pe ansamblunu influenteaza rezultatele. Erorile ntmplatoare sunt produse de factori obiectivi. Marimea absoluta a acestor erori este necunoscuta, deoarece necunoscuta este valoarea adevarata a datelor nregistrate. Influentele acestor erori se compenseaza reciproc deoarece distributia lor se realizeaza dupa legea de probabilitate normala, Gauss-Laplace. Erorile ntmplatoare, din cauze obiective, nu pot fi eliminate orice metoda s-ar utiliza.

Erorile grosiere (greselile) se datoreaza fie lipsei de experienta, fie incompetentei, fie altor cauze. Data fiind diferenta esentiala dintre erori si greseli, acestea din urma trebuie depistate si eliminate. Acest lucru presupune o analiza sistematica (aprofundata) a datelor nregistrate, un studiu detaliat a cazurilor n care datele nregistrate depasesc limitele admisibile. n afara tipologiei de erori prezentata, mai pot fi amintite erorile de reprezantivitate (efective sau probabile) ntlnite n cercetarea selectiva. Fara a fi o regula generala, prevenirea erorilor se poate realiza prin actiuni suplimentare de genul: - testarii tehnicilor si formularelor de nregistrare; - selectarea optima si pregatirea profesionala a persoanelor care efectueaza nregistrarea; - inspectarea (controlul), pe teren, a nregistrsrilor de date; - pregatirea psihologica a persoanelor care efectueaza nregistrarea; - popularizarea scopului nregistrarii si formarea convingerilor pentru exprimarea datelor reale etc. Controlul statistic al datelor nregistrate se realizeaza n functie de natura si localizarea activitatilor ntreprinse n acest sens, printr-un control intern si printr-un control extern. n principiu, controlul cuprinde actiuni care vizeaza volumul datelor nregistrate, acuratetea calculelor din care rezulta anumiti indicatori, acuratetea corelatiilor logice dintre date, autenticitatea documentelor de evidenta primara utilizate la nregistarea datelor etc. Controlul intern presupune verificarea prin sondaj a calitatii datelor. Controlul extern se realizeaza prin intermediul unor fapte cunoscute. El vizeaza o componenta dinamica, o componenta spatiala (teritoriala) si o componenta cu dominante caracteristici calitative (de explificitare comparativa normala, teritoriala si dinamica). Prin actiunile de control intern si extern, de volum, aritmetic si logic al datelor nregistrate, se previn erorile de nregistrare, se elimina sau se diminueaza erorile sistematice si cele grosiere. Problematicii erorilor - prin importanta lor - n literatura de specialitate i-au fost acordate atentii deosebite, unele dintre ele avnd chiar caracter monografic