Sunteți pe pagina 1din 3

Sfântul Siluan Athonitul (sfântul iubirii şi al smereniei) - gânduri

pentru suflet

Extras din cartea: Jean-Claude Larchet - Mărturia Sfântului Siluan Athonitul -


Dumnezeu este Iubire:
https://ro.scribd.com/document/38000135/Jean-Claude-Larchet-M%C4%83rturia-
Sfantului-Siluan-Athonitul-Dumnezeu-este-Iubire

***
Vulturul şi cocoşul

Un vultur zbura în înălţimi, se desfăta de frumuseţea lumii şi gândea în sinea lui:


„Trec în zbor peste depărtări întinse: peste văi şi munţi, mări şi râuri, câmpii şi
păduri; văd mulţime de fiare şi păsări; văd oraşe şi sate şi cum trăiesc oamenii. Dar
cocoşul de la ţară nu cunoaşte nimic în afara ogrăzii în care trăieşte şi nu vede
decât câţiva oameni şi câteva dobitoace. Voi zbura la el şi-i voi povesti despre
viaţa lumii”.

Şi vulturul a venit să se aşeze pe acoperişul gospodăriei şi a văzut cât de ţanţoş şi


de vesel se plimba cocoşul în mijlocul găinilor lui şi s-a gândit: „înseamnă că e
mulţumit cu soarta lui; dar, cu toate astea, îi voi povesti cele ce cunosc””.

Şi vulturul a început să-i vorbească cocoşului despre frumuseţea şi bogăţia lumii.


La început cocoşul 1-a ascultat cu atenţie, dar nu înţelegea nimic. Văzând că nu în-
ţelege nimic, vulturul s-a mâhnit şi i-a fost greu să mai vorbească cu cocoşul. La
rândul lui, cocoşul, neînţelegând ceea ce-i povestea vulturul, se plictisea şi-i era
greu să-1 asculte. Şi fiecare a rămas mulţumit de soarta lui.

&&&
Aşa se întâmplă atunci când un om învăţat vorbeşte cu unul neînvăţat şi, încă şi
mai mult, atunci când un om duhovnicesc vorbeşte cu unul neduhovnicesc. Omul
duhovnicesc este asemenea vulturului, dar cel neduhovnicesc este asemenea
cocoşului.

Mintea omului duhovnicesc cugetă ziua şi noaptea la legea Domnului [Ps 1, 2] şi


se înalţă prin rugăciune spre Dumnezeu, dar mintea celui neduhovnicesc e lipită
de pământ sau e bântuită de gânduri.

Sufletul celui duhovnicesc se desfătează de pace, dar sufletul celui


neduhovnicesc stă gol şi împrăştiat.

Omul duhovnicesc zboară ca vulturul spre înălţimi, simte cu sufletul pe


Dumnezeu şi vede lumea întreagă, chiar dacă s-ar ruga in întunericul nopţii; dar
omul neduhovnicesc se bucură sau de slava deşartă, sau de bogăţii, sau caută
desfătările trupeşti.

Şi atunci când un om duhovnicesc se întâlneşte cu unul neduhovnicesc, legătura


amândurora e lucru plictisitor şi anevoios.

***
Sfântul Siluan, pe care îl sărbătorim, este pentru mine Sfântul iubirii şi al
smereniei. Este cel care m-a învăţat în primul rând, atunci când valul greutăţilor mă
copleşeşte şi parcă nu mai văd mâna părintească a Domnului asupra mea, să îmi ţin
mintea în iad şi să nu deznădăjduiesc.

„Omule, învaţă smerenia lui Hristos şi Domnul îţi va da să guşti dulceaţa rugă-
ciunii. Dacă vrei rugăciunea curată, atunci fii smerit, înfrânat, spovedeşte-te cu
sinceritate şi rugăciunea te va iubi. Fii ascultător, supune-te cu bună conştiinţă
stăpânirilor rânduite, fii mulţumit de toate şi atunci inima ta se va curăţa de
gândurile deşarte. Adu-ţi aminte că Domnul te vede şi teme-te să nu întristezi
cumva pe fratele tău; nu-l judeca şi nu-l dispreţui nici măcar cu o privire şi Duhul
Sfânt te va iubi şi te va ajuta El Însuşi întru toate.”

***
„Când sufletul vede pe Domnul, cât de blând şi smerit este, atunci se smereşte până
la sfârşit şi nu mai doreşte nimic aşa cum doreşte smerenia lui Hristos şi cât timp
va mai trăi sufletul pe pământ, nu va înceta să dorească şi să caute această
smerenie neînţeleasă pe care n-o poate uita. Doamne, cât de mult îl iubeşti tu pe
om!“

***
„Dar cine nu iubeşte pe vrăjmaşi, acela nu poate cunoaşte pe Domnul, nici dulceaţa
Duhului Sfânt. Duhul Sfânt ne învaţă să iubim pe vrăjmaşi până într-atât încât
sufletului să-i fie milă de ei ca de propriii noştri copii. Sunt oameni care doresc
vrăjmaşilor lor sau duşmanilor Bisericii pierire şi chinuri în focul iadului. Ei
gândesc aşa pentru că n-au învăţat de la Duhul Sfânt iubirea lui Dumnezeu, căci cel
ce a învăţat aceasta va vărsa lacrimi pentru întreaga lume. Tu zici: "Cutare e un
criminal şi e bine să ardă în focul iadului". Dar te întreb: "Dacă Dumnezeu ţi-ar da
un loc bun în Rai şi acolo ai vedea arzând în foc pe cel căruia i-ai dorit chinurile
iadului, nu-ţi va fi milă de el, oricine ar fi, chiar dacă e un duşman al Bisericii?"
Sau vei avea şi tu o inimă de fier? Dar în Rai nu e nevoie de fier. Acolo e nevoie de
smerenie şi de iubirea lui Hristos, care are milă de toţi.”

***
“Milostive Doamne, învață-ne pe noi toți prin Duhul Tău cel Sfânt să trăim după
voia Ta, ca toți să Te cunoaștem în Lumina Ta pe Tine, adevăratul Dumnezeul
nostru, fiindcă fără Lumina Ta nu putem înțelege plinătatea iubirii Tale.
Luminează-ne prin harul Tău și el va aprinde inimile noastre de iubirea pentru
Tine.”