Penticostarul si spiritualitatea ortodoxa

Mareste imaginea.

Spiritualitatea ortodoxa este una si unitara. Ea prezinta procesul indumnezeirii omului precum si incununarea acestuia, cu starea de maxima participare la viata dumnezeiasca. In unitatea si unicitatea ei, spiritualitatea ortodoxa, are mai multe nuante, diferite de la o sarbatoare la alta, de la un timp liturgic la altul, nuante care ii dau varietatea si stralucirea ei.

In privinta principalelor perioade liturgice din cursul unui an bisericesc, timpul reliefeaza activitatea invatatoreasca a Mantuitorului. In perioada il avem in vedere pe Hristos ca Preot si Jertfa in acelasi timp, aceasta fiind perioada, cand noi, cugetand la Jertfa lui Hristos, ne urcam duhovniceste spre praznicul Invierii, sarbatoare ce inaugureaza perioada Penticostarului. Odata cu Invierea lui Hristos se deschide timpul Imparatiei lui Dumnezeu, timp evocat de imnele si rugaciunile . Imparatia lui Dumnezeu este imparatia Sfintei Treimi. Perioada de la Pasti pana la Rusalii, este o ascendenta revelatie a Treimii, o continua punere in evidenta a triadologiei, doctrina fundamentala a crestinismului, marturisita in simbolul de credinta.

La Pasti, intreaga faptura se bucura de Invierea lui Hristos, Cel ce a omorat moartea si ne-a impacat cu Tatal, inaugurand imparatia vesnica.

La patruzeci de zile dupa Pasti, Mantuitorul nostru s-a inaltat la cer, in sanurile Tatalui, pentru a-L trimite in lume pe Mangaietorul.

Cincizecimea este termenul final al iconomiei Intruparii, precum si capul iconomiei Duhului Sfant si al istoriei Bisericii. Daca la Pasti, Hristos se aratase in lumina, la El trimite flacara Duhului peste adunarea Apostolilor. Cincizecimea este sarbatoarea Treimii si sarbatoarea Bisericii. Legatura inseparabila dintre iconomia Fiului Unsul, si iconomia Duhului Sfant - Ungerea, este clar reliefata de trimiterea in lume a Mangaietorului de catre Fiul. In centrul sarbatorii sta Persoana Duhului Sfant, care descopera Persoana Cuvantului intrupat, care la randul ei

arata Persoana Tatalui. Fiul si Duhul sunt cele doua maini ale lui Dumnezeu, dupa o expresie a Sfantului Irineu de Lyon, de care Tatal sa folosit pentru a-l repune pe om in demnitatea initiala, pentru a-l intoarce in Imparatia dragostei treimice. Mangaietorul este cel care prin Biserica, in absenta fizica a lui Iisus, asigura prezenta lui Dumnezeu in lume si revarsa harul divin, revarsandu-se El Insusi sub forma darurilor.

Spiritualitatea Penticostarului este model de viata dumnezeiasca, cosmosul fiind cuprins in imparatia dragostei treimice. Pe pamant se traieste precum si in cer.

Pentru a prezenta roadele imparatiei, Biserica a asezat in prima Duminica dupa Rusalii, Sarbatoarea Tuturor Sfintilor, praznic la care ii pomenim pe toti cei ce au valorificat roadele mantuirii, traind o viata dupa modelul treimic, intrupand imparatia. Sfintii sunt pentru noi modele de oameni indumnezeiti, spre care privind, incercam sa-i urmam, traind si noi iubirea treimica.

In timp ce spiritualitatea Octoihului si mai ales cea a Triodului, prezinta urcusul nostru spre Dumnezeu, spiritualitatea penticostara este aceea a plinatatii vietii dumnezeiesti, a vietii in har, in imparatia lui Dumnezeu, asa cum se vede ea in comuniunea sfintilor. Spiritualitatea Penticostarului, culmea spiritualitatii ortodoxe, este incadrata in alte chipuri de spiritualitate, care ne arata cum putem urca spre Dumnezeu, la care, daca luam aminte, traindu-le, putem nazui sa traim si spiritualitatea penticostara, sa fim membri ai imparatiei.

Sarbatorile Penticostarului cu spiritualitatea lor

Penticostarul cuprinde cantarile pentru slujbele a trei mari praznice ale Ortodoxiei: sau Sfintele Pasti, a Mantuitorului si sau Rusaliile. Spiritualitatea ce se degaja cu prilejul acestor praznice strabate si domina intreaga perioada a Penticostarului.

Prima sarbatoare a acestei perioade este Invierea Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

"Aceasta vestita si sfanta zi, una a Sambetelor imparateasa si doamna, praznic al praznicelor este si sarbatoare a sarbatorilor; intru care binecuvantam pe Hristos in veci .

Dupa timpul de pocainta din Postul Mare, dupa o saptamana in care am cugetat la Patimile Mantuitorului, suferite pentru mantuirea noastra, Biserica ne conduce prin cantarile slujbei Pastilor, intr-o alta perioada de maxima bucurie adusa de Invierea Domnului nostru Iisus Hristos, bucurie pe care o traim in noaptea de Pasti si in toata Saptamana luminata, si pe care o prelungim pana in miercurea din ajunul Inaltarii Domnului, timp in care sfintele slujbe ne tin in atmosfera de gand a Invierii Mantuitorului. Prin importanta evenimentului sarbatorit, prin atmosfera de maxima tensiune a sfintelor slujbe, cat si prin lungimea lui, praznicul Pastilor este cea mai mare sarbatoare a Ortodoxiei. Invierea Domnului este inima spiritualitatii ortodoxe iar sarbatoarea Pastilor ramane misterul central al cultului ortodox care isi arunca razele peste intregul an liturgic si cult ortodox.

A doua mare sarbatoare din vremea Penticostarului este Inaltarea Domnului la cer. Marirea lui Hristos cel inviat din morti s-a terminat pe pamant cu Inaltarea lui la cer, petrecuta la patruzeci de zile dupa sfanta Lui Inviere , sarbatoare pe care Biserica o praznuieste in mod solemn. Sfintele slujbe ne tin in atmosfera de gand a acestui praznic timp de zece zile, incepute miercuri inainte de Inaltare si continuand pana in vinerea din saptamana urmatoare praznicului. La bucuria pe care am avut-o din Invierea Domnului, se adauga acum alta. Mantuitorul se inalta la cer, dovedind prin aceasta ca de acolo a si venit, deschizandu-ne noua calea spre Tatal, si fagaduind totodata venirea in lume a Sfantului Duh, cea de a treia Persoana a Sfintei Treimi, pentru a petrece pururea cu noi pana la sfarsitul veacurilor.

"Inaltatu-Te-ai intru slava Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie facand ucenicilor cu fagaduinta Sfantului Duh; incredintandu-se ei prin binecuvantare, ca tu esti Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul lumii.

Fagaduinta Mantuitorului facuta la Inaltarea Sa la cer se implineste la Cincizecime, praznic sarbatorit la sfarsitul perioadei Penticostarului, la care prin Pogorarea Sfantului Duh se pecetluieste cu sigiliul Sfintei Treimi intreaga lucrare a Bisericii.

"Vazut-am lumina cea adevarata, primit-am Duhul cel ceresc, aflat-am credinta cea adevarata, nedespartitei Treimi inchinandu-ne; ca Aceasta ne-a mantuit pe noi .

Sfintele slujbe ne tin in atmosfera Cincizecimii timp de sapte zile, care incep in sambata dinaintea praznicului, terminandu-se in sambata urmatoare lui. Putem numi aceasta sarbatoare praznicul Bisericii, deoarece acum este sarbatoarea plinatatii darurilor lui Dumnezeu, pe care Duhul, "Dumnezeu si indumnezeitor le lucreaza in Biserica, in oamenii cei credinciosi. Importanta praznicului se poate vedea si din aceea ca in continuare, numaratoarea duminicilor din cadrul anului bisericesc se face avandu-se ca punct de referinta Duminica Rusaliilor.

Cele trei mari praznice din vremea Penticostarului se constituie ca sarbatori de bucurie adusa din cer pe pamant, bucurie izvorata din marea dragoste a lui Dumnezeu pentru intregul neam omenesc. Cele trei sarbatori nu sunt altceva decat manifestari ale lucrarii lui Dumnezeu de a ne ridica pe noi la bucuria impreunapetrecerii cu El in lumina cea neinserata a imparatiei Sale.

Duminicile Penticostarului cu spiritualitatea lor

Cele trei mari sarbatori ale Penticostarului impart perioada acestuia in trei parti, fiecare fiind marcata de specificul unuia din cele trei praznice. Astfel, primei perioade ce tine de la Sfintele Pasti pana la Inaltarea Domnului ii sunt specifice cantarile de bucurie ale Invierii lui Hristos, cu o tonalitate mai accentuata in prima saptamana, cand in Biserica nu se vesteste, nu se canta altceva decat Invierea Mantuitorului. In perioada a doua, de la Inaltarea Domnului pana la Cincizecime, textele sfintelor slujbe au in vedere, in principal evenimentul Inaltarii. In sfarsit, in

ultima perioada, cea de dupa Pogorarea Sfantului Duh, textele de slujba ne tin in atmosfera de gand a acestui moment, a insemnatatii lui centrale pentru viata Bisericii.

In toate aceste trei perioade, pe langa specificul celor trei mari praznice, slujbele bisericesti se opresc asupra unor persoane deosebite si a unor evenimente importante din viata Mantuitorului. In fiecare din duminicile Cincizecimii, Biserica a randuit sa se praznuiasca persoane si evenimente insemnate prin care ni se intareste credinta in dumnezeirea Mantuitorului Hristos, prin care intelegem mai bine unele lucruri in legatura cu opera de mantuire a noastra.

De la Duminica Tomei pana la Inaltarea la cer a Domnului Biserica ne infatiseaza starea mariri dumnezeiesti a lui Hristos, repetand in toate aceste zile multe cantari si randuieli de la Pasti, care ne tin in atmosfera de gand a Invierii lui Hristos. De la Duminica Tomei pana la Inaltarea la cer a Domnului toate randuielile bisericesti incep si se termina cu cantarea intreita a Troparului Invierii. La Vecernie si Utrenie exista unele modificari, in sensul ca la Vecernie in toate sambetele se canta stihurile Pastilor cu stihirile lor (in afara de Sambata Tomei), iar Utrenia se incepe cu: "Slava Sfintei si Celei de o Fiinta si de viata facatoarei si nedespartitei Treimi, dupa care se canta de trei ori: "Hristos a inviat..., continuandu-se apoi cu: Marire intru cei de sus lui Dumnezeu... La Sfanta Liturghie se canta in locul axionului Cuvine-se cu adevarat irmosul cantarii a noua a Pastilor - Ingerul a strigat, cu stihira Lumineaza-te, lumineaza-te..., iar dupa impartasire in loc de Vazut-am lumina cea adevarata... si Fie numele Domnului binecuvantat... se canta Troparul Pastilor.

Duminicile dintre Sfintele Pasti si Inaltarea Domnului, pe langa aceea ca vestesc Invierea lui Hristos, sunt consfintite si amintirii unor intamplari si persoane deosebite, care sunt obiectul slujbelor dumnezeiesti din aceasta perioada.

De la sarbatoarea Inaltarii Domnului la cer pana la Cincizecime, Biserica ne pune in atentie cele in legatura cu praznicul Inaltarii. In duminica din aceasta perioada se face praznuirea celor 318 Parinti de la primul Sinod ecumenic de la Niceea. In aceasta perioada sfintele slujbe inregistreaza o diferenta caracteristica. In tot acest rastimp nu se rosteste rugaciunea "Imparate Ceresc, care se va rosti doar la Pogorarea Sfantului Duh si de atunci in tot cursul anului bisericesc, la inceputul tuturor slujbelor.

Cu prima Duminica dupa Pogorarea Sfantului Duh - "A Tuturor Sfintilor, se incheie slujbele cuprinse in Penticostar, incepand perioada Octoihului.

Zile mai importante din perioada Penticostarului si spiritualitatea legata de ele

Am prezentat pana acum spiritualitatea ortodoxa care tine de cele trei mari sarbatori ale Penticostarului si de toate duminicile acestuia. Invierea Domnului, Inaltarea Lui la cer si Pogorarea Sfantului Duh, precum si duminicile Penticostarului sunt cele care dau tonul pentru slujbe bisericesti din toate zilele acestei perioade, astfel ca in

fiecare zi din saptamana, Biserica ne tine in atmosfera duhovniceasca a unuia dintre cele trei mari praznice, precum si a evenimentului sarbatorit in duminica cu care se incepe saptamana respectiva. Aceasta se intampla in intreaga perioada penticostala cu cateva exceptii marcate de unele zile cu o tonalitate deosebita. Este vorba de Vinerea din Saptamana luminata, de Miercurea din saptamana de dupa Duminica Slabanogului si de Sambata dinaintea Pogorarii Duhului Sfant.

In Vinerea din Saptamana Luminata praznuim "Izvorul datator de viata al Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu, cand pe langa cantarile ce vestesc bucuria Invierii, Penticostarul ne conduce si in a o lauda pe Maica Domnului, Izvorul atator binefaceri de care ne bucuram.

In Miercurea de dupa Duminica Slabanogului, precum si in toata saptamana urmatoare ei, serbam Injumatatirea Praznicului Cincizecimii. Atunci, de asemenea, alaturi de textele specifice perioadei, Biserica, prin cantarile din Penticostar ne transpune in atmosfera momentului respectiv.

Ultima zi cu caracter special este Sambata dinaintea Rusaliilor, cand Biserica Ortodoxa face pomenirea celor adormiti, zi in care ne rugam indeosebi pentru toti cei din veac adormiti parinti si frati ai nostri.

Spiritualitatea acestor zile completeaza si incununeaza intreaga spiritualitate Penticostala, spiritualitate a plinatatii Bisericii, cand cerul se uneste cu pamantul, cand cei vii impreuna cu cei adormiti se bucura de prezenta lui Dumnezeu.

Extras din "Penticostarul si spiritualitatea ortodoxa - PS Sofian Brasoveanul

Anul bisericesc (liturgic) si subdiviziunile lui

Mareste imaginea.

1. Comemorarea iconomiei mantuirii in cursul timpului si al diferitelor lui subdiviziuni Inainte de inaltarea Sa la cer, Mantuitorul a fagaduit Sfintilor Sai Apostoli : "Iata, Eu voi fi cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului.." (Matei XXVIII, 20). Potrivit acestei fagaduinte, Biserica a fost preocupata inca de la inceput sa asigure si sa faca simtita prezenta spirituala, nevazuta, dar reala si perpetua, a Mantuitorului, in mijlocul credinciosilor ei, in tot timpul

vietii lor. Cum ? Cautand sa intretina mereu vie amintirea vietii, a invataturii si a faptelor Domnului, precum si a Sfintilor, in mintea si viata de toate zilele a credinciosilor, prin comemorarea periodica a acelor fapte. Prin sarbatorile, posturile, diferitele pomeniri si slujbele bisericesti, care se succed si revin intr-o anumita ordine in fiecare zi si in fiecare an, noi nu numai ca reimprospatam in minte sau comemoram, ci si retraim, oarecum, periodic, momentele importante din viata si activitatea Mantuitorului, precum si din intreaga istorie sfanta a mintuirii, cu persoanele si evenimentele ei mai de seama, dinainte de venirea Domnului si de dupa inaltarea Lui la cer. 2. Ziua liturgica In cultul crestin, ziua liturgica nu incepe cu miezul-noptii sau cu dimineata, ca in masuratoarea civila (laica) a timpului, ci cu seara. Ziua liturgica este adica intervalul de timp dintre doua seri consecutive ; de aceea, sarbatorirea si slujba oricarei zile liturgice incepe cu Vecernia din ajunul zilei respective, care este cea dintai dintre Laudele bisericesti zilnice. Datina aceasta este mostenita din traditia iudaica de socotire a timpului, asa cum o vedem concretizata, de exemplu, in referatul biblic al zidirii lumii, unde zilele creatiei sint numarate incepind cu seara si continuind cu dimineata : "Si a fost seara si a fost dimineata, ziua intai... Si a fost seara si a fost dimineata, ziua a doua...". (Facere I, 5, 8 ; cf. si Lev. XXIII, 32). Fiecare zi din cursul anului este consacrata amintirii sau comemorarii unui moment sau eveniment din istoria sfanta a mantuirii, din viata si activitatea Mantuitorului, a Sfintei Fecioare, a Sfintilor Apostoli sau a unui sfant (uneori a mai multor sfinti), asa precum ne arata calendarul bisericesc din fiecare an. Din punctul de vedere al importantei lor in viata religioasa, zilele liturgice se impart in doua : zile de rand (lucratoare) si zile de sarbatoare. Tot din cultul iudaic a mostenit Biserica crestina si impartirea zilelor in Ceasuri, pe care evreii o adoptasera si ei de la asiro-babilonieni. Lasind la o parte noptile (care erau impartite, ca si la romani, mai intii in trei sferturi si apoi in patru sferturi, numite straji sau vegheri), ziua (adica intervalul de timp de dimineata pana seara, socotit de 12 ore) era impartita in patru sferturi de cate trei ore fiecare, numite Ceasuri. Ex: Ceasul I, cuprinde primele trei ore ale diminetii (aproximativ intre orele 6-9 a.m. in vremea echinoctiilor de primavara si de toamna) ; Ceasul III, cuprinde a doua parte a diminetii (aproximativ intre orele 9-12 a.m.) ; Ceasul VI, cuprinzind al treilea sfert al zilei (amiaza), aproximativ intre orele 12-15 ; Un an bisericesc complet are 52 saptamani (365 : 7), dar de la un Paste pana la altul pot fi mai multe sau mai putine saptamani, din cauza datei variabile a acestei sarbatori : de ex., cand Pastile din anul curent cade la o data mai inaintata (tarzie), iar cel din anul viitor la o data mai devreme, numarul saptamanilor dintre acesti doi Pasti consecutivi e mai mic de 52 ; daca insa, dimpotriva, Pastile dintr-un an oarecare cade mai devreme iar cel din anul urmator mai tarziu, numarul saptamanilor dintre ele este mai mare de 52.

In cadrul saptamanii, fiecare zi (luni, marti etc.) este inchinata, in serviciul liturgic, pomenirii unuia (unorla) dintre persoanele sau momentele de seama ale istoriei sfinte, toate in directa legatura cu persoana si cu activitatea Mantuitorului si care, deci, pentru importanta lor, sunt comemorate saptamanal, deci de 52 ori pe an. Astfel, Duminica este ziua sau sarbatoarea saptamanala a invierii Domnului, cel mai mare eveniment din istoria sfinta a mantuirii. Lunea este inchinata cinstirii Sfintilor Ingeri, care au fost creati inaintea oamenilor si au slujit mantuirii acestora, ca trimisi ai lui Dumnezeu, ca vestitori ai voii Lui si ca mijlocitori intre Dumnezeu si oameni. Martea e inchinata amintirii celor mai vechi dintre sfintii calendarului crestin in ordine cronologica, adica Sfintilor Prooroci in general, si indeosebi Sfantului Ioan Proorocul, inaintemergatorul si Botezatorul Domnului. Miercurea si vinerea sunt inchinate Sfintei Cruci si Sfintelor Patimi ale Domnului, pentru ca miercuri au facut sfat carturarii si arhiereii ca sa prinda pe Iisus, iar vineri L-au rastignit pe Cruce. Joia e inchinata amintirii Sfintilor Apostoli, pentru ca Joia a avut loc Cina cea de Taina, la care Mantuitorul a intemeiat Sf. Liturghie, in prezenta Sfintilor Apostoli, carora Domnul le-a dat porunca si puterea de a face aceasta slujba intru pomenirea Sa. Tot joia se pomeneste si Sfantul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei. Sambata e inchinata amintirii tuturor mortilor si in primul rind a sfintilor marturisitori si mucenici, care si-au dat viata pentru Hristos sau au patimit pentru biruinta credintei crestine in lume. 3. Luna ca subdiviziune a anului bisericesc Ceva mai putina importanta are in cadrul anului bisericesc impartirea timpului in luni. Daca in viata sociala luna are atita importanta ca unitate de masura a timpului (mai ales in latura economica-financiara), nu tot asa stau lucrurile in sectorul vietii religioase si indeosebi in domeniul cultului ortodox, unde rolul fundamental din punct de vedere cronologic il are saptamana. Impartirea anului bisericesc ortodox in luni a dat astfel nastere celor 12 mineie (cartile de ritual care cuprind slujbele sfintilor din fiecare luna). 4. Anul bisericesc si cele trei mari perioade ale sale Spre deosebire de anul civil, care incepe la 1 ianuarie, anul bisericesc incepe la 1 septembrie, pentru ca, dupa traditia mostenita din Legea Veche, in aceasta zi (care era si inceputul anului civil la evrei) s-a inceput creatia lumii si tot in aceasta zi si-ar fi inceput Mantuitorul activitatea Sa publica, atunci cand a citit in sinagoga cuvintele proorocului Isaia (cap. LXI, 1-2), care profeteau despre Sine : "Duhul Domnului peste Mine, pentru ca M-a uns ca sa binevestesc saracilor..., sa vestesc anul milei Domnului" (Luca IV, 18-19).

La romano-catolici anul bisericesc incepe cu prima duminica din Advent (Adventus), adica duminica cea mai apropiata de 30 noiembrie, deci cu aproximativ patru saptamani inainte de Craciun. Ca mijloc de comemorare a vietii si a activitatii rascumparatoare a Mantuitorului, anul bisericesc ortodox are in centrul sau sarbatoarea Sfintelor Pasti si se poate imparti in trei mari faze sau perioade, numite dupa cartea principala de slujba, folosita de cintaretii de strana in fiecare din aceste perioade, si anume : a) Perioada Triodului (perioada prepascala) b) Perioada Penticostarului (perioada pascala) c) Perioada Octoihului (perioada postpascala). Fiecare din acestea cuprinde un anumit numar de saptamini. a) Timpul Triodului tine de la Duminica Vamesului si a Fariseului (cu trei saptamani inainte de inceputul postului Pastilor) pana la Duminica Pastilor (total 10 saptamani). b) Timpul Penticostarului tine de la Duminica Pastilor pana la Duminica I-a dupa Rusalii sau a Tuturor Sfintilor (total opt saptamani). c) Timpul Octoihului tine tot restul anului, adica de la sfarsitul perioadei Penticostarului pana la inceputul perioadei Triodului. Este cea mai lunga perioada din cursul anului bisericesc. Durata ei variaza intre 40-26 saptamani, fiind in functie de data Pastilor. Fiecare din aceste trei perioade sau faze ale anului bisericesc are in centrul ei un moment liturgic, catre care graviteaza toate celelalte sarbatori ale ei, si anume: Octoihul are ca sarbatoare centrala (culminanta) Nasterea Domnului, urmata de Boboteaza (ambele aceste sarbatori se sarbatoreau la inceput in aceeasi zi) ; Triodul culmineaza cu Vinerea Patimilor ; Penticostarul se incepe cu Pastile si se incheie cu Rusaliile (Pogorarea Sfantului Duh). Perioada Octoihului comemoreaza si sarbatoreste evenimentele dinainte de venirea Mantuitorului, pana in ajunul Patimilor Sale ; cu alte cuvinte, reinnoieste activitatea profetica a Domnului, in care El a dat lumii invatatura divina a Evangheliei Sale. Perioada Triodului reinnoieste oficiul arhieresc al Mantuitorului sau activitatea Sa de Mare Preot, indeplinita mai ales prin Jertfa, adica prin Patimile si moartea Sa pe Cruce. Perioada Penticostarului reprezinta si celebreaza timpul dintre inviere si inaltarea in slava a Domnului, urmata de pogorarea Sfantului Duh si intemeierea Bisericii crestine. Prin urmare, in cursul fiecarui an bisericesc, ni se reprezinta si se reinnoieste (comemoreaza) intreaga viata si activitate a Domnului, in toate cele trei laturi sau aspecte ale misiunii Sale : cea de invatator (profet), cea de arhiereu (mare preot) si cea de imparat sau biruitor al pacatului si al mortii.

Cartile liturgice

Mareste imaginea.

In Biserica Ortodoxa cultul divin public se desfasoara dupa carti de cult sau carti bisericesti, in care sunt cuprinse, dupa o anumita randuiala (tipic), slujbele bisericesti.

Pentru savarsirea slujbei Sfintei Liturghii si a slujbelor celor sapte Laude, preotul are in Sfantul Altar Evanghelia si Liturghierul. Slujba Sfintelor Taine si ierurgii se afa in Molitfelnic sau Evhologhiu si in Aghiazmatar. Pentru diferite rugaciuni ocazionale si ierurgii este folosita cartea Tedeum, precum si Ceaslovul (Orologiul).

Cartile care nu pot lipsi de la strana sunt: Octoihul mic sau Catavasierul, Octoihul mare, Mineiele, Apostolul, Psaltirea, Triodul, Penticostarul, Ceaslovul mare si Tipicul bisericesc.

Aceste carti de ritual intrebuintate de Biserica, dupa continutul lor, sunt de doua feluri: carti care cuprind texte extrase din Sfanta Scriptura si carti alcatuite de Biserica, in care gasim cantari si imne liturgice ale marilor melozi crestini si rugaciuni alcatuite de Sfintii Parinti.

Dintre cartile din prima categorie fac parte:

Evanghelia sau Evangheliarul - cuprinde parti din Sfintele Evanghelii scrise de cei patru evanghelisti Matei, Marcu, Luca si Ioan. Aceste parti se numesc pericope. Impartirea Evangheliilor pe pericope, pentru a fi citite in cult, a fost efectuata de un oarecare Evagrie, la sfarsitul secolului al IV-lea, si de catre diaconul Eutaliu din Alexandria Egiptului, pe la anul 458. Lucrarea a fost continuata de Sf. Sava cel Sfintit (sec, IV) si Sofronie al Ierusalimului (sec. VII), fiind definitivata de loan Damaschin (sec. VIII) si Sf. Teodor Studitul (sec. IX).

Apostolul - cuprinde pericopele citite la cult din Faptele Apostolilor: cele 14 epistole ale Sf. Apostol Pavel si cele 7 epistole sobornicesti. Impartirea pericopelor s-a facut de catre aceiasi autori. Pentru Apostol mai intalnim si denumirea arhaica de Praxapostol sau Praxiu.

Psaltirea este cartea de cult care cuprinde cei 150 de psalmi, impartiti in 20 de catisme, adica grupe de psalmi. Denumirea de catisma vine de la grecescul "catisma = sedere", aceasta insemnand ca in timpul citirii lor, credinciosii pot sta jos, in strane.

Dintre cartile cu texte imnografice cele mai importante sunt:

Ceaslovul sau Orologiul Numele acestei carti vine de la precizarea timpului cand se savarsesc slujbele celor sapte Laude bisericesti, care formeaza continutul acestei carti. Alcatuirea Ceaslovuluii este atribuita mai multor

autori incepand cu secolul VI: lui Sava, Sfantului Ioan Damaschin si lui Teodor Studitul. Pe langa slujba Laudelor, Ceaslovul mai cuprinde si alte slujbe: Paraclise, Acatiste (ale Mantuitorului, ale maicii Domnuilui), Acatistul Sfintei Cruci si ale unui numar mare de sfinti ai Bisericii Ortodoxe. Mai cuprinde randuiala Impartasaniei, Canonul de pocainta, uneori si Sinaxarul pe cele 12 luni.

Molitfelnicul sau Evhologhiul este cartea liturgica in care sunt cuprinse toate slujbele cerute de nevoile spirituale ale crestinului, de la nastere pana la moarte, ca: slujbele Sfintelor Taine (Botezul, Mirungerea, Spovedania, Impartasania, Sfantul Maslu, Nunta si Preotia), slujbele ierurgiilor (inmormantarea, sfestania, parastasele etc), rugaciuni multiple ( rugaciuni pentru credinciosii care se afla in suferinta sau in boli, dezlegari de blesteme, pentru cei ce calatoresc, la vreme de seceta, pentru ploaie, pentru sfintirea obiectelor de cult etc. ), Acatiste si Paraclise precum si Sinaxarul. Molitfelnicul este o carte intocmita in timp, incepand din secolul IV pana prin secolul IX. Molitfelnicul a fost numit, "cartea de capatai a evlaviei ortodoxe.

Octoihul cuprinde randuiala slujbelor bisericesti de seara si dimineata, pe cele opt glasuri, pentru toate duminicile si zilele saptamanii, din perioada anului bisericesc numita a Octoihului. Spre deosebire de perioada Triodului si a Penticostarului, perioada Octoihului ocupa cea mai mare parte a slujbelor din timpul anului bisericesc (incepe in duminica intai dupa Rusalii si tine pana la Duminica Vamesului si a Fariseului, cand incepe Triodul). Se numeste Octoih, deoarece imnele din slujbele sale se canta pe opt glasuri, care se succed saptamanal. Incult este intrebuintat atat Octoihul Mare, cat si Octoihul mic sau Catavasierul, care este un extras din Octoihul mare , din Minei si din Triod.

Cantarile Octoihului mare se axeaza in fiecare zi pe o rugaciune de invocare si pomenire: luni, pentru sfintii ingeri, marti pentru sfintii proroci, miercuri si vineri, pentru Sfanta Cruce, joi pentru Sfintilor Apostoli, sambata se pomenesc cei adormiti, iar Duminica este ziua de bunavestire a Invierii Domnului. Catavasierul cuprinde cantarile Invierii pe opt glasuri din randuiala slujbelor de duminica, Polieleul si Marimurile, Catavasiile praznicelor imparatesti, luminandele si voscresnele din slujba Utreniei de duminica. In timp ce cantarile duminicale ale Octoihului sunt atribuite lui Ioan Damaschinul, icantarile de peste saptamana apartin altor imnografi, ca: Anatolie, patriarhul Constantinopolului, Cosma Melodul.

Triodul - cuprinde randuiala serviciului divin din perioada numita a Triodului, care tine din "Duminica vamesului si a fariseului si pana a Sambata Mare. Slujbele liturgice ale duminicilor si praznicelor imparatesti si sfintilor din aceasta perioada, se gasesc Triod, combinate cu slujba din Minei. Deosebirea dintre Triod, Octoih si Minei se reduce la numarul de cantari al canonului. In Octoih si Minei canoanele sunt de noua cantari, dar in Triod sunt de trei cantari (ode). La finalul cartii Triodului se gaseste Tipicul lui Marcu sau "capetele lui Marcu, ce se refera la randuiala sfintilor si praznicelor care cad in perioada Postului Mare.

Penticostarul este cartea liturgica ce contine slujbele ce se savarsesc in biserici in perioada dintre Sfintele Pasti si Duminica Tuturor Sfintilor. Slujbele acestei perioade cuprind imne si cantari pline de bucuria Invierii. Compunerea lor se atribuie sfintilor melozi Iosif Studitul, Cozma de Maiuma si Ioan Damaschin.

Tipicul cuprinde regulile stabilite de Biserica pentru savarsirea slujbelor. Intocmirea Tipicul cuprinde doua parti: partea intai, prezinta randuiala serviciului divin al celor 7 Laude si al Sfintei Liturghii pe intreg anul bisericesc, iar partea a doua cuprinde randuielile de slujba ale Sfintelor Taine si ale ierurgiilor. Pe langa regula savarsirii slujbei religioase a unei sarbatori din cursul anului, Tipicul arata si modul cum se poate savarsi ea, cand coincid doua sau mai multe sarbatori intr-o zi. De asemenea arata cum se pot combina slujbele din alte carti bisericesti: Octoih, Minei, Triod.

Mineiul cuprinde slujba de la Vecernie si Utrenie pentru fiecare zi a anului bisericesc, incepand cu 1 septembrie (prima luna a anului bisericeasc) si pana la 31 august. Aceste slujbe sunt adunate in 12 carti, dupa numarul celor 12 luni ale anului. Fiecare carte poarta numele lunii pentru care a fost scris (Mineiul pe septembrie, Mineiul pe noiembrie, etc.) In Minei, pe langa tipicul slujbei, se afla si viata sfantului sau istoricul sarbatorii respective, sub numele de Sinaxar. Mineiul se foloseste tot anul, impreuna cu Octoihul, Triodul si Penticostarul.

Liturghierul este cea mai veche dintre cartile de cult si cea mai frecvent folosita. Cuprinde textele liturghiilor savarsite in Biserica Ortodoxa si ale slujbelor premergatoare: randuiala Vecerniei, a Miezonopticii, randuiala Vecerniei cu Litia de sambata seara, randuiala slujbei de dimineata. In Liturghier sunt cuprinse si rugaciuni pentru diferite trebuinte. La finalul Liturghierului este inclus Sinaxarul.