George Cobuc

Poetul
Sunt suflet n sufletul neamului meu i-i cnt bucuria i-amarul n ranele tale durutul sunt eu, i-otrava deodat cu tine o beu Cnd soarta-i ntinde paharul. i-oricare-ar fi drumul pe care-o s-apuci, Rbda-vom pironul aceleiai cruci Unindu-ne steagul i larul, i-altarul speranei oriunde-o s-l duci, Acolo-mi voi duce altarul. Sunt inim-n inima neamului meu i-i cnt i iubirea, i ura Tu focul, dar vntul ce-aprinde sunt eu, Voina mi-e una, c-i una mereu n toate-ale noastre msura. Izvor eti i inta a totul ce cnt Iar dac vrodat-a gri vrun cuvnt Cum nu-i glsuiete scriptura, Ai fulgere-n cer, Tu cel mare i sfnt, i-nchide-mi cu fulgerul gura! Ce-s unora lucruri a toate mai sus, Par altora lucruri dearte. Dar tie Acel ce compasul i-a pus, Pe marginea lumii-ntre via i-apus, De-i alb ori e negru ce-mparte! Iar tu mi-eti n suflet, i-n suflet i-s eu, i secoli-nchid-ori deschid cum vreu Eterna ursitelor carte, Din suflet eu fi-i-voi, tu, neamule-al meu, De-a pururi, nerupta sa parte!