Sunteți pe pagina 1din 123

CALEA LUPTTORULUI PASNIC

O carte care transIorm vieti


Lupttorului Ultim al Pcii, din a crei reIlexie Socrate nu-i dect un crmpei scnteietor - Care,
desi are multe nume, este totusi Ir nume si care este Sursa noastr a tuturor
Merite
O veche zical aIirm c: "Noi nu avem prieteni; noi nu avem dusmani; noi avem numai
nvttori." Viata mea a Iost binecuvntat cu multi nvttori si cu inIluente cluzitoare, care,
Iiecare n Ielul lor, si-au adus contributia la scrierea acestei crti.
Iubirea si credinta printilor mei, Herman si Vivian Millman, mi-au oIerit Iundamentul
necesar curajului de a porni pe Cale.
Primul meu editor, Janice Gallagher, a pus ntrebrile si a Icut sugestiile potrivite, care
au ajutat aceast carte s capete Iorm.
Un merit deosebit l are Hal Kramer, ale crui instincte publicistice l-au inspirat s dea o
sans acestei crti. n Iinal, aduc recunostint din inim sotiei mele, Joy, camaradul, prietenul si
nvttorul meu, care mi-a energizat spiritul de-a lungul timpului.
Si, bineinteles, Soc.
PreIat
O serie extraordinar de evenimente s-au petrecut n viata mea ncepnd din decembrie
1966, n perioada primului meu an la Universitatea caliIornian din Berkeley. Totul a nceput
ntr-o noapte, pe la ora 3.20, cnd, pentru prima dat, mi-a iesit n cale Socrate, ntr-o benzinrie
non-stop. (El nu si-a dezvluit numele real, dar, dup ce mi-am petrecut timpul mpreun cu el la
acea prim ntlnire, i-am gsit eu un nume, care mi-a venit asa, din impuls, dup numele
nteleptului grec din antichitate; i-a plcut numele, asa c i-a rmas asa.) Sansa de a-l ntlni,
aparent ntmpltoare, a Iost urmat de niste aventuri care aveau s-mi transIorme viata.
Viat care mi-a zmbit n anii de dinainte de 1966. Crescut de ctre niste printi iubitori,
ntr-un mediu ocrotitor, aveam s cstig mai trziu Campionatul Mondial de srituri de la
trambulin, la Londra, s cltoresc prin Europa si s primesc multe onoruri. Viata mi aducea
recompense, nu ns si vreo satisIactie sau vreun sentiment de pace durabil.
Acum ns mi dau seama c, ntr-un Iel, am dormit n toti acei ani si doar am visat c sunt
treaz - pn cnd l-am ntlnit pe Socrate, care avea s devin mentorul si prietenul meu. nainte
de asta ntotdeauna crezusem c o viat mplinit, bucuria si ntelepciunea erau drepturile mele
umane prin nastere si c ele mi vor Ii acordate odat cu trecerea timpului. Niciodat nu bnuisem
c va trebui s nvt cum s triesc - c erau anumite discipline si anumite moduri de a vedea
lumea, pe care va trebui s le stpnesc, pentru ca s m pot trezi la o viat simpl, Iericit, Ir
complicatii.
Socrate mi-a artat care erau greselile cilor mele, prin comparatie cu calea sa, Calea
Lupttorului Pasnic. Mereu Icea glume pe seama vietii mele serioase, preocupate si
problematice, pn cnd am ajuns s vd si eu prin ochii lui plini de ntelepciune, compasiune si
umor. Si nu s-a lsat pn cnd nu m-a determinat si pe mine s descopr ce nseamn s triesti
ca un adevrat lupttor.
Adesea vizitele pe care i le Iceam durau aproape pn dimineata - l ascultam, l
contraziceam si, n poIida mea, rdeam mpreun cu el. Aceast poveste este bazat pe experienta
mea, ns este un roman. Omul pe care l-am numit Socrate, de Iapt a existat ntr-adevr. Totusi, el
a avut o astIel de manier de a se amesteca n aceast lume, nct uneori mi-a Iost greu s-mi dau
seama unde anume a ncetat inIluenta lui si unde au nceput alti nvttori sau alte experiente de
viat s-si spun cuvntul. De aceea mi-am luat anumite libertti n ceea ce priveste dialogul si
anumite perioade de timp si, pe ici, pe colo, am presrat anecdote si metaIore, pentru a scoate n
evident lectiile pe care Socrate si-a dorit s mi le transmit.
Viata nu este doar o chestiune particular. Iar o povestire, precum si lectiile sale, nu sunt
de Iolos dect dac sunt transmise mai departe. Asadar am considerat c, mprtsindu-v si vou
din ntelepciunea sa ptrunztoare si din umorul su nentrecut, mi voi putea onora maestrul asa
cum se cuvine.
Lupttori, lupttori ne numim.
Noi luptm pentru nalta virtute,
pentru realizarea ultim, pentru sublima ntelepciune,
si de aceea noi lupttori ne numim.
- ANGUTTARA NIKAYA
Statia de benzin de la captul curcubeului
"Viata tocmai ncepe," m gndeam, n timp ce-mi luam rmas bun de la mama si de la
tata, ndeprtndu-m de cas, la volanul Valiant-ului meu vechi, dar nc de ndejde, cu
caroseria lui alb decolorat, ticsit cu lucrurile pe care mi le mpachetasem pentru primul meu
an de studentie. M simteam puternic, independent, gata de orice.
Fredonnd de unul singur dup muzica de la radio, m-am ndreptat n vitez spre nord,
trecnd de autostrzile din Los Angeles, apoi n sus dincolo de Grapevine, de unde am luat-o pe
soseaua 99, care m-a purtat prin cmpiile verzi ce se ntindeau pn la poalele Muntilor San
Gabriel.
Chiar nainte de asIintit, coborrea mea serpuitoare, printre dealurile Oakland, mi-a oIerit
o priveliste sclipitoare a GolIului San Francisco. Emotia mea crestea pe msur ce m apropiam
de campusul din Berkeley.
Dup ce mi-am gsit camera, am despachetat si am nceput s privesc pe Iereastr la
Podul Golden Gate (Poarta de Aur) si la luminile din San Francisco, licrind n ntuneric.
Dup cinci minute m plimbam deja pe bulevardul Telegraph Avenue, uitndu-m la
vitrine, respirnd aerul proaspt al CaliIorniei de Nord, adulmecnd mirosurile care adiau n jurul
micilor caIenele. Coplesit de toate acestea, m-am plimbat apoi, pn dup miezul noptii, pe aleile
care mrgineau Irumoasele privelisti ale campusului.
A doua zi dimineat, dup micul dejun, m-am dus la Sala de Gimnastic Harmon, unde
aveam s m antrenez, sase zile pe sptman, pe brnci, pentru ntrirea muschilor si la srituri,
adic ore de transpiratie n Iiecare zi, urmndu-mi astIel visul de a deveni campion.
Nu trecuser dect dou zile si deja m necam ntr-o mare de oameni, hrtii si orare. Dar
n curnd lunile aveau s se topeasc unele ntr-altele, trecnd si schimbndu-se usor, precum
anotimpurile blnde ale CaliIorniei. La cursuri supravietuiam, iar n sala de gimnastic excelam.
Odat un prieten mi-a spus c m-am nscut ca s Iiu acrobat. Si, ntr-adevar, artam ntocmai:
nItisarea mea era Ir cusur - prul saten, tiat scurt, corpul zvelt, musculos. Dintotdeauna am
avut o nclinatie deosebit ctre acrobatii ndrznete; si chiar copil Iiind mi plcea s m joc
pn ajungeam la limita Iricii. Camera de gimnastic devenise sanctuarul meu, unde descopeream
emotii, provocare si o anumit satisIactie...
Pn la sIrsitul primilor doi ani de studentie Iusesem n Germania, Franta si Anglia,
reprezentnd Federatia de Gimanstic a Statelor Unite. Am cstigat Campionatul Mondial de
srituri de la trambulin; troIeele mele de gimnastic se nghesuiau unul dup altul n camera
mea. FotograIia mi aprea n ziarul "Daily CaliIornian" cu asa regularitate, nct oamenii
ncepeau s m recunoasc pe strad, iar reputatia mea crestea. Femeile mi zmbeau. Susie, o
prieten de-a mea, dulce, plin de un Iarmec irezistibil, cu prul blond, scurt si cu zmbetul ca
dintr-o reclam de past de dinti, mi Icea vizite amoroase din ce n ce mai des. Chiar si studiile
mi mergeau Ioarte bine! M simteam n al noulea cer.
Totusi, pe la nceputul toamnei lui 1966, n primul meu an de studentie, ceva ntunecat si
intangibil ncepuse s-si Iac simtit prezenta. M mutasem din cmin si locuiam singur ntr-o
mic garsonier din spatele casei ce apartinea gazdei mele. n aceast perioad simteam o
melancolie crescnd, chiar si n toiul tuturor realizrilor mele. Putin dup aceea au nceput
cosmarele. Aproape n Iiecare noapte m trezeam brusc, plin de transpiratie. Aproape ntotdeauna
visul era acelasi:
Se Icea c mergeam de-a lungul unei strzi ntunecate; cldiri nalte, Ir usi si Ir
Ierestre se nltau ameninttor deasupra mea, prin Iuioarele ntunecate de ceat.
O Iorm urias, acoperit cu o mantie neagr, se ndrepta cu pasi mari spre mine. Mai
mult simteam dect vedeam spectrul acela nIricostor, un craniu alb, lucios, cu orbitele negre
care m tintuiau ntr-o tcere de moarte. Un deget scheletic era ndreptat ctre mine; ncheietura
sa alb semna cu o ghear care mi Icea semn s m apropii. nghetam.
Apoi un brbat cu prul alb se ivea din spatele creaturii cu glug; Iata lui era calm si
senin. Pasii lui nu Iceau nici un zgomot. Simteam, ntr-un Iel, c el este singura mea sans de
scpare; c el avea puterea de a m salva, ns nu m vedea, iar eu nu puteam s-l strig.
Atunci, btndu-si joc de Irica mea, Moartea cu glug ntunecat se ntorcea cu Iata ctre
brbatul cu prul alb, care i rdea n Iat. Socat, nu puteam dect s privesc. Moartea ncerca s-l
nhate cu Iurie. Iar n clipa urmtoare se npustea spre mine, n timp ce btrnul o apuca de
mantie si o rsucea prin aer.
Apoi, dintr-odat, Secertorul ntunecat disprea. Brbatul cu prul alb strlucitor m
privea cu blndete, deschizndu-si bratele ntr-un gest de bun venit. Mergeam ctre el, l
mbrtisam, intrnd cu totul n el, dizolvndu-m n Iiinta lui. Uitndu-m n jos la mine, vedeam
c port o rob neagr. mi ridicam minile si le vedeam albite, cu oasele noduroase, mpreunate
ca pentru rugciune.
M trezeam cu un tipt usor.
ntr-o noapte, pe la nceputul lui decembrie, eram ntins n pat, ascultnd cum suier
vntul printr-o crptur mic din Iereastra apartamentului. Nu-mi era somn, asa c m-am ridicat
si m-am mbrcat cu blugii splciti, cu un tricou, adidasi si o geac de puI si am iesit aIar n
noapte. Era ora 3:05 dimineata.
Mergeam Ir vreun scop anume, inspirnd adnc aerul rece si umed, privind cerul
nstelat, ciulind urechea la vreun zgomot rtcit, pe strzile tcute. Mi se Icuse Ioame, din cauza
Irigului, asa c m-am ndreptat spre o benzinrie non-stop, ca s cumpr niste Iursecuri si un suc.
Cu minile n buzunare, am grbit pasul prin campus, trecnd pe lnga casele adormite, apoi am
zrit luminile din statia de benzin. Acolo era o adevrata oaz de lumin Iluorescent, strlucind
ntr-o slbticie ntunecat de chioscuri, magazine si cinema-uri, toate nchise la ora aceea.
Tocmai trecusem de coltul garajului Iolosit pentru service, cnd aproape c am czut
peste un om asezat n umbr, pe un scaun sprijinit de peretele de Iaiant rosie al benzinriei.
Speriat, am Icut un pas napoi. Brbatul purta o sapc rosie de ln, pantaloni gri raiati, sosete
albe si sandale japoneze. Prea destul de conIortabil ntr-un Is subtirel, desi termometrul aIlat pe
perete, deasupra capului su, arta 8 grade Celsius.
Fr s-si ridice pivirea, mi-a spus, cu o voce puternic, aproape muzical: "Iart-m dac
te-am speriat."
"Oh, uh, nu-i nimic. N-ai niste soda pop (butur rcoritoare carbo-gazoas)?"
"N-avem dect suc de Iructe pe-aici. Si nu-mi spune mie "pop"(tticule)!" S-a ntors ctre
mine si, pe jumtate zmbind, si-a scos sapca, descoperindu-si prul de un alb strlucitor. Apoi a
rs.
Rsul acela! nmrmurit, l-am privit Iix o clip. Era chiar btrnul din visul meu! Cu prul
alb, cu Iata luminoas, neted, un brbat suplu, nalt, de vreo cincizeci sau saizeci de ani. A rs
din nou. n tulburarea mea, nu stiu cum am ajuns la o us pe care era scris "Birou" si pe care am
deschis-o. n clipa aceea, odat cu usa biroului, am simtit parc o alta us deschizndu-se, ntr-o
alta dimensiune. Am intrat, prbusindu-m pe o canapea veche, si, nIiorat, m ntrebam ce
grozavie ar putea s mai ptrund urlnd prin usa aceea, n lumea mea obisnuit. Spaima mi era
amestecat cu o Iascinatie ciudat, dincolo de puterea mea de ntelegere. Am rmas asa, abia
respirnd, cutnd s-mi recapt priza pe care o aveam asupra lumii obisnuite.
Priveam n jur prin biroul acela. Era att de diIerit de atmosIera steril si de dezordinea
dintr-o benzinrie obisnuit. Canapeaua pe care m aIlam era acoperit cu o ptur mexican
ponosit, dar n culori vii. La stnga mea, lng intrare, se gsea o lad n care erau aranjate cu
grij obiecte de cltorie: hrti, Iitile, ochelari de soare, etc. n spatele unui mic birou maroniu, de
nuc, era un scaun pmntiu la culoare, tapitat cu catiIea raiat. Un distribuitor de ap de izvor
strjuia o us pe care era scris 'Privat'. Lng mine era o a doua us, care ddea n garaj.
Ceea ce m-a Irapat cel mai mult era ambianta plcut, Iamiliar, a camerei. Un covor
galben auriu ltos era ntins pe toat lungimea lui, pn aproape de presul de la intrare. Peretii
Iuseser recent zugrviti n alb, iar cteva tablouri cu peisaje le ddeau culoare. Incandescenta
blnd a luminii din camer m calma. Era un contrast relaxant cu Iluorescenta strident de aIar.
Dincolo de toate, se simtea c acea camer era cald, ordonat si protectoare.
De unde s stiu c ncperea aceea avea s devin locul unor aventuri surprinztoare, al
magiei, groazei si romantismului? ns n clipele acelea eu m gandeam doar c: "Aici s-ar
potrivi de minune un semineu arznd."
Curnd respiratia mi s-a linistit, iar mintea, desi nu satisIcut pe deplin, s-a oprit cel
putin din hoinreala ei obisnuit. Asemnarea dintre brbatul acesta cu prul alb si acela din visul
meu mi se prea cu certitudine o coincident. Cu un oItat, m-am ridicat, mi-am ncheiat geaca si
am iesit aIar, n aerul rece.
Btrnul nc sedea acolo. Cnd am trecut pe lang el, m-am mai uitat o dat, pe Iuris, la
chipul lui - ochii aveau un licr care mi-a surprins o clip privirea. Nu vzusem pn atunci
asemenea ochi. La prima vedere, preau s aib lacrimi n ei, gata s rbuIneasc, apoi lacrimile
se transIormau ntr-o licrire, ca scnteierea unei stele. Eram atras din ce n ce mai adnc de
privirea lui, pn cnd stelele au devenit ele nsele doar o reIlexie a ochilor lui. Am rmas pierdut
asa o vreme, nemaivznd altceva dect ochii aceia, inIlexibili si curiosi, precum ochii unui copil.
Nu stiu ct timp am stat acolo; poate secunde, poate minute - sau mai mult. Am tresrit si,
dezmeticindu-m, mi-am dat seama de locul n care m aIlam. Nu m simteam n apele mele, asa
c, mormind un "Noapte bun", m-am grbit s plec spre cas.
Cnd am ajuns la trotuar, m-am oprit. Aveam o Iurnictur n ceaI; simteam c nc m
privea. M-am uitat napoi. Nu trecuser mai mult de cincisprezece secunde. Si iat c el era sus,
cocotat pe acoperis, cu bratele ncrucisate, privind cerul cu stele! Am rmas cu gura cscat,
uitandu-m cnd la scaunul gol, nc rezemat de perete, cnd sus, pe acoperis. Era imposibil! Nici
dac l-as Ii gsit schimbnd roata unei trsuri Icute dintr-un dovleac ct casa, tras de niste
soareci uriasi, eIectul n-ar Ii Iost att de uluitor.
n tcerea noptii, am rmas cu gura cscat, privind lung la nItisarea lui supl, o
prezent impozant, chiar si de la distant. n clipele acelea puteam s aud stelele rsunnd ca
niste clopotei n btaia vntului. Apoi, brusc, Socrate si-a ntors capul si s-a uitat direct n ochii
mei. Era cam la cincisprezece metri Iat de mine, ns aproape c puteam s-i simt rsuIlarea pe
Iat. Am nceput s tremur, dar nu din cauza Irigului. Acea poart, acolo unde realitatea se
dizolva n lumea viselor, se ntredeschidea din nou.
M-am uitat n sus la el. "Da?" a spus. "Pot s te ajut cu ceva?" ProIetice vorbe!
"Scuz-m, dar..."
Esti scuzat," a zmbit el. Mi-am simtit Iata nrosindu-se; chestia asta ncepea s m irite.
M prinsese ntr-un joc cruia nu-i cunosteam regulile.
"Bine, dar cum ai ajuns pe acoperis?"
"Ajuns pe acoperis?" a ngnat el cu un aer nevinovat si ncurcat.
"Da. Cum ai ajuns de pe scaunul acela," si am artat spre scaunul gol, "sus, pe acoperis, n
mai putin de douzeci de secunde? Erai sprijinit de peretele sta, chiar aici. M-am ntors, m-am
ndreptat spre colt, iar tu..."
"Stiu exact ce Iceam eu," a rsunat vocea lui. "Nu trebuie s-mi descrii tu asta.
ntrebarea este: "Tu stii ce Iceai?"
"Binenteles c stiu ce Iceam!" ncepea s m scoat din srite; doar nu eram un copil ca
s Iiu luat la rost! Si totusi mi doream cu disperare s aIlu siretlicul btrnului, asa c mi-am
pstrat cumptul si l-am ntrebat, n mod politicos: "Domnule, v rog s-mi spuneti si mie, cum
ati ajuns pe acoperis?"
M-a Iixat cu privirea ndelung, n tcere, pn cnd am nceput s simt Iurnicturi n
ceaI. n cele din urm, mi-a rspuns: "Am Iolosit o scar. E chiar aici, n spate." Apoi, nelundu-
m n seam, si-a ridicat privirea din nou spre cer.
M-am dus repede n spate. Si, ntr-adevr, era acolo o scar veche, sprijinit strmb de
zid. ns captul scrii era cel putin cu vreun metru si jumtate mai scurt dect marginea
acoperisului; chiar dac, s presupunem, o Iolosise - ceea ce era Ioarte ndoielnic - asta nu putea
s explice cum ajunsese acolo doar n cteva secunde.
Dintr-o dat, am simtit c m atinge ceva pe umr, n ntuneric. Am tresrit si m-am
rsucit, ca s vd c era mna lui. Nu stiu cum Icuse, dar a cobort de pe acoperis si s-a Iurisat
lng mine. Apoi am ghicit care era singura explicatie posibil. Avea un Irate geamn! Era clar
c amndoi se distrau pe seama trectorilor nevinovati, bgnd spaima n suIletele lor. L-am
acuzat imediat.
"Foarte bine, domnule, unde este geamnul dumitale? Eu nu sunt prostul nimnui!"
S-a ncruntat usor si apoi a nceput s rd n hohote. Aha! Asta era deci! Avusesem
dreptate; l-am prins cu mta-n sac. ns rspunsul su m-a Icut s-mi piar tot entuziasmul.
"Dac as Ii avut un geamn, crezi c mi-as Ii pierdut timpul stnd aici de vorb cu 'prostul
nimnui'?" A rs din nou si a Icut cale-ntoars spre garaj, lasndu-m cu gura cscat. Nu-mi
venea s cred ce tupeu avea tipul sta.
M-am grbit s-l ajung din urm. A intrat n garaj si a nceput s mestereasc la un
carburator, sub capota unei vechi camionete Ford, de culoare verde. "Deci sunt un prost, ha?" Am
rostit eu, chiar mai aspru dect as Ii vrut.
"Prosti suntem cu totii," a venit rspunsul lui. "Att doar c nu sunt dect ctiva cei care
stiu asta; ceilalti nu stiu. Tu pari s Iaci parte din cea de-a doua categorie. Vrei s-mi dai cheia aia
Irancez, te rog?"
I-am dat aIurisita de cheie si m-am pregtit s plec. Totusi, nainte s plec, trebuia
neaprat s aIlu. "Te rog, spune-mi, cum ai ajuns att de repede pe acoperis? Misterul sta nu-mi
d pace."
Mi-a dat cheia napoi, spunnd: "Lumea ntreag este un mister; nu-i nevoie s-l dezlegi
tu." Si a artat nspre raItul din spatele meu. "Acum mi trebuie ciocanul si surubelnita de colo."
Frustrat, l-am mai privit un minut, ncercnd s gsesc o solutie s-l Iac s-mi spun ce
vroiam s aIlu, ns el prea c uitase complet de prezenta mea. Asa c am renuntat si m-am
ndreptat spre us, cnd l-am auzit spunnd: "Nu pleca!" Nu era nici rugminte, nici porunc. Era
o aIirmatie oarecare. M-am uitat la el; ochii i erau blnzi.
"Si de ce n-as pleca?"
"Fiindc ti-as putea Ii de Iolos," a spus, scotnd carburatorul cu ndemnarea unui chirurg,
n mijlocul unui transplant de inim. L-a asezat jos cu grij si s-a ntors cu Iata ctre mine.
l priveam cu gura cscat.
"Tine," mi-a spus, dndu-mi n mn carburatorul. "Demonteaz-l si pune piesele n vasul
sta s se nmoaie. Asta o s-ti mai alunge din minte ntrebrile."
Frustrarea mea s-a transIormat dintr-odat n rs. Btrnul sta putea s Iie arogant, ce-i
drept, dar era totodat interesant. Asa c am hotrt s Iiu sociabil.
"Numele meu este Dan," am zis, ntinznd mna, zmbind Iormal. "Si al tu?"
Mi-a pus n mna ntins o surubelnit, zicnd: "Numele meu nu conteaz; si nici al tu.
Ceea ce este important se aIl dincolo de nume si dincolo de ntrebri. Acum o s ai nevoie de
surubelnita asta ca s demontezi carburatorul," mi-a artat el.
"Nu-i nimic dincolo de ntrebri," am ripostat eu. "De exemplu, cum ai zburat pe
acoperisul acela?"
"N-am zburat, ci am srit," a rspuns el sec. "Nu-i nici o magie, asa c nu te amgi. n
cazul tu, totusi, chiar c ar trebui s execut un exercitiu diIicil de magie. Fiindc se pare c va
trebui s transIorm o paiat ntr-o Iiint uman."
"Cine te crezi, m rog, s-mi spui mie una ca asta?"
"Sunt un lupttor!" mi-a retezat-o el. "Dincolo de asta, cine sunt eu depinde de cine vrei tu
s Iiu."
"Chiar nu poti s-mi rspunzi la o ntrebare direct?" Am spus cu ciud, lund cu asalt
carburatorul, ca si cum as Ii vrut s-mi vrs tot Iocul asupra lui.
"ntreab-m si am s vd ce pot s Iac," a spus, zmbind nevinovat. Surubelnita mi-a
alunecat si m-am zgriat la deget. "Fir-ar s Iie!" am tipat, alergnd la chiuvet s-mi spl rana.
Socrate mi-a dat un leucoplast.
"Bine atunci, uite o ntrebare ct se poate de direct." Eram hotrt s-mi pstrez vocea
calm. "Cum poti tu s-mi Iii mie de Iolos?"
"Pi deja ti-am Iost de Iolos," mi-a rspuns, artndu-mi bandajul pe care-l aveam pe
deget.
Asta punea capac la toate. "Uite, stii ce, nu mai pot s-mi pierd vremea pe-aici. Trebuie s
m duc s mai si dorm." Am pus jos carburatorul si eram gata s plec.
"De unde stii c n-ai dormit toat viata? De unde stii c nu dormi chiar n momentul
sta?" a spus el rspicat, cu o sclipire ghidus n ochi.
"M rog, cum zici tu." Eram prea obosit ca s-l mai contrazic. "nc ceva, totusi. nainte
s plec, nu vrei s-mi spui si mie cum ai reusit cascadoria de pe acoperis?"
A venit la mine si mi-a strns mna. "Mine, Dan, mine." A zmbit cu cldur si toat
Irica si Irustrarea mea de mai devreme s-au spulberat ca prin Iarmec. Mna, bratul si apoi ntregul
corp ncepuser s m Iurnice. Apoi a adugat: "mi pare bine s te vd din nou!"
"Cum adic 'din nou'"? am nceput eu, apoi m-am ntrerupt; "Da, stiu, mine, mine." Si
am rs amndoi. M-am ndreptat spre us, m-am oprit si, ntorcndu-m, m-am uitat n ochii lui si
i-am spus: "La revedere, Socrate."
Prea cam nedumerit, ns a ridicat din umeri binevoitor. Cred c i-a plcut numele. Am
plecat Ir s mai spun nimic.
A doua zi, la cursul de la ora 8 am dormit. Dar pn s nceap antrenamentul de dup-
amiaz, eram treaz si gata de actiune.
Dup ce am alergat n sus si n jos pe scrile de la tribune, Rick, Sid si cu mine, mpreun
cu ceilalti colegi de echip, ne-am asezat pe podea, transpirati si gIind, ntinzndu-ne
picioarele, umerii si spatele. De obicei eram tcut n timpul acestui ritual, dar astzi simteam c
as Ii vrut s le povestesc si lor despre noaptea trecut. ns tot ce am reusit s spun a Iost: "L-am
ntlnit pe acest tip neobisnuit la o benzinrie, noaptea trecut."
Dar prietenii mei erau mult mai preocupati de durerea pricinuit de ntinderea picioarelor
dect de povestioarele mele.
Ne-am nclzit cu usurint, Icnd de cteva ori roata, apoi cteva genoIlexiuni si ridicri
ale picioarelor, apoi am nceput seria de srituri. n timp ce zburam prin aer, iar si iar - n timp ce
m roteam la bara Iix, sau Iceam IoarIeci la calul cu mnere si m strduiam cu noile exercitii
de ncordare a muschilor la inele - m tot gndeam la perIormantele misterioase ale brbatului pe
care-l numisem "Socrate". Sentimentele mele contradictorii m ndemnau s-l evit, ns trebuia s
m lmuresc odat ce era cu personajul acesta misterios.
Dup cin mi-am rsIoit rapid temele la istorie si la psihologie, am Icut un rezumat
pentru o lucrare la limba englez, apoi am iesit val-vrtej din cas. Era ora 11 noaptea. ndoilelile
ncepeau s m ncolteasc, pe msur ce m apropiam de benzinrie. Oare chiar vroia s m
vad din nou? Ce-as Ii putut s-i spun ca s-l conving de Iaptul c eram totusi o persoan Ioarte
inteligent?
Era acolo, stnd n prag. S-a aplecat n semn de salut si, Icnd un gest larg cu mna, m-a
poItit n birou. "Scoate-ti pantoIii, te rog - un obicei de-al meu."
M-am asezat pe canapea si mi-am pus pantoIii n apropiere, n caz c as Ii vrut s plec n
grab. nc nu aveam ncredere n acest strin misterios.
ncepuse s plou. Ambianta si cldura biroului erau conIortabile, n contrast cu noaptea
ntunecat si norii ameninttori de aIar. Am nceput s m simt mai n largul meu. Rezemndu-
m de spate, am spus: "Stii, Socrate, simt c totusi ne-am mai ntlnit cndva."
"Asa este," a rspuns el, deschiznd din nou poarta aceea din mintea mea, acolo unde
visele si realitatea deveneau una. Am tcut.
"Huh, Socrate, am avut de multe ori acest vis - n care esti si tu." L-am privit cu atentie,
ns Iata lui nu trda nimic.
"Am Iost n visele multor oameni; si tu ai Iost. Spune-mi despre visul tu," a zmbit el.
I-am povestit, cu toate amnuntele pe care mi le aduceam aminte. Pe msur ce acele
scene teribile deveneau vii n mintea mea, camera prea c se ntunec, iar lumea obisnuit
ncepea s se estompeze.
Dup ce am terminat, a spus: "Da, un vis Ioarte bun." Pn s-l ntreb eu ce vroia s spun
cu asta, clopotelul benzinriei a sunat o dat, apoi nc o dat. Si-a luat un poncho si a iesit aIar,
n noaptea ploioas. M-am dus la Iereastr, s-l pot urmri cu privirea.
Era aglomeratie n seara aceea: mai precis, ora de vrI de vineri noaptea. Lucrurile
ncepuser s se precipite, clientii veneau unul dup altul. M-am simtit stnjenit, stnd acolo cu
minile-n sn, asa c am iesit s-l ajut, dar el nu prea s m observe.
Un sir nesIrsit de masini m astepta: Iurgonete, masini rosii, verzi, negre, masini de teren
si masini sport strine. Strile de spirit ale clientilor erau la Iel de variate ca si masinile lor. Doar
unul sau doi clienti preau s-l cunoasc pe Socrate, dar cei mai multi se uitau de dou ori la el,
ca si cum ar Ii observat ceva iesit din comun, dar nedeslusit.
Unii aveau cheI de petrecere, rznd tare si dndu-si radio-urile la maxim, ct i asteptam
noi. Socrate rdea si el mpreun cu ei. Doar unii, cei mai putini, erau mai tInosi, Icnd parc
un eIort special s par nesuIeriti. ns Socrate i trata pe toti cu aceeasi amabilitate - ca si cum
Iiecare dintre ei ar Ii Iost oaspetele su de onoare.
Dup miezul noptii masinile si clientii s-au mai rrit. Aerul rece prea neIiresc de linisitit,
chiar dac Iusese umplut de toat hrmlaia de mai nainte. Cnd ne-am ntors n birou, Socrate
mi-a multumit pentru ajutor. Am dat din umeri a indiIerent, dar n suIletul meu eram multumit
c remarcase ceea ce Icusem. Oricum, trecuse cam mult vreme de cnd nu mai ajutasem pe
cineva.
Odat ajuns n biroul cldut, mi-am amintit de treaba noastr neterminat. Asa c am
nceput s vorbesc de ndat ce m-am trntit pe canapea. "Socrate, as avea niste ntrebri."
El si-a mpreunat minile, ntr-un gest de rugciune si si-a ridicat privirea nspre tavan, ca
si cum ar Ii cerut ghidare divin - sau poate rbdare divin.
"Care," si a oItat, "sunt ntrebrile tale?"
"Ei bine, nc mai vreau s aIlu despre acoperis si de ce ai spus 'mi pare bine s te vd
din nou' si vreau s stiu ce pot Iace eu pentru tine si cum poti tu s-mi Iii mie de Iolos. Si mai
vreau s stiu cti ani ai."
"Hai s-ncepem cu cea mai usoar, deocamdat. Am nouzecisisase de ani, dup timpul
tu." Nu, nu avea cum sa aib nouzecisisase de ani. Cincizecisisase poate; saizecisisase cu
indulgent; saptezecisisase, posibil, dar greu de crezut. Dar nouzecisisase? Cred c mintea - dar
de ce-ar Ii mintit? Si mai trebuia s aIlu si despre cealalt chestie pe care o lsase s-i scape.
"Socrate, ce vrei s spui cu 'dup timpul tu'? Adic tu triesti dup ora standard de est
sau esti cumva venit," si ncercnd o glum cam rsuIlat, "din cosmos?"
"Pi nu este Iiecare?" a venit replica lui. De Iapt, m gndisem si eu la asta nainte, ca la o
posibilitate Ioarte probabil.
"Si mai vreau s stiu ce putem Iace noi unul pentru cellalt."
"Doar att: pe mine nu m-ar deranja s am un ultim student, iar tu, n mod evident, ai
nevoie de un proIesor."
"Am destui proIesori," i-am retezat-o eu.
"Da, chiar asa?" A Icut o pauz, dup care a continuat: "Dac ai sau nu un proIesor
potrivit, asta depinde numai de ce anume vrei s nveti." S-a ridicat sprinten de pe scaun si s-a
ndreptat spre us. "Vino cu mine. Vreau s-ti art ceva."
Am mers pn la colt, de unde puteam s privim n jos bulevardul, care se ntindea pn la
cartierul de aIaceri si, dincolo de el, luminile orasului San Francisco.
"Lumea de acolo," a spus el Iluturndu-si bratul pe deasupra orizontului, "este o scoal,
Dan. Viata este singurul proIesor adevrat. ti oIer multe experiente, iar dac experienta ar Ii
Iost singura care ar Ii adus ntelepciune si mplinire, atunci ar nsemna c oamenii n vrst ar
trebui s Iie cu totii niste Iericiti, niste maestri iluminati. ns lectiile pe care le oIer experienta
sunt ascunse. Eu pot s te ajut s nveti din experient, ca s vezi lumea limpede, iar limpezimea
este ceva de care tu ai nevoie cu disperare, chiar acum. Intuitia ta stie c asta este adevrat, dar
mintea ta se revolt; ai experimentat destul de mult, ns ai nvtat putin."
"Nu stiu despre ce vorbesti, Socrate. Vreau s spun c n-as merge att de departe."
"Nu, Dan, nc nu stii despre ce vorbesc, dar o s stii. Si o s mergi att de departe, ba
chiar mai departe, pot s te asigur."
Ne-am ntors spre birou, cnd tocmai intrase o Toyota de un rosu aprins. Socrate a
continuat s vorbeasc n timp ce deschidea rezervorul. "La Iel ca majoritatea oamenilor, ai Iost
nvtat s culegi inIormatii din aIara ta; din crti, din reviste, de la experti." Apoi a Iixat Iurtunul
de benzin n rezervor. "Ca si aceast masin, te deschizi si lasi Iaptele s curg nuntru. Uneori
inIormatia este premium, alteori este cu plumb. ti cumperi cunoasterea la pretul pietei, la Iel cum
cumperi si benzina."
"A, chiar, ti multumesc c mi-ai amintit. n dou zile trebuie s-mi pltesc taxa de
scoal!"
Socrate a ncuviintat din cap doar, preocupat s umple rezervorul clientului. Dup ce
acesta s-a umplut, Socrate a continuat s pompeze benzin, pn cnd a nceput s se reverse din
rezervor si s curg pe jos. O balt de benzin se ntindea pe asIalt.
"Socrate, rezervorul e plin - ai grij ce Iaci!"
Nelundu-m n seam, a lsat benzina s curg n continuare, spunnd: "Dan, ca si
rezervorul acesta, tu esti umplut pn la reIuz cu idei preconcepute; plin de cunostinte inutile. Ai
acumulat multe Iapte si idei, dar nc nu stii mare lucru despre tine nsuti. Ca s poti nvta, mai
nti trebuie s-ti golesti rezervorul." Mi-a zmbit complice, Icndu-mi cu ochiul, si, nchiznd
pompa cu un clic, a adugat: "Vrei s cureti mizeria asta, te rog?"
Aveam sentimentul c nu se reIerea numai la benzina risipit pe jos. M-am grbit s spl
asIaltul. Soc a luat banii de la soIer si i-a dat napoi restul si un zmbet. Ne-am ntors n birou si
ne-am asezat.
"Ce ai de gnd s Iaci, s m umpli cu Iaptele tale? m-am burzuluit eu.
"Nu, n-am de gnd s te mpovrez cu si mai multe Iapte; am de gnd s-ti art
'ntelepciunea corpului'. Tot ce vei avea vreodat nevoie s stii este nuntrul tu; secretele
universului sunt nscrise n celulele corpului tu. Dar tu n-ai nvtat nc ce nseamn viziunea
interioar; adic nu stii cum s-ti citesti corpul. Singura ta resurs a Iost s citesti crti, s-i
asculti pe experti si s speri c au dreptate. Dar cnd o s nveti ntelepciunea corpului vei Ii un
ProIesor ntre proIesori."
M-am abtinut cu greu s nu puInesc n rs. Acest lucrtor la statia de benzin mi acuza
proIesorii de ignorant si insinua Iaptul c educatia mea universitar ar Ii Iost lipsit de sens! "O,
sigur, Socrate, nteleg ce vrei s spui cu aceast idee de 'ntelepciune a corpului', dar nu dau doi
bani pe ea."
A dat ncet din cap. "ntelegi multe lucruri, dar practic n-ai realizat nimic."
"Ce vrei s spui cu asta?"
"ntelegerea este unidimensioanal. Ea reprezint capacitatea de ptrundere a intelectului.
Duce la acumularea de cunostinte, pe care tu o ai. Realizarea, pe de alta parte, este
tridimensioanal. Ea este ntelegerea simultan a "corpului-ntreg" - capul, inima si instinctele
Iizice. Si asta provine numai din experient direct."
"Tot nu pricep."
"ti amintesti cnd ai nvtat prima dat s conduci? nainte de asta erai doar un pasager;
doar ntelegeai ce era. Dar ai realizat cum era numai atunci cnd ai Icut asta pentru prima oar."
"Asa e!" am spus. "mi amintesc sentimentul acela de: "Asta era deci!"
"Exact! Aceast propozitie descrie perIect experienta realizrii. ntr-o zi ai s spui la Iel si
despre viat."
Am tcut o vreme, apoi am spus: "Tot nu mi-ai explicat cum e cu 'ntelepciunea
corpului'."
"Vino cu mine," mi-a Icut semn Socrate si m-a condus spre usa pe care scria 'Privat'.
Cnd am intrat acolo, era ntuneric bezn. ncepusem s m nelinistesc, dar Irica a Icut loc
dendat unei bnuieli Iulgertoare. Eram pe cale s nvt primul meu secret adevrat:
ntelepciunea corpului.
Lumina s-a aprins brusc. Eram n baie, iar Socrate urina zgomotos n closet. "Aceasta," a
spus el cu emIaz, "este ntelepciunea corpului." Rsul su a nceput s rsune ntre peretii de
Iaiant, n timp ce eu am iesit si m-am asezat pe canapea, cu privirea atintit la covor.
Cnd a iesit din baie, i-am spus: "Socrate, eu totusi vreau s aIlu..."
"Dac tot ai de gnd s-mi spui Socrate," m-a ntrerupt el, "ai Ii putut mcar s onorezi
acest nume, dac mi-ai Ii ngduit si mie s pun niste ntrebri din cnd n cnd, iar tu s poti
rspunde la ele. Cum ti sun asta?"
"Foarte bine!" am rspuns. "Tu tocmai ai pus o ntrebare, iar eu ti-am rspuns deja la ea.
Acum e rndul meu. Despre cascadoria aceea cu zburatul pe acoperis din noaptea trecut..."
"Esti un tnr perseverent, nu-i asa?"
"Da, sunt. N-as Ii ajuns unde sunt astzi Ir perseverent. Si asta e alt ntrebare la care
ai primit un rspuns clar. Acum am putea s ne ocupm si de niste ntrebri de-ale mele?"Fr s
m bage n seam, m-a ntrebat: "Unde esti tu astzi, chiar acum?"
Entuziast, am nceput s-i vorbesc despre mine. n orice caz, am observat c ocolea
rspunsurile la ntrebrile mele. Totusi, i-am vorbit despre trecutul meu ndeprtat, apoi despre
cel recent si despre depresiile mele inexplicabile. M-a ascultat cu rbdare si interes, ca si cum ar
Ii avut tot timpul din lume la dispozitie, pn cnd am terminat, dup cteva ore.
"Foarte bine," a spus. "Dar tot nu mi-ai rspuns la ntrebarea n ceea ce priveste unde esti
tu."
"Ba da, nu-ti amintesti? Ti-am spus cum am ajuns unde sunt astzi: prin munc sustinut."
"Unde esti tu?"
"Cum adic, unde sunt eu?"
"Unde esti tu?" a repetat el cu blndete.
"Sunt aici."
"Unde e aici?"
"n acest birou, n aceast statie de benzin!" mi pierdeam rbdarea cu jocul sta.
"Unde este aceast statie de benzin?"
"n Berkeley."
"Unde este Berkeley?"
"n CaliIornia."
"Unde este CaliIornia?"
"n Statele Unite."
"Unde sunt Statele Unite?"
"Pe o mas continental, unul dintre continentele emisIerei vestice. Socrate, eu..."
"Unde sunt continentele?"
Am oItat. "Pe Pmnt. Tot n-am terminat?"
"Unde e Pmntul?"
"n Sistemul Solar, a treia planet de la Soare. Soarele este o stea mic n Galaxia Calea
Lactee, bine?"
"Unde este Calea Lactee?"
"Mi Irate," am oItat nerbdtor, dndu-mi ochii peste cap. "n Univers." M-am lsat pe
spate si mi-am ncrucisat minile a lehamite.
"Si unde," a zmbit Socrate, "este Universul?"
"Universul este... ei bine, sunt tot Ielul de teorii despre cum a Iost creat..."
"Nu asta am ntrebat. Unde este?"
"Habar n-am - cum as putea rspunde la asta?"
"Aici e poanta. Nu poti s rspunzi si n-o s poti vreodat. Nu se cunoaste nimic despre
asta. Esti un ignorant n ceea ce priveste unde se aIl Universul si, drept urmare, n ceea ce
priveste unde esti tu. De Iapt, nu ai cunostint despre nimic anume unde se aIl; si nici nu stii
despre nimic ce este anume sau cum a ajuns s Iie. Acesta este un mister."
"Ignoranta mea, Dan, este bazat pe aceast ntelegere. ntelegerea ta este bazat pe
ignorant. Eu sunt un prost cu simtul umorului; tu esti un tembel serios."
"Ascult," i-am spus, "sunt niste lucruri pe care ar trebui s le stii despre mine. n primul
rnd s stii c sunt deja un Iel de lupttor. Sunt un gimnast din calea-aIar de bun." Ca s punctez
ceea ce i-am spus si s-i art c pot Ii si eu spontan, m-am ridicat de pe canapea si am Icut un
salt pe spate, de pe loc, ateriznd cu gratie pe covor.
"Hei," a spus, "a Iost grozav. Mai I o data!"
"Ei, nu e chiar asa de extraordinar, Soc. De Iapt e destul de usor pentru mine." Am Icut
un eIort urias s evit o und de superioritate din glas, dar n-am reusit s-mi retin totusi un zmbet
mndru. Eram obisnuit s le art astIel de lucruri copiilor, pe plaj sau n parc. Si ei, ca si Soc,
vroiau s vad asta nc o dat.
"Foarte bine, Soc, acum priveste cu atentie." Am srit n sus si chiar cnd eram pe punctul
s m ntorc, cineva sau ceva m-a rsucit prin aer. Am aterizat grmad pe canapea. Ptura
mexican de pe ea s-a nIsurat singur n jurul meu, acoperindu-m. Mi-am scos repede capul de
sub nvelitoare, uitndu-m dup Socrate. Era asezat tot acolo, n partea cealalt a camerei, la
vreo trei metri jumtate deprtare, ghemuit pe scaunul sau, zmbind strengreste.
"Cum ai Icut asta?" ConIuzia mea era total, n timp ce el se uita la mine cu o privire
nevinovat.
"Ti-a plcut cursa?" m-a ntrebat. "Vrei s-o mai vezi o dat?" a adugat. "Dan, nu trebuie
s-ti Iaci griji n legtur cu mica ta alunecare; chiar si un mare lupttor ca tine mai Iace cte-o
boroboat din cnd n cnd."
M-am ridicat buimac si am ndreptat canapeaua, aranjnd ptura la loc. Trebuia s Iac
ceva cu minile; aveam nevoie de timp s m gndesc. Cum o Icuse? Alt ntrebare care va
rmne Ir rspuns.
Socrate a iesit ncetisor din birou, ca s umple rezervorul unei Iurgonete pline cu obiecte
casnice. "Gata oricnd s mai nveseleasc vreun cltor n drumul su," m gndeam. Apoi am
nchis ochii si am nceput s reIlectez la modul n care sIida el, n aparent, legile naturii, sau cel
putin pe cele ale bunului simt Iizic.
"N-ai vrea s aIli niste secrete?" Nici mcar nu-l auzisem cnd a intrat. Era asezat pe
scaunul lui, picior peste picior.
Mi-am pus si eu picior peste picior si m-am aplecat mai n Iat nerbdtor. Apreciind
gresit moliciunea canapelei, m-am aplecat putin cam mult si m-am rsturnat. Nici n-am apucat
s-mi despletesc picioarele, c m-am trezit mprstiat cu Iata-n jos, pe covor.
Socrate rdea n hohote. M-am ridicat ntr-o clip, drept ca un stlp. Soc se distra copios,
vzndu-mi expresia nuc. Mult mai obisnuit cu aplauzele dect cu ridicolul, am srit n picioare
rusinat si Iurios. Soc s-a oprit brusc; Iata si vocea lui erau ncrcate de autoritate.
"Stai jos!", a poruncit el, artnd spre canapea. M-am asezat. "Te-am ntrebat dac vrei s
aIli un secret."
"Da, vreau - despre acoperisuri."
"Ai de ales dac vrei sau nu s aIli un secret. Eu aleg despre ce anume."
"De ce trebuie s jucm ntotdeauna dup regulile tale?"
"Pentru c e benzinria mea, de aceea!" Soc a vorbit cu un aer exagerat de arogant,
probabil lundu-m peste picior n continuare. "Acum Iii Ioarte atent. A propos, esti asezat
conIortabil si, uh, stabil?" a Icut el cu ochiul. Eu doar scrsneam din dinti.
"Dan, am niste locuri s-ti art si niste povesti s-ti spun. Am secrete s-ti destinui. Dar,
nainte s ncepem mpreun aceast cltorie, trebuie s iei aminte c valoarea unui secret nu st
n ceea ce aIli, ci n ceea ce Iaci dup aceea cu el."
Soc a scos un dictionar vechi din sertar si a nceput s-l Iluture prin aer. "Foloseste ce
cunoastere vrei, dar tine seama de limitele ei. Cunoasterea singur nu este suIicient, ea nu are
inim. Orict de mult cunoastere ai avea, ea nu-ti va hrni si nici nu-ti va sustine spiritul; nu va
putea niciodat s-ti aduc Iericirea ultim sau pacea deplin. Viata necesit mai mult dect
cunoastere; necesit simtire intens si energie constant. Viata cere actiune dreapt, pentru ca
aceast cunoastere s devin vie."
"Stiu asta, Soc."
"Vezi, asta e problema ta - stii, dar nu actionezi. Nu esti un lupttor adevrat."
"Socrate, nu pot s cred una ca asta. Eu stiu c uneori am actionat ca un lupttor, n
anumite situatii diIicile - ar trebui s m vezi la sala de gimnastic!"
"Sunt de acord c, de Iapt, poti avea experienta mintii unui lupttor, n unele ocazii:
hotrt, Ilexibil, limpede si liber de orice ndoial. Poti s-ti dezvolti corpul unui lupttor,
elastic, suplu, sensibil si plin de energie. n unele momente, rare, poti chiar s simti cu inima unui
lupttor, iubind orice si pe oricine ti apare n cale. Dar aceste calitti sunt Iragmentate n tine. ti
lipseste integrarea. Misiunea mea este s te aranjez la loc, Pinocchio."
"Ia stai asa, Socrate, m-am burzuluit eu. Desi nu m ndoiesc c ai niste nzestrri
neobisnuite si c-ti place s te nvlui ntr-o aur de mister, nu-nteleg cum poti s pretinzi s m
aranjezi pe mine la loc. Hai s vedem cum stau lucrurile de Iapt: eu sunt student la Universitate,
tu Iaci service la masini. Eu sunt campion mondial, iar tu mesteresti n garaj, Iaci ceai si astepti s
intre vreun trector amrt ca s-l bagi n sperieti. Poate as putea eu s te aranjez pe tine la loc."
Nu prea mi ddeam seama ce spun, dar m Icea s m simt bine.
Socrate a rs doar, cltinand din cap, ca si cum nu prea-i venea s cread ce spuneam.
Apoi a venit la mine, s-a asezat n genunchi n Iata mea, spunnd: "Tu, s m aranjezi pe mine la
loc? Poate c vei avea sansa asta ntr-o zi. Dar deocamdat ar trebui s ntelegi care este diIerenta
dintre noi." M-a pocnit ntre coaste, apoi m-a pocnit iar si iar, spunnd: "Lupttorul actioneaz...
"
"Opreste-te odat!" am tipat. "M calci pe nervi!"
"...iar prostul doar reactioneaz."
"Pi la ce te astepti?"
"Eu te pocnesc si tu te enervezi; te insult, iar tu reactionezi cu ngmIare si cu Iurie;
alunec pe-o coaj de banan si..." A Icut doi pasi napoi si a alunecat, ateriznd cu o buInitur pe
covor. N-am putut s m abtin si am puInit n rs.
S-a ridicat si s-a ntors cu Iata la mine, Icnd o ultim observatie. "Dan, sentimentele si
reactiile tale sunt automate si previzibile; ale mele nu. Eu mi creez viata n mod spontan; a ta
este determinat de trecutul tu."
"Cum poti s aIirmi toate astea despre mine, despre trecutul meu?"
"Pentru c te urmresc de ani si ani."
"Sigur c da...," am spus eu, asteptnd poanta. Dar n-a venit niciuna.
Se Icuse trziu si aveam o multime de lucruri la care s reIlectez. M simteam mpovrat
de o nou datorie, una pe care nu eram sigur c o pot ndeplini. Socrate a intrat, si-a sters minile
si si-a umplut cana cu ap de izvor. n timp ce sorbea ncet i-am spus: "Trebuie s plec acum,
Soc. E trziu si am multe treburi importante de Icut pentru scoal."
Socrate a rmas linistit pe scaun, n timp ce m-am ridicat si mi-am luat haina. Apoi, cnd
s ies pe us, a vorbit ncet si apsat. Fiecare cuvnt era ca o palm blnd peste obrazul meu.
"Ar trebui s-ti revizuiesti "importantele", dac vrei s ai mcar o sans de a deveni un
lupttor. Deocamdat ai inteligenta unui tntlu; iar spiritul tu este o mmlig. Ai multe
treburi importante de Icut, ntr-adevr, dar ntr-o alt clas dect aceea pe care ti-o imaginezi
tu."
Am rmas cu privirea atintit la podea. Mi-am ridicat capul, dar nu puteam s-l privesc n
ochi, asa c m-am uitat n alt parte.
"Pentru a supravietui lectiilor care te asteapt," a continuat el, "vei avea nevoie de mult
mai mult energie dect ai avut vreodat. Va trebui s-ti cureti corpul de tensiuni, s-ti eliberezi
mintea de cunostinte desarte si s-ti deschizi inima energiilor emotiei adevrate."
"Soc, cred c ar Ii mai bine s-ti explic orarul meu. Vreau s te Iac s ntelegi ct de
ocupat sunt. Mi-ar place s te vizitez mai des, dar am att de putin timp la dispozitie."
S-a uitat la mine cu o privire grav. "Ai chiar mai putin timp dect ti poti nchipui."
"Ce vrei s spui?" am oItat eu.
"Nu conteaz asta acum," a spus. "Hai, continu!"
"Ei bine, am aceste idealuri. Vreau s ajung campion la gimnastic. Vreau ca echipa
noastr s cstige Campionatele Nationale. Vreau s absolv Iacultatea cu note bune, si asta
nseamn crti de citit si lucrri de scris. Ceea ce pari s-mi oIeri tu n schimb este s stau treaz
cte-o jumtate de noapte ntr-o benzinrie si s-l ascult pe - si sper s nu iei asta drept o insult -
un om Ioarte ciudat, care vrea s m atrag n lumea lui Iantastic. E o nebunie!"
"Da," a zmbit el cu tristete. "E o nebunie." Socrate s-a ntors pe scaunul lui si si-a lsat
privirea n jos. Mintea mea se revolta mpotriva tacticii lui de mosulic-neajutorat, ns inima
mea se simtea atras de acest btrn excentric, voinic, care pretindea c era un Iel de "lupttor".
Mi-am scos haina, m-am descltat si m-am asezat din nou. Apoi mi-a venit n minte o povestioar
pe care mi-a spus-o bunicul:
A Iost odat un rege preaiubit, al crui castel se aIla pe o colin nalt, de unde putea cuprinde cu
privirea tinutul su. Era att de ndrgit, nct orsenii din apropiere i trimiteau zilnic daruri, iar
ziua lui de nastere era srbtorit n tot regatul. Poporul l iubea pentru ntelepciunea lui renumit
si pentru judecata dreapt.
ntr-o zi nenorocirea s-a abtut asupra orasului. Sursa de ap a Iost contaminat si Iiecare
brbat, Iemeie si copil si-au pierdut mintile. Numai regele, care avea un izvor propriu, a scpat.
Curnd dup aceast tragedie, orsenii nebuni au nceput s vorbeasc despre regele lor c
actiona "ciudat" si c judectile sale erau strmbe, iar ntelepciunea lui o preIctorie. Multi
dintre ei chiar au ajuns s spun c regele ar Ii nnebunit. Popularitatea lui s-a spulberat nu dup
mult vreme. Oamenii nu-i mai aduceau daruri si nici nu-i mai srbtoreau ziua de nastere.
Si regele a rmas singur cuc, pe vrIul colinei sale. ntr-o zi s-a hotrt s-si lase castelul
si s mearg s viziteze orasul. Era o zi cald, asa nct a but din Intna public.
n noaptea aceea a Iost un prilej de mare srbtoare. Toat lumea se bucura pentru c
regele lor preaiubit "si recptase mintile".
Atunci am nteles c aceast lume nebun la care se reIerea Socrate nu era deloc lumea lui, ci a
mea.
M-am ridicat, gata de plecare. "Socrate, mi-ai spus s-mi ascult intuitia interioar si s nu
depind de ceea ce citesc sau de ceea ce-mi spun oamenii. Atunci de ce-ar trebui s stau aici
cuminte si s ascult tot ce-mi spui tu?"
"O ntrebare Ioarte bun," a rspuns el. "Si iat si un rspuns, la Iel de bun. n primul
rnd, eu ti vorbesc din proprie experient; nu-ti expun teorii abstracte pe care s le Ii citit n vreo
carte sau pe care s le Ii auzit din vorb-n vorb de la vreun expert. Eu mi cunosc cu-adevrat
corpul si mintea, si deci le cunosc si pe ale celorlalti. Si apoi," a spus zmbind, "de unde stii c nu
sunt eu intuitia ta interioar, vorbindu-ti chiar n clipa asta?" S-a ntors la biroul su si a nceput
s caute printre niste hrtii. Cu asta vizita mea se ncheiase n seara aceea. Gndurile mele
nvlmsite m-au purtat spre cas, prin noapte.
Am Iost abtut zile la rnd dup aceea. M simteam neputincios si stingher n preajma
acestui om si eram suprat din cauza Ielului n care m trata. Prea c m subestimeaz Ir
ncetare; doar nu eram un copil! "Si apoi, de ce-as alege s Iiu luat drept un pap-lapte ntr-o
benzinrie," m gndeam, "cnd aici, n lumea mea, sunt admirat si respectat?"
M antrenam din greu la gimnastic, cum n-o Icusem niciodat pn atunci - corpul meu
era o tort arztoare, n timp ce zburam, croindu-mi calea cu srg, antrenament dup antrenament.
Si cu toate acestea, era, ntr-un Iel, mai putin satisIctor dect nainte. De Iiecare dat cnd
nvtam o miscare nou sau primeam un compliment, mi aminteam cum Iusesem azvrlit prin
aer, apoi trntit pe canapea, de ctre btrnul acela.
Hal, antrenorul meu, devenise ngrijorat n privinta mea si ar Ii vrut s stie dac era vreo
problem. L-am asigurat c totul era n regul. Dar nu era. Nu mai aveam cheI nici s mai
glumesc cu bietii din echip. Eram de-a dreptul conIuz.
n noaptea care a urmat am avut din nou visul acela cu Secertorul ntunecat, ns
oarecum diIerit. Un Socrate ghidus, chicotind, costumat cu vesmintele sumbre ale secertorului,
avea un pistol ndreptat spre mine, apoi apsa pe trgaci, iar de pe teav iesea un stegulet pe care
era scris: "Bum!" De data asta m-am trezit rznd, n loc s gem.
A doua zi am gsit un biletel n cutia postal. Nu scria dect: "Secrete despre acoperis".
Cnd a ajuns Socrate n noaptea aceea, eu l asteptam deja, asezat pe treptele benzinriei.
Venisem mai devreme, ca s-i ntreb pe cei din schimbul de zi despre el - s aIlu care era numele
lui adevrat si poate chiar unde locuia - dar ei nu stiau nimic. "Cui i pas, de Iapt? A cscat unul.
"E doar un btrnel care preIer s lucreze n schimbul de noapte."
Soc si-a scos Isul. "Ei bine?" m-am repezit eu. "Ai de gnd s-mi spui, n sIrsit, cum ai
ajuns pe acoperis?"
"Da, am s-ti spun; cred c esti pregtit s aIli."
"n Japonia antic exista un grup de elit de lupttori asasini."
Si a rostit ultimul cuvnt cu un sunet suierat, Icndu-m si mai constient de tcerea
ntunecat, care pndea aIar. ncepeam s simt iar senzatia aceea de Iurnictur n ceaI.
"Acesti lupttori," a continuat el, "se numeau ninja. Legendele si reputatia care-i
nconjurau erau nIricostoare. Se spunea c se pot transIorma n animale; se spunea chiar c
puteau s zboare - doar pe distante scurte, binenteles."
"Binenteles," am aprobat eu, simtind usa spre lumea viselor deschizndu-se cu o raIal
rece. Tocmai m ntrebam unde vrea s ajung cu asta, cnd mi-a Icut semn s mergem n garaj,
unde lucra la o masin sport japonez.
"Trebuie s-i schimb bujiile," a spus Socrate, bgndu-si capul sub capota lucioas.
"Da, bine, si despre acoperis?" am insistat eu.
"O s ajung si la asta imediat, dup ce schimb bujiile astea. Ai rabdre. Ceea ce am s-ti
spun merit toat asteptarea, crede-m."
M-am asezat si m jucam cu un ciocanel de lemn de pe masa de lucru.
Din coltul su, l-am auzit pe Socrate spunnd: "Stii, asta e o treab Ioarte distractiv, dac
i acorzi cu adevrat atentie." Pentru el probabil c asa era.
Deodat a pus bujiile jos, a alergat la ntreruptor si a stins lumina. ntr-o astIel de bezn,
nct nu puteam s-mi vd nici minile, am nceput s m nelinistesc. Niciodat nu stiam ce-ar Ii
Iost n stare s Iac Socrate, si dup toat povestea aceea despre ninja...
"Soc ? Soc?"
"Unde esti?" A strigat chiar din spatele meu.
M-am ntors si am czut peste capota unui Chevrolet. "Nu - nu stiu!" m-am blbit.
"Absolut corect," a spus el, aprinznd lumina. "Bnuiesc c ai nceput s te mai destepti,"
a spus cu un rnjet ca al lui Tom motanul.
Am cltinat din cap, vzndu-i sminteala, apoi m-am aplecat peste aripa Chevroletului,
uitndu-m pe sub capota deschis, chipurile s vd dac-i lipseste ceva. "Socrate, nu vrei s
ncetezi cu giumbuslucurile si s ne-ntoarcem la oile noastre?"
n timp ce nsuruba cu ndemnare bujiile noi, scotnd capacul de la distributor si
examinnd rotoarele, a continuat:
"Acesti ninja nu practicau nici o magie. Secretul lor era cel mai intens antrenament Iizic si
mental cunoscut pn atunci de ctre om."
"Socrate, unde vrei s ajungi cu toate astea?"
"Dac vrei s aIli unde ajunge ceva, cel mai bine-ar Ii s astepti pn se termin," a
rspuns el si a continuat povestea.
"Acesti ninja puteau s noate purtnd armuri grele; puteau s urce pe pereti netezi, ca
niste soprle, Iolosindu-si numai degetele de la mini si de la picioare, n niste crpturi Ioarte
mici. Au nscocit niste scri ingenioase, din Iunie, nchise la culoare si aproape invizibile si
Ioloseau metode iscusite de a se ascunde; trucuri de distragere, iluzie si evadare. Acesti ninja," a
adugat el n Iinal, "erau niste sritori extraordinari."
"n sIrsit, ajungem undeva," aproape c mi Irecam minile de bucurie, bnuind cam ce
urmeaz.
"Tnrul lupttor era antrenat nc de copil la srituri, n Ielul urmtor: i se ddea un
grunte de porumb si i se spunea s-l planteze. De ndat ce tulpina ncepea s creasc tnrul
lupttor trebuia s sar peste ea de ct mai multe ori. n Iiecare zi tulpina crestea; n Iiecare zi
copilul srea. n curnd tulpina devenea mai nalt dect copilul, dar asta nu-l mpiedica s sar n
continuare. Dac ncepea s dea gres, din cauza tulpinii prea nalte, i se ddea un alt grunte si lua
totul de la capt. n cele din urm nu mai era nici o tulpin peste care tnrul ninja s nu poat
sri."
"Asa, si? Care-i secretul?" am ntrebat, n asteptarea revelatiei Iinale.
Socrate a Icut o pauz si apoi a tras aer adnc n piept. "Vezi tu, tnrul ninja se antrena
cu tulpini de porumb. Eu m antrenez cu benzinrii."
S-a asternut o tcere adnc n ncpere. Apoi, dintr-odat, rsul muzical al lui Soc a
nceput s rsune prin toat benzinria; rdea att de tare, nct a trebuit s se sprijine de masina
Datsun la care lucra.
"Deci asta e, huh? Asta-i tot ce vroiai s-mi spui despre acoperisuri?"
"Dan, asta-i tot ce poti s aIli pn cnd poti s Iaci," a rspuns el.
"Vrei s spui c ai s m nveti cum s sar pe acoperis?" l-am ntrebat, nveselindu-m
brusc.
"Poate c da, poate c nu. Fiecare dintre noi are talentele sale unice. S-ar putea s nveti s
sari pe acoperisuri," a zmbit el larg. "Dar deocamdat, arunc-mi si mie surubelnita aia, te rog!"
I-am aruncat-o. Si jur c-a prins-o din aer, n timp ce se uita n alt directie! A terminat
repede cu ea si mi-a aruncat-o napoi, strignd: "Capu` sus!" Am scpat-o si a czut pe podea
zngnind. Deja era exasperant; nu stiam ct ridicol puteam s mai nghit.
Sptmnile treceau repede, iar noptile mele de nesomn au devenit ceva obisnuit. M-am
adaptat oarecum. Si mai era o schimbare: am descoperit c vizitele pe care i le Iceam lui Socrate
deveniser mai interesante chiar dect antrenamentul de gimnastic.
n Iiecare noapte, n timp ce ne ocupam pe masini - el punea benzin, eu stergeam
parbrizele si amndoi glumeam cu clientii - m ncuraja s-i povestesc despre viata mea. ns el,
n mod ciudat, pstra tcerea n ceea ce privea viata lui, rspunzandu-mi la ntrebri cu un lapidar
"Mai trziu", sau nsirndu-mi ceva Ir nici o noim.
Cnd l-am ntrebat de ce era att de interesat de detaliile vietii mele, mi-a spus: "Trebuie
s-ti nteleg propriile iluzii, ca s-mi pot da seama de natura bolii tale. Trebuie s-ti curtm
mintea nainte ca poarta care duce pe calea lupttorului s poat Ii deschis."
"Nu te lega de mintea mea. mi place exact asa cum e."
"Dac ti-ar place cu-adevrat asa cum e, n-ai Ii acum aici. Ti-ai transIormat mintea de
multe ori n trecut. n curnd o vei Iace ntr-un mod si mai proIund." Auzind acestea, am decis c
va trebui s am mare grij cu omul sta. Nu-l cunosteam Ioarte bine si nc nu eram sigur ct este
de aiurit.
Asa cum era el, stilul lui Soc prea ntr-o continu schimbare, neortodox, plin de umor si
chiar bizar. Odat a nceput s alerge tipnd dup un ctel alb, care tocmai Icuse pipi pe trepte -
chiar n mijlocul unei prelegeri pe care mi-o tinea despre "supremele beneIicii ale strii de calm
proIund, neclintit."
Altdat, cam dup o sptmna, dup ce Iuseserm treji toat noaptea, ne-am plimbat
pn la Strawberry Creek si ne-am oprit pe un pod, uitndu-ne n jos, la rul care se umIlase din
cauza ploilor de iarn.
"M ntreb ct o Ii de adnc rul sta?" am spus ntr-o doar, uitndu-m absent, cu
mintea absorbit de apele repezi. Nici n-am terminat bine, c, bldbc, m-am trezit n apa
nvolburat, plin de noroi.
Culmea, m mpinsese de pe pod!
"Ei, ct e de adnc?"
"Destul de adnc!" m-am burzuluit eu, trndu-m pe mine si hainele mele ude la mal.
Cam mult pentru o speculatie Ir rost. Mi-am Icut o notit mental, s-mi tin gura-nchis de
alt dat.
Pe msur ce treceau zilele, am nceput s observ din ce n ce mai multe diIerente ntre
noi. n birou eu devoram batoane de ciocolat cnd mi-era Ioame. Soc rontia cte-un mr sau
cte-o par proaspt sau si Icea un ceai de plante. Eu m tot Ioiam pe canapea, n timp ce el
sttea neclintit si senin pe scaunul lui, ca un Buddha. Miscrile mele erau stngace si
zgomotoase, n comparatie cu Ielul n care el luneca usor, plutind parc, pe deasupra podelei. Si
era om btrn, nu glum!
Erau multe micile lectii care m asteptau n Iiecare sear, chiar din primele zile. ntr-o
noapte am Icut greseala s m plng de Iaptul c la scoal colegii preau c nu se purtau Ioarte
prietenos cu mine.
El mi-a spus, cu blndete: "Este mai bine pentru tine s-ti asumi responsabilitatea vietii
tale, asa cum este ea, n loc s dai vina pe altii sau pe mprejurri pentru necazurile tale. Pe
msur ce ochii ti se deschid, ai sa vezi c starea ta de sntate, de Iericire, precum si Iiecare
situatie din viat, au Iost, n mare parte, determinate de tine - n mod constient sau inconstient."
"Nu stiu ce vrei s spui cu asta, dar nu cred c sunt de acord."
"Ei bine, iat o poveste despre un tip ca tine, Dan:
Pe un santier de constructii din Midwest, cnd sirena anunta ora prnzului, toti muncitorii se
asezau si mncau mpreun. Cu o regularitate iesit din comun, Sam si deschidea suIertasul si
ncepea s se plng.
"Aoleu!" se vicrea el, "iar sandvisuri cu unt de arahide si marmelad. Ursc untul de
arahide si marmamelada!"
Si uite-asa se vita Sam, c nu-i plac sandvisurile lui cu unt de arahide si marmelad, zi
dup zi. Sptmnile treceau, iar ceilalti muncitori au nceput s se simt deranjati de
comportamentul su. Pn la urm cineva din echipa i-a spus: "Pentru numele lui Dumnezeu,
Sam, dac ursti att de mult untul de arahide si marmelada, de ce nu-i spui Iemeii tale s-ti Iac
altceva de mncare?"
"Cum adic, Iemeia mea?" a rspuns Sam. "Nu sunt nsurat. mi Iac singur sandvisurile."
Socrate a Icut o pauz, apoi a adugat: "Asa c, vezi tu, toti ne Iacem singuri sandvisurile n
viat." Si mi-a pus n mn o pung de hrtie maro cu dou sandvisuri n ea. "Vrei cu brnz si
rosii sau cu rosii si brnz?" m-a ntrebat, zmbind cu gura pn la urechi.
"Oh, d-mi de care-o Ii," i-am tinut eu isonul.
n timp ce mestecam, Socrate a spus: "Atunci cnd devii pe deplin responsabil de viata ta,
poti s devii pe deplin om; odat ce devii om, poti descoperi ce nseamn s Iii un lupttor."
"Soc, ti multumesc pentru hrana spiritului si pentru cea a stomacului." Am Icut o
plecciune adnc, apoi mi-am luat geaca si m-am pregtit s plec. "N-am s mai trec vreo cteva
sptmni pe-aici. Se apropie sesiunea. Si, de asemenea, o s am mult de reIlectat." nainte s
apuce el s comenteze ceva, mi-am luat la revedere si am plecat spre cas.
M-am cuIundat n cursurile sIrsitului de semestru. Orele n sala de gimnastic le
petreceam n cele mai intense antrenamente pe care le Icusem vreodat. De Iiecare dat cnd
ncetam s m sIortez n Ielul acesta, gndurile si sentimentele mele ncepeau s se
nvlmseasc. Simteam primele semne a ceea ce avea s devin un sentiment crescut de
nstrinare Iat de lumea mea de Iiecare zi. Pentru prima dat n viat aveam de ales ntre dou
realitti distincte. Una era nebun, iar cealalt sntoas - dar nu stiam care era una si care era
cealalt, asa c urmream s nu m implic n nici una dintre ele.
Nu puteam s-mi stpnesc un sentiment din ce n ce mai pregnant, c poate, totusi,
Socrate nu era chiar att de excentric. Se prea poate c descrierea pe care-o Icea el vietii mele s
Ii Iost mai exact dect mi imaginam eu. Am nceput s percep cu adevrat cum actionam Iat de
ceilalti oameni si ceea ce am observat ncepea s m tulbure. n exterior eram destul de sociabil,
dar de Iapt nu-mi psa dect de mine nsumi.
Bill, unul dintre prietenii mei cei mai buni, a czut de pe cal si si-a rupt ncheietura
minii; Rick a nvtat o nou sritur pe spate cu rsucire complet, la care lucra de un an ntreg.
Am simtit aceeasi reactie emotional n ambele cazuri, adic nimic.
Sub povara cunoasterii de sine pe care o dobndeam, consideratia pe care o aveam Iat de
mine nsumi se prbusea cu repeziciune.
ntr-o sear, chiar nainte de examene, am auzit un ciocnit la us. Am Iost surprins si
bucuros s vd c era Susie-past-de-dinti, majoreta blond, pe care n-o mai vzusem de
sptmni ntregi. Mi-am dat seama ct de singur Iusesem.
"Nu m inviti nuntru, Danny?"
"Oh! Da, sigur. Ce Iericit sunt c te vd! A, ia loc, d-mi voie s-ti iau haina. Vrei ceva s
mnnci? Ceva de but?" Ea doar se uita lung la mine.
"Ce este, Susie?"
"Arti cam obosit, Danny, dar..." s-a ntins spre mine si m-a atins pe Iat. "E ceva... ochii
ti arat altIel, cumva. Ce este?"
Am mngiat-o pe obraz. "Rmi la mine n seara asta, Susie!"
"Credeam c n-o s mi-o ceri niciodat. Mi-am adus periuta de dinti."
n dimineata urmtoare m ntorceam pe partea cealalt, n mirosul prului ei rvsit,
dulce ca Inul de var, simtindu-i respiratia usoar pe perna mea.
"Ar trebui s m simt bine," m gndeam, dar starea mea era cenusie ca si ceata de aIar.
n zilele care au urmat am petrecut mult vreme mpreun cu Susie. Nu cred c eram o
companie prea placut, ns voiosia ei era de ajuns pentru amndoi.
Ceva m mpiedica s-i povestesc despre Socrate. El apartinea unei alte lumi, o lume din
care ea nu Icea parte. Cum ar Ii putut ea s nteleag, cnd nici mcar eu nu ntelegeam pe
deplin ce se petrece cu mine?
Examenele au venit si au trecut. Am avut rezultate bune, dar nu-mi psa. Susie a plecat
acas n vacanta de primvar, iar eu eram ncntat c rmn singur.
Vacanta de primvar s-a sIrsit curnd si vnturile cldute ncepeau s suIle pe strzile
pline de gunoaie din Berkeley. Stiam c venise timpul s m ntorc n lumea acelui lupttor, n
acea mic benzinrie ciudat - de data asta poate mai deschis si mai umil dect nainte. ns acum
eram mai sigur de un lucru. Dac Socrate m-ar Ii ntepat iar cu inteligenta lui ascutit, aveam de
gnd s i-o retez imediat!
CARTEA NTI
VNTUL SCHIMBRII
1
RaIale de magie
Era seara trziu. Dup antrenament si cin am tras un pui de somn. Cnd m-am trezit era
aproape miezul noptii. Am pornit ncet, prin aerul aspru al noptii de primvar timpurie, spre
statia de benzin. O briz puternic suIla din spate, mpingndu-m parc pe aleile campusului.
Apropiindu-m de intersectia binecunoscut, am ncetinit. A nceput s burniteze ncet,
rcind noaptea. n lumina care venea din biroul cldut, prin geamul aburit, i puteam zri
nIatisarea lui Soc, bnd din can, si un amestec de anticipare si spaim m apsa n plmni si
mi accelera btile inimii.
Am traversat strada, uitndu-m n jos, n timp ce m apropiam de usa biroului. O raIal
de vnt mi-a suIlat n ceaI. nIrigurat brusc, mi-am ridicat capul si l-am vzut pe Socrate stnd n
prag, cu privirea atintit asupra mea si adulmecnd aerul ca un lup. Prea c se uit de-a dreptul
prin mine. Amintirea Secertorului ntunecat mi-a revenit n minte. Stiam c acest om avea n el
o mare cldur si compasiune, dar simteam c n spatele ochilor si ntunecati se aIla un mare
pericol necunoscut.
ns Irica mea s-a risipit dendat ce l-am auzit spunnd cu blndete: "Ce bine c te-ai
ntors!" M-a poItit n birou, Icnd un gest larg cu mna. Imediat ce mi-am scos pantoIii si m-am
asezat, a sunat clopotelul. Am sters geamul de abur si m-am uitat aIar - era un Plymouth vechi,
care abia se tra, cu un cauciuc dezumIlat. Socrate iesise deja pe us, purtnd un poncho vechi de
armat. Privindu-l, m-am ntrebat o clip cum ar Ii putut acest om s m nIricoseze.
Apoi norii de ploaie au ntunecat si mai mult noaptea, aducnd cu ei Irnturi de imagini
ale mortii cu glug neagr din visul meu, schimbnd rpiala usoar a ploii n niste degete
scheletice, care bteau nebuneste pe acoperis. M Ioiam pe canapea, extenuat de antrenamentele
intense de gimnastic. Campionatele aveau s nceap sptmna urmtoare, iar astzi Iusese
ultimul antrenament greu de dinaintea acestei competitii.
Socrate a deschis usa biroului. Rmnnd n prag, cu usa deschis, a spus: "Vino aIar -
acum!" Apoi a plecat. n timp ce m-am ridicat s m ncalt, am aruncat o privire prin ceata de
aIar. Socrate era dincolo de pompele de benzin, chiar n aIara haloului pe care-l Iormau
luminile benzinriei. Pe jumtate nvluit de ntuneric, prea c poart o glug neagr.
Nu aveam de gnd s m duc acolo. Biroul era ca o Iortreat mpotriva noptii - si
mpotriva unei lumi de aIar, care ncepea s m calce pe nervi, la Iel ca traIicul zgomotos din
centru. Nu. Hm. Nici gnd. Socrate m chema din nou si din nou de acolo, din ntuneric. n cele
din urm, lsndu-m n voia sortii, am iesit.
n timp ce m apropiam, cu prudent, mi-a spus: "Ascult, simti ceva?"
"Ce anume?"
"Simte!"
Tocmai atunci ploaia ncetase, iar vntul prea c-si schimb directia. Ciudat - un vnt
cald. "Vntul, Soc?"
"Da, vntul. Se schimb. Asta nseamn un punct de rscruce pentru tine - acum. Poate c
nu ti-ai dat seama; nici eu, de altIel - ns noaptea asta nseamn un moment critic pentru tine. Ai
plecat, dar te-ai ntors. Iar acum vntul se schimb." M-a privit o clip, apoi s-a ntors nuntru,
cu pasi mari.
L-am urmat si m-am asezat pe canapeaua de-acum Iamiliar. Socrate sttea neclintit pe
scaunul lui moale, maroniu, cu ochii atintiti asupra mea. Cu o voce destul de puternic s
strpung peretii, dar destul de blnd ca s Iie purtat de vntul de martie, a declarat: "Am ceva
de Icut acum. Nu-ti Iie team."
S-a ridicat. "Socrate, s stii c m bagi n sperieti!" m-am blbit suprat, alunecnd pe
sptarul canapelei, n timp ce el se ndrepta ncet spre mine, ca un tigru gata s se npusteasc
asupra przii.
A aruncat o privire scurt aIar, s veriIice dac nu apare vreo ntrerupere, apoi s-a asezat
n genunchi n Iata mea, spunnd ncet: "Dan, ti mai amintesti cnd ti-am spus c avem de lucru
pentru a-ti transIorma mintea, ca s poti ntelege ce nseamn calea lupttorului?"
"Da, dar zu, nu cred c..."
"Nu-ti Iie team!" a repetat. "Consoleaz-te cu urmtoarea zical a lui ConIucius," a
zmbit el. 'Doar supremul ntelept si ignorantul rmn neschimbati'." Spunnd asta, si-a ntins
minile spre mine si le-a apsat usor, dar Ierm, pe tmplele mele.
Nu s-a petrecut nimic pe moment - apoi, brusc, am simtit o presiune crescnd n mijlocul
capului. Era un bzit puternic, apoi un sunet ca valurile mrii, sprgndu-se de trm. Am auzit
dangte de clopote, apoi mi-am simtit capul gata s plesneasc. n clipa aceea am vzut lumina,
iar mintea mi-a explodat odat cu strlucirea ei. Ceva n mine murea - stiam asta cu certitudine -
iar altceva se nstea! Apoi lumina a nghitit totul.
Cnd mi-am revenit, eram ntins pe spate, pe canapea. Socrate mi oIerea o ceasc de ceai,
scuturndu-m cu blndete.
"Ce-am patit?"
"Hai s spunem doar c ti-am dirijat un pic energiile si-am deschis cteva circuite noi.
Focurile de artiIicii nu erau dect delectarea creierului tu n baia de energie. Rezultatul este c ai
scpat de iluzia de o viat a cunoasterii. De-acum nainte cunoasterea obisnuit nu te va mai
satisIace, dup prerea mea."
"Nu nteleg."
"O s ntelegi," a spus el, Ir s zmbeasc.
Eram Ioarte obosit. Ne-am sorbit ceaiul n tcere. Apoi, scuzndu-m, m-am ridicat, mi-
am pus pulovrul si am plecat acas, avnd impresia c visez.
A doua zi avea s Iie plin de proIesori care bolboroseau cuvinte care nu mai aveau nici
nteles, nici relevant pentru mine. La cursul de istorie 101, Watson preda despre cum a Iost
inIluentat rzboiul de ctre instinctele politice ale lui Churchill. Am ncetat s mai iau notite.
Eram mult prea ocupat s observ cu atentie culorile si modelele din ncpere, s simt energiile
oamenilor din jurul meu. Sunetele vocilor proIesorilor mei erau de departe mai interesante dect
toate conceptele pe care le exprimau. Socrate, ce mi-ai Icut? N-am s rezist pn n sesiune.
Tocmai iesisem de la ore, Iascinat de arabescurile desenate pe covor, cnd am auzit o
voce Iamiliar:
"Bun, Danny! Nu te-am vzut demult. Te-am sunat n Iiecare sear, dar nu te gseam
niciodat acas. Unde te-ai ascuns?"
"Oh, bun, Susie! Ce bine-mi pare c te vd! Am....avut de nvtat." Cuvintele ei dansau
prin aer, de-abia le ntelegeam, ns puteam s simt ce simtea ea - rnit si putin geloas. Si totusi
chipul ei era zmbitor, ca de obicei.
"Mi-ar place s mai vorbim, Susie, dar m duc la antrenament."
"Oh, am uitat." I-am simtit dezamgirea. "Bine," a spus ea, "Pe curnd atunci, da?"
"Sigur."
"Hei!" a spus ea. "Nu-i asa c a Iost grozav cursul lui Watson? mi place att de mult s
aIlu despre viata lui Churchill. Nu-i asa c-i interesant?"
"Hm, aha - un curs grozav."
"Bine, la revedere, Danny."
"La revedere!" ndeprtndu-m, mi-am amintit ce-mi spunea Soc despre "sabloanele
mele de timiditate si Iric". Poate c avea dreptate. Nu m simteam chiar n largul meu cu ceilalti
oameni; niciodat nu eram sigur ce anume trebuie s spun.
n orice caz, n dup-amiaza aceea, n sala de gimnastic, stiam cu sigurant ce am de
Icut. nviasem, deschizndu-mi la maxim robinetul de energie. M jucam, m legnam, sream;
eram un clovn, un magician, un cimpanzeu. A Iost una dintre zilele cele mai bune din viata mea.
Mintea mi era att de limpede, nct simteam cu exactitate cum trebuia s Iac orice mi doream.
Corpul mi era relaxat, suplu, sprinten si usor. La tumbe am inventat o sritur pe spate de dou
ori si jumtate cu o rsucire ntrziat la rostogolire; la bara Iix m-am aruncat ntr-un zbor cu
rsucire dubl - ambele miscri erau realizate pentru prima dat n Statele Unite.
Dup cteva zile, am zburat cu avionul spre Oregon, mpreuna cu echipa, pentru
Campionate. Am cstigat competitia si am zburat napoi spre cas. A Iost ca un vis cu IanIare,
actiune si glorie - ns nu puteam scpa de grijile care m Irmntau.
Am reIlectat asupra tuturor evenimentelor care se petrecuser ncepnd din noaptea n
care am avut experienta aceea cu explozia de lumin. Cu certitudine se petrecuse ceva, asa cum
prezisese Soc, ns Iusese ceva nIricostor si nu cred c mi-a plcut deloc. Poate c Socrate nu
era ceea ce prea; poate c era ceva mai inteligent sau mai diabolic dect bnuisem eu.
ns astIel de gnduri s-au spulberat de ndat ce am psit pragul biroului luminat si i-am
zrit zmbetul nerbdtor. De ndat ce m-am asezat pe canapea, Socrate m-a ntrebat: "Esti gata
s mergi ntr-o cltorie?"
"Cltorie ?" am repetat.
"Da - cltorie, voiaj, excursie, vacant - aventur."
"Nu, multumesc, nu sunt mbrcat potrivit."
"Prostii!" a strigat el, att de tare nct amndoi ne-am uitat n jur s vedem dac n-a auzit
vreun trector. "Shhh!" a soptit el cu voce tare. "Nu asa de tare, s nu trezesti pe cineva."
ProIitnd de bunvointa lui, am izbucnit: "Socrate, viata mea nu mai are rost. Nimic nu-
mi mai merge cum trebuie, n aIar de gimnastic. Parc era vorba c o s-ndrepti lucrurile n
ceea ce m priveste. Credeam c asta Iace un proIesor."
A nceput s vorbeasc, dar l-am ntrerupt.
"Si nc ceva. ntotdeauna am crezut c trebuie s ne gsim singuri calea n viat. Nimeni
nu poate s-i spun cuiva cum s triasc."
Socrate s-a plesnit cu palma peste Irunte, apoi s-a uitat n sus a resemnare. "Eu Iac parte
din calea ta, ntIleat. Doar nu te-am Iurat din leagn si te-am ncuiat aici, stii si tu. N-ai dect
s renunti cnd vrei." S-a ndreptat spre us si o tinea deschis.
Chiar atunci intrase o limuzin neagr, iar Soc a rostit aIectat, cu un accent englezesc:
"Masina dumneavoastr este gata, sir." Nedumerit, am crezut c vom pleca n cltorie cu
limuzina aceea. Adic, de ce nu? Asa c, nuc, m-am dus direct spre portier si am dat s urc pe
bancheta din spate. M-am trezit c dau nas n nas cu un brbat mititel, cu Iata zbrcit, care tinea
de dup mijloc o Iat de vreo saisprezece ani, probabil culeas de pe strzile din Berkeley. Se uita
lung la mine, ca o soprl clcat pe coad.
Mna lui Soc m-a nsIcat de pulovr si m-a tras aIar din masin. nchiznd usa, si-a
cerut scuze: "V rog s-l iertati pe tnrul meu prieten. N-a Iost niciodat ntr-o masin att de
Irumoas ca asta si s-a pierdut cu Iirea - nu-i asa, Jack?"
Am ncuviintat orbeste. "Ce se petrece?" am bombnit eu tInos, printre dinti. Dar el era
preocupat deja cu splatul geamurilor. Dup ce masina a plecat, m-am nrosit de rusine. "De ce
nu m-ai oprit, Socrate?"
"Sincer, a Iost Ioarte haios. N-am crezut c poti Ii att de naiv."
Stteam acolo pironiti, n miez de noapte, uitndu-ne Iiecare n jos. Socrate zmbea, n
timp ce eu scrsneam din dinti, ncepnd s m nIurii. "M-am sturat s Iac pe prostul n preajma
ta!" m-am rstit eu.
"Ei bine, trebuie s recunosti c ti joci rolul cu atta dibcie, nct aproape c l-ai dus la
perIectiune." M-am rsucit pe clcie, am tras un sut n pubela de gunoi, si am vrut s-o sterg n
birou ct mai repede. Dar mi-am adus aminte de ceva: "De ce mi-ai spus Jack, mai nainte?"
"Prescurtarea de la Jackass(tmpit)," a spus, trecnd pe lng mine.
"Ei bine, Iir-ar s Iie," am rbuInit eu, tsnind pe lng el si intrnd n birou. "Hai s
mergem n cltoria aia a ta. N-ai dect s-mi Iaci ce vrei, sunt pregtit s accept orice."
"Ei, bravo. Iat o noua Iatet de-a ta - Danny cel nIlcrat."
"nIlcrat sau nu, dar nu sunt un pap-lapte. Si acum te rog s-mi spui ncotro ne
ndreptm? ncotro m ndrept? Eu ar trebui s am controlul, nu tu!"
Socrate a tras aer adnc n piept. "Dan, nu pot s-ti spun nimic. O mare parte din calea
lupttorului este subtil, invizibil pentru un neinitiat. Deocamdat, ti-am artat ceea ce nu este
un lupttor, artndu-ti propria ta minte. Ai s ntelegi asta destul de curnd - asa c trebuie s te
iau n aceast cltorie. Vino cu mine!"
M-a condus ntr-o cmrut pe care nu o mai observasem pn atunci, ascuns n spatele
raIturilor cu scule din garaj, mobilat cu un scaun solid cu sptarul drept si cu un covoras.
Culoarea predominant a peretilor era cenusiu. Mi se Icea ru de la stomac.
"Ia loc," mi-a spus cu blndete.
"Nu, pn nu-mi explici despre ce este vorba." Mi-am ncrucisat bratele pe piept.
Acum era rndul lui s explodeze. "Eu sunt un lupttor; iar tu esti un pmplu. N-am s-
ti explic absolut nimic. Acum taci odat si asaz-te sau du-te napoi la gloria gimnasticii tale si
uit c m-ai cunoscut vreodat."
"Nu glumesti, nu-i asa?"
"Nu, nu glumesc." Am ezitat o clip, apoi m-am asezat.
Socrate a scos dintr-un sertar niste Isii de pnz de bumbac si a nceput s m lege cu ele de
scaun.
"Ce-ai de gnd, s m torturezi?" am ngimat eu n glum.
"Nu, acum te rog s Iii cuminte," a spus, legnd ultima Isie n jurul mijlocului meu, prin
spatele scaunului, ca o centur de sigurant din avion.
"O s zburm, Soc?" am ntrebat nervos.
"Da, e un Iel de a spune," a rspuns, asezndu-se n genunchi n Iata mea, lundu-mi capul
ntre mini si plasndu-si degetele mari pe orbitele mele, n partea de sus. Dintii mi clntneau;
simteam o nevoie stringent de a urina. Dar n clipa urmtoare, am uitat de toate astea. Au
izbucnit niste lumini colorate. Credeam c i aud vocea, dar nu prea puteam s-o deslusesc; era
prea ndeprtat.
Treceam printr-un culoar cptusit cu o ceat albastr. Picioarele mele se miscau, dar Ir s simt
pmntul. Copaci uriasi ne nconjurau; acestia au devenit cldiri; cldirile au devenit stnci, iar
noi ncepeam s urcm printr-un deIileu Ioarte abrupt, care a devenit marginea unei prpstii
adnci.
Ceata s-a risipit, aerul era nghetat. Nori verzi se ntindeau dedesubtul nostru ct vedeam
cu ochii, pe Iondul unui cer portocaliu la orizont.
Tremuram. Am ncercat s-i spun ceva lui Socrate, dar vocea mi era stins. Am nceput
s tremur din ce n ce mai tare. Soc si-a pus mna pe abdomenul meu. Era Ioarte cald si a avut
un eIect miraculos de calmare. M-am destins si el m-a prins Ierm de brat si, tinndu-m strns, s-
a aruncat n gol, de pe marginea lumii, trgndu-m si pe mine cu el.
Norii s-au spulberat ca prin Iarmec, iar noi eram agtati de grinzile unui stadion acoperit,
atrnnd precar, ca doi pienjeni beti, la o nltime considerabil.
"Hopa!" a spus Soc. "O mic eroare de calcul!"
"OI, Doamne!" am urlat, zbtndu-m ca s m prind mai bine. M-am balansat si m-am
opintit, ctrndu-m cu chiu cu vai pe o brn, de care m-am ncolcit cu minile si cu
picioarele. Socrate se cocotase deja sprinten pe brna din Iata mea. Am observat c se descurca
destul de bine pentru un om de vrsta lui.
"Hei, uite!" am artat. "E un concurs de gimnastic! Socrate, esti nebun."
"Eu sunt nebun?" a rs el ncet. "Ia uite cine st pe brn lng mine."
"Cum ne dm jos de-aici?"
"n acelasi Iel n care ne-am urcat, bine-nteles."
"Cum am ajuns aici?"
S-a scrpinat n crestet. "Nu sunt Ioarte sigur; am sperat s gsim un loc la tribun. Dar se
pare c s-au vndut toate."
Am nceput s rd n hohote. Toat chestia asta era prea caraghioas. Soc mi-a astupat
gura cu mna. "Shhhh!" Si-a retras mna, dar a Icut o greseal.
"HaHaHaHaHa!" am rs tare, pn ce mi-a nchis gura din nou. M-am mai calmat, dar
simteam o ameteal plcut si am nceput s chicotesc.
Mi-a soptit cu voce grav: "Aceast cltorie este real - mai real chiar dect visele cu
ochii deschisi pe care le numesti tu realitate. Fii atent!"
ntre timp scena care se desIsura dedesubt mi-a captat ntr-adevr atentia. De la nltimea
asta, publicul prea un mozaic multicolor de puncte, un tablou de mrgele, care licreau si se
unduiau. Am vzut o platIorm ridicat n mijlocul arenei, cu supraIata ptrat binecunoscut, de
un albastru intens, pentru exercitiile de la sol. n jurul ei erau celelalte aparate de gimnastic.
Simteam cum mi bubuie stomacul, drept reactie; experimentam emotia mea obisnuit de
dinaintea competitiilor.
Socrate a scos un binoclu dintr-o ranit mic(asta de unde mai apruse?) si mi l-a ntins,
chiar n clipa n care o gimnast intrase n aren si se pregtea s-si nceap exercitiul.
Mi-am Iocalizat binoclul asupra ei si am observat c era din Uniunea Sovietic. Asadar
asistam la o competitie international, cine stie de unde. n timp ce se ndrepta spre barele
paralele, mi-am dat seama c puteam s-o aud cum vorbeste n sinea ei! "Ce acustic Iantastic,"
m gndeam, "trebuie s aib sala asta." Am vzut ns c buzele nu i se miscau deloc.
Mi-am ndreptat repede binoclul spre multime si am auzit zumzetul multor voci; si totusi
spectatorii priveau n tcere. Apoi m-am prins. Puteam, nu stiu cum, s le ascult mintile!
Mi-am mutat iar privirea asupra gimnastei. n ciuda limbajului diIerit, puteam s-i nteleg
gndurile: "Fii tare... gata..." Aveam viziunea antrenamentului ei, asa cum l tria ea n minte n
clipele acelea.
Apoi am Iocalizat lentilele asupra unui brbat din public, un tip ntr-un tricou alb sport,
care era n toiul unei Iantezii sexuale, avnd drept subiect o concurent din Germania de Est. Un
alt brbat, parc un antrenor, era preocupat de o gimnast gata s-si nceap exercitiul. O Iemeie
din multime se uita si ea la aceasta, gndind: "Frumoas Iat... a avut o cdere cam neplcut
anul trecut... s speram c acum Iace treab bun."
mi ddeam seama c nu percepeam cuvinte, ci sentimente-concepte - cteodat tcute sau
nbusite, altdat puternice si clare. De aceea puteam "s nteleg" rusa, germana sau nu conteaz
ce limb.
Am observat si altceva. n timp ce gimnasta sovietic si realiza exercitiul, mintea ei era
tcut. Cnd a terminat si s-a ntors pe scaunul ei, mintea i-a luat-o iar din loc. La Iel a Iost si
pentru gimnastul din Germania de Est, la inele, sau pentru americanul de la bara Iix. Mai mult,
cei mai buni gimnasti aveau mintile cele mai linistite n tot acel rstimp, care se cheam
"momentul adevrului".
Un tip din Germania de Est a Iost distras de un zgomot n timp ce pendula, dintr-un stnd
n mini n altul, la barele paralele. I-am simtit mintea atras de zgomot; si spunea "Ce?..." n
timp ce "o ddea-n bar" la stndul n mini din rsucirea Iinal.
Eram un voyeur telepatic, care rscolea n mintile publicului. "Mi-e Ioame... Tre` s prind
avionul de 11, dac nu, planurile pentru DusseldorI s-au dus.... Mi-e Ioame!" Dar de ndat ce un
concurent realiza vreun salt n zbor, mintile audientei se linisteau si ele.
Pentru prima dat am realizat de ce iubeam att de mult gimnastica. mi oIerea un rgaz
binecuvntat, care m scutea de glgia mintii mele. Cnd m balansam, pluteam sau sream prin
aer, nimic altceva nu mai conta. Cnd corpul meu era activ, mintea se odihnea n momente de
tcere.
Zarva mental a multimii devenea suprtoare, ca un casetoIon care se auzea prea tare.
Mi-am luat binoclul de la ochi si l-am lsat s atrne. Dar uitasem c nu-i pusesem snurul n jurul
gtului, asa c aproape am czut de pe brn, ncercnd s-l apuc, n timp ce se ndrepta
vertiginos spre concurenta care era dedesubt, realizndu-si exercitiul la sol.
"Soc!" am soptit alarmat. A rmas impasibil. M-am uitat n jos s vd dezastrul, dar
binoclul dispruse.
Socrate mi-a zmbit pe sub mustat. "Treburile merg dup altIel de legi cnd cltoresti
cu mine."
Spunnd acestea, a disprut, iar eu m-am rostogolit prin spatiu, dar nu n jos, ci n sus.
Aveam o vag senzatie c m deplasez n sens invers, de la marginea prpastiei, n jos prin
deIileu si apoi prin ceat, ca un personaj dintr-un Iilm Iantastic, derulat napoi.
Socrate mi stergea Iata cu o pnz umed. Legat nc de scaun, m-am lsat moale.
"Ei", a spus, "nu-i asa c o cltorie ti lrgeste orizontul?"
"Poti s-o mai spui o dat. Uh, ce-ai zice s m dezlegi?"
"Nu nc," a rspuns, apropiindu-se iar de Iruntea mea.
Nici n-am apucat bine s rostesc "Nu, asteapt!", c lumina s-a stins si un vnt suiertor a
si nceput s bat, purtndu-m prin spatiu si timp.
Am devenit una cu vntul, dar cu ochi si urechi. Vedeam si auzeam pn departe, n lung si n lat.
Am suIlat de-a lungul coastei de rsrit a Indiei, pn la golIul Bengal, am trecut pe lng o
spltoreas care muncea de zor. n Honk Kong, am suIlat un vrtej n jurul un negustor de
testuri Iine, care se tocmea n gura mare cu un client. Am gonit pe strzile din Sao Paolo,
zvntnd sudoarea de pe trupurile turistilor germani, care jucau volei n arsita soarelui tropical.
N-am lsat nici o tar neatins. M-am dezlntuit prin China si Mongolia si apoi dintr-o
parte n alta a bogatului tinut al Uniunii Sovietice. Am strnit raIale prin vi si pajisti alpine n
Austria, am vjit tios si rece prin Iiordurile Norvegiei. Am rvsit gunoaiele de pe strada
Pigalle din Paris. La un moment dat eram un uragan care distrugea totul n cale, n Texas; iar n
clipa urmtoare eram doar o briz usoar, mngind prul unei tinere Iete n culmea disperrii, n
orasul Canton, Ohio.
Am experimentat Iiecare emotie, am auzit Iiecare plnset de suIerint si Iiecare hohot de
rs. Fiecare trire uman mi Iusese dezvluit. Le-am simtit pe toate si atunci am nteles.
Lumea era populat cu minti, care se nvrteau mai rapid dect orice vnt, mprstiate n
toate directiile, mereu n goan dup de distractie sau zbtndu-se s scape de necazurile
provocate de schimbare, s ias din dilema vietii si mortii - cutnd un scop, sigurant, plcere,
ncercnd s ptrund sensul acestui mister. Oricine, oriunde, tria aceast conIuz si amar
cutare. Realitatea nu se potrivea niciodat cu visele lor; iar Iericirea era la doi pasi de ei - pasi pe
care nu-i Iceau ns niciodat.
Iar mintea uman era sursa de la care porneau toate acestea.
Socrate mi desIcea Isiile de pnz cu care m legase. Razele de soare se strecurau prin
Ierestrele garajului, ptrunznd n ochii mei - ochi care vzuser att de multe - umplndu-i de
lacrimi.
Socrate m-a ajutat s m ntorc n birou. Pe cnd m asezam tremurnd pe canapea, mi-
am dat seama c nu mai eram tnarul naiv si ngmIat, care sttea ca pe ghimpi pe scaunul
cenusiu cu cteva minute sau ore sau zile n urm. M simteam Ioarte btrn. Vzusem suIerinta
lumii, conditia mintii umane si aproape am plns cu suspine, cuIundat ntr-o tristete adnc, de
neconsolat. Nu vedeam nici o scpare.
Pe de alt parte, Socrate era binedispus. "Ei, acum nu mai avem timp de jocuri. Tura mea
e pe sIrsite. De ce n-o stergi acas, pustiule, s tragi un pui de somn?"
M-am ridicat anevoie, trosnind din ncheieturi, si mi-am bgat mna gresit n mneca de
la jachet. Am scos-o la capt pn la urma cu mbrcatul, apoi am ngimat: "Socrate, de ce a
trebuit s m legi?"
"Niciodat prea slbit s pui ntrebri, dup cum vd. Te-am legat ca s nu cazi de pe
scaun, n timp ce te ddeai huta, jucndu-te de-a Peter Pan."
"Chiar am zburat? Eu asa am simtit." M-am lsat iar pe canapea, ca un bolovan.
"Hai s zicem deocamdat c a Iost un zbor al imaginatiei."
"M-ai hipnotizat, sau ce?"
"Nu n Ielul n care crezi tu - oricum nu n aceeasi manier n care ai Iost hipnotizat de
ctre propriile tale procese mentale conIuze." A rs, si-a luat ranita (unde o mai vzusem oare?) si
s-a pregtit s plece. "Ceea ce am Icut a Iost s te introduc ntr-una dintre multele realitti
paralele - pentru amuzamentul si pentru instruirea ta."
"Cum?"
"E putin cam complicat pentru tine. Hai s lsm asta pentru alt dat." Socrate a cscat si
s-a ntins ca o pisic. n timp ce ieseam, mpleticindu-m, i-am auzit vocea n spatele meu. "Somn
usor. Poti s te astepti la o mic surpriz cnd ai sa te trezesti."
"Te rog, Ir surprize," am mormit, ndreptndu-m spre cas buimac. Nu-mi aduc dect
vag aminte cum m-am prbusit pe pat. Apoi mi s-a rupt Iilmul.

M-a trezit zgomotul ceasului destepttor, care ticia tare pe dulapul albastru. Dar eu nu aveam
astIel de ceas destepttor; si nici dulap albastru. Nu aveam nici plapuma asta groas, rvsit
acum la picioarele mele. Apoi am observat c nici picioarele nu erau ale mele. "Mult prea mici,"
m-am gndit. Soarele strlucea prin Iereastra de la care se vedea un peisaj strin.
"Cine si unde eram?" Mi-a venit n minte, ca o amintire stears, care a disprut ntr-o
clip.
Am mpins cuvertura cu picioarele mele cele mici si am srit din pat, chiar cnd m striga
mama: "Danneeey - e timpul s te trezesti, puiule." Era 22 Februarie 1952 - ziua n care
mplineam sase ani. Mi-am lsat pijamalele pe jos si le-am dat un sut sub pat, apoi am alergat jos
pe scri, mbrcat cu maieul si chilotii cu cawboy. n cteva ore prietenii mei aveau s soseasc
cu cadouri si aveam s ne bucurm de tort, nghetat si de o multime de distractii!
Dup ce toate decoratiunile de petrecere au Iost date jos si au plecat toti, m-am jucat Ir
cheI cu noile mele jucrii. Eram plictisit, eram obosit si m durea stomacul. Am nchis ochii si m-
am lsat n voia somnului.
Am vzut Iiecare zi trecnd, una dupa alta; o sptmn de scoal, apoi week-end, iar
scoal, iar week-end, var, toamn, iarn si primavar.
Apoi anii treceau si nu dup mult timp eram unul dintre cei mai buni gimnasti de liceu din
Los Angeles. n sala de gimnastic viata era palpitant; n aIara ei, era o dezamgire general.
Singurele momente de ncntare le triam atunci cnd m avntam de la trambulin sau cnd m
giugiuleam cu prima mea iubit nurlie, Phyllis, pe bancheta din spate a masinii mele Valiant.
ntr-o zi antrenorul Harold Frey m-a sunat din Berkeley, CaliIornia si mi-a oIerit o burs
la Universitate! Eram nerbdtor s ajung pe coast, unde m astepta o viat nou. Phyllis nu-mi
mprtsea, totusi, entuziasmul. Am nceput s ne certm n legtur cu plecarea mea si n Iinal
ne-am desprtit. Am suIerit, ns m consolau planurile legate de universitate. n curnd viata
avea s nceap cu-adevrat, eram sigur!
Anii de universitate au trecut repede, ncrcati de victoriile la gimnastic, dar cu putine
alte realizri de exceptie. n ultimul an, chiar nainte de selectiile pentru Olimpiad, m-am
cstorit cu Susie. Am rmas s locuim n Berkeley, ca s m pot antrena mpreun cu echipa;
eram att de ocupat, nct nu prea mai aveam timp, nici energie, pentru noua mea sotie.
Selectiile au avut loc la UCLA. Dup ce au Iost adunate notele, eram n culmea Iericirii -
Iceam parte din echip! Dar perIormantele de la Olimpiad n-au Iost conIorm asteptrilor mele.
M-am ntors acas si m-am cuIundat ntr-un oarecare anonimat.
A venit pe lume primul meu Iiu si am nceput s simt o responsabilitate si o presiune
crescnd. Mi-am gsit o slujb, s vnd asigurri pe viat, care ns mi rpea n mare parte
zilele si noptile. Se prea c nu aveam niciodat timp pentru Iamilia mea. ntr-un an eu si Susie
ne-am desprtit; apoi ea a divortat. Un nou nceput, reIlectam cu tristete.
ntr-o zi m-am uitat n oglind si am realizat c trecuser patruzeci de ani; eram btrn.
Unde s-a dus viata mea? Cu ajutorul unui psihiatru am reusit s rezolv problema pe care o aveam
cu butura; si avusesem bani, case si Iemei. Iar acum nu mai aveam nimic din toate astea. Eram
singur.
ntr-o noapte, trziu, eram ntins n pat si m ntrebam unde este Iiul meu - trecuser ani
de cnd nu-l mai vzusem. M ntrebam oare ce mai Iace Susie, ce mai Iac prietenii mei din
vremurile bune.
Acum mi petreceam zilele n sezlongul meu preIerat, sorbind vin, uitndu-m la televizor
si gndindu-m la vremurile trecute. M uitam la copiii care se jucau n Iata casei. Fusese o viat
bun, dup prerea mea. Am avut tot ce mi dorisem cndva, si totusi de ce nu eram Iericit?
ntr-o zi, unul dintre copiii care se jucau pe iarb a venit pn la veranda mea. Era un
bietel prietenos, care zmbea, ntrebndu-m cti ani am:
"Am doua sute de ani," i-am rspuns.
A chicotit, spunnd: "Ba nu, n-ai!" si si-a pus minile n solduri. Am rs si eu, ceea ce mi-
a strnit unul dintre accesele mele de tuse, iar Mary, ngrijitoarea mea tnr, drgut si
priceput, a trebuit s-l roage s plece.
Dup ce m-a ajutat s-mi recapt respiratia, am rugat-o, gIind: "Mary, vrei s m lasi
putin singur?"
"Bine-nteles, domnu` Millman." Nu m-am mai uitat dup ea cum se deprteaz - asta era
una dintre plcerile vietii mele, care se stinsese cu mult timp n urm.
Am rmas singur. Mi se prea c Iusesem singur toat viata. M-am ntins pe spate, n
sezlongul meu si am respirat. Ultima mea plcere. Si n curnd se va duce si asta. Am plns cu
sughituri, amarnic. "Fir-ar s Iie!" m gndeam. "De ce a trebuit s esueze csnicia mea? Cum de
mi-au iesit toate pe dos? Oare cum am putut s triesc de Iapt?"
Deodat am simtit o Iric teribil, apstoare, cea mai intens din viata mea. Oare era
posibil s-mi Ii scpat ceva Ioarte important - ceva care ar Ii Icut ca lucrurile s Iie acum cu totul
altIel? "Nu, imposibil," m-am asigurat eu. Mi-am nsirat cu voce tare toate realizrile vietii. Dar
Irica a persistat.
M-am ridicat ncet, am privit pe deasupra orasului, de la veranda casei mele, din vrIul
colinei, si m-am ntrebat: Unde s-a dus viata asta? Ce rost a avut? A Iost Iiecare... "Oh, inima
mea, este - ahhh, bratul, ce durere!" Am ncercat s strig, dar nu mai puteam s respir.
ncheieturile degetelor mi se albeau pe msur ce m agtam de grilaj, tremurnd. Apoi
trupul mi s-a Icut ca de gheat, iar inima de piatr. M-am prbusit napoi pe scaun, cu brbia
czut n piept.
Durerea s-a spulberat si au aprut niste lumini pe care nu le mai vzusem niciodat si
niste sunete pe care nu le mai auzisem. Aveam tot Ielul de viziuni.
"Tu esti, Susie?" spunea o voce ndeprtat n mintea mea. n cele din urm, toate
imaginile si sunetele au devenit un punct luminos, apoi s-au risipit.
AIlasem singura pace pe care o cunoscusem vreodat.
Apoi am auzit un rs de lupttor. Am tresrit. M-am ridicat n capul oaselor, cutremurat; timpul
revenise n albia lui. Eram n patul meu, n apartamentul meu, n Berkeley, CaliIornia. Eram nc
student la Iacultate, iar ceasul meu electronic arta 6:25 p.m. Asta nsemna c am dormit n
timpul cursurilor si al antrenamentului!
Am srit din pat si m-am uitat n oglind, pipindu-mi Iata nc tnr, rsuIlnd usurat.
Totul nu Iusese dect un vis - o viat ntreag ntr-un singur vis, "mica surpriz" a lui Soc.
Stteam n Iata Ierestrei, privind aIar ngndurat. Visul meu Iusese extraordinar de viu.
De Iapt trecutul din vis Iusese ntocmai cum se petrecuse n realitate, pn n cele mai mici
detalii, pe care chiar si eu le uitasem demult. Socrate mi spusese c aceste cltorii sunt reale.
Oare aceasta mi prevzuse viitorul?
M-am grbit spre benzinrie, la ora 9:50 seara, si m-am ntlnit cu Socrate, chiar cnd
sosea la lucru. De ndat ce am psit nuntru, iar cel din schimbul de zi a plecat, l-am ntrebat:
"Bine, Soc. Ce s-a ntmplat?"
"Stii tu mai bine dect mine. A Iost viata ta, nu a mea, slav Domnului!"
"Socrate, te implor" - mi-am mpreunat minile ctre el. "Asa va Ii viata mea n
continuare? Pentru c, dac e asa, nu vd nici un rost s-o mai triesc."
A vorbit Ioarte ncet si blnd, cum Icea atunci cnd dorea s Iiu Ioarte atent la ceea ce
urma s spun. "Asa cum exist diIerite interpretri ale trecutului si multe moduri de a opera
schimbri n prezent, tot asa exist si un numr indeIinit de variante ale viitorului. Ceea ce ai
visat tu a Iost un viitor Ioarte probabil - acela care te-ar Ii asteptat dac nu m-ai Ii ntlnit pe
mine."
"Vrei s spui c, dac as Ii ales s ocolesc benzinria n noaptea aceea, viitorul meu ar Ii
Iost ca-n visul acela?"
"Foarte posibil. Si nc mai este posibil. Dar poti s Iaci anumite alegeri si s-ti schimbi
circumstantele prezente. Poti s-ti modiIici singur viitorul."
Socrate a Icut niste ceai si mi-a pus ceasca ncet lng mine. Miscrile i erau gratioase,
precise.
"Soc," am spus, "nu stiu ce s mai cred. Viata mea n ultimele luni a Iost ca un roman
incredibil, ntelegi ce vreau s spun? Cteodat mi doresc s pot s m ntorc la o viat normal.
Aceast viat secret de aici, mpreun cu tine, toate aceste vise si cltorii - mi-e Ioarte greu."
Socrate a rsuIlat adnc; adic urma s spun ceva Ioarte important. "Dan, de ndat ce
vei Ii pregtit, cerintele mele n privinta ta vor creste. ti garantez c ti vei dori s renunti la viata
pe care o cunosti si c vei alege alternative care par mai atrgtoare, mai plcute, mai 'normale'.
Totusi, pentru moment, asta ar Ii o greseal mai mare dect poti s-ti imaginezi."
"S stii c-mi dau seama ct de pretios este ceea ce m nveti."
"Se prea poate, dar ai nc o capacitate uimitoare de a te amgi. De aceea ai avut nevoie
s-ti vezi viata n vis. Adu-ti aminte de asta cnd vei Ii tentat s alergi dup iluzii."
"Nu-ti I griji pentru mine, Socrate, m descurc eu."
Dac as Ii stiut ce m astepta, mi-as Ii tinut gura nchis.
2
Htisul iluziei
Vntul de martie era blnd. Copacii nIloriti n culorile vii, de primvar, nmiresmau
aerul - parIumul lor ajungea chiar si n sala de dus, unde m splam de transpiratia si de durerile
trupului, dup un antrenament intens.
M-am mbrcat repede si am Iugit pe scrile din spate ale slii de gimnastic Harmon, ca
s privesc cerul de deasupra cmpiei Edwards, colorndu-se n portocaliu, odat cu ultimele raze
de soare. Aerul rece m nviora. Relaxat si mpcat cu lumea, am luat-o agale spre centru, ca s-
mi cumpar un burger cu brnz, n drum spre cinematograIul U.C.. n seara aceea rula "Marea
Evadare", un Iilm interesant despre o evadare ndrzneat a unor prizonieri de rzboi americani si
britanici.
Dup ce s-a terminat Iilmul, am alergat n sus pe University Avenue, spre campus, am
luat-o la stnga spre Shattuck si am ajuns la benzinrie, imediat dupa ce Socrate intrase n
schimb. Era o sear aglomerat, asa c l-am ajutat la treab pn dup miezul noptii. Apoi am
intrat n birou si ne-am splat pe mini, dup care mi-a Icut o surpriz, pregtind o cin
chinezeasc - si cu asta a nceput o noua Iaz a nvatturii sale.
Totul a pornit din momentul n care i-am povestit despre Marea Evadare.
"Pare un Iilm interesant," a spus, desIcnd o pung cu legume proaspete, pe care o
adusese cu el, "si tocmai potrivit, de asemenea."
"Oh? Cum adic?"
"Si tu, Dan, ai nevoie s evadezi. Esti prizonierul propriilor iluzii - despre tine si despre
lume. Ca s-ti rupi lanturile, vei avea nevoie de mai mult curaj si de mai mult Iort dect orice
erou de Iilm."
M simteam att de bine n noaptea aceea, nct nu puteam deloc s-l iau n serios pe
Socrate. "Nu m simt ca si cum as Ii n nchisoare - poate doar cnd m-ai legat tu de scaun."
A nceput s spele legumele. Pe Iondul zgomotului pe care-l Icea apa curgnd, el
comenta: "Nu-ti vezi nchisoarea, pentru c gratiile ei sunt invizibile. O parte din misiunea mea
este s-ti art ncurctura n care esti si sper c asta va Ii experienta cea mai dezamgitoare din
viata ta."
"Multumesc mult, prietene," am spus, consternat de reaua lui voint.
"Nu cred c m-ai nteles," mi-a rspuns, artnd cu o gulie spre mine, dup care a tiat-o
Ielii ntr-un castron. "Dezamgirea este darul cel mai de pret pe care pot s ti-l oIer. n orice caz,
din cauz c esti sclavul amgirii, tu consideri c acest termen este negativ. l consolezi pe un
prieten, spunnd: "Oh, ce experient dezamgitoare trebuie s Ii Iost," apoi crezi de cuviint c ar
trebui s srbtoriti mpreun. Cuvntul dez-amgire nseamn exact 'eliberarea de amgire'. ns
deocamdat tu esti nlntuit de amgirile tale."
"Fapte, nu vorbe," l-am provocat eu.
"Fapte," a spus, rsucind pe o parte toIu-l pe care-l tia. "Dan, tu triesti n suIerint; nu te
bucuri de viat cu-adevrat. Distractiile tale, aventurile tale jucuse si chiar gimnastica pe care o
practici, nu sunt dect niste capcane trectoare, care ti ascund sentimentul tu primordial de
Iric."
"Ia stai putin, Soc," am rbuInit eu. "Vrei s spui c gimnastica si sexul si Iilmele sunt
rele?"
"Nu prin ele nsele. Dar pentru tine reprezint dependente, nu plceri. Te Iolosesti de ele
ca s te abstragi de la ceea ce stii c trebuie s Iaci: s te eliberezi."
"O clip, Socrate. Astea nu sunt Iapte."
"Ba da, sunt si se pot dovedi ntru totul, chiar dac tu nc nu-ti dai seama de asta. Dan, n
goana ta conditionat dup realizri si distractii, tu cauti s eviti cauza Iundamental a propriei
suIerinte."
"Deci asa crezi tu, huh?" am ripostat eu tios, neputnd s-mi pstrez cumptul vocii.
"N-a Iost chiar ceea ce ai Ii vrut s auzi, nu-i asa?"
"Nu, nu tocmai. E o teorie interesant, ce-i drept, dar nu cred c se poate aplica n cazul
meu, asta-i tot. Ce-ar Ii s-mi oIeri ceva mai optimist?"
"Sigur," a spus, ntorcndu-se la legumele lui. "Dan, adevrul este c viata ta si urmeaz
cursul minunat si tu de Iapt nu suIeri deloc. N-ai nevoie de mine si esti deja un lupttor. Cum ti
sun asta?"
"Mai bine!" Am nceput s rd, nsenindu-m brusc. Dar stiam c nu era adevrat.
"Adevrul se aIl probabil undeva la mijloc, nu crezi?"
Fr s-si ia ochii de la legume, Socrate a spus: "Cred c acest 'la mijloc' al tu este iad,
din perspectiva mea."
Ca s m apr, am ntrebat: "Or sunt eu un ncuiat, or tu esti specializat s lucrezi cu
handicapatii spirituali, nu?"
"Poti s spui si asa," a zmbit el, turnnd ulei de susan ntr-o tigaie pe care a asezat-o pe
plit la nclzit. "ns aproape o ntreag omenire se aIl n aceeasi ncurctura ca si tine."
"Si ce ncurctur e asta?"
"Credeam c ti-am explicat deja," a spus cu rbdare. "Dac nu obtii ceea ce-ti doresti,
suIeri; dac obtii ceea ce nu-ti doresti, suIeri; chiar si atunci cnd obtii exact ceea ce ti doresti,
tot suIeri, pentru c nu poti s pstrezi lucrul acela pe vecie. Mintea ta este ncurctura. Vrea s
scape de schimbare, s scape de durere, s scape de obligatiile vietii si ale mortii. Dar schimbarea
este o lege si, orict de mult preIctorie nu poate perturba aceast realitate."
"Socrate, tu chiar poti s Iii deprimant, stii asta? Cred c nici nu mai mi-e Ioame. Dac
viata nu-i nimic altceva dect suIerint, atunci pentru ce atta btaie de cap?"
"Viata nu nseamn suIerint; doar c vei avea de suIerit, n loc s te bucuri de ea, pn
cnd te vei debarasa de atasamentele mintii si vei porni n cltorie liber, indiIerent de ce se
petrece."
Socrate a pus legumele n tigaia care sIria, amestecndu-le. O arom delicioas a
umplut biroul. Dintr-odat mi-a pierit orice suprare. "Cred c tocmai mi-a revenit poIta de
mncare." Socrate a rs n timp ce a mprtit legumele crocante n dou IarIurii, apoi le-a asezat
Irumos pe biroul su vechi, care tinea loc de mas pentru cin.
El mnca n liniste, lund buctele mici cu betisoarele. Eu am nIulecat legumele cam n
treizeci de secunde; cred c-mi Iusese ntr-adevar Ioame. n timp ce Socrate termina de mncat, l-
am ntrebat: "Asadar, care sunt ntrebuintrile pozitive ale mintii?"
Si-a ridicat privirea din IarIurie. "Nici una." Si cu asta s-a ntors calm la mncarea lui.
"Auzi, nici una! Socrate, asta-i chiar culmea. Atunci cum rmne cu creatiile mintii?
Crtile, bibliotecile, artele? Cum rmne cu toate progresele societtii, care au Iost rodul attor
minti strlucite?"
A zmbit larg, si-a pus betisoarele deoparte si a spus: "Nu exist nici o minte strlucit."
Apoi a dus IarIuriile la chiuvet.
"Socrate, nceteaz s mai Iaci astIel de aIirmatii iresponsabile si explic-te odat!"
A iesit din baie, ducnd pe sus dou IarIurii sclipitoare. "Cred c ar Ii cazul s redeIinesc
niste termeni pentru tine. 'Mintea' este unul dintre acei termeni alunecosi, cum e 'iubire'. DeIinitia
corect depinde de starea ta de constiint. Priveste astIel lucrurile: ai un creier care comand
corpul, acumuleaz inIormatie si se joac cu aceast inIormatie. Cnd ne reIerim la aceste
procese abstracte ale creierului, le numim "intelectul". N-am mentionat nicieri cuvntul 'minte'.
Creierul si mintea nu sunt una si aceeasi. Creierul este real, dar mintea nu este.
"'Mintea' este o excrescent iluzorie a proceselor cerebrale de baz. E ca o tumoare.
Const din toate gndurile mprstiate, necontrolate, care se ridic bolborosind din subconstient
pn la constient. Constiinta nu este minte; constienta nu este minte; atentia nu este minte.
Mintea este un obstacol, o ciclelal. E un Iel de greseal evolutiv n Iiinta uman, o slbiciune
primar n experimentul uman. Eu, unul, nu-i vd nici o ntrebuintare."
Am rmas tcut, respirnd ncet. Nu prea stiam ce s spun. Totusi, cuvintele au nceput s
se iveasc destul de repede.
"Fr ndoial c tu ai o perspectiv unic, Soc. Nu stiu sigur despre ce vorbesti, dar cu-
adevrat mi pari sincer."
A zmbit doar si a ridicat din umeri.
"Soc," am continuat, "ca s scap de minte, trebuie s-mi tai capul?"
Zmbind, a spus: "Asta ar Ii o solutie, ns are niste eIecte secundare cam neplcute.
Creierul poate Ii Iolosit ca o unealt. Poate s-si aminteasc numere de teleIon, s rezolve
probleme grele de matematic sau s compun poezii. n Ielul acesta, el lucreaz pentru restul
corpului, ca un tractor. Dar cnd ncepi s te gndesti Ir ncetare la acea problem de
matematic sau la acel numr de teleIon, sau cnd gndurile suprtoare sau amintirile apar Ir
voia ta, atunci nu creierul tu este cel care lucreaz, ci mintea ta, care hoinreste. n acele
momente tu esti controlat de ctre minte; iar tractorul a luat-o razna."
"nteleg."
"Ca s ntelegi cu adevrat, trebuie s te observi pe tine nsuti, ca s-ti dai seama de ceea
ce vreau s spun. Ai un gnd de Iurie, care se ridic precum o bul la supraIat si atunci devii
Iurios. La Iel se petrece cu toate emotiile tale. Ele nu sunt dect niste rspunsuri reIlexe la
gndurile pe care nu le poti controla. Gndurile tale sunt ca niste maimute slbatice, ntepate de
un scorpion."
"Socrate, m gndesc c..."
"Te gndesti prea mult!"
"Tocmai vroiam s-ti spun c eu chiar mi doresc s m schimb. Un lucru stiu sigur -
dintotdeauna am Iost deschis ctre schimbare."
"Asta," a spus Socrate, "este una dintre cele mai mari iluzii ale tale. Ti-ai dorit s-ti
schimbi hainele, tunsorile, Iemeile, apartamentele si slujbele. ti doresti prea mult s schimbi
orice, n aIara ta - iar tu nu de schimbare ai nevoie, ci de transIormare. Fie am s te ajut eu s-ti
deschizi ochii, Iie o va Iace timpul, dar timpul nu se arat prea blnd ntotdeauna," a spus el
rspicat. "Ai de ales. Dar mai nti trebuie s-ti dai seama c te aIli n nchisoare - apoi putem s-
ti punem la cale evadarea."
Si cu asta, s-a dus la birou, a luat un creion si a nceput s veriIice niste chitante, artnd
ca un director ocupat. mi era Ioarte clar c eram liber s plec. M bucuram c ora se terminase.
n zilele urmtoare, care n curnd s-au Icut sptmni, am Iost prea ocupat, dup cum
mi spuneam, ca s mai trec s-l vizitez pe Socrate. ns cuvintele lui mi rsunau struitor n
minte; si asa am devenit preocupat de continutul lor.
Am nceput s-mi notez ntr-un carnetel gndurile de peste zi - cu exceptia
antrenamentelor, cnd gndurile mele Iceau loc actiunii. n dou zile a trebuit s-mi cumpr un
carnet mai mare; ntr-o sptmna s-a umplut si acela. Eram uluit, vznd ct de mare era
balastul, precum si negativitatea general, a proceselor mele de gndire.
Aceast practic m-a ajutat s devin mai constient de glgia mintii mele; apoi am dat
volumul tare la gndurile care mai nainte se auzeau doar n surdin, pe Iundalul subconstient.
Am ncetat s mai scriu, dar gndurile continuau s m asurzeasc. Poate c Soc ar Ii putut s m
ajute s controlez volumul. Asa c m-am hotrt s-l vizitez chiar n noaptea aceea.
L-am gsit n garaj, curtnd cu abur Iierbinte motorul unul vechi Chevrolet. Tocmai
vroiam s-ncep s vorbesc, cnd n prag a aprut silueta unei tinere brunete. Nici mcar Soc n-o
auzise intrnd, ceea ce era Ioarte neobisnuit. A vzut-o putin naintea mea si s-a dus spre ea cu
bratele deschise. Ea s-a ndreptat spre el n pasi de dans si s-au mbrtisat, nvrtindu-se prin
ncpere. n urmtoarele minute s-au privit doar, ochi n ochi. Socrate o ntreba: "Da?", iar ea
rspundea: "Da." Mi se prea cam ciudat.
Neavnd altceva de Icut, m uitam la ea n timp ce se nvrtea. Avea cam 1,6 m nltime,
cu o nItisare robust, totusi cu o aureol de o delicat Iragilitate. Prul ei lung, negru, era legat
ntr-un coc, strns la spate, lsnd s i se vad tenul neted, luminos. Trstura care iesea cel mai
mult n evident de pe chipul ei erau ochii - mari si negri.
Rmsesem cu gura cscat, asa nct, pan la urm, le-am atras atentia.
Socrate a spus: "Dan, ti-o prezint pe Joy (bucurie)."
M-am simtit atras de ea instantaneu. Ochii ei strluceau, iar un zmbet dulce, usor poznas,
i lumina Iata.
"Joy este numele tu sau e o descriere a strii tale de spirit?" am ntrebat-o, ncercnd s
par istet.
"Amndou," mi-a rspuns ea. S-a uitat la Socrate; el a ncuviintat din cap. Apoi ea m-a
mbrtisat. Bratele ei m-au ncolcit usor pe dup mijloc, ntr-o mbrtisare Ioarte tandr. Dintr-
odat m-am simtit de vreo zece ori mai energizat dect Iusesem vreodat; m-am simtit destins,
vindecat, odihnit si complet ndrgostit.
Joy m-a privit cu ochii ei mari, luminosi, iar ochii mei s-au cuIundat n ei. "Btrnul
Buddha a cam scos untul din tine, nu-i asa?" a spus ea moale.
"Aha, asa cred." Trezeste-te, Dan!
"Ei, strnsoarea asta merit. Stiu cum e, am trecut si eu prin asta naintea ta."
Vocea mi era prea stins ca s mai ntreb amnunte. Si, oricum, ea s-a ntors spre Socrate
si a spus: "Acum plec. Ce-ar Ii s ne ntlnim cu totii aici, smbt dimineat la 10, ca s mergem
n Tilden Park, la un picnic? Am s pregtesc eu prnzul. Se pare c va Ii vreme Irumoasa. OK?"
S-a uitat la Soc, apoi la mine. Am ncuviintat mut, n timp ce ea se ndrepta ncet spre us, parc
plutind.
n seara aceea n-am mai Iost bun de nimic, n preajma lui Socrate. De Iapt, tot restul
sptmnii s-a dus pe apa smbetei. Si n sIrsit, cnd s-a Icut smbt, am plecat voios de-
acas, dezbrcat pn la bru, spre statia de autobuz. Eram dornic s prind ceva bronz de
primvar si, de asemenea, speram s-o impresionez pe Joy cu bustul meu musculos.
Am mers cu autobuzul spre parc, apoi am luat-o de-a dreptul, prin Irunzele uscate,
adunate n grmezi mari, pe sub pini, mesteceni si ulmi. Ne-am oprit pe un tpsan nverzit si am
despachetat mncarea, n btaia cald a soarelui. M-am ntins repede pe ptur, nerbdtor s m
prjesc la soare si speram c va veni si Joy lng mine. Dar vntul s-a ntetit Ir veste si norii s-
au adunat deasupra noastr. Nu-mi venea s cred. A nceput s plou - mai nti a Iost doar o
burnit, care s-a transIormat apoi ntr-o ploaie torential. Mi-am luat cmasa pe mine,
boscorodind. Socrate rdea doar.
"Nu vd ce gsesti de rs n asta!" l-am certat eu. "Suntem uzi leoarc, autobuzul vine
abia peste o or, iar mncarea e compromis. Joy a pregtit-o; si sunt sigur c ea nu e de prere..."
ns Joy rdea si ea.
"Nu de ploaie rdeam," a spus Soc, "ci de tine". Rdea n hohote, tvlindu-se prin
Irunzele ude. Iar Joy a nceput s danseze pe melodia "Cntnd n ploaie". Ginger Rogers si
Buddha - asta era prea de tot.
Ploaia a ncetat la Iel de repede precum ncepuse. Soarele s-a ivit din nou de dup nori si
curnd mncarea si hainele noastre erau uscate.
"Se pare c dansul ploii mi-a mers." Joy a Icut o plecciune.
n timp ce Joy se aIla n spatele Iigurii mele pleostite, masndu-mi umerii, Socrate a spus:
"A venit vremea s ncepi s nveti din experientele tale de viat, n loc s te plngi de ele sau s
te lasi cocolosit de ele, Dan. Tocmai ti s-au oIerit pe tav dou lectii Ioarte importante; amndou
au picat din cer, ca s spun asa." Mi-am Icut de lucru, cutnd n pungile cu mncare, ncercnd
s nu-i dau ascultare.
"n primul rand," a spus, mestecnd niste salat, "nici dezamgirea si nici suprarea ta n-
au Iost cauzate de ploaie."
Gura mi era prea plin cu salat de cartoIi, ca s pot protesta. Socrate a continuat,
Iluturnd regal o Ielie de morcov n directia mea.
"Ploaia a Iost o maniIestare perIect legitim a naturii. 'Suprarea' ta din cauza picnicului
distrus si 'Iericirea' ta, n momentul cnd soarele a aprut iar, sunt rezultatul gndurilor tale. Ele
n-au avut nimic de-a Iace cu evenimentele petrecute. Nu cumva ai Iost si 'neIericit' n vreme de
srbtoare, de exemplu? Atunci este evident c mintea ta, si nu ceilalti oameni sau mprejurrile
n care te aIli, este sursa strilor tale. Aceasta este prima lectie."
Dup ce a nghitit niste salat de cartoIi, Soc a spus: "A doua lectie reiese din Iaptul c te-
ai nIuriat si mai tare cnd ai observat c eu nu eram ctusi de putin suprat. Ai nceput s te vezi
comparat cu un lupttor - cu doi lupttori, dac vrei." Si a zmbit larg ctre Joy. "Asta nu prea ti-a
placut, Dan, nu-i asa? Pentru c ar Ii sugerat, ce-i drept, necesitatea unei transIormri."
Am rmas asa, bosumIlat, reIlectnd la ceea ce spusese. Eram convins c el si Joy si
atinseser tinta. Apoi a nceput s burniteze din nou.
Socrate si Joy s-au ntors pe ptur. Socrate a nceput s topie-ncolo si-ncoace, imitnd
comportamentul meu de mai nainte. "Fir-ar s Iie de ploaie!" striga. "S-a dus picnicul nostru!".
Fcea salturi nainte si napoi si, oprindu-se la jumtatea unuia dintre ele, mi-a Icut cu ochiul,
zmbind ghidus. Apoi s-a aruncat pe burt ntr-o bltoac plin de Irunze, preIcndu-se c
noat. Joy a nceput s cnte, sau s rd - nu-mi ddeam seama ce anume.
Atunci, nemaitinnd cont de nimic, am nceput s m tvlesc si eu cu ei prin Irunzele
ude, lundu-m la trnt cu Joy. Partea asta mi-a plcut cel mai mult si cred c si ei i-a plcut.
Am alergat si am dansat dezlntuiti, pn cnd a venit momentul s plecm. Joy era ca un catelus
jucus - dar cu toate calittile unei Iemei, demne si puternice. Simteam cum mi Iuge pmntul de
sub picioare din cauza ei.
n timp ce autobuzul cobora, hurducndu-se, printre dealurile arcuite, de pe care se vedea
golIul, apusul colora cerul n roz si auriu. Socrate a avut o tentativ nereusit de a-mi Iace
rezumatul lectiilor abia primite, n timp ce eu Iaceam tot posibilul s-l ignor, preIernd s m
gigiulesc cu Joy pe bancheta din spate.
"Hmm - putin atentie, v rog" a spus. S-a aplecat spre mine, peste sptar, mi-a prins
nasul ntre degete si mi-a ntors Iata ctre el.
"Se Irei?" am ntrebat. Joy mi susotea ceva la ureche, n timp ce Socrate m tinea n
continuare de nas. "Mai bine-aj azculta de ea degt de tine," am spus.
"Ea te va conduce doar pe calea plcerilor," a zmbit el, eliberndu-mi nasul din
strnsoare. "Chiar si un tnr ntng, prins n mrejele dragostei, poate s-si dea seama c mintea
este cea care-i creaz att dezamgirile, ct si bucuriile(joys)."
"O combinatie de cuvinte excelent," am spus, pierzndu-m n ochii lui Joy.
n timp ce autobuzul strbtea drumul serpuitor, ne uitam cu totii, tcuti, la luminile din
San Francisco, care ncepeau s se aprind. Autobuzul a oprit la poalele dealului. Joy s-a ridicat
repede si a cobort din autobuz, urmat de Socrate. Am dat s cobor si eu, dar Socrate s-a ntors
spre mine, spunndu-mi: "Nu." Asta a Iost tot. Joy se uita la mine prin Iereastra deschis.
"Joy, cnd ne mai vedem?"
"Poate curnd, depinde," a spus ea.
"Depinde de ce?" am spus. "Joy, asteapt, nu pleca. Domnule soIer, las-m s cobor!"
Dar autobuzul o luase din loc, ndeprtndu-se de ei. Joy si Soc dispruser deja n ntuneric.
Duminic m-am cuIundat ntr-o deprimare adnc, pe care nu o puteam controla deloc.
Luni, la cursuri, abia dac auzeam cte un cuvnt din ce spuneau proIesorii. n timpul
antrenamentului eram Ioarte absorbit si m simteam golit de energie. Nu mai mncasem nimic de
la picnic. M-am pregtit pentru vizita de luni seara, la benzinrie. Dac as Ii gsit-o pe Joy acolo,
as Ii Icut-o s plece cu mine - sau as Ii plecat eu cu ea.
Cnd am ajuns la birou, ea era acolo, bine mersi, rznd mpreun cu Socrate. Simtindu-
m ca un strin, m ntrebam dac nu cumva de mine rdeau. Am intrat, m-am descltat si m-am
asezat.
"Ei, Dan, ai devenit mai istet dect erai smbt?" a ntrebat Socrate. Joy a zmbit doar,
dar zmbetul ei m-a durut. "Nu eram sigur c apari n seara asta, Dan, credeam c ti-e Iric s nu
cumva s spun ceva ce nu vrei s auzi." Vorbele lui erau ca niste ciocnele. Am scrsnit din dinti.
"ncearc s te relaxezi, Dan," a spus Joy. Stiam c dorea s m ajute, dar m simteam
coplesit, criticat de amndoi.
"Dan," a continuat Socrate, "dac rmi orb Iat de slbiciunile tale, n-ai s le poti corecta
- si nici n-ai s-ti poti scoate n evident calittile. Este exact ca la gimnastic. Uite-te la tine!"
Abia puteam s vorbesc. Cnd am reusit totusi s spun ceva, vocea mi tremura de
ncordare, Iurie si autocomptimire. "M u-uit..." N-as Ii vrut s m port astIel n Iata ei! Socrate
a continuat, vesel: "Ti-am spus deja c atentia ta, robit de strile si impulsurile mintii, este
principala eroare. Dac persisti, vei rmne acelasi mereu - si nu-mi pot imagina o soart mai
rea!" Socrate a rs din toat inima, spunnd asta, iar Joy a dat din cap aprobator.
"E cam scortos, nu-i asa?" a zmbit ea ctre Socrate.
Am rmas nemiscat, strngnd din pumni. n cele din urm am reusit s vorbesc. "Cred c
nici unul dintre voi nu e amuzant." Mi-am pstrat controlul vocii.
Socrate s-a lsat pe spate n scaunul lui si mi-a spus cu asprime: "Esti Iurios, dar nu prea
reusesti s-o ascunzi, ggut." ("O, nu, nu n Iata lui Joy!" m gndeam.) "Furia ta," a continuat
el, "este dovada iluziilor tale ncptnate. De ce aperi o individualitate n care nici mcar tu nu
crezi? Cnd ai de gnd s te maturizezi?"
"Ascult, btrn aIurisit si nebun!" am scrsnit. "N-am nimic! Am venit aici doar n
cutare de senzatii tari. Si am vzut ce aveam nevoie s vd. Lumea ta pare s Iie cea plin de
suIerint, nu a mea. Da, asa e, sunt deprimat, dar numai cnd sunt aici cu tine!"
Nici unul dintre ei n-a scos nici o vorb. Ddeau numai din cap, artnd nduiosati si plini
de compasiune. Fir-ar s Iie cu compasiunea lor cu tot! "Amndoi credeti c totul e att de
limpede si de simplu si de amuzant. Nu v nteleg pe nici unul dintre voi si nici nu sunt sigur c
vreau s v nteleg."
Coplesit de rusine, conIuzie si durere, am iesit mpleticindu-m, jurndu-mi s-l uit si pe
el, si pe ea, s uit c intrasem vreodat n benzinria aceea, trziu, n acea noapte nstelat.
Indignarea mea era o preIctorie, si stiam asta. Ce era cel mai ru era c stiam c si ei
stiau. Ddusem cu bta-n balt. M simteam slab si ntng, ca un bietel. Puteam s ndur s Iiu
pus n inIerioritate Iat de Socrate, dar nu de Iat cu ea. Si acum eram sigur c o pierdusem
pentru totdeauna.
Alergnd pe strzi, m-am pomenit c m ndrept n directia opus casei mele. M-am oprit
ntr-un bar, pe University Avenue, lng Grove Street. M-am mbtat ct am putut si, dup ce am
nimerit ntr-un trziu n apartamentul meu, m-am simtit recunosctor pentru inconstient.
N-as Ii putut s m ntorc vreodat acolo. M-am hotrt s m ntorc la viata mea
obisnuit, la care renuntasem cu cteva luni n urm. n primul rnd trebuia s recuperez
cursurile, dac aveam de gnd s devin absolvent. Susie mi-a mprumutat notitele ei la istorie si
un coleg de echip mi-a dat cursurile de psihologie. Rmneam pn noaptea trziu, scriind
lucrri; m cuIundam cu totul n crti. Trebuia s-mi amintesc multe - si s uit multe.
La gimastic m antrenam pan la extenuare. La nceput, antrenorul si colegii de echip
au Iost ncntati la vederea aceastei noi energii. Rick si Sid, cei mai apropiati dintre colegii de
antrenament, erau uimiti de ndrzneala mea si glumeau pe seama "dorintei de moarte a lui Dan";
ncercam orice miscare, Iie c eram sau nu pregtit. Ei credeau c plesnesc de curaj. Dar eu nu
stiam dect c vreau s m rnesc - mi doream un pretext Iizic pentru durerea ascutit care m
ardea pe dinuntru.
Dup o vreme, glumele lui Rick si Sid s-au transIormat n ngrijorare. "Dan, ai observat c
ai nceput s ai cearcne? Cnd te-ai brbierit ultima oar?" m ntreba Rick.
Sid credea c ncepeam s slbesc. "E vreo problem, Dan?"
"Treaba mea," i-am retezat-o eu. "Nu, adic, multumesc, Sid, dar sunt bine. Toate bune si
Irumoase, stii?"
"Bine, dar mai dormi si tu din cnd n cnd, altIel n-o s mai rmn nimic din tine pn
la var."
"Da, da, sigur." Nu i-am mai spus c nu m-ar Ii deranjat dac as Ii disprut ntr-o bun zi.
Mi-am transIormat cele cteva sute de grame de grsime care mi mai rmseser n
tendoane si muschi. Artam vnjos, cum sunt unele statui ale lui Michelangelo. Pielea mi lucea
mat, translucid, ca marmura.
M duceam la Iilme aproape n Iiecare sear, ns nu puteam s-mi scot din minte
imaginea lui Socrate, seznd n biroul lui, poate mpreun cu Joy. Cteodat aveam o viziune
sumbr, n care erau amndoi acolo, n birou, rznd de mine; poate c eu eram prada lor de
rzboi.
Nu-mi mai petreceam vremea nici cu Susie, nici cu vreo alt Iemeie pe care o cunosteam.
Energia mea sexual era cheltuit la antrenament, puriIicat odat cu transpiratia. Si, pe de alt
parte, cum as Ii Iost n stare s mai privesc vreo alt Iemeie n ochi, dup ce Iusesem att de
Iermecat de ochii lui Joy? ntr-o noapte am Iost trezit de un ciocnit la us si am auzit aIar vocea
timid a lui Susie. "Danny, esti acas? Dan?" A strecurat un bilet pe sub us. Nici mcar nu m-am
ridicat s vd ce scria.
Viata mea devenise un calvar. Rsul altor oameni m zgria pe urechi. Mi-i imaginam pe
Socrate si pe Joy, boscorodind ca niste vrjitori, complotnd mpotriva mea. Filmele pe care le
vedeam si pierduser culorile; iar mncarea avea gust de lipici. Si ntr-o zi, la ore, n timp ce
Watkins analiza inIluentele sociale asupra nu stiu ce, m-am ridicat si m-am trezit urlnd, din toti
rrunchii: "Prostii!" Watkins a ncercat s nu m bage n seam, ns toti ochii din clas, cam
cinci sute de perechi, erau atintiti asupra mea. O ntreag audient. Le-art eu lor! "Prostii!" am
urlat din nou. Cteva palme anonime au aplaudat si s-a Icut o rumoare de rsete amestecate cu
soapte.
Watkins, care nu era deloc genul care s se piard cu Iirea, a sugerat: "N-ai vrea s ne
explici si nou cum vine asta?"
Mi-am Icut loc ca s ajung la culoar si m-am dus glont spre podium, dorindu-mi dintr-o
dat s m Ii brbierit dimineat sau s Ii purtat o cmas mai curat. M-am asezat n Iata lui,
gata s-l nIrunt. "Ce-au de-a Iace toate chestiile astea cu Iericirea, cu viata?" Mai multe aplauze
s-au auzit din clas. Era clar c m msura din ochi, s vad dac nu cumva eram periculos - si s-
a convins c puteam s Iiu. Exact la tint! Deveneam din ce n ce mai ncreztor.
"Nu nteleg unde bati!" a aprobat el moale. Doamne, m-a Icut de rs n Iata a cinci sute
de oameni! Vroiam s le explic exact cum stau lucrurile - i-as Ii nvtat, i-as Ii Icut pe toti s
priceap. M-am ntors cu Iata ctre clas si am nceput s le povestesc cum l-am ntlnit pe acel
om ntr-o benzinrie si cum mi-a artat c viata nu este ceea ce pare s Iie. Am nceput s le spun
povestea regelui de pe munte, nconjurat de un oras ntreg de nebuni. La nceput s-a lsat o tcere
ca de mormnt; apoi, ctiva au nceput s rd. Era ceva gresit? Nu spusesem nimic amuzant. Am
continuat povestea, ns curnd un val de rsete a cuprins toat sala. Erau ei nebuni sau eu eram?
Watkins mi-a soptit ceva, dar nu l-am auzit. Am continuat, dar Ir nici un rost. Mi-a
soptit din nou: "Fiule, cred c rd de tine pentru c esti descheiat la slit." Consternat, am tras cu
ochiul n jos si apoi m-am uitat la multime. O! Nu! Iar sunt luat drept un tntlu! iar sunt luat
drept un tmpit! Am nceput s plng si rsetele s-au stins.
Am nvlit aIar si am nceput s alerg prin campus pn cnd n-am mai putut. Dou
Iemei au trecut pe lng mine - niste roboti de plastic, niste trntori sociali. Cnd au ajuns n
dreptul meu m-au privit dezgustate, apoi mi-au ntors spatele.
M-am uitat la hainele mele murdare, care probabil miroseau. Prul mi era nclcit si
murdar; nu mai m brbierisem de zile ntregi. Am ajuns n barul studentesc, Ir s-mi amintesc
cum anume, m-am prbusit pe scaunul lipicios, de plastic, si am adormit. Am visat c eram clare
pe un cal de lemn, strpuns de o sabie sclipitoare. Calul, care era Iixat de un carusel nclinat, se
nvrtea din ce n ce mai repede, n timp ce eu m ntindeam cu disperare s prind htul. Se auzea
o muzic melancolic, sacadat, iar pe Iundalul ei un rs teribil. M-am trezit, buimac, si m-am dus
acas, mpleticindu-m.
Am nceput s m las n voia vietii de student, ca o Iantom. Lumea mea era ntoars pe
dos si cu Iundu-n sus. Am ncercat s-mi regsesc Ielul meu obisnuit de a Ii, ca s am un pretext
s-mi continui studiile si antrenamentul, ns nimic nu mai avea sens.
ntre timp, proIesorii trncneau nencetat despre Renastere, despre instinctele
sobolanului, despre perioada de maturitate a lui Milton. M plimbam n Iiecare zi prin Sproul
Plazza, n timpul demonstratiilor studentesti, si treceam printre participanti ca-ntr-un vis; nimic
din toate astea nu mai nsemna ceva pentru mine. Puterea studenteasc nu m nclzea cu nimic,
iar drogurile nu m atrgeau cu nici un chip. Asa c m-am lsat n voia sortii, ca un strin ntr-o
tar strin, prins ntre dou lumi si neputnd s tin n Iru niciuna.
ntr-o dup-amiaz trziu, m aIlam ntr-o pdurice rosie, aproape de marginea
campusului, asteptnd s se lase ntunericul, gndindu-m ce mijloc mai bun s gsesc ca s-mi
pun capt zilelor. Simteam c nu mai apartin acestei lumi. Nu stiu cum, mi pierdusem pantoIii;
aveam numai o soset, iar tlpile mi erau maronii din cauza sngelui uscat. Nu simteam nici o
durere, nimic.
M-am hotart s-i Iac o vizit lui Socrate, pentru ultima oar. M-am trt spre benzinrie
si m-am oprit peste drum. Tocmai terminase cu o masin, cnd o doamn, cu o Ietit cam de
patru ani, au intrat n benzinrie. Nu cred c Iemeia l cunostea pe Socrate; probabil c se rtcise
si cerea lmuriri. Deodat Ietita s-a dus spre el. El a ridicat-o n brate, iar ea si-a ncolcit minile
n jurul gtului lui. Femeia a ncercat s o ia pe Ietit, dar ea nu vroia s se dea jos. Socrate a
nceput s rd si s vorbeasc ceva cu ea, aseznd-o jos cu delicatete. El a ngenuncheat si apoi
s-au mbrtisat.
Atunci am devenit nespus de ntristat si am nceput s plng. Trupul mi era nIiorat de
durere. M-am ntors, am alergat cteva sute de metri, apoi m-am prbusit n mijlocul drumului.
Eram mult prea istovit s mai ajung acas sau s Iac orice altceva; si poate c asta m salvase.
M-am trezit la inIirmerie. Aveam un ac intravenos n brat. Cineva m brbierise si m
splase. Mcar m simteam odihnit. M-au trimis acas a doua zi dup-amiaz si apoi am sunat la
Centrul de Sanatate Cowell.
"Alo, aici cabinetul doctorului Baker." Era secretara.
"Numele meu este Dan Millman, as dori s-mi Iaceti o programare la dr. Baker, ct mai
curnd posibil."
"Desigur, domnul Millman," a spus ea, cu acea voce clar, proIesional prietenoas, de
secretar a unui psihiatru. "Doctorul v poate primi martea viitoare, la ora 1 dup amiaz; v
convine?"
"Nu se poate mai repede?"
"Din pcate, nu..."
"Doamn, pn martea viitoare am de gnd s-mi pun capt zilelor."
"Puteti veni azi dup-amiaz?" Vocea ei era linistitoare. "E bine la ora dou?"
"Da."
"Bine, domnule Millman, pe curnd!"
Doctorul Baker era un brbat nalt, corpolent, cu un usor tic nervos la ochiul stng. Brusc,
mi pierise tot cheIul s mai vorbesc cu el. Cum as Ii putut s ncep? "Ei bine, domnule doctor.
Am un proIesor pe nume Socrate, care sare pe acoperisuri - nu, nu de pe acoperisuri, s Iie clar, si
asta mi-am pus si eu n gnd s Iac. Si, oh da - m ia cu el n niste cltorii prin alte locuri si alte
timpuri si eu devin una cu vntul si sunt putin deprimat si, da, cu scoala e bine si sunt vedet de
gimnastic si vreau s m sinucid."
M-am ridicat. "Multumesc pentru timpul dumneavoastr, domnule doctor. M simt dintr-
odat mult mai bine. Am vrut doar s vd care e partea cea bun a lucrurilor. Oricum, a Iost
strasnic."
A vrut s spun ceva, cutndu-si cuvintele "potrivite", dar eu am iesit repede, m-am dus
acas si m-am culcat. Pentru moment, somnul prea alternativa cea mai usoar.
n noaptea aceea, m-am dus, cu chiu cu vai, la benzinrie. Joy nu era acolo. O parte din
mine suIerea o dezamgire crunt - vroiam att de mult s o privesc din nou n ochi, s o
mbrtisez si s m mbrtiseze - dar cealat parte din mine se simtea usurat. Eram din nou doar
noi doi - Soc si eu.
Cnd m-am asezat, el n-a pomenit nimic despre absenta mea, ci a spus doar: "Arti obosit
si deprimat." A spus asta Ir nici un pic de mil. Ochii mi s-au umplut de lacrimi.
"Da, sunt deprimat. Am venit s-mi iau rmas bun. ti sunt dator cu asta. M-am
mpotmolit la jumatatea drumului si nu pot s mai rezist. Nu vreau s mai triesc."
"Gresesti de dou ori, Dan". A venit si s-a asezat lng mine, pe canapea. "n primul rnd
c nu esti nc la jumtatea drumului, nici mcar pe departe. ns esti Ioarte aproape de captul
tunelului. Si, n al doilea rnd," a spus, cu minile pe tmplele mele, "n-ai s te sinucizi."

L-am privit pe sub sprncene: "Nu mai spune!" Apoi mi-am dat seama c nu mai eram n birou,
ne aIlam ntr-o camer ieItin de hotel. Nu aveam cum s m nsel, mirosul de umezeal,
mocheta gri, tocit, cele dou paturi micute si oglinjoara veche, crpat, erau inconIundabile.
"Ce se petrece?" Pentru o clip, am simtit c vocea mi revenea plin de viat. Aceste
cltorii erau ntotdeauna un soc pentru structura mea; simteam un suvoi de energie strbtndu-
mi corpul.
"Cineva tocmai ncearc s se sinucid. Numai tu poti s-l opresti."
"Eu nu ncerc nc s m sinucid," am spus.
"Nu tu, ntIletule. Tnrul de aIar, de pe streasina de sub Iereastr. E student la
Universitatea din CaliIornia de Sud. l cheam Donald; joac Iotbal si urmeaz IilosoIia. Este n
ultimul an si nu mai vrea s triasc. Hai, du-te." Socrate mi Icea semn nspre Iereastr.
"Socrate, nu pot."
"Atunci o s moar."
M-am uitat pe Iereastr si am vzut, cincisprezece etaje mai jos, grupuri de oameni, care
se vedeau ca niste Iurnici, privind n sus de pe strzile din centrul orasului Los Angeles. Tragnd
cu coada ochiului de la Iereastr, am vzut un tnr blond, mbrcat cu niste blugi maro, n tricou,
la vreo trei metri de mine, pe streasina ngust, uitndu-se n jos. Se pregtea s sar.
Nevrnd s-l sperii, l-am strigat ncet pe nume. Nu m-a auzit; l-am strigat din nou:
"Donald!"
Si-a ridicat capul brusc si era ct pe ce s cad. "S nu vii lng mine!" m-a avertizat el.
Apoi, "De unde stii cum m cheam?"
"Un prieten de-al meu te cunoaste, Donald. mi dai voie s rmn aici, pe marginea asta,
s vorbesc cu tine? Nu m apropii mai mult."
"Gata, gata cu vorba." Avea chipul inert, iar vocea sa monoton era aproape stins.
"Don - prietenii ti spun Don, nu-i asa?"
"Mda," a rspuns mecanic.
"Ok, Don, e viata ta pn la urm. Oricum 99 la sut din omenire se sinucide."
"Ei si, ce vrei s spui cu asta?" a spus, cu o Irm de viat revenindu-i n glas. ncepea s
se agate mai bine cu minile de perete.
"Uite, am s-ti explic. Modul n care triesc cei mai multi oameni i omoar - ntelegi,
Don? Le trebuie cam treizeci, patruzeci de ani s se sinucid dac Iumeaz, sau dac beau, dac
mannc prea mult, sau se las prad stress-ului, dar tot sinucidere se cheam."
M-am apropiat de el aproape un metru. Trebuia s-mi aleg cuvintele cu mare grij. "Don,
pe mine m cheama Dan. As Ii vrut s stam mai mult de vorb; s-ar putea s avem cte ceva n
comun. Si eu sunt sportiv, la Universitatea din Berkeley."
"Bine..." s-a oprit si a nceput s tremure.
"Stii, Don, mie mi-e cam Iric s stau aici, pe marginea asta. Am s m ridic, ca s m pot
prinde de ceva." M-am ridicat ncetisor. Tremuram si eu un pic. "Isuse," m gndeam. Ce caut eu
aici, pe marginea asta?"
I-am vorbit ncet, cutnd s-i ntind mana, s-l prind. "Don, am auzit c va Ii un apus de
soare Ioarte Irumos disear; vnturile Santa Ana suIl nori de Iurtun la asIintit. Esti sigur c nu
vrei s mai vezi niciodat apusul, sau rsritul? Esti sigur c nu vrei s mai hoinresti niciodat
prin munti?"
"N-am Iost niciodat n munti."
"N-o s-ti vin s crezi, Don. Totul acolo sus este pur - apa, aerul. Poti s simti peste tot
mirosul acelor de brad. Poate mergem mpreun n drumetie. Ce prere ai? Fir-ar s Iie, dac tot
vrei s te sinucizi, mcar du-te si vezi muntii mai nti."
Mai mult de-att nu puteam s-i spun. Acum depindea numai de el. Pe msur ce-i
vorbeam, mi doream din ce n ce mai mult s triasc. Eram doar la un pas de el.
"Gata!" a spus. "Vreau s mor....chiar acum."
Am renuntat. "Bine," am spus. "Atunci vin si eu cu tine. Oricum eu am vzut deja muntii
ia aIurisiti."
S-a uitat la mine pentru prima dat. "Vorbesti serios, nu-i asa?"
"Da, vorbesc Ioarte serios. Te duci tu primul sau eu?"
"Dar," a spus el, "tu de ce vrei s mori? E o nebunie. Arti att de sntos - cred c ai
destule motive pentru care s triesti."
"Uite," am zis eu, "nu stiu ce probleme ai tu, dar sunt nimic Iat de ale mele; nici mcar n-
ai sti de unde s ncepi. Ti-o spun deschis."
M-am uitat n jos. Ar Ii Iost att de usor; doar s te apleci putin si s lasi Iorta gravitatiei
s se ocupe de rest. Si, mcar o dat, puteam s-i dovedesc si eu btrnului si venerabilului
Socrate c gresise. As Ii putut s m arunc n gol, rznd si urlnd pn jos: "Uite c n-ai avut
dreptate, ticlos btrn!", pn cnd mi sIrmam oasele si mi zdrobeam organele, lipsindu-m
astIel, pentru totdeauna, de privilegiul de a mai vedea vreodat apusul de soare.
"Asteapt!" Era Don, care venea spre mine. Am ezitat, apoi l-am prins de mn. n timp
ce m uitam n ochii lui, chipul ncepea s i se schimbe. Fata i s-a ngustat, prul i s-a nchis la
culoare, iar trupul i s-a micsorat. Stteam acolo n picioare, uitndu-m la mine. Apoi, imaginea-
oglind a disprut si am rmas singur.
Am tresrit, am Icut un pas napoi si am alunecat. Am czut, rostogolindu-m n gol. L-
am vzut, cu ochii mintii, pe spectrul acela teribil, acoperit cu glug, asteptndu-m jos,
nerbdtor. I-am auzit vocea lui Soc, care striga de undeva de deasupra mea: "La etajul zece,
lenjerie, cuverturi - la etajul opt, magazii si aparate de IotograIiat."
Cnd am deschis ochii, eram ntins pe canapeaua din birou, iar Soc mi zmbea blnd.
"Ei?" a spus. "Mai vrei s te sinucizi?"
"Nu." Dar odat luat acea decizie, ncepeau din nou s-mi apese pe umeri greutatea si
responsabilitatea vietii mele. I-am spus cum m simteam. El m-a prins de umeri si mi-a spus
doar: "Pstreaz starea asta."
nainte s plec n seara aceea, l-am ntrebat: "Unde este Joy? Vreau s-o mai vd!"
"La momentul potrivit. Va veni ea la tine, poate mai trziu."
"Mcar de-as putea s vorbesc cu ea, mi-ar Ii mult mai usor."
"Cine ti-a spus c ti-ar Ii mai usor?"
"Socrate," i-am zis, "Trebuie s-o vd!"
"Tu nu trebuie s Iaci nimic altceva, dect s ncetezi s vezi lumea din punctul de vedere
al propriilor ambitii mrunte. Las-o mai moale! Cnd ti vei desctusa mintea de chingile
prejudectilor, atunci ti vei recpta adevratele simturi. Dar pn atunci, n orice caz, as vrea s
continui s-ti observi, ct mai mult cu putint, balastul mintii tale."
"De-as putea mcar s-o sun..."
"Las-o balt!" a spus.
n urmtoarele sptmni, vacarmul din mintea mea a atins culmea. Gnduri slbatice,
mprstiate, prostesti; sentimente de vinovtie, nelinisti, poIte nestvilite - un ntreg trboi. Chiar
si n somn, Iundalul asurzitor al viselor mele mi asalta urechile. Socrate a avut dreptate tot
timpul. Eram ntr-o nchisoare.
Era marti seara cnd am alergat la benzinrie, pe la ora zece. Dnd buzna n birou, am
nceput s m vicresc: "Socrate! Am s nnebunesc dac nu pot s dau mai ncet zgomotul
asta! Mintea mea o ia razna - exact asa cum mi spuneai tu!"
"Foarte bine!" a spus. "Asta e prima realizare a unui lupttor."
"Dac acesta nseamn progres, atunci eu vreau s regresez."
"Dan, ia spune-mi, ce ptesti dac te urci pe saua unui cal nrvas, despre care crezi c e
mblnzit?"
"Te trnteste la pmnt - sau ti d dintii jos."
"Viata, n Ielul ei nostim, ti-a dat dintii jos de multe ori."
Nu puteam s-l contrazic.
"Dar atunci cnd stii c acest cal este nrvas, trebuie s gsesti o cale ca s-i vii de hac."
"Eu gndesc c am priceput, Socrate."
"Adic vrei s spui c ai priceput c gndesti?" a zmbit el.
Am plecat cu instructiunile de a lsa ca "realizarea mea s se stabilizeze", pentru vreo
cteva zile. Mi-am dat silinta. Constienta mea crescuse n ultimele luni, dar n birou reveneam cu
aceleasi ntrebri: "Socrate, am realizat n sIrsit ct de mare este zgomotul mintii mele; calul
meu este nrvas - cum s-l mblnzesc? Cum s reduc zgomotul sta? Ce pot s Iac?"
S-a scrpinat n crestet. "Pi, cred c nu prea ai de ales, asa c va trebui s-ti dezvolti ntr-
o msur ct mai mare simtul umorului." A nceput s rd n hohote, apoi a cscat si s-a ntins -
dar nu asa cum Iac oamenii de obicei, cu bratele ntinse n lateral, ci ntocmai ca o pisic. Si-a
arcuit spatele si se auzea cum coloana i trosneste crac-crac-crac-crac.
"Socrate, stiai c arti exact ca o pisic atunci cnd te ntinzi?"
"Cred si eu," a rspuns cu nonsalant. "E o practic bun s copiezi trsturile pozitive ale
diverselor animale, asa cum putem de asemenea s imitm calittile anumitor oameni. Eu, unul,
admir pisica, Iiindc se misc la Iel ca un lupttor."
"Iar tu, dup cum se vede, ai ales drept model tntlul. A venit vremea s-ti mai lrgesti
repertoriul, nu crezi?"
"Da, cam asa ceva," am rspuns calm. Dar eram Iurios. M-am scuzat si am plecat acas
mai devreme, chiar dup miezul noptii; am dormit vreo cinci ore, pn cnd m-a trezit ceasul
destepttor, apoi am Icut cale-ntoars la benzinrie.
n acel moment am luat o hotrre secret. N-am s mai joc rolul de victim, sau pe
cineva Iat de care el s se simt superior. De-acum nainte eu aveam s Iiu vntorul si aveam
s-l hituiesc.
Mai era o or pn n zori, cnd urma s ias din tur. M-am ascuns n tuIisurile de la
marginea campusului, din apropierea benzinriei. Aveam de gnd s-l urmresc, s-o gsesc
cumva pe Joy.
Pndind de dup Irunzis, i urmream Iiecare miscare. Gndurile mi se potoliser,
nlocuite de o vigilent intens. Singura mea dorint era s aIlu cte ceva despre viata lui n aIara
benzinriei - un subiect despre care pstra tcerea ntotdeauna. Acum aveam s descopr singur
rspunsurile.
l Iixam cu privirea ca o buInit. Vedeam, mai bine ca niciodat, ct de sleIuit era si de
gratios. Spla parbrizele Ir s Iac nici o miscare n plus, punea Iurtunul n rezervor ca un artist.
Socrate a intrat n garaj, probabil s lucreze la o masin. ncepeam s m plictisesc. Cred
c am atipit cteva minute, Iiindc atunci cnd m-am trezit cerul se luminase deja. Oh, nu - l
pierdusem!
Apoi l-am vzut din nou, terminndu-si treburile dinainte de plecare. Inima mi s-a Icut
ct un purice, cnd l-am vzut iesind din bezinrie, traversnd strada si ndreptndu-se direct spre
locul n care eram eu - ntepenit, zgribulit, cu dureri de spate, dar bine ascuns. De data asta mi
doream ca Socrate "s ocoleasc subiectul", adic tuIa n care eram.
M-am tupilat n Irunzis si mi-am tras suIletul. I-am vzut sandalele trecnd, parc plutind,
cam la un metru de vizuina mea provizorie. Abia puteam s-i aud pasii usori. A luat-o pe o crare
care se biIurca n dreapta.
Am tsnit din ascunztoare, cu grij, si am nceput s topi n urma lui, ca o veverit.
Socrate si-a iutit pasul pe neasteptate. Abia reuseam s tin pasul cu el si aproape c-l pierdusem,
cnd i-am zrit departe prul alb - intra n biblioteca "Doe". "Ce cuta el tocmai acolo?" m
gndeam. Ttind de curiozitate, m-am apropiat.
Dup ce am intrat pe usa mare de stejar, am trecut n grab pe lng un grup de studenti
matinali, care se uitau dup mine rznd. Nu i-am bgat n seama, Iiindc tocmai ddusem de
urma przii, la captul coridorului. L-am vzut cum o ia n dreapta si dispare. Am alergat la locul
unde dispruse. Nu era nici o greseal. Intrase pe usa aceea. Era toaleta pentru brbati si nu exista
nici o alt iesire.
N-am ndrznit s intru. M-am oprit alturi, lng o cabin de teleIon. Au trecut zece
minute; douzeci de minute. Oare mi scpase printre degete? Vezica mi trimtea semnale de
urgent. Acum chiar trebuia s intru - nu numai s dau de Socrate, dar s Iac uz de Iacilitti. Si de
ce nu? Pn la urm sta era domeniul meu, nu al lui. Am s-l Iac s-mi explice tot. Si totusi ar Ii
Iost caraghios.
Cnd am intrat n baie, n-am vzut pe nimeni. Dup ce mi-am terminat treaba, am nceput
s cercetez mai cu atentie. Alt us nu mai era, asa c ar Ii trebuit s Iie nc acolo. Un tip a iesit
dintr-o cabin si m-a vzut cum m aplecam s m uit pe sub usi. S-a grbit spre iesire, ridicnd
din sprncene si cltinnd din cap a nedumerire.
"Si acum s ne-ntoarcem la oile noastre," mi ziceam. Mi-am aplecat capul, ca s-arunc o
privire pe sub ultima us. Mai nti am vzut partea din spate a unor picioare ncltate cu sandale,
apoi n cadru a aprut Iigura lui Soc, cu capul n jos, zmbind larg n coltul gurii. Era evident c
sttea cu spatele la us, aplecat n Iat, cu capul ntre genunchi.
Am srit ca ars, complet dezorientat. Nu aveam nici un motiv ntemeiat pentru purtarea
mea ciudat din baie.
Socrate a deschis usa si a iesit aIar cu Iruntea sus, rsuIlnd usurat: "Eheee, cum poate
omul s se mai constipe cnd e vnat de un lupttor ucenic!" Eu m Icusem stacojiu, n timp ce
rsul lui rsuna ntre peretii de Iaiant. Mi-o Icuse din nou! Simteam cum mi se lungesc urechile
de necaz - aceeasi poveste n care eu eram n pielea prostului. Clocoteam de rusine si de
indignare.
Eram rosu la Iat de mnie. M-am uitat n oglind si am vzut c n pr aveam, prins
dichisit, o Iund Iistichie cu buline. Lucrurile ncepeau s capete sens: zmbetele si rsetele
studentilor pe lng care treceam prin campus, privirea ciudat pe care mi-a aruncat-o tipul de la
baie... Foarte probabil c Socrate mi-o prinsese n pr n timp ce eu eram atipit n tuIisuri. Foarte
obosit dintr-odat, m-am ntors si m-am ndreptat ctre us.
nainte s nchid usa, l-am auzit pe Socrate spunnd: "Asta a Iost doar ca s-ti amintesc
cine este proIesorul si cine este studentul."
n dup-amiaza aceea m-am antrenat mai abitir, ca o Iurtun dezlntuit. N-am vorbit cu
nimeni si, culmea, nici mie nu mi-a adresat cineva vreun cuvnt. M-am Irmntat n tcere si am
jurat c voi Iace orice va Ii nevoie ca s-l conving pe Socrate c sunt un lupttor.
Un coleg de echip m-a oprit din drum si mi-a dat un plic. "Cineva a lsat asta n biroul
antrenorului. Este pentru tine, Dan. Vreun Ian de-al tu?"
"Nu stiu. Multumesc, Herb."
Am iesit aIar si am desIcut plicul. Pe o bucat de hrtie alb era scris: "Furia este mai
puternic dect Irica, mai puternic dect suprarea. Spiritul tu creste. Esti pregtit pentru sabie -
Socrate."
3
Desctusarea

n dimineata urmtoare, ceata a nvluit GolIul, acoperind soarele verii si rcind aerul. M-
am trezit trziu, mi-am Icut niste ceai si am mncat un mr.
Am hotrt s m relaxez nainte s-mi ncep activittile zilnice, asa c mi-am tras mai
aproape televizorul portabil si mi-am luat niste Iursecuri ntr-un castronas. Deschiznd la un
recital de oper, m-am cuIundat dintr-odat n problemele altcuiva. Pe msur ce priveam, Iurat
de acea dram, m-am ntins s iau un Iursec si-am descoperit c nu mai era nici unul. Cnd le
mncasem oare pe toate?
naine de ora prnzului, am alergat n jurul terenului Edwards. Acolo l-am ntlnit pe
Dwight, care lucra la Salonul de Stiint Lawrence din Berkeley Hills. A trebuit s-l ntreb de
dou ori cum l cheam, pentru c "nu i-am retinut numele" de prima dat; un alt semn care mi
arta ct de slab mi era atentia si ct de mprstiat mintea. Dup cteva ture, Dwight Icea
remarci asupra cerului senin si albastru. Eu eram att de pierdut n gnduri, c nici mcar nu
oservasem cerul. Apoi el s-a ndreptat spre dealuri - era alergtor de maraton - iar eu m-am ntors
acas, gndindu-m la mintea mea - o activitate de auto-nIrngere, dac asta se poate numi
activitate.
Am observat c la gimnastic mi pstram atentia Iocalizat cu mare precizie asupra
Iiecrei actiuni, dar cnd ncetam s m avnt prin aer, n timpul exercitiilor, gndurile ncepeau
din nou s-mi suIoce perceptia.
n noaptea aceea m-am dus la benzinrie devreme, spernd s-i ies n ntampinare lui Soc
la nceputul turei. Pn atunci Icusem tot ce mi-a stat n putint ca s uit de incidentul petrecut
cu o zi nainte la bibliotec si eram gata s ascult orice ar Ii crezut Soc de cuviint s-mi sugereze
drept leac mpotriva mintii mele hiperactive.
Am asteptat. A sosit miezul noptii. Imediat dup aceea a aprut si Socrate.
Tocmai se asezase la birou, cnd eu am nceput s strnut si a trebuit s-mi suIlu nasul.
Aveam o rceal usoar. Soc a pus ceainicul pe Ioc, iar eu am nceput cu o ntrebare, dup cum
mi era obiceiul.
"Socrate, cum s Iac s-mi opresc gndurile, mintea - altIel dect s-mi dezvolt simtul
umorului?"
"Mai nti trebuie s ntelegi de unde ti vin gndurile, cum se ivesc si n ce loc apar mai
nti. De exemplu, acum esti rcit; simptomele sale Iizice ti spun c organismul tu are nevoie
s-si recapete echilibrul, s-si reIac legtura cu lumina soarelui, cu aerul curat, cu mncarea
simpl; s se relaxeze n mediul su ambiant."
"Ce au de-a Iace toate astea cu mintea mea?"
"Totul. Gndurile mprstiate care te tulbur si te distrag sunt, de asemenea, niste
simptome, de 'dis-Iunctie' n raport cu mediul nconjurtor. Cnd mintea se mpotriveste vietii,
atunci ncep s-si Iac aparitia gndurile. Si, dac ceva intr cumva n conIlict cu vreuna dintre
convingerile tale, atunci se isc mare harababur. Gndul este o reactie inconstient Iat de
viat."
O masin a tras n statie, cu un cuplu de btrnei nuntru, mbrcati cuminte, nIipti pe
scaunele lor, ca doi stnjeni. "Vino cu mine," mi-a poruncit Soc. Si-a scos Isul si tricoul sport de
bumbac, dezvelindu-si pieptul si umerii cu muschii tari, bine conturati, sub o piele neted,
translucid.
Ne-am dus n partea unde era soIerul si le-am zmbit celor doi, care Icuser ochii mari.
"Cu ce v pot ajuta, dragilor? Niste benzin ca s v ncrcati spiritele? Poate niste ulei ca s v
ungeti treburile care nc mai scrtie? Ce-ati zice de o baterie nou, ca s vi se mai deschid
putin poIta de viat?" Apoi le-a Icut cu ochiul prieteneste, rmnnd pe loc, zmbind, n timp ce
masina demarase si se ndeprta n vitez. S-a scrpinat dup ureche, zicnd: "Poate c tocmai si-
au adus aminte c au uitat robinetul deschis acas."
n timp ce ne relaxam n birou, sorbindu-ne ceaiul, Socrate mi-a explicat lectia. "Ai vzut
c brbatul si Iemeia de mai nainte au rmas reIractari unei situatii care li se prea anormal.
Conditionati de conceptiile si de Iricile lor, n-au nvtat s actioneze cu spontaneitate. As Ii putut
s le Iac ziua mai Irumoas!"
"Vezi tu, Dan, cnd opui rezistent Iat de ceea ce se petrece, mintea ta ncepe s o ia la
goan; aceleasi gnduri care te inIluenteaz pe tine sunt de Iapt gnduri create tot de tine."
"Si mintea ta Iunctioneaz altIel?"
"Mintea mea este ca un elesteu Ir vlurele. Pe de alt parte, mintea ta este plin de
valuri, deoarece tu te simti separat, si adesea amenintat, de ceea ce-ti apare n cale, neprevzut, ca
un musaIir nepoItit. Mintea ta este precum un elesteu n care cineva tocmai a aruncat un
bolovan!"
Ascultndu-l, cu privirea Iixat n strIundurile cnii, am simtit o atingere usoar dup
urechi. Dintr-odat, atentia mi s-a intensiIicat; mi-am cuIundat privirea din ce n ce mai adnc n
can, tot mai adnc...
Eram sub ap, uitnd-m n sus. Era de-a dreptul ridicol! Doar nu czusem n cana de ceai!
Aveam aripioare si branhii; ceva chiar era tulbure - intrasem cu-adevrat la ap. Am dat din
coad si am notat repede la Iund, unde era liniste si pace.
Deodat o piatr urias s-a prbusit n ap. Valurile provocate de soc m-au mpins napoi.
Am dat iar din aripioare si am Iugit de-acolo, s-mi caut adpost. M-am ascuns din nou, dup tot
ce gseam mai linistit, acolo jos. Pe msur ce trecea timpul, m-am obisnuit cu pietricelele care
cdeau din cnd n cnd n ap, Icnd vlurele. Oricum, pietroaiele mai mari m Iceau nc s
tresar.
M-am trezit ntins pe canapea, ntr-o lume plin din nou de sunete si de uscciune, uitndu-m n
sus, cu ochii larg deschisi, la Socrate, care zmbea.
"Socrate, a Iost nemaipomenit!"
"Te rog, Ir povesti cu pesti. mi pare bine c ai avut un not plcut. Si acum, mi dai
voie s continui?" Dar n-a asteptat nici un rspuns.
"Ai Iost un pestisor Ioarte nervos, care se Ierea de Iiecare val mai mare. Mai trziu, te-ai
obisnuit cu vlurelele, dar Ir s ai nc vreo idee de unde provin. Dup cum vezi," a continuat
el, "pestisorului i este necesar acest salt considerabil al constientei, pentru ca s-si poat extinde
viziunea dincolo de apa n care este scuIundat - viziune care s-i dezvluie sursa de unde provin
vlurelele."
"Un astIel de salt al constientei ti se va cere si tie. Cnd vei ntelege clar care este aceast
surs, vei vedea c vlurele mintii tale n-au nimic de-a Iace cu tine; tu le vei privi doar, Ir
atasament, nemaiIiind constrns s reactionezi n prip, de Iiecare dat cnd cade cte-o
pietricic. De ndat ce-ti vei potoli gndurile, vei Ii eliberat de agitatia lumii. Aminteste-ti mereu
- cnd esti tulburat, las-ti gndurile n pace si ocup-te de minte!"
"Cum, Socrate?"
"O ntrebare destul-de-bunicic!" a exclamat el. "Asa cum ai nvtat din antrenamentul tu
Iizic, salturile de gimnastic - sau de constient - nu se pot realiza ct ai zice peste; necesit timp
si practic. Iar practica de a ptrunde cu ntelegerea sursa propriilor vlurele este meditatia."
Cu acest anunt important, s-a scuzat si s-a dus la baie. Acum venise momentul s-i Iac si
eu lui o surpriz. Asa c am nceput s zbier de pe canapea, ca s m poat auzi din baie. "Sunt cu
un pas naintea ta, Socrate. M-am nscris la un grup de meditatie, acum o sptmn. M-am
gndit c trebuie s Iac ceva cu mintea asta demodat a mea," i-am explicat. "n Iiecare sear am
Iost acolo cte o jumtate de or. Am nceput s m relaxez mai bine deja si s-mi controlez
gndurile ct de ct. N-ai observat c am devenit mai calm? Soc, ia spune-mi, tu practici
meditatia? Dac nu, as putea s-ti art ce-am nvtat."
Usa de la baie s-a deschis brusc si Socrate s-a repezit la mine, scotnd un strigt de lupt,
din acela care-ti ngheat sngele-n vine, mnuind o sabie scnteietoare de samurai pe deasupra
capului! N-am apucat s Iac vreo miscare, c sabia s-a ndreptat iute spre mine, spintecnd aerul
n tcere, apoi s-a oprit la ctiva centimetri deasupra capului meu. M-am uitat n sus la sabia care
atrna, apoi la Socrate. El mi zmbea, ca de obicei.
"Da` stii cum s-ti Iaci intrarea, nu glum. Ai bgat spaima-n mine," am gIit eu.
Lama s-a ridicat ncet. Suspendat deasupra capului meu, prea c reIlect si intensiIic
toat lumina din camer. Strlucea n ochii mei, Icndu-m s clipesc. Am decis s nu scot o
vorb.
Dar Socrate a ngenuncheat doar, n Iata mea, a asezat sabia delicat ntre noi si, nchiznd
ochii, a tras aer adnc n piept, rmnnd complet nemiscat. L-am privit o vreme, ntrebndu-m
dac nu cumva acest "tigru adormit" n-o s se trezeasc si n-o s sar la mine, dac as Ii miscat.
Au trecut zece minute, apoi douzeci. Mi-am nchipuit c poate vroia s meditez si eu, asa c am
nchis ochii si am rmas asa, jumtate de or. Apoi am deschis ochii si l-am vzut n aceeasi
pozitie, ca un Buddha. Am nceput s-mi pierd rbdarea si m-am ridicat ncet ca s-mi iau niste
ap. n timp ce-mi umpleam cana, el a venit ncet si si-a pus mna pe umrul meu. Mna mi-a
tremurat si am vrsat ap pe pantoIi.
"Socrate, tare-as vrea s nu te mai Iurisezi asa pe lng mine. N-ai putea s Iaci si tu putin
zgomot?"
A zmbit si apoi mi-a spus: "Tcerea este arta lupttorului - iar meditatia este sabia sa.
Este principala arm pe care o vei Iolosi ca s-ti Iaci loc prin htisul iluziilor. Dar trebuie s
ntelegi urmtorul lucru: tot ce poate Iace sabia depinde numai de dibcia celui care-o mnuieste.
Tu nc nu stii cum s Iolosesti aceast arm, asa c ea poate deveni o unealt periculoas,
nseltoare, sau inutil, n minile tale."
"Pentru nceput, meditatia te poate ajuta s te relaxezi. ti prezinti 'sabia'; le-o arti
prietenilor cu mndrie. Strlucirea acestei sbii i atrage pe multi dintre cei care mediteaz ntr-o
iluzie si mai adnc, pn cnd ei ajung s o abandoneze, pentru a porni n cutarea unei alte
'alternative de realizare interioar'."
"Pe de alta parte, lupttorul Ioloseste sabia cu ndemnare si cu o proIund ntelegere. Cu
ea el taie mintea Isii, spintecnd gndurile pentru a le dezvlui lipsa lor de substant. Ascult si
ia aminte:
Alexandru cel Mare, mrsluind mpreun cu armata lui prin desert, a ntlnit n cale dou Iunii
groase mpletite ntr-un nod gordian Ioarte complicat. Nimeni nu reusise s-l desIac pn cnd
nu-i Iusese adresat aceast provocare lui Alexandru. Fr s ezite nici o clip, a scos sabia, si, cu
o lovitura puternic, a tiat nodul n dou. Un adevrat lupttor!"
"Asa trebuie s nveti tu s iei cu asalt nodurile mintii tale - cu sabia meditatiei. Pn ntr-
o zi, cnd ti vei Ii transcens cu totul nevoia de a Iolosi vreo arm."
Chiar atunci, un minibus VW vechi, vopsit proaspt n alb, cu un curcubeu pictat pe
lateral, a intrat hodorogind n statie. nuntru erau sase persoane. Pe msur ce ne-am apropiat,
am observat c erau dou Iemei si patru brbati, toti mbrcati din cap pn-n picioare cu
uniIorme albastre. I-am recunoscut ca Iiind membrii unuia dintre numeroasele noi grupuri
spirituale din zona golIului. Acesti oameni, prnd Ioarte aIectati, Iceau abstractie de prezenta
noastr, ca si cum lumea noastr i-ar Ii contaminat n vreun Iel.
Socrate, binenteles, a acceptat provocarea, preIcndu-se imediat schiop si ssit.
Schimonosindu-se de mama Iocului, era un Quasimodo perIect. "Hei, Jack," s-a adresat el
soIerului, care avea cea mai lung barb pe care o vzusem vreodat, "Vrei bensin sau se?"
"Da, am vrea niste benzin," a spus brbatul, cu o voce moale ca uleiul de salat.
"Socrate s-a uitat lung la cele dou Iemei aIlate n spate si, lipindu-si capul de geam, a
susotit tare: "Hei, voi meditati?" A rostit asta ca si cum s-ar Ii reIerit la vreo metod neobisnuit
de desctusare sexual.
"Da, meditm," a spus soIerul, cu o superioritate cosmic emanndu-i din glas. "Acum ne
pui si nou niste benzin?"
Soc mi-a Icut semn s umplu rezervorul, n timp ce el a gsit cu cale s apese pe Iiecare
buton de la bordul masinii. "Ei, da` stii c arti ca o Ietiscan n rochia aia, mi biatule - nu m-
ntelege gresit, chiar c-i Iain. Si de ce nu te brbieresti? Ce-ai de ascuns dup smocu` la?"
n timp ce eu nu stiam cum s m Iac mai mic, el ngrosa gluma si mai mult. "Hei," i-a
spus uneia dintre Iemei, "Ia spune-mi si mie, biatu' sta e iubitu' tu?" si apoi, ctre cellat
brbat de pe scaunul din Iat: "Ai Icut-o vreodat, sau o economisesti, cum am citit eu n
National Enquirer?"
Si cu asta a pus capacul. n timp ce Socrate le numra restul - cu o ncetineal de melc
(pierdea sirul si o lua de la capt) - pe mine era gata s m puIneasc rsul, iar cei din masin
erau verzi de mnie. SoIerul si-a nsIcat restul si a demarat ntr-o manier nu tocmai sInt. n
timp ce masina se ndeprta, Socrate a strigat dup ei: "Meditatia e bun pentru voi. Continuati s
practicati!"
Nici nu ne-am ntors bine n birou, c un Chevy mare a tras n statie. Clinchetul
clopotelului de aIar a Iost urmat de un claxon "uga uga", ca de trompet. Am iesit aIar cu
Socrate s-l ajut.
La volan era genul de "adolescent" de patruzeci de ani, mbrcat cu niste haine tiptoare
de satin, cu o plrie mare saIari, cu pene. Era extrem de agitat si btea n continuu cu degetele n
volan. Lng el, clipind Iandosit din genele Ialse, n timp ce-si pudra nasul n oglinda
retrovizoare, se aIla o Iemeie de vrst incert.
Nu stiu din ce motiv oamenii stia m scoteau din srite. Artau ca niste papitoi. As Ii
vrut s-i ntreb: "De ce nu v purtati dup vrsta voastr?" dar m-am uitat doar si am asteptat.
"Ei, omule, e vreun automat de tigri pe-aici?" a ntrebat soIerul hiperactiv.
Socrate s-a ntrerupt din ce avea de Icut si, cu un zmbet cald, i-a rspuns: "Nu,
domnule, dar puteti gsi mai ncolo un magazin non-stop." Apoi s-a ntors s veriIice uleiul,
acordndu-i toat atentia. Si i-a nmnat restul, ca si cum i-ar Ii servit ceai mpratului.
Dupa ce masina a plecat n vitez, am rmas amndoi lng pompa de benzin,
adulmecnd aerul noptii. "Cu oamenii acestia te-ai purtat cu mnusi, dar pe cuttorii nostri
spirituali, n uniIorme albastre, i-ai Icut cu ou si cu otet, desi, n mod evident, aveau un nivel mai
ridicat de evolutie. Care-i explicatia?"
Mi-a rspuns imediat, simplu si direct: "Singurele nivele care ar trebui luate n
considerare sunt al meu si al tu," a spus zmbind generos. "Acesti oameni au nevoie de blndete.
Cuttorii spirituali au nevoie de altceva la care s reIlecteze."
"Eu de ce am nevoie?" m-am repezit.
"De mai mult practic," a rspuns el scurt. "Practica ta sptmnal de meditatie n-a Iost
de ajuns ca s te ajute s-ti pstrezi calmul cnd m-am npustit asupra ta cu sabia; si nici pe
prietenii nostri n albastru nu i-a ajutat cnd i-am luat peste picior mai devreme."
"Hai s-ti Iormulez altIel, ca s ntelegi: O tumb nu nseamn totul n gimnastic. Iar
tehnica meditatiei nu este totul pe calea lupttorului. Dac nu izbutesti s ntelegi n ansamblu
acest lucru, ai putea s te nseli, practicnd doar tumbe - sau doar meditatie - toat viata, lipsindu-
te de toate beneIiciile antrenamentului."
"Ca s stii exact n ce punct te aIli, ai nevoie de o hart special, care s cuprind tot
terenul pe care-l ai de explorat. Apoi ti vei da singur seama care sunt att Ioloasele - ct si
limitele - practicrii meditatiei. Si, te-ntreb eu, de unde poti Iace rost de o hart bun?"
"De la statia de benzin, bine-nteles!"
"Prea bine, stimate domn, poItiti n birou si am s v oIer exact harta de care aveti
nevoie." Am intrat rzand amndoi, pe usa dinspre garaj. Eu m-am trntit pe canapea, Socrate s-a
asezat Ioarte silentios pe scaunul su masiv de plus.
M-a scrutat cu privirea un minut ntreg. "Uh-oh", murmuram printre dinti. "Cred c pune
ceva la cale," ma gndeam.
"Problema este," a oItat el n cele din urm, "c nu prea pot s-ti descriu terenul acesta,
cel putin nu n att de multe... cuvinte." S-a ridicat si s-a ndreptat spre mine cu o sclipire n ochi,
care m anunta c era cazul s-mi Iac bagajele - plecam n excursie.
Pentru o clip, am simtit c, de undeva de sus, din spatiu, m expansionam cu viteza luminii,
umIlndu-m ca un balon, explodnd pn la marginile cele mai ndeprtate ale existentei, pn
cnd am devenit universul ntreg. Nu rmsesem separat de nimic. Devenisem totul. Eram
Constiinta, recunoscndu-se pe sine; eram pur lumin, din care era constituit ntreaga materie,
dup cum descoperiser Iizicienii, si pe care poetii o deIineau drept iubire. Eram unul si eram
totul, dnd strlucire tuturor lumilor. n acel moment, eternul, necunoscutul cel greu de ptruns,
mi s-au revelat cu o certitudine indescriptibil.
ntr-o Iractiune de secund am revenit n Iorma mea muritoare, plutind printre stele. Am
vzut o prism urias, n Iorm de inim, Iat de care orice galaxie prea pitic. Aceasta
rsIrngea lumina constiintei pure ntr-o explozie de culori radiante, scnteind Irnturi din Iiecare
nuant a curcubeului, care se revrsau n cosmos.
Corpul meu a devenit o prism radiant, emannd raze de lumin multicolor
pretutindeni. Si dintr-odat am avut revelatia Iaptului c menirea cea mai important a corpului
uman este s devin un canal pur pentru aceast lumin - pentru ca strlucirea ei s dizolve toate
obstacolele, toate nodurile, toata mpotrivirea.
Am simtit lumina diIractndu-se prin toate sistemele corpului meu. Apoi am realizat c,
de Iapt, constienta - trezirea spiritual - este modul n care Iiinta umana experimenteaz lumina
constiintei.
Am nvtat astIel ce nseamn atentia - este procesul de canalizare, la voint, a
constientei. Mi-am simtit corpul din nou, ca pe un vas gol. M-am uitat la picioarele mele; erau
umplute cu o lumin cald, radiant, topindu-se n strlucirea ei. M-am uitat la minile mele, cu
acelasi rezultat. Mi-am Iocalizat atentia asupra Iiecrei prti a corpului, pn cnd am devenit din
nou ntreaga lumin. n Iinal, am realizat procesul autentic de meditatie - expansionarea
constientei, directionarea atentiei, pn la abandonarea ultim n Lumina Constiintei.
O lumin a scprat n ntuneric. M-am trezit si l-am vzut pe Socrate Iluturndu-mi o lantern
prin Iata ochilor. "Pan de curent," a spus, dezvelindu-si dintii n lumina lanternei, artnd ca un
bostan scobit, luminat pe dinuntru. "Ei, acum ti-e mai clar?" a ntrebat, ca si cum tocmai as Ii
nvtat cum Iunctioneaz becul, si nu ca si cum tocmai as Ii vzut suIletul universului. Abia
puteam s vorbesc.
"Socrate, ti datorez mai mult dect as putea plti vreodat. Acum nteleg totul si stiu ce
am de Icut. Nu cred c-o s mai Iie nevoie s te vizitez." Eram ntristat c absolvisem. Simteam
c-mi va lipsi.
S-a uitat la mine cu o expresie uluit, apoi a nceput s rd n hohote, mai tare dect l
auzisem vreodat. Rdea din toti rrunchii, zguduindu-se; i curgeau si lacrimile. Dup ce s-a mai
potolit, mi-a explicat de ce a rs asa. "Nu prea ai absolvit nc, biete; munca ta abia a nceput.
Uit-te la tine. Fundamental, esti la Iel ca atunci cnd ai nimerit pe aici, cu luni n urm. Ceea ce
ai vzut n-a Iost dect o viziune, nu o experient concludent. Va pli si ea ntr-un ungher de
memorie, dar chiar si asa, ti va servi drept baz pentru practica ta. Acum relaxeaz-te si nu te
mai purta asa de serios!"
S-a asezat, la Iel de pisicher si de ntelept ca-ntotdeauna. "Vezi tu," a spus el vesel,
"aceste mici cltorii m scutesc de niste explicatii diIicile pe care ar trebui s ti le dau, ca s te
luminez." Si chiar atunci lumina s-a aprins din nou si am rs amndoi.
A scos din Irigider niste portocale, pe care a nceput s le stoarc, s Iac un suc, n timp
ce a continuat: "Dac chiar vrei s stii, si tu mi Iaci mie un serviciu. Si eu sunt 'ntepenit' ntr-un
loc din timp si spatiu si am de pltit si eu un Iel de datorie. O mare parte din mine este legat de
progresul tu. Pentru a te nvta," a spus el, aruncnd cojile de portocal peste umr, Ir s se
uite, n cosul de gunoi (nimerind de Iiecare dat), "a trebuit s pun, literalmente, o parte din mine
n tine. O investitie bunicic, te asigur. Asa c e vorba de eIort de echip pn la capt."
A terminat de Icut sucul si mi-a dat un pahar. "Un toast atunci," am spus eu, "pentru un
parteneriat de succes."
"S-a Icut," a zmbit.
"Spune-mi mai multe despre aceast datorie. Fat de cine o ai?"
"Hai s spunem c asta Iace parte din Regulile Casei."
"Aiurea, sta nu-i un rspuns."
"Aiurea sau nu, trebuie totusi s tin cont de un set special de reguli n aIacerile mele."
Apoi a scos o carte de vizit micut. Arta destul de obisnuit, pn cnd am observat c avea o
oarecare strlucire. Pe ea era scris, cu litere relieIate:
Lupttor, S.A.
Socrate, Propietar.
Specializat n:
Paradox, Umor
si Schimbare
"Pstreaz-o n sigurant, s-ar putea s-ti Iie de Iolos. Cnd ai nevoie de mine - cnd ai cu
adevrat nevoie de mine - doar tine-o n mini si cheam-m. Am s Iiu acolo, ntr-un Iel sau
altul."
Am pus cartea de vizit cu grij n portoIel. "Am s-o pstrez n sigurant, Socrate. Poti s
contezi pe asta. Uh, dac tot veni vorba, n-ai cumva vreo carte de vizit din asta cu adresa lui Joy
pe ea?"
Nu m-a bgat n seam.
Am tcut amndoi, ntre timp Socrate a nceput s pregteasc o salat din acelea
crocante, cum stia el. Atunci mi-a venit s-l ntreb ceva.
"Socrate, cum s Iac? Cum s m deschid ctre aceasta lumin a constientei?"
"Pi," m-a ntrebat el, rspunznd la ntrebare cu o ntrebare, "ce Iaci atunci cnd vrei s
vezi ceva?"
Am rs. "M uit! Aha, vrei s spui meditatie, nu-i asa?"
"Mda!" a rspuns. "Si sta este tot miezul," a spus, terminnd de tiat legumele. "Sunt
dou procese simultane: Unul este ptrunderea mental (introspectia) - atentia controlat la
voint, canalizarea constientei pentru a Iocaliza cu exactitate ceea ce vrei s privesti. Cellalt
proces este abandonarea - renuntarea la toate gndurile care apar. Aceasta este meditatia
autentic; n acest mod te descotorosesti de povara mintii."
"Si uite, s-a nimerit s am o poveste care ti ilustreaz toate acestea:
Un nvtcel ntr-ale meditatiei era asezat, n tcere adnc, mpreun cu un mic grup de
practicanti. ngrozit de o viziune cumplit pe care o avea, cu snge, moarte si demoni, s-a ridicat,
s-a dus la nvttor si i-a soptit: 'Roshi, tocmai am avut niste viziuni groaznice!'
'Las-le,' a spus nvttorul su.
Dupa cteva zile, nvtcelul savura niste Iantezii erotice, apoi a avut niste revelatii despre
sensul vietii, cu ngeri si decoratii cosmice - tot tacmul.
'Las-le,' i-a spus nvttorul, din spatele su, pocnindu-l cu un bt."
Am rs de poveste si i-am spus: "Stii, Soc, m gndeam c..." Socrate m-a pocnit n cap cu un
morcov, spunnd "Las-le!"
Am nceput s mncm. Eu am tbrt cu Iurculita n IarIurie; el lua cte-o buctic, cu
betisoarele lui de lemn, respirnd ncet n timp ce mesteca. Nu lua niciodat alt bucat, pn
cnd nu termina complet cu prima, ca si cum Iiecare mbuctur era o mic portie n sine. i
admiram oarecum Ielul n care mnca, n timp ce eu nIulecam de zor. Am terminat primul,
binenteles, apoi m-am rezemat de sptar si am declarat: "Acum cred c sunt gata s Iac o
ncercare de meditatie adevarat."
"A, da," si si-a pus betisoarele deoparte. "'Cucerirea mintii'. Mcar de-ai Ii interesat."
"Sunt interesat! Vreau s obtin constient de sine. De asta sunt aici."
"Tu vrei imagine de sine, nu constient de sine. Esti aici pentru c nu ai alte variante mai
bune."
"Dar vreau s scap de mintea asta zgomotoas," am protestat.
"Asta e cea mai mare iluzie a ta dintre toate, Dan. Esti ca un om care reIuz s poarte
ochelari, ncptnndu-se s aIirme ca 'ziarele nu se mai tipresc la Iel de clar ca nainte."
"Gresit," am spus, cltinnd din cap.
"Nu m astept s vezi nc adevrul n toate astea, dar ai nevoie s-l auzi."
"Ce vrei s insinuezi?" Am ntrebat nerbdtor, cu atentia mprstiat.
"Uite care-i concluzia," a spus Socrate, cu o voce Ierm, care mi-a captat atentia. "Tu te
identiIici cu credintele si cu gndurile tale mrunte, scitoare, care te tulbur pn n strIunduri;
tu crezi c esti gndurile tale."
"Aiurea!"
"Iluziile tale ncptnate sunt ca o corabie care se scuIund, biete. ti recomand s
renunti la ele, ct nc mai este timp."
Mi-am nbusit Iuria, care crestea. "De unde stii tu cum m 'identiIic' eu cu mintea?"
"O.K.," a oItat el. "Am s-ti dovedesc: ce vrei s spui atunci cnd aIirmi c: 'M duc
acas'? Nu presupui, n mod logic, c esti separat de casa la care te duci?"
"Da, bine-nteles! Si ce dac?"
Nelund n seama spusele mele, a ntrebat iar: "Ce vrei s spui cnd aIirmi c: 'M doare
corpul azi'? Cine este acel 'Eu', care este separat de corp, si vorbeste despre el ca despre o
posesiune?"
Am rs, desigur. "Semantica, Socrate. Trebuie s spui ceva."
"Foarte adevrat, dar conventiile limbajului ne reveleaz Ielul n care noi vedem lumea.
Tu de Iapt actionezi ca si cum ai Ii 'mintea' sau ceva subtil din interiorul corpului."
"De ce-as vrea s Iac asta?"
"Pentru c Irica ta cea mai mare este Irica de moarte si cea mai proIund dorint este
supravietuirea. l vrei pe Totdeauna, ti doresti Eternitatea. n contractul pe care-l ai cu
mortalitatea, tu ti gsesti drept clauz salvatoare credinta ta nseltoare c tu esti aceast 'minte'
sau 'spirit' sau 'suIlet'. Poate c, Iiind 'minte', ai putea s te desprinzi de corp, atunci cnd moare,
hmm?
"E o idee," am zmbit.
"Chiar asa si este, Dan, o idee, un gnd, care nu e mai real dect umbra unei umbre. Iat
care este adevrul: constiinta nu se aIl n corp; mai bine spus, corpul se aIl n constiint. Si acea
constiint esti tu, nu mintea care te bntuie ca o Iantom. Esti corpul, dar esti de asemenea si
orice altceva. Aceasta este ceea ce ti-a revelat acea viziune. Numai mintea este nseltoare,
amenintat de schimbare. Asa nct, dac te relaxezi doar n corpul tu, Icnd abstractie de
minte, ai putea Ii Iericit, multumit si liber, Ir s simti nici o separare. Nemurirea ti apartine
deja, dar nu n Ielul n care ti imaginezi sau n care speri tu. Ai Iost nemuritor chiar dinainte s te
nasti si vei rmne asa mult vreme dup ce acest corp se va dizolva. Corpul este constiinta; el
este nemuritor. Se schimb doar. Mintea - adic toate credintele, trecutul si identitatea ta - este
singura muritoare; asa c, cine are nevoie de ea?"
Socrate a ncheiat, relaxndu-se pe scaunul su.
"Socrate," am spus. "Nu sunt sigur c am asimilat chiar totul."
"Bine-nteles c nu!" a rs el. "n orice caz, cuvintele nu conteaz mare lucru, dac nu
realizezi adevrul prin tine nsuti. Doar atunci vei Ii n sIrsit liber si te vei lsa n voie n bratele
eternittii."
"Sun destul de bine."
A rs. "Da, as zice c 'destul de bine'. ns asta n-a Iost dect piatra de temelie pentru ceea
urmeaz."
"Socrate, dac eu nu sunt gndurile mele, atunci ce sunt eu?"
S-a uitat la mine ca si cum tocmai mi-ar Ii explicat c unu si cu unu Iac doi, apoi l-am
ntrebat: "Da, dar ce este unu si cu unu?". Atunci s-a dus si a luat o ceap din Irigider si mi-a
ndesat-o n palm. "Decojeste-o, Ioaie cu Ioaie," mi-a poruncit. Am nceput s-o decojesc. "Ce
gsesti?"
"nc o Ioaie."
"Continu."
Am mai decojit cteva Ioi. "Sunt doar Ioi, Soc."
"Continu s decojesti pn cnd nu mai sunt Ioi. Ce rmne?"
"Nu mai rmne nimic."
"Mai rmne ceva, totusi."
"Ce anume?"
"Universul. Gndeste-te la asta n drum spre cas."
M-am uitat pe Iereastr; aproape c se lumina de ziu.
Am revenit n noaptea urmtoare, dup o sedint mediocr de meditatie, cu mintea nc
ticsit de ntrebri. Nu era prea mult treab de Icut n acea sear devreme, asa c ne-am asezat
conIortabil, sorbind ceai de ment, iar eu i-am povestit despre meditatia mea cam sleampt.
"Da, atentia ta este nc mprstiat. Hai s-ti spun o poveste:
Un discipol Zen l-a ntrebat odat pe roshi-ul su care este cel mai important element n Zen.
Roshi i-a rspuns: "Atentia."
"Da, ti multumesc", a replicat discipolul. "Dar poti s-mi spui care este al doilea element
important?" Iar roshi a rspuns: "Atentia."
Nedumerit, m-am uitat la Soc, asteptnd continuarea. "Si-am nclecat pe-o sa," a spus el.
M-am ridicat s iau niste ap si Socrate m-a ntrebat: "Esti Ioarte atent la Ielul n care te
ridici?"
"Uh, da," am rspuns, deloc sigur c eram ntr-adevr atent. M-am ndreptat ctre
distribuitorul de ap.
"Esti Ioarte atent la Ielul n care mergi?" a ntrebat.
"Da, sunt," am rspuns, ncepnd s m prind n joc.
"Esti Ioarte atent la Ielul n care vorbesti?"
"Pi, cred c da," am spus, ascultndu-mi vocea. ncepeam s-mi pierd rbdarea.
"Esti atent la Ielul n care gndesti?" a ntrebat el.
"Socrate, mai scuteste-m - Iac tot ce pot!"
S-a aplecat nspre mine: "'Tot ce pot' sta al tu nu e de-ajuns! Intensitatea atentiei tale
trebuie s ard. Dac te nvrtesti aiurea n jurul saltelei de gimnastic, n-o s ajungi niciodat
campion; la Iel, dac stai cu ochii nchisi si ti lasi atentia s zburde, n-o s-ti trezesti astIel
constienta. BeneIiciile pe care le obtii sunt pe msura intensittii practicii tale. Iat o poveste:
Eram ntr-o mnstire, unde m Irmntam zi dupa zi, cutnd rspunsul la un koan, o ghicitoare
pe care maestrul meu mi-o dduse, pentru a-mi impulsiona mintea s-si vad adevrata natur.
Nu izbuteam s-o dezleg. De Iiecare dat cnd m duceam la roshi, n-aveam nici un rspuns s-i
oIer. Eram un discipol greoi si ncepeam s m descurajez. El mi-a spus s continui s lucrez la
koan-ul meu nc o lun. "Pn atunci cu sigurant," m ncuraja el, "ai s-o dezlegi".
A trecut o lun, iar eu am Icut tot ce mi-a stat n putint. ns koan-ul rmnea un mister.
"Mai acord-i o sptmn, mai cu Ioc n inim!" mi-a spus. Zi si noapte am simtit koan-
ul arznd, dar tot nu puteam s-i ptrund tlcul.
Atunci roshi-ul mi-a spus: "nc o zi, cu tot spiritul tu." Dar la sIrsitul zilei eram
extenuat. I-am spus: "Maestre, n-are rost - o lun, o sptmn, o zi - nu pot s dezleg
ghicitoarea." Maestrul m-a privit ndelung. "Mai meditez nc o or," a spus. "Dac n-ai s aIli
rspunsul pn atunci, va trebui s te sinucizi."
"De ce trebuie lupttorul s se-aseze ntr-un colt si s mediteze? Am crezut c asta e o cale a
actiunii."
"Meditatia este actiunea inactiunii; ntr-un Iel, ai dreptate cnd aIirmi despre calea
lupttorului c este mai dinamic. n esent, vei nvta s meditezi Iiecare actiune pe care o
ndeplinesti. Chiar de la nceput, a te aseza n pozitie de meditatie tine de o ntreag ceremonie,
un interval de timp special acordat pentru a mri intensitatea practicii. Trebuie s stpnesti acest
ritual nainte de a-l introduce n mod corect n viata de zi cu zi."
"Ca proIesor, am s utilizez orice metod sau artiIiciu pe care le cunosc pentru a-ti
stimula interesul si pentru a te ajuta s perseverezi n practica ta de-acum nainte. Dac as Ii venit
la tine hodoronc-tronc si ti-as Ii spus care este secretul Iericirii, nici mcar nu m-ai Ii auzit. Tu ai
nevoie de cineva care s te Iascineze, care s te ia cu binisorul, sau s sar pe acoperisuri, ca s
devii ct de ct interesat."
"Ei bine, sunt gata s m joc, pentru putin timp, dar vine o vreme cnd Iiecare lupttor
trebuie s paseasc singur pe cale. Deocamdat voi Iace ceea ce este necesar ca s te mentin aici,
ca s nveti aceast cale."
M simteam manipulat si Iurios. "Carevaszic pot s mbtrnesc asteptnd aici, n
benzinria asta, ca tine, doar doar o s dea buzna vreun amrt de student?" Dar mi-a prut ru de
remarca mea, de ndat ce mi-a scpat.
Socrate, deloc tulburat, a zmbit si mi-a vorbit cu blndete: "Nu conIunda locul acesta,
nici pe proIesorul tu, Dan. Lucrurile si oamenii nu sunt ntotdeauna ceea ce par. Eu sunt deIinit
de univers, nu de statia asta. n ceea ce priveste Ielul n care vezi tu lucrurile - de ce-ai rmne,
ce-ai avea de cstigat? - oare nu este evident? Eu, unul, sunt complet Iericit, dup cum vezi. Tu
esti?"
O masin a tras n statie, cu radiatorul puIind nori de abur. "Vino," a spus Soc. "Aceast
masin suIer si noi am putea s ne ocupm de ea si s-o scoatem din bucluc." Am mers amndoi
la masina hodorogit, al crei radiator Iierbea si al crei stpn clocotea si el de Iurie.
"Ce v-a luat asa de mult? N-am timp s astept aici toat noaptea, Iir-ar s Iie!"
Socrate l-a privit doar, cu compasiune plin de iubire. "Hai s vedem dac v putem ajuta,
domnule, s sperm c nu-i dect un Ileac." L-a rugat pe soIer s duc masina n garaj, apoi a
acoperit radiatorul si a descoperit crptura. n cteva minute a sudat gaura, dar i-a spus soIerului
c tot va avea nevoie de un radiator nou, ct mai curnd. "Totul moare si trebuie s Iie schimbat,
chiar si radiatoarele," mi-a Icut el cu ochiul.
De ndat ce brbatul a plecat, am nteles adevrul spuselor lui Soc. El era ntr-adevr
complet Iericit! Nimic nu prea s-i aIecteze dispozitia Iericit. De cnd l cunosc, el s-a
comportat ca un om suprat, trist, amabil, aspru, hazliu si chiar ngrijorat. Dar ntotdeauna, n
ochii lui licrea Iericirea, chiar si atunci cnd l podideau lacrimile.
M-am gndit la Socrate n drum spre cas, urmrindu-mi umbra crescnd si micsorndu-
se, pe msur ce treceam pe sub Iiecare stlp de iluminat. Am dat cu piciorul ntr-o piatr, pe
ntuneric, n timp ce m apropiam de cas, mergnd ncet pe aleea din spate, spre micul meu garaj
improvizat sub crengile unui nuc. Mai erau doar cteva ore pn la rsrit.
M-am ntins n pat, dar nu puteam s adorm. M ntrebam dac as putea s-i descopr
secretul Iericirii. n momentul acela mi se prea chiar mai important dect sritul pe acoperisuri.
Atunci mi-am amintit de cartea de vizit pe care mi-o dduse. Am srit din pat si am
aprins lumina. Mi-am luat portoIelul si am scos cardul. Inima ncepea s-mi bat cu putere.
Socrate mi-a spus c dac vreodat voi avea cu-adevrat nevoie de el s tin cardul n mini si s-l
chem. Ei bine, acum aveam de gnd s-l testez.
Am rmas n picioare pentru o clip, nIiorat; ncepeau s-mi tremure genunchii. Am luat
cardul sclipitor n mini si l-am chemat: "Socrate, vino, Socrate. Dan te cheam." M simteam ca
un nebun de legat, stnd acolo, n picioare, la ora 4:55 dimineat, tinnd n mn un card
sclipitor, vorbind la pereti. Nu s-a petrecut nimic. Am aruncat-o ct colo, pe dulap, a lehamite. Si
chiar atunci lumina s-a stins.
"Ce!?" am zbierat, n timp ce m nvrteam prin cas, ca s-mi dau seama dac era cumva
acolo. Si, exact ca n Iilmele clasice, am Icut un pas napoi, m-am mpiedicat de scaun, m-am
rsturnat peste marginea patului, apoi am czut mprstiat pe podea.
Apoi s-a aprins lumina. Dac cineva ar Ii putut s m aud, acea persoan ar Ii presupus
c eram vreun student care avea probleme cu studiul limbii grece antice. AltIel, de ce as Ii zbierat
la ora 5:02 dimineata: "Fir-ar s Iie, Socrate!"
N-am aIlat niciodat dac pana de curent Iusese o coincident sau nu. Socrate nu mi-a
spus dect c va veni; nu mi-a spus cum. Cnd am luat cardul, cu mare sIial, ca s-l pun napoi
n portoIel, am constatat c se schimbase. Dedesubtul ultimelor rnduri: "Paradox, Umor si
Scimbare," apruser dou cuvinte cu litere ngrosate: "Doar urgente!"
Rznd, am adormit ntr-o clipit.
Au nceput antrenamentele de var. Era plcut s vd din nou Iete cunoscute. Herb si
lsase barb; Rick si Sid aveau grij s prind bronzul armiu de var si artau mai supli si mai
puternici ca niciodat.
mi doream att de mult s le mprtsesc viata mea si lectiile pe care le nvtam si
colegilor mei, dar tot nu stiam de unde s ncep. Apoi mi-am amintit de cartea de vizit pe care
mi-o dduse Soc. nainte s nceap nclzirea l-am chemat pe Rick la mine.
"Hei, Rick, hai s-ti art ceva." De ndat ce a vzut cardul strlucitor si 'specializrile' lui
Soc, mi-am nchipuit c ar Ii vrut s stie mai multe; poate c toti ar Ii vrut.
Dup o pauz dramatic, am tras cardul si i l-am vrt sub nas. "Uite-te la asta; vezi, cam
ciudat, nu? Tipul sta e un proIesor de-al meu."
Rick s-a uitat la card, l-a ntors pe partea cealalt, apoi si-a ridicat privirea din nou spre
mine, cu Iata alb ca si acesta. "E o glum? Nu m-am prins, Dan."
M-am uitat si eu la card, l-am ntors pe partea cealalt. "Uh," am mormit eu, nghesuind
bucata de hrtie napoi n portoIel, "a Iost doar o greseal, Rick. Hai s ne Iacem nclzirea." Am
oItat n sinea mea. Si cu asta reputatia mea de excentric al echipei era asigurat.
"Auzi, Socrate," m gndeam eu, "ce truc ieItin - cerneal simpatic!"
n noaptea aceea am intrat n birou tinnd cardul n mn. I l-am aruncat pe mas. "Tare-
as vrea s ncetezi s mai joci astIel de Ieste pe pielea mea. M-am sturat s par un idiot."
M-a privit cu compasiune. "Oh? Iar ai prut un idiot?"
"Haide, Socrate. Te rog - vrei s ncetezi odat cu asta?"
"S ncetez cu ce?"
"Cu siretlicul cu cerneala simpatic." Dar n-am terminat bine de vorbit, c, de pe birou,
am zrit cu coada ochiului o strlucire usoar:
Lupttor, S.A.
Socrate, Proprietar.
Specializat n:
Paradox, Umor
si Schimbare.
Doar urgente!
"Nu nteleg," am murmurat eu. "Cardul sta se schimb?"
"Totul se schimb," a venit replica lui.
"Da, stiu, dar scrisul poate s dispar si s apar din nou?"
"Totul dispare si apare din nou."
"Socrate, cnd i-am artat-o lui Rick, nu era scris nimic pe ea."
"Regulile Casei, mai tii minte?" a ridicat el din umeri, zmbind.
"Nu m-ajuti ctusi de putin s-nteleg; as vrea s stiu cum..."
"Las s treac," a spus, "Las s treac."
Vara a trecut repede, cu antrenamente intensive si cu nopti petrecute pn trziu n
compania lui Socrate. Jumtate din timp l petreceam practicnd meditatia, iar jumtatea cealalt
lucram n garaj sau ne relaxam la un ceai. n astIel de momente l ntrebam despre Joy; tnjeam s-
o mai vd. Dar Socrate nu-mi spunea nimic.
Pe msur ce vacanta se apropia de sIrsit, mintea mi zbura la cursurile care urmau s
nceap. Am hotrt s iau avionul pn n Los Angeles, ca s-mi vizitez printii, o sptmn.
Mi-as Ii lsat Valiant-ul aici, n garaj si mi-as Ii cumprat o motociclet din L.A., apoi m-as Ii
ntors cu ea pe coast.
Treceam ntr-o zi pe Bulevardul Telegraph, s Iac niste cumprturi, si tocmai iesisem
dintr-o Iarmacie, cu pasta de dinti n mn, cnd un tnr desirat a venit la mine, att de aproape,
nct puteam s-i simt mirosul mbcsit de alcool si de transpiratie. "N-ai cumva niste mrunt?"
m-a ntrebat, Ir s se uite la mine.
"Nu, mi pare ru," am spus, neprndu-mi ru deloc. ndeprtndu-m, m gndeam: "Ia-
ti o slujb." Apoi au nceput s m npdeasc remuscrile; l reIuzasem pe un biet cersetor Ir
nici un sIant. Apoi s-au ivit gndurile de Iurie. "N-ar trebui s se lege asa de oameni!"
Eram pe la jumtatea drumului spre cas, cnd mi-am dat seama de tot zgomotul mental,
pe Irecventa cruia m acordasem, si de toat tensiunea pe care o producea - doar pentru c un
amrt mi ceruse niste bani, iar eu l-am reIuzat. Dar ntr-o clip am renuntat la toate gndurile.
RsuIlnd usurat, am tras adnc aer n piept, m-am scuturat de toata tensiunea si mi-am ndreptat
atentia ctre acea zi Irumoas.
n noaptea aceea, la benzinrie, i-am spus nouttile lui Socrate.
"Soc, n cteva zile am s iau avionul spre L.A., ca s-i vizitez pe ai mei. Am de gnd s-
mi cumpr o motociclet ct voi Ii acolo. Iar n dupa amiaza asta tocmai am aIlat c Federatia de
Gimnastic a Statelor Unite ne va trimite pe mine si pe Sid n Lubiana, Iugoslavia, ca s urmrim
Campionatele Mondiale de Gimnastic. Amndoi suntem considerati niste potentiali olimpici, asa
c vor s ne pun n tem. Ce zici de asta?"
Spre surprinderea mea, Socrate s-a ncruntat doar, spunnd: "Ce-o Ii, o Ii."
Am decis s nu iau n seama asta si m-am ndreptat spre us. "Bine, Soc. La revedere! Ne
vedem peste cteva sptmni."
"Ne vedem peste cteva ore," a rspuns el. "Vino s ne ntlnim la Intna Ludwig, la
amiaz."
"O.K.!" i-am rspuns, ntrebndu-m ce poate Ii. Apoi i-am zis noapte bun.
Am dormit sase ore, apoi am alergat la Intn, care era chiar n Iata Uniunii Studentesti.
Fntna lui Ludwig Iusese denumit astIel dup numele unui cine care obisnuia s se aciueze
pe-acolo. Ctiva cini se zbenguiau, stropindu-se, ca s se rcoreasca pe cldura acelui august
Iierbinte; ctiva copii se blceau n apa mic.
Exact n clipa n care Iaimosul orologiu din turnul Berkley a nceput s bat orele
dousprezece, i-am vzut umbra lui Soc, la picioarele mele.
Eram nc putin somnoros.
"Hai s mergem," a spus. Ne-am plimbat prin campus, pe lng Sproul Hall, prin spatele
Scolii de Optometrie si al Spitalului Cowell, apoi n sus, spre stadionul de Iotbal, pn la
dealurile Canionului Strawberry.
n sIrsit, a vorbit.
"Pentru tine, Dan, a nceput un proces constient de transIormare. Nu mai poate Ii dat
napoi; asadar, nu exist cale de ntoarcere. A ncerca s Iaci asta ar duce la o adevrat nebunie.
Acum nu poti dect s mergi nainte; esti angajat."
"Vrei s spui ca ntr-o institutie?" am glumit eu.
A schitat un zmbet. "Probabil c sunt niste asemnri."
Ne-am plimbat tcuti dup aceea, pe sub umbrele tuIisurilor nalte, de-a lungul potecii
serpuitoare.
"Nimeni nu te mai poate ajuta dincolo de un anumit punct, Dan. Am s te ghidez o vreme,
dar apoi chiar si eu va trebui s rmn deoparte, iar tu vei Ii singur. Vei Ii testat cu severitate pn
ai s ajungi la liman. Va trebui s-ti dezvolti o mare Iort interioar. Eu sper doar c asta se va
petreace la timp."
Briza usoar din GolI ncetase si aerul era Iierbinte; totusi, m simteam nIrigurat.
Tremurnd pe o asa cldur, m uitam la o soprl micut, care se Iurisa pe sub tuIisuri. Ultimele
cuvinte ale lui Soc tocmai mi se ntipriser n minte. Mi-am ntors privirea ctre el.
ns dispruse.
nIricosat, nestiind de ce, m-am grbit napoi pe potec. Atunci nu stiam, ns pregtirile
mele se ncheiaser. Antrenamentul meu era pe cale s nceap. Si a nceput cu un calvar, cruia
abia i-am supravietuit.
CARTEA A DOUA
ANTRENAMENTUL LUPTTORULUI
Sabia este ascutit
Dup ce mi-am depozitat Valiant-ul ntr-un garaj de nchiriat, am luat autobuzul "F" spre
San Francisco, care Icea legtura cu Punctul de Tranzit spre aeroport, care autobuz a Iost prins
n traIicul aglomerat; se prea c am s ntrzii la avion. Au nceput s-mi rsar n minte gnduri
de Iric; mi simteam plexul solar ncordat - apoi, de ndat ce am constientizat asta, am lsat
totul s treac, asa cum Iusesem antrenat. M-am relaxat si m-am bucurat de peisajul ce se
desIsura de-a lungul autostrzii Bayshore, reIlectnd la stpnirea mea sporit asupra gndurilor
de stress, care obisnuiau s-mi dea de Iurc n trecut. Si, n Ielul acesta, nelsndu-m prad
ngrijorrii, am reusit s prind avionul, chiar n ultima clip.
Tata, o versiune mai btrn a mea, cu prul rar, purtnd un tricou albastru strlucitor
peste pieptul musculos, m-a ntmpinat la aeroport cu o strngere de mn puternic si cu un
zmbet cald. Iar mama, cu Iata ncretindu-se dulce, m-a primit n pragul casei cu mbrtisri si
srutri si cu vesti despre sora mea si despre nepoti si nepoate.
n seara aceea am Iost tratat cu una dintre ultimele piese de pian nvtate de mama - cred
c era ceva de Bach. A doua zi, dis-de-dimineat, am mers cu tata pe terenul de golI. Mai tot
timpul eram tentat s le povestesc despre aventurile trite mpreun cu Socrate, dar m-am gndit
c era mai bine s pstrez tcerea. Poate c, ntr-o bun zi, aveam s le explic totul. Era plcut s
vin acas n vizit, ns acas nsemna parc att de demult si att de departe.
Cnd eram cu tata la saun, la Jack LaLanne's Helath Spa, dup partida noastr de golI,
mi-a spus: "Danny, cred c viata de student ti prinde bine. Esti altIel - mai relaxat, mai ncntat
s Iii pe-aici - nu vreau s spun c n-ai Ii Iost ncntat si nainte, dar..." si cuta cuvintele
potrivite, dar am nteles.
Am zmbit. Dac ar Ii stiut mcar.
Mi-am petrecut cea mai mare a timpului n Los Angeles cutnd s cumpr o motociclet
si, n sIrsit, am gsit una de 500 cc, marca Triumph. Mi-au trebuit cteva zile s m obisnuiesc
cu ea si era s cad de vreo dou ori, de Iiecare dat prndu-mi-se c o vd pe Joy iesind din
vreun magazin sau disprnd dup vreun colt.
Ultima mea zi n L.A. a sosit curnd. n dimineata urmtoare, devreme, ar Ii trebuit s o
iau din loc spre Berkeley, iar seara s m ntlnesc cu Sid, pentru ca apoi s decolm spre
Iugoslavia, pentru Campionatele Mondiale de Gimnastic. Mi-am petrecut aproape toat ziua n
cas, relaxandu-m. Dup cin, mi-am luat casca ntr-o mn si am iesit s-mi cumpr o geant
de voiaj. Cnd am iesit din cas, l-am auzit pe tata spunnd: "Fii cu bgare de seam, Dan,
motocicletele sunt greu de observat noaptea." Prudenta lui obisnuit.
"Da, tat, o s am grij," i-am strigat n urm. Apoi am nclecat pe motociclet si am
plonjat n traIic, simtindu-m Ioarte macho n tricoul de gimnastic, cu blugii Levis splciti si cu
bocancii de santier. nvigorat de aerul rcoros al serii, am luat-o spre sud, spre Wilshire. Viitorul
meu era pe cale s se schimbe, pentru c, n acel moment, trei case mai ncolo, George Wilson se
pregtea s o ia la stnga, pe Western Avenue.
Goneam n lumina amurgului; stlpii de iluminat de pe strzi se succedau ca niste Iulgere
pe lng mine, pe msur ce m apropiam de Seventh si Western. Eram pe punctul de a intra n
intersectie, cnd am observat un Buick rosu cu alb venind spre mine, semnaliznd la stnga. Am
ncetinit - o mic precautie, care probabil mi-a salvat viata.
Imediat ce motocicleta mea a intrat n intersectie, Buick-ul a accelerat brusc, ntorcnd
chiar n Iata mea. Pentru cteva secunde pretioase, corpul cu care m nscusem a mai rmas
ntreg.
Aveam destul timp s gndesc, dar nu s si actionez. "Ia-o la stnga!" mi auzeam mintea
urlnd. Dar acolo era traIicul din sens opus. "Coteste la dreapta!" Dar n-aveam cum s m Ieresc
de aripa lui. "Las-te-n jos!" As Ii alunecat chiar sub roti. Alte optiuni nu prea mai aveam. Am
apsat pe Irne si am asteptat. Totul prea ireal, ca-ntr-un vis, pn cnd, ntr-o Iractiune de
secund, mi-a aprut n Iata ochilor imaginea chipului ngrozit al soIerului. Cu o bubuitur
teribil si n sunet de geamuri sparte, motocicleta mea s-a izbit de aripa din Iat a masinii - iar
piciorul meu drept era zdrobit. Apoi totul a revenit cu o vitez teribil, la normalitate, n timp ce
mie mi s-a rupt Iilmul.
Cred c mi-am pierdut si mi-am recptat cunostinta imediat dup ce corpul meu s-a
rostogolit peste masin si s-a prbusit pe asIalt. Mai nti a Iost un moment de amorteal
binecuvntat, apoi a nceput durerea, ca o menghin, arznd ca Iierul rosu, strngndu-mi si
sIredelindu-mi piciorul din ce n ce mai tare, pn cnd a devenit mult mai ascutit dect puteam
suporta si am nceput s urlu. mi doream ca durerea s nceteze; m rugam s-mi pierd
cunostinta. Voci ndeprtate se auzeau n jurul meu: "... pur si simplu nu l-am vzut...",
"...numrul de teleIon al printilor...", "...usurel, o s-ajung aici n curnd."
Apoi am auzit de departe sunetul unei sirene si niste mini mi scoteau casca si m asezau
pe o targ. M-am uitat n jos si am vzut un os alb iesind prin pielea sIsiat a bocancului. Cnd
s-a trntit usa ambulantei, mi-am amintit brusc de cuvintele lui Soc: "...si vei Ii testat cu severitate
pn s ajungi la liman."
Dup cteva clipe doar, asa mi s-a prut, m aIlam deja pe masa de radiograIie din sala de
urgente a Spitalului Ortopedic din L.A.. Doctorul se plngea de oboseal. Printii mei au nvlit
n sal, artnd Ioarte mbtrniti si palizi. Atunci m-am trezit si eu la realitate. Amortit si n stare
de soc, am nceput s plng.
Doctorul lucrase eIicient, anesteziindu-m, aranjndu-mi degetele dizlocate la loc si
cosndu-mi piciorul drept. Mai trziu, n sala de operatie, bisturiul su tia adnc n pielea mea o
linie rosie, lung, spintecndu-mi muschii care si Icuser datoria att de bine. Mi-a scos o parte
de os din pelvis si mi-a greIat-o pe Iragmentele de os ale coapsei. n Iinal mi-a introdus o tij
ngust de metal, de la sold n jos, prin centrul osului, un Iel de matrit intern.
Am Iost n stare de semiconstient trei zile, ntr-un somn provocat de medicamente, care
abia m separa de durerea crunt, agonizant. n seara celei de a treia zile, m-am trezit n
ntuneric, cnd am simtit pe cineva, tcut ca o umbr, seznd n apropierea mea.
Era Joy, care s-a ridicat si a ngenuncheat lng patul meu, mngindu-m pe Irunte, n
timp ce eu mi-am ntors Iata, de rusine. Mi-a soptit: "Am venit de ndat ce am aIlat." As Ii vrut
ca ea s-mi mprtseasc victoriile; dar ntotdeauna m vedea nIrnt. Mi-am muscat buza de jos
si m-au podidit lacrimile. Joy mi-a ntors Iata ctre ea cu delicatete si m-a privit n ochi. "Socrate
are un mesaj pentru tine, Danny; m-a rugat s-ti spun urmtoarea poveste."
Am nchis ochii si am ascultat cu atentie.
Un btrn mpreun cu Iiul su si lucrau singuri peticul de pmnt, avnd doar un cal care s
trag plugul. ntr-o zi calul a Iugit.
"Ce groaznic," se nduiosau vecinii. "Ce ghinion!"
"Cine stie dac e ghinion sau noroc," rspundea btrnul.
Dup o sptmn, calul su s-a ntors din munti, aducnd cu el, n grajd, cinci iepe
slbatice.
"Ce noroc minunat!" se mirau iar vecinii.
"Noroc? Ghinion? Cine stie?" rspundea btrnul.
n ziua urmtoare, Iiul su, ncercnd s mblnzeasc unul dintre cai, a czut si si-a rupt
piciorul.
"Ce ngrozitor. Ce ghinion!"
"Ghinion? Noroc?"
Cei de la armat au venit pe la toate gospodriile ca s-i ia pe toti tinerii la rzboi. Fiul
Iermierului nu le era de nici un Iolos, asa c a Iost scutit.
"Bine? Ru?"
Am zmbit cu amrciune, apoi mi-am muscat iar buza, Iiind coplesit de un val de durere.
Joy m alina cu vocea ei. "Totul are un rost, Danny; depinde de tine s te Iolosesti ct mai
bine de el."
"Cum as putea oare s m Iolosesc vreodat de acest accident?"
"Nu exist accidente, Danny. Totul este o lectie. Totul are un scop, un scop, un scop,"
repeta ea, soptindu-mi n ureche.
"Dar gimnastica, antrenamentul meu - s-au sIrsit."
"Acesta este antrenamentul tu. Durerea poate puriIica mintea si corpul; ea arde multe
obstacole." Mi-a vzut privirea nedumerit si a adugat: "un lupttor nu caut durerea, dar dac
ea apare, el se Ioloseste de ea. Acum odihneste-te, Danny, odihneste-te." S-a strecurat prin
spatele asistentei, care tocmai intra.
"Nu pleca Joy," am murmurat eu si am czut ntr-un somn adnc, nemaiamintindu-mi
nimic.
M-au vizitat prietenii, iar printii mei veneau n Iiecare zi; dar n cea mai mare parte a
celor douzecisiunu de zile Ir sIrsit eram singur, ntins pe spate n pat. Priveam tavanul alb si
meditam ore n sir, mcinat de gnduri de melancolie, de autocomptimire, mistuit de sperante
desarte.
ntr-o marti dimineat, sprijinindu-m n noile mele crje, am psit aIar, n lumina
strlucitoare a soarelui de septembrie si m-am ndreptat schioptnd spre masina printilor mei.
Slbisem aproape 15 kilograme, iar pantalonii mi atrnau largi pe oasele iesite n aIar ale
soldurilor; piciorul meu drept arta ca un bt, cu o cicatrice lung si vnt pe o parte.
O adiere proaspt m mngia pe Iat n acea rar zi Ir poluare. Vntul purta miresme
de Ilori pe care le uitasem; ciripitul psrelelor, dintr-un copac din apropiere, amestecat cu
zgomotele traIicului, alctuiau o adevrata simIonie pentru simturile mele abia trezite.
Am rmas cteva zile acas, cu printii, odihnindu-m n lumina soarelui Iierbinte si
notnd ncet pe portiunea mai putin adnc a piscinei, Iortndu-mi pn la durere muschii
suturati ai piciorului s lucreze. Mncam cumptat - iaurt, nuci, brnz si legume proaspete.
ncepeam s-mi recstig vitalitatea.
Niste prieteni m-au invitat s locuiesc cu ei cteva sptmni, n casa lor din Santa
Monica, la cteva minute de plaj. Am acceptat, primind cu bucurie sansa de a petrece mai mult
timp n aer liber.
n Iiecare dimineat m plimbam ncet de-a lungul trmului si apoi, punndu-mi crjele
deoparte, m asezam pe nisipul cald, cu privirea contemplnd orizontul. Ascultam pescrusii si
vuietul valurilor, apoi nchideam ochii si meditam ore n sir, Icnd abstractie de lumea din jur.
Berkeley, Socrate, chiar si trecutul meu, preau pierdute parc, ntr-o alt dimensiune.
Curnd dup aceea am nceput s Iac exercitii, mai usurel la nceput, apoi din ce n ce mai
intens, pn cand am ajuns s petrec ore ntregi n Iiecare zi, transpirnd n soarele Iierbinte,
Icnd aplecri, genoIlexiuni, pendulri. Am trecut cu grij la stndul n mini, apoi Ilotri, iar si
iar, gIind extenuat, pn cnd Iiecare muschi si atingea limita, iar corpul mi lucea de
transpiratie. Apoi topiam ntr-un picior prin apa mic si, ntins pe nisip, visam la srituri
ndrznete, pn cnd valurile srate mi splau transpiratia lucioas si visurile mele dureroase n
mare.
M-am antrenat cu ndrjire, pn cnd muschii mi deveniser la Iel de tari si de relieIati
ca ai unei statui de marmur. Devenisem unul dintre obisnuitii plajei, unul dintre aceia pentru
care nisipul si marea erau un mod de viat. Malcom, maseurul meu, sttea pe cearsaI si mi
spunea bancuri; Doc, expertul de la Rand Corporation, trecea n Iiecare zi pe acolo si discutam
despre politic si despre Iemei; mai mult despre Iemei.
Aveam timp destul - timp s reIlectez la tot ce mi se petrecuse de cnd l-am ntlnit pe
Socrate. M gndeam la viat si la scopul ei, la moarte si la misterul ei. Si mi-am amintit de
misteriosul meu proIesor - de vorbele lui, de expresia lui vioaie - totusi, cel mai mult mi
aduceam aminte de rsul lui.
Cldura soarelui de octombrie se stingea ncet odat cu venirea norilor de noiembrie. Din
ce n ce mai putini oameni veneau pe plaj, iar n timpul acestor momente de singurtate, m
bucuram de o pace pe care nu o mai simtisem de multi ani. mi imaginam cum ar Ii Iost s rmn
acolo pe plaj, toat viata, ns stiam c am s m ntorc la scoal dup Crciun.
Doctorul mi-a artat rezultatele radiograIiilor. "Piciorul se vindec bine, domnule
Millman - neobisnuit de bine, dup prerea mea. Dar v previn, nu v Iaceti sperante prea mari.
Judecnd dup natura accidentului dumneavoastr, nu prea exist sanse s mai Iaceti gimnastic
vreodat." Eu n-am zis nimic.
Curnd dup aceea mi-am luat rmas bun de la printii mei si m-am mbarcat n avion;
venise timpul s m ntorc n Berkeley.
Rick m-a luat de la aeroport; am locuit cu el si cu Sid pentru cteva zile, pn cnd mi-am
gsit o garsonier ntr-un bloc vechi, lng campus.
n Iiecare dimineat mi nsIcam strns crjele si m duceam la sala de gimnastic, unde
m antrenam la aparatele cu greutti, apoi m prbuseam epuizat n bazinul de not. Acolo,
proIitnd de usurinta mai mare de miscare n ap, mi Iortam piciorul pn la limita durerii,
ncercnd s merg - ntotdeauna, ntotdeauna, pn la limita durerii.
Dup toate astea, m ntindeam pe gazonul din spatele slii de gimnastic, unde mi
ncordam muschii pentru a le mentine supletea de care aveam nevoie pentru antrenamentele
viitoare. n Iinal, m odihneam citind la bibliotec, pn cnd atipeam.
L-am sunat pe Socrate s-i spun c m-am ntors. Nu era prea vorbret la teleIon si mi-a
spus s vin n vizit cnd am s pot merge Ir crje. Asta mi convenea de minune, Iiindc nu
eram nc pregtit s dau ochii cu el.
De Crciun se prea c voi Ii singur anul acela, pn cnd Pat si Dennis, doi dintre colegii
mei de echip, mi-au btut la us si m-au luat pe sus, mi-au nsIcat haina, crndu-m practic
pn la masin. Am luat-o n sus, spre Reno, prin zpad, si ne-am oprit n munti, pe Platoul
Donner. n timp ce Pat si Dennis se zbenguiau prin zpad, lundu-se la trnt, aruncnd cu
bulgri si dndu-se de-a dura, eu m-am trt cu grij prin zpad si gheat si m-am asezat pe o
buturug.
Dar gndurile mi zburau la semestrul viitor si la sala de gimnastic. M ntrebam dac o
s mi se vindece piciorul vreodat, dac va Ii ca nainte, drept si puternic. Deasupra mea s-a
scuturat o creang, iar zpada a czut cu o buInitur pe pmntul nghetat, trezindu-m din
reverie.
Nu dup mult vreme ne-am ntors acas. Pat si Dennis cntau cntece desucheate; eu
priveam cristalele albe plutind n jos de jur mprejur, scnteind n lumina Iarurilor, n timp ce
soarele asIintea. M gndeam la viitorul meu deviat si mi doream s-mi pot lsa n urm mintea
asta zburdalnic, s-o ngrop ntr-un mormnt alb, la marginea drumului, n muntii nzpeziti.
Imediat dup Crciun am Icut o scurt vizit n L.A., ca s m duc la doctor, iar acesta
mi-a dat voie s-mi nlocuiesc crjele cu un baston negru lucios. Apoi m-am ntors la scoal si la
Socrate.
Era ntr-o miercuri noaptea, pe la ora 11:40, cnd am psit, schioptnd, peste pragul
biroului, zrind chipul radios al lui Socrate. Eram din nou acas. Aproape c uitasem cum era s
sed acolo si s beau ceai mpreun cu Socrate, n linistea noptii. Era o plcere mai subtil si, n
multe Ieluri, mai mare dect toate victoriile mele atletice la un loc. l priveam pe omul acesta,
care devenise proIesorul meu, si vedeam lucruri pe care nu le vzusem niciodat nainte.
n trecut observasem o lumin care prea s-l nvluie, dar mi ziceam c numai ochii mei
obositi erau de vin. Dar acum nu eram deloc obosit si nu ncpea nici o ndoial, n jurul lui
vedeam o aur, abia perceptibil. "Socrate," i-am spus, "Corpul tu este nconjurat de o lumin
sclipitoare. De unde provine?"
"Viat cumptat," a zmbit el. Apoi a sunat clopotelul si a iesit, doar doar o mai Iace pe
cineva s rd, sub pretextul c i Iace service la masin. Dar Socrate "servea" mai mult dect
benzin. Poate c era acea aur, acea energie sau stare de spirit. Oricum, oamenii plecau aproape
ntotdeauna mai Iericiti dect atunci cnd veneau.
n orice caz, nu era att strlucirea aceea ce m-a impresionat cel mai mult la el, ct
simplitatea lui, economia de miscare si de actiune. nainte nu apreciasem toate acestea la
adevrata lor valoare. Era ca si cum as Ii vzut mai proIund n Socrate, cu Iiecare nou lectie pe
care o nvtam. Si, pe msur ce desluseam complexittile mintii mele, mi ddeam seama cum,
de bun seam, el si-a transcens-o deja pe a lui.
Cnd s-a ntors n birou l-am ntrebat: "Socrate, unde este Joy acum? Am s-o revd
curnd, nu?"
A zmbit, parc bucuros s-mi aud ntrebrile din nou. "Dan, nu stiu unde este; Iata asta
este un mister pentru mine - ntotdeauna a Iost."
Apoi i-am povestit lui Socrate despre accident si despre urmrile lui. M-a ascultat n
tcere, cu atentie, ncuviintnd din cap.
"Dan, nu mai esti tnrul prostnac, care a intrat n biroul sta acum mai bine de un an."
"A trecut un an? Parc au trecut vreo zece," am glumit eu. "Vrei s spui c nu mai sunt un
prostnac, nu-i asa?"
"Nu, vreau s spun doar c nu mai esti tnr."
"Hei, asta chiar m unge la suIlet, Soc."
"ns acum esti un prostnac cu spirit, Dan. Si asta e o Ioarte mare diIerent. nc se mai
ntrezreste o sans s gsesti poarta si s treci dincolo."
"Poarta?"
"Trmul lupttorului, Dan, este strjuit de o poart. Ea este bine ascuns, ca o mnstire
n creierul muntilor. Multi bat, dar putini intr."
"Pi, arat-mi poarta, Socrate. Sunt gata, gsesc eu o cale s intru."
"Ei, nu-i asa simplu, tc. Poarta se aIl nuntrul tu si trebuie s-o gsesti tu singur; eu
pot doar s te ghidez. Si nc nu esti pregtit, nu esti destul de pregtit pentru asta. Dac ai
purcede s o treci acum, ar nsemna moarte aproape sigur. Mai ai mult de lucru pn cnd vei Ii
gata s bati la poart."
Vorbele lui Socrate sunau ca o proIetie. "Dan, am vorbit destul; ai avut viziuni si ai
nvtat lectii. Eu te nvt un mod de viat, o cale de actiune. E timpul s devii pe deplin
responsabil de comportamentul tu. Si, ca s gsesti poarta, trebuie mai nti s nveti s
respecti..."
"Regulile Casei?" l-am ntrerupt eu.
A rs, apoi clopotelul a anuntat o alt masin care a intrat n benzinrie, trecnd ncet
printr-o bltoac. M-am uitat prin Iereastra aburit si l-am vzut pe Socrate iesind grbit n
ploaie, mbrcat cu poncho-ul su. L-am vzut cum pune Iurtunul n rezervor, apoi s-a dus n Iat
si i-a spus ceva soIerului, un brbat blond cu barb.
Fereastra s-a aburit din nou, asa c am sters-o cu mneca, reusind s-i vd pe amndoi
rznd. Apoi Socrate a deschis usa biroului si un val de curent rece m-a izbit, nIiorndu-m,
Icndu-m s constientizez dintr-odat Iaptul c nu m simteam bine deloc.
Socrate se pregtea s Iac niste ceai, cnd i-am spus, "Socrate, te rog s iei loc. Fac eu
ceaiul." S-a asezat, dnd din cap aprobator. M-am sprijinit de birou, simtind c ametesc. M
durea gtul; da, cred c un ceai mi-ar Ii prins bine.
n timp ce umpleam ceainicul si-l puneam pe aragaz, l-am ntrebat: "Deci ar trebui s
construiesc un Iel de drum ctre aceast poart?"
"Da - ntr-un Iel, Iiecare trebuie s Iac asta. Si acest drum trebuie pavat cu eIorturile
proprii."
Anticipnd urmtoarea mea ntrebare, a spus: "Oricine - orice Iiint uman, brbat sau
Iemeie, are nluntrul su capacitatea de a gsi poarta si de a trece dincolo, ns Ioarte putini sunt
predispusi s actioneze n directia aceasta; doar ctiva sunt interesati. Asta este Ioarte important.
Am luat hotrrea s te instruiesc pe tine nu pentru c ai Ii avut vreo capacitate nnscut - de
Iapt, ai niste slbiciuni bttoare la ochi, dar pe lng acestea ai si anumite calitti deosebite - ci
pentru c tu ai si vointa, nu numai dorinta, de a realiza aceast cltorie."
Asta m-a atins pe coarda sensibil. "Cred c ai putea compara asta cu gimnastica, Soc.
Chiar si cineva care este obez, sau slab sau lipsit de elasticitate, poate s devin un gimnast pe
cinste, att doar c pregatirea este mai ndelungat, mai diIicil."
"Da, exact asa este. Si pot s-ti spun nc ceva: calea ta va Ii Ioarte abrupt."
mi simteam capul arznd si a nceput s m doar tot corpul. M-am rezemat iar de birou
si, cu coada ochiului, l-am zrit pe Socrate venind spre mine, punndu-si mna pe Iruntea mea
nIierbantat. "Oh nu, nu acum; nu m simt n stare," m gndeam. ns el a vrut doar s vad
dac n-am Iebr. Apoi mi-a palpat glandele gtului, s-a uitat la Iata si la ochii mei, apoi mi-a luat
pulsul ndelung.
"Dan, energiile tale sunt cam dezechilibrate; probabil c splina ti este umIlat. Eu te
sItuiesc s te duci la medic n seara asta - chiar acum."
M simteam groaznic cnd am ajuns, schioptnd, la Spitalul Cowell. Gtul m ardea si
aveam dureri n tot corpul. Doctorul a conIirmat diagnosticul lui Soc; splina mi era Ioarte
inIlamat. Aveam o mononucleoz grav si am Iost dus la inIirmerie.
n timpul acelei nopti zbuciumate, n care Iebra a persistat, am visat c aveam un picior
urias si unul Ioarte slab si uscat. Cnd am ncercat s m balansez la bar sau s m rostogolesc,
totul era strmb si am czut, am czut, am czut pn n dup-amiaza urmtoare, trziu, cnd
Socrate a intrat cu un buchet de Ilori uscate.
"Socrate," am spus cu glas stins, ncntat de vizita sa neasteptat, "nu trebuia."
"Ba da, trebuia," a rspuns el.
"Am s-o rog pe asistent s le pun n vaz; am s m gndesc la tine cnd am s m uit la
ele," i-am spus, abia reusind s zmbesc.
"Nu ti le-am adus ca s te uiti la ele, ci ca s le mnnci," a spus, iesind din camer. Dup
cteva minute, s-a ntors cu un pahar cu ap Iierbinte. A Irmitat cteva Ilori, le-a nIsurat ntr-
o bucat de tiIon pe care o adusese cu el, apoi a scuIundat pliculetul de ceai astIel conIectionat n
apa Iierbinte. "Ceaiul sta o te nzdrveneasc si o s-ti curete sngele. Hai, bea." Avea un gust
amar - leac puternic, nu glum.
Apoi a luat o sticlut cu un lichid galben, n care pluteau alte ierburi Irmitate, si mi-a
masat cu el piciorul drept, chiar pe cicatrice. M ntrebam ce-ar Ii spus asistenta, o tnr Ioarte
drgut, genul de Iemeie distins, dac ar Ii intrat n momentul acela.
"Ce-i chestia aia galben din sticl, Soc?"
"Urin, amestecat cu niste plante."
"Urin!" am spus, trgndu-mi piciorul napoi, dezgustat.
"Nu Ii Iraier," a spus, apucndu-m de picior napoi. "Urina este un elixir Ioarte pretuit n
traditiile medicale din antichitate."
Am nchis ochii obositi, durerosi; capul mi bubuia ca niste tobe n jungl. Simteam c
Iebra mi creste din nou. Socrate si-a pus mna pe Iruntea mea si apoi mi-a luat pulsul la
ncheietur.
"Foarte bine, nseamn c plantele si Iac eIectul. La noapte ar trebui s urmeze criza;
mine o s te simti mai bine."
Am reusit cu chiu cu vai s ngaim un: "Multumesc, doctore Soc."
S-a aplecat si si-a pus mna peste plexul meu solar. Aproape imediat, totul n corpul meu
s-a intensiIicat. Am crezut c-o s-mi explodeze capul. Febra a nceput s m ard; glandele mi
zvcneau. Cea mai rea dintre toate era o durere sIredelitoare, teribil, n piciorul drept, la locul
rnii.
"nceteaz Socrate, nceteaz!" am urlat.
Si-a retras mna si am simtit c m prbusesc. "N-am Icut dect s-ti introduc n corp
ceva mai mult energie dect cea cu care esti obisnuit," mi-a explicat el. ti va accelera procesul
de vindecare. Te arde numai acolo unde ai noduri de impuritti. Dac ai Ii Iost liber de blocaje -
dac mintea ti-ar Ii Iost clar, inima deschis si corpul lipsit de tensiuni, atunci ai Ii experimentat
aceast energie ca pe o plcere indescriptibil - mai mare chiar dect plcerea sexual. Te-ai Ii
crezut n rai si, ntr-un Iel, ai Ii avut dreptate."
"Cteodat m sperii, Socrate."
"Oamenii superiori sunt priviti ntotdeauna cu o team amestecat cu admiratie," a zmbit
el.
"ntr-un anumit Iel si tu esti superior, Dan, cel putin privit din exterior. Arti ca un
adevrat lupttor: zvelt, armonios si puternic, ca urmare a pregtirii tale timpurii n cadrul
gimnasticii. ns mai ai mult de lucru pn s dobndesti acel gen de sntate de care m bucur
eu." Eram prea neputincios ca s-l mai contrazic.
Atunci a intrat asistenta medical. "E timpul s-ti veriIic temperatura, domnule Millman."
Socrate s-a ridicat politicos cnd a intrat ea. Eu zceam palid n pat, artnd jalnic. Contrastul
dintre noi doi nu pruse niciodat mai mare ca n clipa aceea. Asistenta i-a zmbit lui Socrate,
care i-a rspuns si el cu un zmbet. "Cred c Iiul dvs. se va simti mult mai bine dup un pic de
odihn," a spus ea.
"Exact asta i spuneam si eu," a rspuns Soc, cu o sclipire ghidus n ochi. Ea i-a zmbit
din nou - oare l privise ca si cum ar Ii vrut s Ilirteze cu el? Cu un Iosnet, ca o strIulgerare alb,
a iesit din camer, artnd provocatoare din cale-aIar.
Socrate a oItat. "E ceva cu Iemeile astea n uniIorm." Apoi si-a pus mna pe Iruntea mea.
Am czut ntr-un somn adanc.
A doua zi dimineat m simteam ca nou. Doctorul tot ridica din sprncene, n timp ce-mi
controla splina, apoi mi-a palpat glandele inIlamate si mi-a veriIicat din nou Iisa de observatie.
Rmsese mut de uimire: "Domnule Millman, nu nteleg, dar nu mai aveti nimic." Suna de parc
si-ar Ii cerut scuze. "Puteti s v duceti acas dupa prnz - aah, si odihniti-v ct mai mult." A
iesit, nedumerit, neputnd s-si dezlipeasc privirea de pe Iisa mea de observatie.
Asistenta tocmai trecea pe acolo. "Ajutor!" am urlat.
"PoItim?" a spus ea, intrnd n camer.
"Nu pot s-nteleg, sor. Cred c am probleme cu inima. De Iiecare dat cnd treceti pe
aici pulsul meu devine erotic."
"Vreti s spuneti haotic?" a rspuns ea.
"Da, m rog."
Zmbindu-mi, mi-a spus: "Se pare c ntr-adevar sunteti gata s plecati acas."
"Asta mi tot spune toat lumea, dar v nselati cu totii. Sunt sigur c am nevoie de
ngrijire medical n particular."
Zmbind seductor, s-a ntors si a plecat. "Sor! Nu m prsi!" am strigat.
n dup-amiaza aceea, mergnd spre cas, am rmas uluit de mbunattirea considerabil
a strii piciorului. nc schioptam destul de ru, miscnd ntr-o parte din sold, la Iiecare pas, dar
aproape c puteam s merg Ir baston. Poate c era din cauza tratamentului magic al lui Soc, cu
urin, sau acea ncrcare, ca de baterie, pe care mi-o aplicase.
A nceput scoala si eu eram din nou nconjurat de alti studenti si de crti si de teme, dar
toate mi erau atunci pe un plan secundar. Puteam s m prind n joc Ir nici o grij. Aveam
lucruri mult mai importante de Icut ntr-o benzinrie, la vest de campus.
Dup un somn lung, am plecat spre benzinrie. n clipa n care m-am asezat, Socrate mi-a
spus: "Avem mult treab de Icut."
"Ce anume?", am ntrebat, ntinzndu-m si cscnd.
"O revizie complet."
"Oh, treab laborioas."
"n special laborioas, pentru c ti vom Iace tie revizia."
"Ah, chiar?" am spus. Fir-ar s Iie, m-am gndit.
"Ca si Phoenix, ai s te arunci n Ioc si ai s renasti din propria cenus."
"Sunt gata!" am spus. "Cu ocazia Anului Nou mi iau angajamentul s renunt la gogosi."
Socrate a zmbit cu gura pn la urechi si mi-a spus: "As Ii vrut s Iie att de simplu. Dar
n momentul sta esti un morman de circuite nclcite si de nravuri nvechite. Va trebui s-ti
schimbi obisnuintele de a actiona, de a gndi, de a visa si de a vedea lumea. Cea mai mare parte
din ceea ce esti tu este o serie de obiceiuri rele."
ncepea s m enerveze. "Fir-ar s Iie, Socrate, am trecut peste niste obstacole Ioarte
diIicile si nc Iac tot ce-mi st n putint. Chiar nu poti s-mi arti un pic de respect?"
Socrate si-a dat capul pe spate si a nceput s rd. Apoi a venit la mine si mi-a tras
cmasa din pantaloni. n timp ce mi-o aranjam la loc, mi-a zburlit prul, spunndu-mi: "Ascult-
m, O! mscriciule, toat lumea vrea respect. Dar nu-i doar chestiune de a spune: 'V rog,
respectati-m.' Trebuie s cstigi respectul celorlalti, actionnd respectabil - iar respectul unui
lupttor nu-i att de usor de cstigat."
Am numrat pn la zece, apoi am ntrebat: "Cum atunci ti voi cstiga respectul, O Tu
Mare si Vajnic Lupttor?"
"Schimbndu-ti comportamentul."
"Care comportament?"
"Comportamentul acesta de "vai, bietul de mine", bine-nteles. nceteaz s te mai simti
att de mndru de mediocritatea ta; d si tu dovad de niscaiva spirit!" Zmbind larg, Socrate a
srit si mi-a dat o palm pe obraz, n joac, apoi m-a pocnit n coaste.
"nceteaz!" am urlat, neavnd nici un cheI de joaca lui. M-am ntins s-l apuc de brat, dar
a srit sprinten pe birou. Apoi a srit peste capul meu, s-a nvrtit si m-a mpins napoi pe
canapea. M-am proptit ntr-un picior cu Iurie si am ncercat s-l nghiontesc si eu, dar nici nu l-
am atins bine, c a srit napoi peste birou. Am czut cu Iata-n jos pe covor. "Fir-ar s Iie!" am
rcnit, vznd rosu n Iata ochilor. S-a repezit la usa ce ddea n garaj. Am pornit dup el,
schioptnd.
Socrate se cocotase pe o arip de masin si se scrpina n crestet. "Oho, esti cam Iurios,
Dan."
"Uimitoare observatie," am rbuInit eu, gIind din greu.
"Bine," a spus. Avnd n vedere ncurctura n care te aIli, ai dreptate s Iii Iurios - dar
mcar asigur-te ca directionezi aceast Iurie cu ntelepciune." Soc a nceput s schimbe cu
ndemnare bujiile la un Volkswagen. "Furia este unul dintre principalele instrumente care te
ajut s-ti transIormi vechile obiceiuri" - si, spunnd acestea, a scos o bujie veche cu cheia - "si
pentru a le nlocui cu unele noi". Apoi a nsurubat o bujie nou n butuc, strngnd-o dintr-o
singur miscare, Ierm.
"Furia poate s-ti ard vechile obiceiuri. Vezi tu, Irica si suIerinta inhib actiunea; dar
Iuria o genereaz. Cnd nveti s-ti Iolosesti Iuria n mod corect, poti s transmuti Irica si
suIerinta n Iurie, iar Iuria n actiune. n asta const secretul alchimiei interne, care se aIl n
corpul tu."
ntorcndu-se n birou, Socrate a luat niste ap de izvor, ca s pregteasc un ceai de
mcese, specialitatea casei, n timp ce a continuat. "Ai multe nravuri care te slbesc. Secretul de
a le schimba este s-ti Iocalizezi toat energia nu att s lupti cu vechiul, ci ct s construiesti
noul."
"Cum as putea s-mi controlez obiceiurile, dac nici mcar nu pot s-mi controlez
emotiile, Soc?"
S-a asezat napoi pe scaunul lui. "Cam asa: Atunci cnd mintea ta creeaz o problem,
cnd opune rezistent vietii prin desIsurarea ei n momentul prezent, corpul tu devine tensionat
si resimte aceast tensiune ca pe o 'emotie', interpretat n mod variat prin cuvinte ca 'Iric',
'suIerint' sau 'Iurie'. Adevarata emotie, Dan, este energie pur, care curge liber prin corp."
"Asta nseamn c un lupttor nu simte acele emotii suprtoare obisnuite, nu-i asa?"
"ntr-un Iel, e adevrat. Si totusi emotiile sunt o calitate uman natural, o Iorm de
exprimare. Cteodat este potrivit s-ti exprimi Irica, suIerinta sau Iuria - dar atunci energia ar
trebui s Iie directionat n ntregime n exterior, nu tinut nuntru. Exprimarea emotiilor ar
trebui s Iie complet si puternic, apoi ar trebui s dispar Ir urm. Asadar, modalitatea prin
care ti poti controla emotiile este s le lasi s curg, apoi s treac."
M-am ridicat, am luat ceainicul, care suiera pe plit, si am turnat ceaiul aburind. "Poti s-
mi dai un exemplu concret, Socrate?"
"Fr doar si poate," a spus. "Petrece ctva timp n preajma unui bebelus."
Zmbind, am suIlat n ceai. "Ce caraghios, nicioadat nu m-am gndit la bebelusi ca la
niste maestri ai controlului emotional."
"Cnd un bebelus este suprat, se vaiet de mama Iocului - curat plns. El nu-si pune
problema daca ar trebui s plng sau nu. Ia-l n brate sau hrneste-l si, n cteva clipe, gata cu
lacrimile. Dac bebelusul este Iurios, atunci n mod sigur ti va da de-nteles. Dar chiar si asta i
trece Ioarte repede; poti s-ti imaginezi un bebelus care s se simt vinovat de Iuria lui? Bebelusii
rbuInesc ntr-o clip, apoi las totul s treac. Ei se exprim pe deplin, apoi gata, au tcut.
Pruncii sunt proIesori buni. Ei demonstreaz clar Iolosirea corect a energiei. nvat asta si poti
s-ti transIormi orice obicei."
Un Ford Ranchero Wagon a intrat n benzinrie. Socrate s-a dus la portiera soIerului, n
timp ce eu, chicotind, am luat Iurtunul de benzin si i-am scos capacul. Inspirat de revelatia sa
iluminatoare despre controlul emotiilor, am strigat peste capota masinii: "Spune-mi doar ce s Iac
si elibereaz-m, Soc. Am s Iac IerIenit toate obiceiurile astea pctoase!" Apoi am aruncat o
privire asupra pasagerilor - trei clugrite uluite. Mi-am nghitit vorba si, nrosindu-m ca sIecla,
mi-am Icut de lucru cu splatul geamurilor. Socrate s-a rezemat de pompa de benzin si si-a
ngropat Iata n mini.
Dup ce Ford-ul a plecat, spre usurarea mea, a mai venit un client. Era din nou tipul acela
blond - cu barb crliontat. A srit din masin si l-a mbrtisat pe Socrate Irteste.
"mi pare bine c te vd, Joseph, ca-ntotdeauna," a spus Socrate.
"Si mie,... Socrate, nu-i asa?" Si mi-a zmbit pe sub mustat.
"Joseph, acest tnr automat de ntrebri se numeste 'Dan'. Apesi pe buton si el ti
Iormuleaz o ntrebare. E minunat s-l ai prin preajm, zu, cnd n-ai cu cine schimba o vorb."
Joseph a dat mna cu mine. "S-a mai nmuiat btrnul, n anii lui de declin?" a ntrebat el
cu un zmbet larg.
nainte s-i pot rspunde c probabil Soc e mai artgos ca niciodat, 'btrnul' m-a
ntrerupt: "Oh, chiar m-am lenevit; lui Dan i este mult mai usor dect ti-a Iost tie."
"Aha, nteleg," a spus Joseph, pstrnd o expresie serioas. "Hm, nc nu l-ai luat la
alergri de 150 de km si nu l-ai pus s lucreze cu crbuni ncinsi?"
"Nu, nimic de Ielul sta. Abia suntem pe cale s ncepem cu elementele de baz, de
exemplu cum s mnnci, cum s mergi si cum s respiri."
Joseph a rs copios; m-am pomenit c rd si eu mpreun cu el.
"Fiindc veni vorba de mncare," a spus, "Ce-ar Ii s veniti voi doi la ceainria mea n
dimineata asta? Sunteti oaspetii mei de onoare si am s v ncropesc un mic dejun pe cinste."
Tocmai eram gata s spun ceva de genul: "Oh, mi-ar Iace plcere, dar chiar nu pot," cnd
Socrate mi-a luat-o nainte, spunnd: "Am Ii ncntati. Schimbul de dimineat vine-ntr-o jumtate
de or, dupa aceea venim."
"Minunat, atunci pe curnd." I-a dat lui Soc o bancnot de 5 dolari pentru benzin, apoi a
plecat.
M tot ntrebam despre Joseph. "Si el este un lupttor, ca tine, Soc?"
"Nici un lupttor nu este ca mine," mi-a rspuns rznd. "Si nici n-ar vrea nimeni s Iie.
Fiecare brbat sau Iemeie are calittile sale nnscute. De exemplu, n timp ce tu ai excelat n
gimnastic, Joseph a devenit maestru n arta preparrii hranei."
"Aha, vrei s spui arta gtitului?"
"Nu tocmai. Joseph nu prea nclzeste alimentele; asta le-ar distruge enzimele naturale
necesare pentru digestia complet a hranei. El pregteste mncruri naturale, ntr-un Iel pe care o
s-l vezi tu nsuti n curnd. Dup ce gusti din magia culinar a lui Joseph, n-ai sa mai poti
suporta niciodat Iast-Iood-urile."
"Ce este att de special cu gtitul lui?"
"Doar dou lucruri, cu-adevrat - amndou subtile. n primul rnd, el acord o atentie
maxim Iat de tot ceea ce Iace; n al doilea rnd, iubirea este literalmente unul dintre
ingredientele principale adugat n orice Iace el. Poti s-i simti gustul mult timp dup aceea."
nlocuitorul lui Soc, un adolescent sIrijit, a sosit salutnd mormit, ca de obicei. Noi am
plecat, lund-o pe jos, nspre sud. Mi-am ntetit ritmul mersului meu schioptat, pentru a putea
tine pasul cu mersul de urias al lui Soc, pe msura ce treceam pe strzile mai lturalnice, ca s
evitm astIel aglomeratia de dimineat.
Frunzele uscate ne Iosneau sub picioare, n timp ce treceam pe lng un conglomerat de
case, speciIice orasului Berkeley, un amestec de arhitectur victorian, spaniol-colonial si neo-
alpin extravagant, cu blocuri ca niste cutii de chibrituri, n care locuiau o mare parte din cei 30
000 de studenti.
n timp ce mergeam asa, am mai vorbit de una, de alta. Socrate a nceput: "Dan, ca s poti
strpunge ceata din mintea ta si ca s gsesti poarta, ai nevoie de o cantitate colosal de energie.
Asa c practicile puriIicatoare si regeneratoare sunt esentiale."
"Vrei s mai spui o dat?"
"Va trebui s te curtm, s te desIacem n bucti si s te aranjm apoi la loc."
"Aha, pi de ce n-ai spus asa de prima dat?" l-am tachinat eu.
"Va trebui s-ti readaptezi Iiecare Iunctie uman - miscarea, somnul, respiratia, gndirea,
simtirea - si alimentatia. Dintre toate activittile umane, alimentatia este una dintre cele mai
importante, n concluzie ea trebuie stabilizat mai nti."
"Asteapt putin, Socrate. Alimentatia nu e chiar asa o problem pentru mine. Sunt suplu,
n general m simt destul de bine, iar gimnastica mea dovedeste c am destul energie. Cum e
posibil ca doar cteva schimbri n regimul meu alimentar s nsemne mare diIerent?"
"Regimul tu alimentar actual," a spus el, aruncnd o privire spre ramurile nsorite ale
unui copac Irumos, "ti poate oIeri o cantitate 'normal' de energie, ns o mare parte din ceea ce
mnnci te Iace s te simti labil, ti aIecteaz strile de dispozitie, ti reduce nivelul de constient
si ti perturb nivelul optim de vitalitate al corpului. Regimul tu alimentar impulsiv determin
producerea de reziduuri toxice, care au un eIect de lung durat asupra longetivittii tale. Cele
mai multe dintre problemele tale mentale si emotionale ar putea Ii reduse, dac esti pur si simplu
atent s mnnci corect - adic pur si simplu."
"Cum poate o schimbare n regimul meu alimentar s-mi aIecteze energia?" am insistat
eu. "Vreau s spun c iau calorii, si ele reprezint o cantitate de energie considerabil."
"Aceasta este viziunea traditional, dar este una superIicial; lupttorul trebuie s
recunoasc inIluente mult mai subtile. Sursa noastr primar de energie n acest sistem," a spus,
Icnd un gest larg cu mna, pentru a arta sistemul solar, "este soarele. Dar, n general, Iiinta
uman obisnuit - si sta esti tu..."
"Multumesc pentru ngduint."
"... n starea ei actual de evolutie, nu si-a dezvoltat capacitatea de a utiliza n mod direct
energia soarelui; nu poti s 'mnnci' lumin solar, cu cteva exceptii, si ele limitate. Cnd
umanitatea si va dezvolta aceast capacitate, organele digestive vor deveni niste relicve, niste
atavisme, iar companiile productoare de laxative vor da Ialiment. Dar deocamdat hrana este o
Iorm de energie solar la pachet, de care ai nevoie."
"O diet corect ti permite s te Iolosesti n modul cel mai direct de energia soarelui.
Energia stocat astIel ti deschide simturile, ti expansioneaz constienta si ti ascute concentrarea
ca briciul."
"Si toate astea numai dac elimin Iursecurile din alimentatia mea?"
"Da - dac elimini Iursecurile si alte ciudtenii sau excese."
"Odat, un gimnast olimpic japonez mi-a spus c nu obiceiurile proaste conteaz, ci
acelea bune."
"Asta nseamn c obiceiurile tale bune trebuie s devin att de puternice, nct s le
estompeze pe cele inutile." Socrate mi-a artat o ceainrie micut pe Shattuck, lng Ashby.
Trecusem pe acolo de multe ori, dar Ir s-o observ.
"Vaszic, tu crezi n alimentatia natural, Soc?" l-am ntrebat n timp ce traversam
strada.
"Nu e doar o chestiune de credint, ci una de actiune. Pot s-ti spun doar att: m hrnesc
numai cu ce este natural, sntos si mnnc numai att ct am nevoie. Pentru a aprecia n mod
corect ceea ce numesti tu alimentatie natural, trebuie s-ti ascuti instinctele; trebuie s devii un
om natural."
"Asta mi sun clar a ascetism. Si tu chiar nu mai gusti cte-o nghetat mic, din cnd n
cnd?"
"La prima vedere, regimul meu alimentar ti se poate prea spartan, n comparatie cu
rsIturile pe care tu le numesti 'moderatie', Dan, ns Ielul n care m hrnesc eu este realmente
o surs de plcere, pentru c mi-am dezvoltat capacitatea de a m bucura de hrana cea mai
simpl. Si asa ai s Iaci si tu."
Am btut la us si Joseph ne-a deschis. "Intrati, intrati!" a spus el cu entuziasm, ca si cum
ne-ar Ii poItit n casa lui. De Iapt chiar era ca acas. n micul salon de la intrare podeaua era
acoperit cu covoare groase. Mesele masive, cioplite n lemn si lcuite, erau asezate peste tot n
ncpere, iar scaunele moi, cu sptarele drepte, preau niste antichitti. Pe pereti erau atrnate
tapiserii, cu exceptia unuia, care era complet ascuns de un acvariu imens cu pestisori colorati.
Lumina diminetii intra print-un luminator din tavan. Ne-am asezat chiar sub el, n razele calde ale
soarelui, acoperit din cnd n cnd de nori btuti de vnt.
Joseph s-a apropiat de noi, ducnd dou platouri pe deasupra capului. Cu o miscare
elegant, le-a aranjat n Iata noastr, servindu-l pe Socrate mai nti, apoi pe mine. "Ah, ce
apetisant arat!" a spus Socrate, ndesndu-si servetul peste gulerul cmsii. M-am uitat n jos. n
Iata mea, pe o IarIurie alb, se aIla un morcov tiat Ielii si o Irunz de salat. Am rmas cu gura
cscat.
Vzndu-mi expresia Ietei, Socrate a nceput s rd, gata s cad de pe scaun, iar Joseph
a trebuit s se sprijine de mas. "Ah," am spus eu, rsuIlnd usurat. "Deci e o glum."
Fr s mai spun ceva, Joseph a luat IarIuriile si s-a ntors cu dou castroane Irumoase
din lemn. n Iiecare castron era cte o replic perIect, n miniatur, a unui munte. Muntele
propriu-zis era o combinatie de cantalup si de pepene galben. Buctele de nuci si de migdale,
sculptate Iiecare n parte, erau bolovanii maronii. Stncile ascutite erau Icute din mere si Ielii
subtiri de brnz. Copacii erau Icuti din rdcini de ptrunjel, Iiecare cioplit ntr-o Iorm
perIect, asa cum sunt arborii bonsai. Iar n vrI era picurat putin iaurt, n chip de zpad. La
poale erau boabe de struguri tiate pe jumtate si cpsuni proaspete, aranajate n cerc.
Am rmas uluit privind peisajul din IarIurie. "Joseph, e prea Irumos. Nu pot s mnnc
asa ceva; as vrea s-i Iac o poz." Dup cum am observat, Socrate ncepuse s mnnce deja,
lund nghitituri mici si mestecnd ncet, dup cum i era obiceiul. Eu am luat muntele cu asalt,
mncnd cu lcomie si aproape c terminasem, cnd Socrate a nceput dintr-odat s nIulece si
el. Mi-am dat seama c m imita.
mi ddeam silinta s iau bucti mai mici, respirnd adnc dup Iiecare, asa cum Icea el,
ns mi se prea Irustrant de ncet.
"Plcerea pe care o obtii tu din actul de a mnca, Dan, se limiteaz la gustul mncrii si la
nevoia de a-ti simti stomacul plin. ns trebuie s nveti s savurezi ntregul proces - Ioamea de
dinainte, pregtirea cu grij a hranei, aranjarea unei mese mbietoare, mestecatul, respiratia,
mirositul, gustatul, nghititul si, n Iinal, senzatia de usurtate si de energizare de dup mas. n
Iinal, te poti bucura de o eliminare complet si usoar a hranei, dup ce a Iost digerat. Cnd vei
acorda atentie tuturor acestor elemente, vei ncepe s apreciezi mncrurile simple; si nu vei mai
avea nevoie de att de mult mncare."
"Ironia deprinderilor tale actuale de a mnca este c, desi ti-e Iric s nu pierzi cumva
vreo mas, totusi nu esti pe deplin constient de hrana pe care o mnnci."
"Nu mi-e Iric s nu pierd vreo mas," l-am contrazis.
"M bucur s aud asta. nseamn c-ti va Ii destul de usor sptmna viitoare. Fiindc
masa asta este ultima ta mas pentru urmtoarele sapte zile." Si astIel, Soc a nceput s-mi descrie
amnuntit n ce const postul puriIicator, pe care aveam s-l ncep imediat. Suc de Iructe diluat
sau ceaiuri de plante erau tot meniul meu.
"Socrate, dar am nevoie de proteine si de Iier, ca s m ajute la vindecarea piciorului; am
nevoie de energie pentru gimnastic." Zadarnic. De data asta Socrate nu mai era deloc rezonabil.
L-am ajutat pe Joseph la cteva treburi, am mai stat de vorb, i-am multumit si am plecat.
mi era Ioame deja. n timp ce ne ntorceam spre campus, Socrate mi-a Icut un rezumat al
regulilor pe care trebuia s le urmez pn cnd corpul meu si va Ii recstigat instinctele naturale.
"n ctiva ani nu vei mai avea nevoie de reguli. Deocamdat, totusi, trebuie s elimini din
dieta ta toate alimentele care contin zahr raIinat, Iin raIinat, carne si ou, de asemenea
droguri cum ar Ii caIeaua, alcoolul, tutunul si orice alt aliment inutil. Mnnc numai alimente
proaspete, neraIinate, neprocesate, Ir aditivi chimici. n general I-ti micul dejun din Iructe
proaspete, eventual cu brnz de vaci sau iaurt. Prnzul, masa ta principal, ar trebui s Iie o
salat de cruditti, cartoIi copti sau nbusiti, eventual niste brnz si pine integral sau cereale
Iierte. Cina ar trebui s constea dintr-o salat de cruditti si cteodat legume nbusite usor.
Adaug la Iiecare mas ct mai multe seminte crude, nesrate, si nuci de tot Ielul."
"Bnuiesc c esti expert si n n()uci, Soc, am bombnit eu.
n drum spre cas, am trecut pe lng bcnie. Eram ct pe ce s intru s cumpr niste
Iursecuri, cnd mi-am amintit c nu mai aveam voie s mnnc Iursecuri de la magazin pentru tot
restul vietii! Iar n urmtoarele sase zile si douzecisitrei de ore urma s nu mai mnnc deloc.
"Socrate, mi-e Ioame."
"N-am zis niciodat c antrenamentul unui lupttor este Iloare la ureche - dar nici nu
nseamn 'la plcinte nainte, la rzboi napoi'."
Treceam prin campus chiar n pauza dintre cursuri, asa nct Sproul Plaza era plin de
lume. M uitam cu jind dup studentele drgute. Socrate m-a prins de brat. "A, s nu uit, Dan.
Dulciurile culinare nu sunt singura plcere pe care va trebui s-o eviti o vreme."
"Oh-oh". M-am oprit, ncremenit. "Trebuie s Iiu sigur c nu te-am nteles gresit. Vrei s
Iii mai explicit, te rog?"
"Sigur c da. Chiar dac ai voie s triesti relatii intime si bazate pe iubire, pn cnd nu
esti suIicient de matur, va trebui s te abtii complet de la preocuparea ta n ceea ce priveste
nevoile tale sexuale. Mai pe sleau: Tine-ti-o n pantaloni."
"Dar, Socrate" am ripostat, ca si cum viata mi-ar Ii Iost n joc, "asta este demodat, puritan,
irational si nesntos. Renuntarea la mncare este una, dar asta e cu totul altceva!" Am nceput
s-i spicuiesc din "FilosoIia Playboy", din Albert Ellis, Robert Rimmer, Jacqueline Susann si
Marchizul de Sade. Am recurs chiar si la 'Reader`s digest' si 'Dear Abby', dar nimic nu prea s-l
nduplece.
A spus: "Nu are nici un rost s-ti mai explic motivele mele; va trebui pur si simplu s-ti
gsesti viitoarele distractii n aerul proaspt, n mncare proaspt, ap proaspat, constient
proaspt si soare."
"Cum e posibil s urmez toate restrictiile pe care mi le ceri?"
"Tine cont de ultimele sIaturi pe care Buddha le-a dat discipolilor si."
"Ce le-a spus?" am ntrebat, n astepatrea ideii salvatoare.
"'Faceti tot ce puteti'." Si cu asta a disprut n multime.
n sptmna care a urmat, ritualurile mele de initiere au nceput s-si intre n drepturi. n
timp ce urechile mi se lungeau de Ioame, Soc mi umplea noptile cu exercitii 'de baz', nvtndu-
m cum s respir mai adnc si mai ncet - cu gura ntredeschis usor si cu limba lipit de cerul
gurii. Eram cam ndrtnic, dar Iceam tot ce puteam, simtindu-m apatic, arznd de nerbdare
s-mi beau (hh) sucul de Iructe diluat si ceaiul de plante, visnd la Iripturi si rulade cu crem. Si
nici mcar nu-mi plceau n mod deosebit Iripturile si ruladele cu crem!
ntr-o bun zi mi-a spus s respir cu abdomenul, altdat s respir cu inima. A nceput s-
mi critice Ielul n care mergeam, Ielul n care vorbeam, Ielul n care mi umblau ochii prin
camer, n timp ce 'mintea mi rtcea prin univers'. Nimic din ce Iceam nu prea s-l
multumeasc.
M corecta iar si iar, uneori cu blndete, alteori cu asprime. "Postura corect este un mod
de a te armoniza cu gravitatia, Dan. Atitudinea corect este un Iel de a te armoniza cu viata." Si
asa mai departe.
n ziua a treia de post mi-a Iost cel mai greu. Eram subred si ameteam; aveam dureri de
cap si respiratia mi era ru mirositoare. "Toate Iac parte din procesul de puriIicare, Dan.
Organismul tu se curt, eliminnd toxinele acumulate." La antrenament nu Iaceam dect s trag
de timp si s m ntind.
De Iapt ncepusem s m simt bine - chiar un pic tantos. Simteam c as Ii putut s
continui. Foamea mi dispruse; tot ce simteam n locul ei era aceast satietate plcut si un
sentiment de usurare. Antrenamentele mi se mbunttiser. M antrenam cu srg, desi aveam
piciorul slbit, simtindu-m relaxat si chiar mai sprinten ca niciodat.
Cnd am nceput s mnnc n a opta zi, cantitti Ioarte mici de Iructe, a trebuit s Iac uz
de toat vointa mea pentru a nu m npusti s m mbuib cu orice aveam voie s mnnc.
Socrate nu tolera nici un Iel de plngeri sau de comentarii. De Iapt, nu vroia s vorbesc
deloc, dect dac era absolut necesar. "Gata cu Ilecreala," mi-a spus; "Ceea ce iese din gura ta
este la Iel de important ca si ceea ce intr." AstIel am devenit capabil s-mi cenzurez comentariile
prostesti, care altdat m Iceau s par un neisprvit. Am nceput s m simt chiar bine, vorbind
mai putin, de ndat ce mi-a intrat n obisnuint. M simteam mai calm ntr-un Iel. Dar dup
cteva sptmni m cam sturasem.
"Socrate, pun pariu pe 1 dolar c te Iac s spui mai mult de dou cuvinte."
Si-a ntins mna, spunnd: "Ai pierdut."
Datorit succeselor mele din trecut la gimnastic, am debordat de entuziasm si ncredere
cam o lun. Dar, curnd dup aceea, mi-am dat seama c, asa cum spusese Socrate, nu avea s Iie
deloc Iloare la ureche.
Principala mea problem era integrarea social cu prietenii. Rick, Sid si cu mine ne-am
dus prietenele la o pizza. Toti, n aIar de mine, au mncat o pizza mare cu crnati. Eu am
comandat o pizza mic vegetarian special, din Iin integral. Ei au but milk-shake sau bere,
eu mi-am sorbit sucul de mere. Dup aceea, ei au vrut s mergem la coIetria Fenton Ice Cream
Parlor. n timp ce ei si mncau nghetatele speciale, cu tot Ielul de ingrediente, eu sugeam o
bucat de gheat. M uitam la ei cu invidie; ei mi rspundeau cu un resentiment vag. Probabil c
i Iceam s se simt vinovati ntr-un Iel. Viata mea social se prbusea sub greutatea canoanelor
pe care le urmam.
n drum spre cas o luam pe ocolite, ca s evit gogoseriile, tarabele cu mncruri si
terasele-restaurante din campus. PoItele si dorintele de tot Ielul ncepeau s m asalteze din ce n
ce mai mult, ns continuam s le tin piept. Dac m-as Ii preschimbat ntr-un gogoman de dragul
unei gogosi, n-as mai Ii Iost n stare s dau ochii cu Socrate.
Totusi, pe msur ce timpul trecea, ncepeam s simt o mpotrivire crescnd. M-am plns
lui Socrate, n ciuda cutturii sale severe. "Soc, nu mai esti deloc amuzant. Ai devenit un btrn
morocnos, ca oricare altul; nici mcar nu mai strlucesti ca un licurici."
M-a scrutat cu privirea. "Gata cu scamatoriile." Asta era - Ir scamatorii, Ir sex, Ir
cipsuri, Ir hamburgheri, Ir acadele, Ir gogosi, Ir distractie, Ir odihn; disciplin ct
ncape.
Ianuarie abia s-a trt; dar Iebruarie a zburat si acum martie era pe sIrsite. Echipa avea s
ncheie sezonul Ir mine.
I-am mrturisit din nou lui Socrate despre Irmntrile mele, dar el nu mi-a oIerit nici o
consolare, nici un sprijin. "Socrate, sunt chiar un cercetas spiritual. Prietenii nu mai vor s ias cu
mine. mi ruinezi viata! Mi-e team c am s devin un btrn uscat si... "
M-a ntrerupt rsul lui. "Dan, dac de deshidratare te temi, pot s te asigur c nevast-
mea m consider chiar zemos."
"Nevasta ta?"
A rs din nou, vzndu-mi expresia socat. Apoi s-a uitat la mine; am crezut c ar Ii vrut
s mai spun ceva. Dar s-a ntors la treaba lui si mi-a spus doar: "F tot ce poti."
"Ei bine, multumesc pentru aceast discutie att de eIervescent." Dar n adncul
suIletului, eram oIensat de Iaptul c o alt persoan - chiar dac era vorba de Socrate - mi dirija
viata.
Cu toate acestea, urmream s respect Iiecare regul cu o rvn acerb, scrsnind din
dinti, pn cnd, ntr-o zi, n timpul antrenamentului, am dat cu ochii de acea asistent medical
seductoare, care mi-a strnit Ianteziile erotice nc de cnd o vzusem la spital, ct am Iost
internat. Urmrea tcut exercitiile noastre acrobatice. Am observat c, aproape imediat, toti cei
aIlati n sala de gimnastic au devenit inspirati de o nou energie, iar eu nu Iceam exceptie.
Pretinznd c eram absorbit de antrenament, trgeam cu ochiul la ea din cnd n cnd.
Pantalonii ei strmti de mtase si bluza care-i lsa spatele dezgolit, mi ddeau concentrarea peste
cap; mintea mi rtcea aiurea, n cutarea unor variante de gimnastic mai exotice. Pentru tot
restul antrenamentului am Iost pe deplin constient de Iaptul c i captasem atentia.
A disprut chiar nainte de terminarea antrenamentului. Am Icut un dus, m-am mbrcat
si am iesit din vestiar. Ea era acolo, n captul scrilor, rezemndu-se provocator de balustrad.
Nici nu-mi mai amintesc cum am urcat ultimele trepte, ca-n zbor.
"Bun, Dan Millman. Eu sunt Valerie. Stii, arti mult mai bine dect atunci cnd te
ngrijeam la spital."
"Sunt mai bine, sor Valerie," am zmbit Istcit. "Si m bucur att de mult c ai avut
grij de mine." A rs si s-a ntins mbietor.
"Dan, mi Iaci si mie o Iavoare, te rog? N-ai vrea s m conduci pn acas? Se ntunec
si un tip ciudat m-a tot urmrit."
Era ct pe ce s-i amintesc c eram deja la nceputul lui aprilie si c soarele apune abia
peste vreo or, dar apoi m-am gndit: "Mare scoIal - e doar un amnunt nensemnat."
Ne-am plimbat, am vorbit si n cele din urm am luat cina mpreun, la ea acas. A
deschis "sticla ei special de vin pentru ocazii speciale". Abia dac mi-am nmuiat buzele, dar
asta a nsemnat nceputul sIrsitului. SIriam, eram nIierbntat mai ceva dect o Iriptur pe
grtar. A Iost chiar un moment n care o voce plpnd m ntreba: "Ce esti, brbat sau
mmlig?" Si o alt voce Iirav i rspundea: "Sunt o mmlig n clduri." n acea noapte m-am
lepdat de orice interdictie pe care o aveam. Am mncat orice mi ddea ea. Am nceput cu o
sup de scoici, apoi salat si Iriptur. Iar la desert am servit cteva portii de Valerie.
n urmtoarele trei zile n-am dormit prea bine, preocupat Iiind de cum am s-i nItisez lui
Socrate crudul adevr. M pregteam pentru tot ce putea Ii mai ru.
n acea sear am intrat n birou si i-am mrturisit tot, Ir s-i cer scuze, apoi am asteptat,
cu rsuIlarea tiat. Socrate a tcut ndelung. n cele din urm a spus: "Am observat c nc n-ai
nvtat s respiri." nainte s-i pot rspunde, si-a ridicat mna. "Dan, eu pot s nteleg de ce ai
alege un cornet de nghetat sau o aventur de-o noapte cu o Iemeie drgut, nclcnd regulile
Cii pe care ti-am artat-o - dar tu poti s ntelegi asta?" A Icut o pauz. "Nu e vorba nici de
laud, nici de repros. Acum ti ntelegi poItele nestvilite care provin din stomac si dintre sale.
Asta e bine. ns ia aminte: Ti-am cerut s Iaci tot ce poti. Asta a Iost chiar tot ce-ai putut?"
Socrate si-a comutat privirea pe "luminos"; si aceast strlucire ptrundea parc prin
mine. "ntoarce-te peste o lun, dar numai dac ai respectat cu strictete regulile. N-ai dect s te
ntlnesti cu aceast tnr, dac vrei; poart-te cu ea cu delicatete si doar dac esti animat de
sentimente sincere, dar indiIerent ce impulsuri ai simti, las-te cluzit de o disciplin
superioar!"
"Asa am s Iac, Socrate; jur c-asa am s Iac! Acum chiar nteleg."
"Nici angajamentele, nici ntelegerea n-au s te Iac vreodat puternic. Angajamentele
presupun sinceritate, iar logica presupune claritate; dar niciuna dintre ele nu ti oIer energia de
care ai nevoie. Las-ti Iuria s-ti Iie si angajamentul si logica. Ne vedem luna viitoare."
Stiam c dac n-as Ii tinut cont de aceste discipline, din nou, aceasta ar Ii nsemnat
sIrsitul prieteniei dintre mine si Socrate. Asadar, mi-am propus, cu mai mult ardoare: "De-
acum nainte nici o Iemeie seductoare, nici o gogoas si nici o Iriptur n-au s mai mi nmoaie
genunchii. Sau mi stpnesc impulsurile sau am s mor."
Valerie m-a sunat n ziua urmtoare. Am simtit toate Iurnicturile obisnuite la auzul vocii
ei, care gemuse n urechea mea nu demult. "Danny, mi-ar place s ne vedem disear. Ai timp?
Oh, bine. Ies de la servici la sapte. Vrei s ne ntlnim la sala de gimnastic? O.K., pe curnd
atunci - pa!"
n seara aceea am invitat-o la ceainria lui Joseph, oIerindu-i suprema salat-surpriz. Am
bgat de seam c Valerie Ilirta cu Joseph. El se purta, ca de obicei, cu cldur, ns n-a dat nici
un semn c ar Ii reactionat la Ilirturile ei.
Mai trziu ne-am ntors la ea acas. Am stat de vorb un timp. M-a servit cu vin, dar i-am
cerut niste suc. M-a mngiat pe pr si m-a srutat usor, murmurndu-mi soapte dulci la ureche.
Am srutat-o si eu cu iubire. Apoi vocea mea interioar s-a auzit tare si clar: "Vino-ti n Iire. Nu
uita ce ti-ai promis."
M-am ridicat, rsuIlnd adnc. Nu avea s Iie deloc usor. S-a ridicat si ea, aranjndu-si
rochia si netezindu-si prul. "Valerie, stii c te consider Ioarte atrgtoare si chiar incitant - ns
sunt implicat n niste, uh, discipline mai speciale, care nu mi ngduie s continui ceea ce tocmai
am nceput. mi place compania ta si vreau s ne mai vedem. Dar de acum nainte te rog s te
gndesti la mine ca la un prieten intim, ca la un iubit care e p-p-preot." Aproape c nu puteam s
rostesc ultimul cuvnt.
A rsuIlat adnc si, aranjndu-si prul din nou, a spus: "Dan, e chiar bine s Iiu cu cineva
care nu e interesat numai de sex."
"Excelent," am spus ncurajat, "mi pare bine s aud c te simti astIel, Iiindc stiu c
putem mprtsi multe alte lucruri n aIar de pat."
"S-a uitat la ceas. "Oh, ia te uit cum trece timpul - si mine plec la servici dimineat
devreme, asa c noapte bun, Dan. Multumesc pentru cin. A Iost minunat."
Am sunat-o a doua zi, dar era ocupat. Am sunat-o si n ziua urmtoare si, n sIrsit, am
gsit-o. "Am s Iiu Ioarte ocupat sptmnile urmtoare cu examenele de asistent medical."
Am vzut-o dup o sptmn, cnd a aprut la sIrsitul antrenamentului, ca s se
ntlneasc cu Scott, un coleg de echip. Amndoi au trecut pe lng mine, n timp ce urcam
scrile - att de aproape, nct puteam s-i simt parIumul. A dat din cap politicos si m-a salutat.
Scott s-a ntors ctre mine si mi-a Icut smechereste cu ochiul. Nu credeam c o astIel de
privire poate s doar att de mult.
Cu o Ioame disperat, pe care cred c nici o salat de cruditti n-ar Ii putut s mi-o
satisIac, m-am pomenit c m opresc n Iata primului Iast-Iood care mi-a aprut n cale.
Adulmecam hamburgerii care sIriau, unsi cu un sos special. Mi-am amintit de vremurile bune,
cnd mncam hamburgeri cu salat si rosii - mpreun cu prietenii. Am intrat nucit, Ir s m
gndesc, m-am dus direct la Iemeia de la tejghea si m-am auzit spunnd: "Un cheeseburger
dublu, v rog."
L-am luat si m-am asezat, tinndu-l n mn, apoi am muscat o bucat urias. Brusc mi-
am dat seama ce eram s Iac; alegeam ntre Socrate si un cheeseburger. L-am scuipat, l-am
aruncat Iurios la gunoi si am plecat. Gata, m eliberasem de sclavia impulsurilor haotice.
n seara aceea a nceput s se ntrezreasc o und de respect de sine si un sentiment de
Iort interioar. Stiam c mi va Ii mai usor dup aceea.
Au nceput s apar mici schimbri n viata mea. nc de cnd eram copil, suIerisem de
tot Ielul de simptome minore, de exemplu noaptea mi curgea nasul, cnd era mai rcoare, aveam
dureri de cap, dureri de stomac si schimbri bruste de dispozitie, pe care le consideram normale si
inevitabile. Dar acum dispruser toate.
Resimteam n mod constant o stare de lejeritate si o energie care radia n jurul meu. Poate
c asta era cauza pentru care erau destule Iemei care Ilirtau cu mine, iar copiii si cteii se gudurau
pe lng mine, cutnd joac. Ctiva dintre colegii mei de echip au nceput s-mi cear sIaturi n
legtur cu probleme personale. Nu mai eram deloc o brcut pe o mare Iurtunoas, ba chiar m
simteam neclintit, precum Stnca Gibralatarului.
I-am spus lui Socrate despre experientele trite. El a ncuviintat. "Nivelul energiei tale
este n crestere. Oameni, animale, si chiar obiecte, sunt atrase si Iermecate de prezenta acestui
cmp de energie. Cam asa se petrec lucrurile."
"Regulile Casei?" am ntrebat.
"Regulile Casei." Apoi a adugat: "Pe de alt parte, e cam devreme s te Ieliciti singur.
Ca s-ti pstrezi simtul perspectivei, ar Ii bine s te compari cu mine. Atunci ti va Ii limpede c
abia ai absolvit grdinita."
Scoala se terminase anul acela aproape Ir s-mi dau seama. Examenele au trecut Ir
btaie de cap; studiile, care ntotdeauna preau s Iie o piatr de ncercare pentru mine,
deveniser precum o banal pietricic ce te scie n pantoI. Echipa a plecat ntr-o scurt vacant,
apoi s-a ntors pentru antrenamentele de var. Eu ncepeam s merg Ir baston si chiar Iceam
ncercri de alergare Ioarte usoar, de cteva ori pe sptmn. Am continuat s-mi Iortez corpul
pn la limita durerii, a disciplinei si a rbdrii si, bine-nteles, continuam s Iac tot ce puteam s
respect regulile de alimentatie corect, de miscare corect, de respiratie corect - dar tot ce
puteam eu nu era nc destul.
Socrate a nceput s-si mreasc pretentiile n privinta mea. "Acum, Iiindc energia ta se
acumuleaz, poti s ncepi s te antrenezi n adevratul sens al cuvntului."
Ajunsesem, prin practic, s respir att de ncet, nct o singur respiratie complet mi
lua un minut ntreg. Combinat cu o concentrare intens si cu controlul anumitor grupe de muschi,
acest exercitiu de respiratie mi nclzea corpul ca o saun si mi permitea s m simt conIortabil,
indiIerent de temperatur.
Eram ncntat s observ c mi dezvoltasem aceeasi putere pe care Soc o maniIestase n
noaptea n care ne-am ntlnit. ncepeam s cred, pentru prima oar, c poate, doar poate, as Ii
putut s m ridic la nltimea lui. Nu m mai simteam n plus, ci chiar superior Iat de prietenii
mei. Cnd un amic mi se plngea de vreo boal sau de alte probleme despre care stiam c pot Ii
remediate doar prin simpla alimentatie corect, i spuneam ce nvtasem despre responsabilitate si
disciplin.
Entuziasmat de aceast nou ncredere n mine nsumi, m-am dus ntr-o sear la
benzinrie, Iiind Ierm convins c aveam s aIlu niscaiva secrete vechi si ezoterice de prin India,
Tibet sau China. Dar n loc de asta, imediat ce am psit pe us, mi-a Iost nmnat un mop si mi s-
a spus s curt baia. "F toaletele alea s strluceasc." n sptmnile care au urmat am Icut
attea munci de rutin prin benzinrie, nct n-am mai avut timp pentru exercitiile mele
importante. Cram cauciucuri cte-o or, duceam gunoiul. Apoi mturam garajul si strngeam
sculele. Nu-mi nchipuisem niciodat c as Ii putut s ajung s m plictisesc vreodat pe lng
Socrate.
n tot acest timp el avea niste pretentii imposibile. mi acorda cinci minute s Iac o treab
de o jumtate de or, apoi m certa cu asprime dac nu terminam totul la timp. Era nederept,
irational si chiar jignitor. Si, cnd m cuIundam mai adnc n aceast stare jalnic de lehamite,
Socrate intra n garaj ca s-mi spun c am lsat mizerie pe dusumeaua din baie.
"Dar a Iost cineva la baie, dup ce am terminat eu," i-am spus.
"Fr scuze," a spus, adugnd: "Du-te si arunc gunoiul!"
Eram att de Iurios, nct am apucat coada mturii ca pe mnerul unei sbii. Si am simtit
un calm de gheat. "Abia am aruncat gunoiul, Socrate, acum cinci minute. Nu-ti aduci aminte,
btrne, sau te-ai ramolit?"
A zmbit larg. "M reIer la gunoiul asta, ntIleat!" S-a btut cu palma peste Irunte,
Icndu-mi cu ochiul. Mtura a czut zngnind pe podea.
n alt sear, cnd mturam n garaj, Socrate m-a chemat n birou. M-am asezat mbuInat,
n asteptarea altor ordine. "Dan, tot n-ai nvtat s respiri n mod natural. Ai Iost indolent, asa
nct trebuie s te concentrezi mai bine."
Asta era pictura care umplea paharul. Am tipat la el: "Tu ai Iost cel indolent - eu ti-am
Icut toata treaba!"
A tcut si pot s spun c am zrit o umbr de durere n ochii lui. Mi-a spus cu blndete:
"Dan, nu se cuvine s tipi asa la proIesorul tu."
Mi-am amintit din nou c, de Iapt, scopul insultelor sale a Iost ntotdeauna s-mi arate
propria turbulent mental si emotional, s-mi transIorme Iuria n actiune si s m ajute s
perseverez. nainte s-mi pot cere scuze, a spus: "Dan, cel mai bine-ar Ii s pleci si s nu te
ntorci pn cnd n-ai s nveti s te porti Irumos - si pn cnd n-ai s nveti s respiri cum
trebuie. Poate c o absent ti va prinde bine."
Am iesit posomort, cu privirea n jos. Mergnd spre cas, m gndeam la ct de rbdtor
Iusese cu toate iesirile, smiorcielile si ntrebrile mele. Toate cererile lui erau doar ca s-mi Iie
mie de Iolos. Am jurat s nu mai tip niciodat la el de suprare.
Singur, am urmrit din rsputeri s-mi corectez obisnuintele de a respira tensionat, dar se
prea c era din ce n ce mai greu. Dac respiram adnc, uitam s-mi tin limba n cerul gurii; n
caz c mi aminteam de asta, m cocosam. Eram exasperat.
n culmea Irustrrii, m-am ntors la benzinrie s-l vd pe Soc si s-i cer sIatul. L-am gsit
mesterind n garaj. S-a uitat o clip la mine si mi-a spus: "Pleac!" nIuriat si rnit, am plecat
schioptnd, Ir s mai spun nimic. I-am auzit vocea n spatele meu: "Si dup ce nveti s
respiri, ocup-te putin si de simtul umorului." Rsul lui m-a urmrit aproape tot drumul.
Cnd am ajuns la treptele din Iata casei, m-am asezat pe jos, cu privirea n gol, spre
biserica de peste drum. mi spuneam: "Am s renunt la antrenamentul sta imposibil." Cu toate
astea, nu credeam nici o iot din ce spuneam. Asa c mi-am mncat salatele n continuare,
evitnd orice tentatie; si mi-am dat silinta s-mi educ respiratia.
Era aproape de mijlocul verii cnd mi-am amintit ntr-o bun zi de ceainria lui Joseph.
nainte, ziua eram ocupat cu antremantele, iar noaptea eram la benzinrie, asa c nu aveam timp
s-l vizitez. Acum m gndeam cu amrciune c noptile eram complet liber. M-am dus la
ceainrie chiar la ora nchiderii. nuntru nu era nici un client; l-am gsit pe Joseph n buctrie,
lustruind cu drag niste vase Iine de portelan.
Eram att de diIeriti, eu si Joseph. Eu eram scund, musculos, atletic, tuns scurt si proaspt
brbierit; Joseph era nalt, subtirel, cu o alur chiar Iragil, cu o barb moale, blond si
crliontat. Eu m miscam si vorbeam repede; el era Ioarte meticulos n tot ceea Icea. n ciuda
diIerentelor dintre noi sau poate tocmai de aceea, mi era simpatic.
Am vorbit pn trziu, timp n care l-am ajutat s aseze scaunele unul peste altul si s
mture podeaua. Chiar si n timp ce vorbeam, m concentram ct puteam de bine asupra
respiratiei, ceea ce m-a Iacut s scap o IarIurie si s m mpiedic de covor.
"Joseph" l-am ntrebat, "Chiar te-a pus Socrate s alergi cte 150 de km?"
"Nu, Dan," a rs el. "Temperamentul meu nu e tocmai potrivit pentru perIormante atletice.
Nu ti-a spus Soc? Am Iost buctarul si valetul su ani la rnd."
"Nu, nu mi-a pomenit niciodat de asta. Dar ce vrei s spui cu Iaptul c ai Iost valetul lui
ani la rnd? Nu cred c ai mai mult de 28-29 de ani."
Joseph a zmbit larg. "Sunt ceva mai btrn de-att - am 52 de ani."
"Vorbesti serios?"
A ncuviintat din cap. Fr ndoial c era ceva cu toate disciplinile astea.
"Dar dac nu ti-ai dezvoltat prea mult conditia Iizic, atunci ce-ai Icut? Care era
antrenamentul tu?"
"Dan, eu eram un tnr Ioarte irascibil si egocentrist. Avnd pretentii extrem de riguroase
de la mine n timpul serviciilor pe care i le Iceam, mi-a artat cum s m druiesc cu Iericire
adevrat si cu iubire."
"Si ce alt loc mai bun unde s nveti cum s-i servesti pe altii," am spus, "dect o statie de
benzin!"
Zmbind, Joseph a spus: "N-a lucrat ntotdeauna la benzinrie, s stii. Viata lui a Iost
extraordinar de neobisnuit si variat."
"Povesteste-mi si mie!" l-am rugat nerbdtor.
"Socrate nu ti-a spus nimic despre trecutul lui?"
"Nu, i place s-l pstreze secret. Nici mcar nu stiu unde locuieste."
"Nu m surprinde. Atunci, mai bine am s-l pstrez si eu secret, pn cnd va binevoi el
ca tu s-l aIli."
Ascunzndu-mi dezamgirea, l-am ntrebat: "Si tu i-ai spus Socrate? Pare o coincident
putin probabil."
"Nu, dar noul su nume, ca si noul su discipol, are spirit," a zmbit el.
"Ai spus c avea anumite cerinte riguroase n privinta ta."
"Da, Ioarte aspre. Nimic din ce Iceam nu era destul de bun - si dac aveam un singur
gnd negativ, se prea c-si ddea seama ntotdeauna si m ddea aIar sptmni ntregi."
"Fiindc veni vorba, s-ar putea s nu-l mai pot vedea vreodat."
"Oh, de ce?"
"Mi-a spus s nu mai vin pn cnd n-am s pot respira corect - relaxat si natural. Am
ncercat, dar pur si simplu nu pot."
"A, asta era," a spus, lsndu-si mtura deoparte. A venit la mine si si-a asezat o mn pe
plexul meu solar si cealalt pe pieptul meu. "Acum respir," mi-a spus.
Am nceput s respir adnc, asa cum m nvtase Socrate. "Nu, nu te sIorta asa." Dup
cteva minute am nceput s am o senzatie plcut n abdomen si n piept. Acestea erau calde
nuntru, relaxate si deschise. Brusc am nceput s plng ca un copil, din cale-aIar de Iericit, Ir
s stiu de ce. n momentul acela respiram complet Ir eIort; m simteam ca si cum as Ii Iost
respirat. Ce ncntare sublim, m gndeam. "Cine mai are nevoie s mearg la Iilme ca s se
distreze?" Eram att de emotionat, c abia puteam s m stpnesc! Dar dup aceea am simtit c
respiratia ncepea s mi se ncordeze din nou.
"Joseph, am pierdut-o!"
"Nu te ngrijora, Dan. Trebuie doar s te relaxezi un pic. Te-am ajutat cu asta. Acum stii
ce nseamn s respiri natural. Pentru a stabiliza aceast stare trebuie s te lasi n voia respiratiei
naturale, din ce n ce mai mult, pn cnd ncepi s-o simti ca pe ceva normal. S-ti controlezi
respiratia nseamn s desIaci toate acele noduri emotionale, iar cnd vei reusi asta, vei descoperi
un nou tip de Iericire corporal."
"Joseph," am spus mbrtisndu-l, "nu stiu cum ai Icut ce-ai Icut, dar ti multumesc - ti
multumesc att de mult."
Pe buze i-a nIlorit din nou acel zmbet, care m nvluia plin de cldur, si, punndu-si
mtura la loc, a spus: "Transmite-i salutrile mele lui ... Socrate."
Respiratia nu mi s-a mbunttit chiar peste noapte. Exersam n continuare, cu rvn. Dar
ntr-o dup-amiaz, dup un antrenament matinal la sala de gimnastic, unde am mpins greutti
cu piciorul - care mi se vindeca din ce n ce mai bine - mergnd spre cas, am observat c, Ir s
depun nici un eIort, respiratia mea era complet natural - aproape la Iel cum am simtit-o atunci, n
prezenta lui Joseph.
n noaptea aceea, m-am npustit n birou, gata s-l delectez pe Socrate cu succesul pe
care-l obtinusem si s-mi cer scuze pentru purtarea mea. M privea ca si cum m-ar Ii asteptat.
Dup ce m-am nItisat n birou, Icnd o alunecare usoar, ca la patinaj, si ateriznd cu o
reverent, el mi-a spus calm: "Bine, hai s continum," - ca si cum abia m-as Ii ntors de la baie,
si nu dup sase sptmni de antrenament intens!
"N-ai nimic altceva s-mi spui, Soc? Nu tu 'Bravo, biete,' nu tu 'Merge, merge'?"
"Nu exist nici laud, nici repros pe calea pe care ai ales-o. Lauda si reprosul sunt Iorme
de manipulare care nu se mai aplic n cazul tu."
Am dat din cap a exasperare, apoi am zmbit cam Iortat. Desi aveam de gnd s-mi dau
silinta s Iiu ct mai respectuos, m-am simtit rnit de indiIerenta lui. Dar cel putin m primise
napoi.
Cnd nu curtam toalete, nvtam exercitii noi si din ce n ce mai Irustrante, precum
meditatia asupra unui sunet interior, pn cnd puteam s aud diIerite sunete odat. ntr-o noapte,
n timp ce practicam acest exercitiu, m-am simtit cuIundat ntr-o stare de pace si relaxare pe care
n-o mai trisem niciodat pn atunci. Pentru o perioad de timp - nu stiu ct - m-am simtit ca si
cum as Ii Iost n aIara corpului. Aceasta a Iost prima dat cnd propriul meu eIort si propria
energie au generat o experient paranormal; n-am mai avut nevoie s-si apese Soc degetele pe
Iruntea mea.
Entuziasmat, i-am povestit despre asta. n loc s m Ielicite, mi-a spus: "Dan, nu te lsa
distras de aceste experiente. Ptrunde dincolo de viziuni si de sunete si descoper lectiile care se
ascund n spatele lor. Ele sunt niste semne de transIormare, dar dac nu treci dincolo de ele, nu
vei ajunge niciodat nicieri.
"Dac doresti o experient, du-te s vezi un Iilm; e mai usor dect yoga. Si, dac vrei, n-ai
dect s meditezi toat ziua; auzi sunete si vezi lumini, sau chiar vezi sunete si auzi lumini. Dar
tot tembel ai s rmi dac te lasi prins n capcana acestor experiente. Las-le s treac! Ti-am
sugerat s devii vegetarian, nu s vegetezi."
Frustrat, i-am spus: "Nu Iac dect s 'experimentez', dup cum spui tu, pentru c asa mi-ai
spus s Iac!"
Socrate s-a uitat la mine oarecum surprins. "Ar trebui s-ti spun chiar tot?"
Eram gata s-mi ies din Iire, ns m-am pomenit rznd. A rs si el, artnd spre mine.
"Dan, tocmai ai experimentat o minunat transIormare alchimic. Ai transmutat Iuria n rs. Asta
nseamn c nivelul energiei tale este mult mai nalt dect nainte. Barierele se nruie. Poate c
pn la urm progresezi, ctusi de putin." nc mai chicoteam amndoi cnd mi-a pus mopul n
mn.
n noaptea urmtoare, pentru prima dat, Socrate n-a scos nici un cuvnt despre purtarea
mea. Am nteles mesajul: din momentul acela mi revenea rspunderea de a-mi supraveghea
singur comportamentul. Atunci am realizat ct blndete era de Iapt n toate criticile sale.
Aproape c le simteam lipsa.
Nu Iusesem constient de acest Iapt si n-am realizat dect peste cteva luni, dar n seara
aceea Socrate a ncetat s-mi mai Iie 'printe' si a nceput s-mi Iie doar prieten.
M-am hotrt s-i Iac o vizit lui Joseph si s-i povestesc ce s-a petrecut. n timp ce
mergeam pe Shattuck, cteva masini de pompieri au trecut pe lng mine cu sirenele urlnd. Nu
mi-am dat seama de nimic pn cnd n-am ajuns n apropiere de ceainrie si am vzut cerul
portocaliu. Am luat-o la Iug.
Cnd am ajuns, multimea se mprstia deja. Joseph abia ajunsese si el si privea uluit la
ceainria lui prjolit si distrus. Nu eram dect la vreo douzeci de metri de el, cnd i-am auzit
strigtul de durere si l-am vzut cznd ncet n genunchi si izbucnind n lacrimi. Apoi a srit n
picioare cu un urlet de Iurie; dup aceea s-a relaxat. M-a vzut. "Dan! Ce bine-mi pare s te
revd." Fata i era senin.
Pompierul seI a venit la el si i-a spus c Iocul ncepuse probabil de la curttoria de
alturi. "Multumesc," i-a spus Joseph.
"Oh, Joseph, mi pare att de ru." Apoi n-am putut s-mi retin curiozitatea: "Joseph, te-
am vzut acum un minut. Erai Ioarte suprat."
A zmbit. "Da, am Iost Ioarte suprat, dar am lsat suprarea s treac." Mi-am amintit de
cuvintele lui Soc: "Las-o s curg si apoi las-o s treac." Pn acum era doar o idee dragut, dar
aici, n Iata ruinelor nnegrite si ude ale Irumoasei sale ceainrii, acest lupttor Iirav a dat dovad
de o stpnire complet a emotiilor sale.
"Era un loc att de Irumos, Joseph," am oItat, dnd din cap.
"Da," a rspuns el nostalgic, "nu-i asa?"
Dintr-un motiv sau altul, calmul lui ncepea s m enerveze. "Nu mai esti suprat chiar
deloc?"
S-a uitat la mine impasibil si mi-a spus: "Stiu o poveste care s-ar putea s-ti plac, Dan.
Vrei s-o auzi?"
"Da, bine."
ntr-un stuc de pescari din Japonia, tria o Iemeie tnr, nemritat, care a nscut un copil.
Printii si s-au simtit jigniti si au ntrebat-o cine este tatl. De team, ea a reIuzat s le spun.
Pescarul pe care l iubea i spusese, n tain, c va pleca s-si caute norocul si apoi se va ntoarce
s o ia de nevast. Printii ei au insistat. Disperat, Iemeia le-a spus c tatl este Hakuin, un
clugr care tria sus pe deal.
OIensati, printii au luat Ietita si s-au dus si au btut la usa acestuia pn cnd a deschis si
i-au dat copilul, spunnd: "Acest copil este al tu; trebuie s ai grij de el!"
"Chiar asa?" a spus Hakuin, lund copilul n brate, spunndu-le la revedere printilor
Iemeii.
A trecut un an si tatl adevrat s-a ntors s o ia pe Iemeie de nevast. S-au dus dendat la
Hakuin s-l implore s le napoieze Ietita. "Trebuie s ne luam Ietita napoi," au spus ei.
"Chiar asa?" a rspuns Hakuin, dndu-le copilul napoi.
Joseph a zmbit, n asteptarea reactiei mele.
"E o poveste interesant, Joseph, dar nu nteleg de ce mi-o spui acum. Ceainria ta tocmai
a Iost Icut scrum!"
"Chiar asa?" a spus el. Apoi am rs amandoi, iar eu am dat din cap a resemnare.
"Joesph, esti la Iel de aiurit ca Socrate."
"Oh, ti multumesc, Dan - iar tu esti suprat ct pentru noi amndoi. Totusi, s nu-ti Iaci
griji din cauza mea; eram pregtit pentru o schimbare. Probabil am s m mut curnd n sud - sau
n nord. Nu conteaz."
"Bine, dar s nu pleci Ir s-ti iei rmas bun."
"Rmas bun, atunci," mi-a spus si m-a mbrtisat cu atta cldur, c am Iost rscolit de
emotie. "Am s plec chiar mine."
"Nu-ti iei rmas bun de la Socrate?"
A izbucnit n rs, spunnd: "Socrate si eu ne spunem Ioarte rar salut sau la revedere. O s
ntelegi tu mai trziu." Si cu asta ne-am desprtit. Era ultima dat cnd l vedeam pe Joseph.
Era pe la 3 dimineata n acea vineri, cnd am trecut pe lng orologiul din Shattock si
apoi prin centru, n drum spre benzinrie. Eram mai constient ca niciodat de ct de mult mai
aveam nc de nvtat.
Am intrat n birou vorbind. "Socrate, asear ceainria lui Joseph a ars din temelii."
"Ciudat," a spus el, "De la ce-a ars, de la ceai?" i ardea de glum! "E careva rnit?" a
ntrebat, Ir s par prea aIectat.
"Nu, din cte stiu. M-ai auzit bine, nu esti necjit nici mcar un pic?"
"Joseph era suprat cnd ai vorbit cu el?"
"Pi, ....nu."
"Foarte bine atunci." Si cu asta subiectul era ncheiat.
Apoi, spre stupoarea mea, Socrate a scos un pachet de tigri si si-a aprins una. "Fiindc
veni vorba de Ium," a spus, "Ti-am mentionat vreodat c nimic nu se compar cu un obicei
prost?"
Nu-mi venea s-mi cred ochilor si urechilor. Nu poate Ii adevrat, mi spuneam.
"Nu, nu mi-ai spus si m-am strduit din rsputeri s-mi schimb proastele obiceiuri, asa
cum mi-ai recomandat tu."
"Vezi, asta a Iost ca s-ti ntresti vointa si ca s-ti remprosptezi instinctele. Si se poate
spune c obiceiul n sine - orice ritual din acesta inconstient, care creeaz dependent - este
negativ. ns activittile speciIice - Iumatul, butul, consumul de droguri, de dulciuri sau
Iormularea de ntrebri prostesti - sunt rele si bune; Iiecare actiune si are pretul ei, precum si
plcerile ei. Dac stii s recunosti ambele Iatete ale medaliei, devii obiectiv si responsabil Iat de
actiunile tale. Si numai atunci poti s Iaci alegerea liber a lupttorului - s actionezi sau s nu
actionezi."
"Este o vorb: 'Cnd te asezi, asaz-te; cnd te ridici, ridic-te; indiIerent ce Iaci, nu
sovi'. Odat ce ai Icut alegerea, urmeaz-o din tot suIletul. Nu Ii ca evanghelistul care se gndea
la rugciune cnd Icea dragoste cu sotia lui si se gndea la momentele cnd Iacea dragoste cu
sotia lui cnd se ruga."
Am rs, imaginndu-mi scena, n timp ce Socrate Icea rotocoale de Ium perIecte.
"E mai bine s Iaci o greseal cu toat Iorta Iiintei tale, dect s eviti grijuliu greselile, cu
un spirit sovitor. Responsabilitate nseamn s recunosti att plcerea, ct si pretul ei, s Iaci o
alegere bazat pe aceast recunoastere, iar apoi s triesti cu acea alegere, Ir s-ti pese."
"Sun att de 'sau totul sau nimic'. Ce-ai zice de putin moderatie?"
"Moderatie?" A srit pe birou si arta ca un evanghelist predicnd. "Moderatie? Moderatia
nseamn mediocritate, Iric si conIuzie deghizat. Este nseltoria rezonabil a diavolului. Este
compromisul ezitant care nu Iace pe nimeni Iericit. Moderatia este pentru cei ntngi, pentru cei
care se scuz mereu, pentru toti cei din lumea asta care stau ca viteii la poart nou, de Iric s
intre. Este pentru cei crora le e Iric s rd sau s plng, pentru cei crora le e Iric s triasc
sau s moar. Moderatia" - si a tras adnc aer n piept, gata pentru sentinta Iinal - "nu este dect
un ceai cldut, licoarea diavolului nsusi!"
Rznd, i-am spus: "Predicile tale vin ca leul si se duc ca mielul, Soc. Trebuie s mai
exersezi."
A dat din umeri, cobornd de pe birou. "Totdeauna mi spuneau asta la seminar." Nu
stiam dac glumeau sau nu. "Soc, eu tot cred ca Iumatul este dezgusttor."
"Tot nu mi-ai prins mesajul? Fumatul nu este dezgusttor; obiceiul este. As putea s
Iumez o tigar ntr-o zi, apoi s nu mai Iumez sase luni; as putea s m multumesc cu o tigar pe
zi sau pe sptmn, Ir vreo nevoie stringent de a mai lua una. Si atunci cnd Iumez, nu pot s
pretind c plmnii mei nu vor plti un pret pentru asta; actionez n mod corespunztor dup
aceea, pentru a contracara eIectele negative."
"Pur si simplu nu mi-am imaginat vreodat un lupttor care s Iumeze."
SuIla rotocoalele de Ium chiar n nasul meu. "N-am aIirmat niciodat c un lupttor se
comport ntr-un Iel pe care tu l consideri perIect, nici c toti lupttorii actioneaz ca mine. ns,
vezi tu, cu totii respectm Regulile Casei."
"Asa c, indiIerent dac purtarea mea se conIormeaz sau nu cu noile tale standarde, ar
trebui s-ti Iie Ioarte clar c eu am ajuns s-mi stpnesc toate impulsurile, toate modurile de
comportament. Eu nu am obiceiuri; actiunile mele sunt constiente, intentionate si complete."
Socrate si-a stins tigara, zmbindu-mi. "Ai devenit prea scliIosit, cu toat mndria ta si cu
toate disciplinele tale superioare. E timpul s srbtorim un pic."
Atunci Socrate a scos o sticl de gin de sub birou. Am rmas cu gura cscat, dnd din
cap. Mi-a pus de but gin amestecat cu soda pop.
"Soda pop?" am ntrebat.
"N-avem dect suc de Iructe pe-aici, si nu-mi spune mie 'pop'", a rspuns, aducndu-mi
aminte de cuvintele pe care mi le adresase cu att de mult timp n urm. Si acum ia uite, mi d s
beau bere de gin amestecat cu ghimbir, iar el bea doar gin.
"Asa c," a spus, dnd ginul pe gt, "E timpul sa ne distrm ct poItim."
"mi place entuziasmul tu, Soc, dar luni am un antrenament greu."
"Ia-ti geaca, biete, si vino cu mine." Si m-am dus.
Singurul lucru pe care mi-l amintesc clar este c era ntr-o smbt sear n San
Francisco; am nceput devreme si nu ne-am oprit deloc. Seara aceea a Iost o nvlmseal de
lumini tulburi, ciocnit de pahare si rsete.
mi amintesc doar dimineata de duminic. Era n jur de cinci. Capul mi bubuia. Mergeam
pe Mission, traversnd Fourth Street. Abia puteam s vd plcutele cu numele strzilor, prin ceata
deas de dimineat. Brusc, Soc s-a oprit si a nceput s adulmece parc ceva n ceat. M-am
ciocnit de el, mpleticindu-m si chicotind, apoi m-am trezit dintr-odat; ceva nu era n regul. O
Iorm mare si ntunecat se ivea din ceat. Visul meu vechi, aproape uitat, mi-a trecut Iulgertor
prin minte, dar a disprut de ndat ce am vzut Icndu-si aparitia nc o umbr, apoi a treia:
erau trei brbati. Doi dintre ei - nalti, vnjosi, ncordati - ne-au blocat drumul. Al treilea s-a
apropiat de noi si a scos un pumnal din haina de piele ponosit. mi simteam pulsul zvcnind n
tmple.
"D-mi banii," mi-a poruncit.
Fr s gndesc limpede, am Icut un pas spre el, ntinznd mna spre portoIel, apoi m-
am mpiedicat.
El a tresrit si a srit la mine, mnuind cutitul. Socrate, miscndu-se mai repede dect l
vzusem vreodat, l-a prins de ncheietur, l-a rsucit si l-a aruncat n strad, chiar n momentul
n care un alt bandit se arunca spre mine. N-a reusit s m ating; Socrate i-a pus piedic, cu o
miscare agil, n spatele picioarelor. Nici n-a apucat bine cel de-al treilea atacator s Iac vreo
miscare, c Soc a tbrt asupra lui, l-a prins de ncheietur si l-a rsucit, doborndu-l dintr-o
singur miscare a bratului. S-a asezat deasupra lui si i-a spus: "Nu crezi c s-ar cuveni s respecti
non-violenta?"
Unul dintre brbati a dat s se ridice, dar Socrate a scos un strigt puternic si acesta a
czut napoi. ntre timp, seIul lor s-a ridicat din strad, si-a recuperat cutitul si s-a ndreptat
schioptnd Iurios spre Socrate. Socrate s-a ridicat, l-a apucat pe cel pe care se asezase si l-a
aruncat spre cel cu cutitul, strignd "Prinde!" S-au prbusit amndoi pe asIalt; apoi, cu o Iurie
slbatic, s-au npustit toti trei spre noi, urlnd, ntr-un ultim asalt disperat.
n minutele care au urmat a Iost o nvlmseal. mi amintesc c Socrate m-a mpins si am
czut. Apoi s-a lsat linistea, cu exceptia unui geamt. Socrate s-a ridicat n picioare drept, apoi
si-a scuturat bratele n voie si a rsuIlat adnc. A aruncat cutitele n canal. Apoi s-a ntors ctre
mine.
"Ai ptit ceva?"
"Nu, doar capul..."
"Te-a lovit?"
"Cred c e doar alcoolul. Ce s-a petrecut?"
S-a ntors ctre cei trei brbati, ntinsi pe caldarm, s-a asezat n genunchi si le-a luat
pulsul. I-a ntors, aproape cu delicatete, si le-a dat cteva palme usoare, ca s vad dac erau
cumva rniti. Abia atunci mi-am dat seama c Icea tot ce putea ca s-i vindece! "Cheam
ambulanta politiei," mi-a spus, ntorcndu-se ctre mine. Am alergat la o cabin si am dat teleIon.
Apoi am plecat, grbindu-ne ctre statia de autobuz. M-am uitat la Socrate. Avea ochii
nlcrimati si, pentru prima dat de cnd l cunosteam, arta palid si Ioarte obosit.
n drum spre cas, n autobuz, am vorbit Ioarte putin. Asta mi convenea, Iiindc vorbele
ar Ii durut prea tare. Cnd autobuzul s-a oprit la Shattuck, Socrate a cobort si mi-a spus: "Te
invit la mine la birou miercurea viitoare, la un phrel..." A zmbit, vzndu-m cum m strmb,
apoi a continuat,"... de ceai de plante."
Am cobort la cteva case de blocul unde locuiam. Capul mi era gata s explodeze. M
simteam ca si cum am Ii pierdut lupta, iar ei nc se mai bteau n capul meu. Am urmrit s-mi
tin ochii nchisi ct mai mult posibil, n timp ce m apropiam de cas. "Deci asa se simte un
vampir," m gndeam. "Lumina soarelui poate s-l ucid."
Petrecerea noastr, necat n abur de alcool, m-a nvtat dou lucruri: primul, am avut
nevoie s m simt mai liber si s-o las mai moale; al doilea, am luat o hotrre responsabil - gata
cu butura; nu merit pretul. Dincolo de asta, plcerea buturii nu nsemna nimic Iat de starea de
ncntare de care ncepeam s m bucur.
n lunea care a urmat, antrenamentul de gimnastic, cel mai reusit dup multe luni, m-a Icut s
Iiu chiar mai motivat s devin din nou ntreg, att Iizic, ct si spiritual. Piciorul mi se vindeca mai
repede dect as Ii avut dreptul s m astept; Iusesem luat sub aripa unui om extraordinar.
n drum spre cas, eram att de coplesit de recunostint, nct, atunci cnd am ajuns, am
ngenuncheat n Iata blocului si am atins pmntul cu Iruntea. Lund o mn de pmnt, m-am
uitat cu drag la Irunzele de smarald care Iremtau n btaia vntului. Pentru cteva clipe
pretioase, am simtit c m topesc ncet n pmnt, devenind una cu el. Apoi, pentru prima dat de
cnd eram copilas, am simtit o prezent nedeslusit, dttoare de viat.
Apoi, mintea mea analitic a dat buzna, comentnd: "Aha, deci aceasta este o experient
mistic spontan," si vraja s-a rupt. M-am ntors la conditia mea pmnteasc - eram din nou un
om obisnuit, care sttea sub un ulm tinnd n mn niste pmnt. Am intrat n cas cuprins de o
euIorie relaxant, am citit o vreme si am adormit.
Marti a Iost o zi linistit - era linistea dinaintea Iurtunii.
Miercuri dimineat m-am cuIundat n vltoarea cursurilor. Sentimentele de senintate, pe
care le credeam permanente, au Icut loc curnd unor griji ascunse si unor poIte mai vechi. Dup
toat srguinta mea de a respecta disciplina, eram proIund dezamgit. Apoi s-a petrecut ceva nou:
am simtit trezindu-se o ntelepciune intuitiv ptrunztoare, care putea Ii astIel exprimat n
cuvinte: "Vechile poIte vor continua s apar, poate chiar ani la rnd. ns nu poItele conteaz;
doar actiunile conteaz. Persevereaz ca un adevrat lupttor."
La nceput am crezut c mintea mi juca Ieste. Dar nu era un gnd, nu era o voce; era un
sentiment-certitudine. Simteam ca si cum Socrate ar Ii Iost nluntrul meu, precum un lupttor
luntric. Acest sentiment avea s rmn prezent n mine.
n acea sear, am plecat la benzinrie ca s-i povestesc lui Socrate despre recenta mea
hiperactivitate mental si despre Sentimentul acela. L-am gsit nlocuind un generator la un
Mercury tamponat. Si-a ridicat privirea, m-a salutat si mi-a spus n treact: "Joseph a murit azi
dimineat." La auzul acestei vesti si vznd nepsarea lui Soc, mi-a venit ru si am czut peste un
crucior aIlat n spatele meu.
Cnd am reusit s vorbesc, am ntrebat: "Cum a murit?"
"Oh, Ioarte bine, bnuiesc," a zmbit Socrate. "Stii, suIerea de leucemie. Joseph era
bolnav de mai multi ani; s-a tinut tare mult vreme. Un lupttor pe cinste." Vorbea cu aIectiune,
dar aproape cu indiIerent, Ir nici o urm de regret.
"Socrate, nu esti mhnit, nici mcar un pic?" Si-a lsat cheia deoparte.
"Asta mi aduce aminte de o poveste pe care am auzit-o cu mult timp n urm, despre o
mam coplesit de durere din cauza mortii tnrului ei Iiu."
"Nu mai pot ndura atta durere si regret," i-a spus ea surorii ei.
"Surioar, ti-ai jelit cumva Iiul nainte s se nasc?"
"Nu, bine-nteles c nu," a rspuns Iemeia disperat.
"Pi atunci nu trebuie s-l plngi nici acum. El s-a ntors doar n acelasi loc, n casa lui de
origine, de dinainte de a se naste."
"Asta este o poveste care s te linisteasc, Socrate?"
"Ei, cred c e o poveste bun. Poate c o vei aprecia si tu, cu timpul," a rspuns el vesel.
"Credeam c te cunosc destul de bine, Socrate, ns n-am bnuit niciodat c poti Ii att
de lipsit de inim."
"Nu exist nici un motiv de amrciune."
"Dar, Socrate, Joseph s-a dus!"
Soc a rs ncet. "Poate c s-a dus, poate c nu. Poate c nici n-a Iost vreodat aici!" Rsul
lui rsuna n tot garajul.
"Vreau s te nteleg, dar nu pot. Cum poti s Iii att de indiIerent Iat de moarte? La Iel ai
simti si dac as muri eu?"
"Bine-nteles!" a rs el din nou. "Dan, sunt lucruri pe care tu nu le ntelegi nc.
Deocamdat, pot s-ti spun doar c moartea este o transIormare - poate putin mai radical dect
pubertatea," a zmbit el, "dar, n orice caz, nu e ceva care ar trebui neaprat s te ntristeze. Este
doar una dintre schimbrile prin care trece corpul. Cnd se produce, se produce, asta e. Lupttorul
nici nu caut moartea, dar nici nu Iuge de ea."
nainte s continue s vorbeasc, chipul i-a devenit sumbru. "Nu moartea este trist; cel
mai trist este c majoritatea oamenilor nu triesc niciodat cu adevrat." Apoi ochii i s-au umplut
de lacrimi. Am rmas tcuti o vreme, ca doi prieteni, nainte s plec acas. Si abia trecusem de un
colt de strad, cnd Sentimentul acela a aprut din nou. "'Tragedia' este Ioarte diIerit pentru un
lupttor si pentru un tntlu." Socrate nu s-a ntristat pentru c pur si simplu el nu considera
moartea lui Joseph drept o tragedie. Nu aveam s-mi dau seama de ce dect dup multe luni, ntr-
o pester adnc de munte.
Totusi nu puteam s m mpac deloc cu ideea c eu - prin urmare si Socrate - n-ar Ii
trebuit s m simt ndurerat cnd moartea va lovi. Cu aceast dilem struindu-mi n minte, ntr-
un trziu am adormit.
A doua zi dimineat am primit rspunsul. Socrate pur si simplu nu reactionase conIorm
asteptrilor mele. n schimb, mi-a demonstrat superioritatea Iericirii. Eram nsuIletit de un nou
avnt; am vzut c nu e nici un rost n a tri conIorm asteptrilor conditionate ale celorlalti sau
ale mintii mele. Asa c eu nsumi, ca un adevrat lupttor, voi alege cnd, unde si cum voi gndi
si voi actiona. Cu acest hotrre Ierm, simteam c ncep s nteleg viata unui lupttor.
n acea sear m-am dus la biroul benzinriei si i-am mrturisit lui Socrate: "Sunt gata.
Acum nimic nu m mai poate opri."
Cuttura lui aspr mi-a Icut praI toate lunile de antrenament. Mi s-au nmuiat genunchii.
Mi-a vorbit n soapt, si totusi vocea lui prea ptrunztoare. "Nu Ii att de superIicial! Poate c
esti gata, poate c nu. Un lucru este sigur: nu ti-a mai rmas prea mult timp la dispozitie! Cu
Iiecare zi care trece te apropii tot mai mult de clipa mortii. Asta nu-i de joac, ntelegi?"
Am crezut c aud vntul ncepnd s se tnguie aIar. Fr s m previn n vreun Iel, i-
am simtit degetele calde atingndu-m pe tmple.
Eram ghemuit ntr-un tuIis. La vreo trei metri de mine, cu Iata ctre ascunztoarea mea, se aIla un
spadasin, nalt de peste doi metri. Corpul su masiv, musculos, duhnea a sulI. Capul si chiar si
Iruntea i erau acoperite de pr urt, nclcit; sprncenele erau niste dungi imense, pe o Iat
schimonosit si plin de ur.
l scruta cu rutate pe tnrul spadasin cu care se conIrunta. Dintr-odat s-au materializat
cinci imagini identice ale uriasului, care l-au ncercuit pe tnrul spadasin. Toti sase au nceput s
rd n acelasi timp - un hohot mrind si icnind adnc din burtile lor. Simteam c-mi vine ru.
Tnrul lupttor si Ierea capul cnd n stnga, cnd n dreapta, mnuindu-si sabia cu
ndrjire, nvrtind, parnd si spintecnd aerul. Dar n-avea noroc.
Cu un rcnet, toate Iormele-imagini s-au npustit asupra lui. n spatele lui sabia uriasului
a lovit crunt, retezndu-i bratul. A scos un urlet de durere, n timp ce sngele-i tsnea si a nceput
s taie orbeste prin aer, cu un ultim eIort disperat. Sabia urias a spintecat din nou, iar capul
tnrului spadasin a czut, desprins de pe umeri, si s-a rostogolit pe pmnt, cu groaza ntiprit
pe chip.
"Ohhh," am gemut Ir s vreau, simtind c m apuc greata. Duhoarea de sulI m neca.
O smucitur dureroas de brat m-a smuls din tuIisuri si m-a trntit la pmnt. Cnd am deschis
ochii, eram doar la ctiva centimetri de capul retezat al tnrului spadasin, iar ochii morti ai
acestuia m avertizau c osnda mea era iminent. Apoi am auzit vocea gutural a uriasului.
"Ia-ti adio de la viat, tnr Ir minte ce esti!" a mormit magicianul. Sarcasmul lui m-a
nIuriat. Am nsIcat sabia tnarului lupttor si am srit n picioare, gata s-l nIrunt.
"Mie nu-mi spune 'tnr Ir minte' dect cineva care e de departe mai bun dect tine,
eunuc smiorcit!" Cu un strigt de lupt am pornit la atac, lovindu-l cu sabia.
Forta cu care mi-a parat atacul m-a tintuit locului. Dintr-odat erau din nou sase. Am
urmrit s nu-l pierd din ochi pe cel adevrat, n timp ce am srit ntr-o parte, dar nu mai eram
sigur care dintre ei era.
Au nceput cu totii s Iac o incantatie, adnc din burt; apoi aceasta s-a transIormat ntr-o
vibratie joas, un horcit ngrozitor ca de moarte, n timp ce ei se trau ncet ctre mine.
Apoi am avut Sentimentul acela si stiam ce am de Icut. "Uriasul reprezint sursa tuturor
suIerintelor tale; el este mintea ta. Este nsusi demonul pe care trebuie s-l ucizi. Nu te lsa
amgit precum lupttorul nIrnt; rmi Iocalizat!" n mod absurd mintea mea comenta: "Ai picat
tocmai la tanc pentru o lectie." Apoi eram napoi n ncurctura de dinainte, simtind un calm de
gheat.
M-am asezat pe spate si am nchis ochii, preIcndu-m c m las n voia sortii, cu sabia
n mn, cu lama de-a lungul pieptului si al obrazului. Iluziile puteau s-mi pcleasc ochii, nu
ns si urechile. Numai un lupttor real ar Ii Icut zgomot n timp ce psea. L-am auzit n spatele
meu. Avea doar dou optiuni - s plece sau s ucid. A ales s ucid. Am ascultat cu atentie.
Chiar n clipa cnd i-am simtit sabia gata s m loveasc, am mpins sabia mea n sus, din
rsputeri, si am simtit cum ptrunde, spintecnd haine, carne si muschi. Un urlet teribil, apoi am
auzit buInitura corpului su prbusindu-se. Demonul, cu Iata n jos, era strpuns de sabia mea.
"Aproape c n-ai mai venit napoi atunci," a spus Socrate, cu sprncenele ncruntate.
Am alergat la baie, unde am vrsat imediat. Dupa ce am iesit, mi-a Icut niste ceai de
musetel cu licorice, "pentru nervi si stomac."
Am nceput s-i povestesc lui Socrate despre aventur. "Eram ascuns ntr-o tuI, n
spatele tu, asa c am vzut totul," m-a ntrerupt el. "Odat era ct pe ce s strnut; ce Iericit am
Iost c mi-a trecut. Cert este c n-aveam nici un cheI s m iau la hart cu personajul acela.
Pentru o clip am crezut c va trebui s-o Iac, ns te-ai descurcat destul de bine, Dan."
"O, multumesc, Soc." Am zmbit satisIcut. "Eu..."
"Pe de alt parte, se pare c ti-a scpat ceva care aproape te-ar Ii costat viata."
Acum era rndul meu s-l ntrerup. "Da, Soc, stii ce mi-a scpat? VrIul sabiei uriasului
mi-a scpat, si asta pentru c nu mi-a scpat nici o clip din ochi - si asta m-a scpat cu viat," am
glumit eu.
"Chiar asa?"
"Soc, toat viata m-am luptat cu iluziile, preocupat de orice problem personal marunt.
Mi-am dedicat viata autoperIectionrii, Ir s deslusesc singura problem care m-a mpins s
caut n primul loc. n timp ce ncercam s Iac ca totul pe lumea asta s Iie pus n slujba mea,
ntotdeauna m-am lsat nIrnt de propria minte; ntotdeauna am Iost preocupat numai de mine,
de mine, de mine. Uriasul este singura mea problem real n viat - este mintea mea. Si,
Socrate," i-am spus cu emotie crescnd, tocmai constientiznd ceea ce Icusem, "L-am
spintecat!"
"Fr doar si poate," a spus el aprobator.
"Ce-ar Ii Iost dac uriasul m-ar Ii nvins; cum ar Ii Iost?"
"Nu vorbi despre astIel de lucruri," a spus el grav.
"Vreau s stiu. Chiar as Ii murit?"
"Foarte posibil," a spus. "Sau cel putin ai Ii nnebunit."
Ceainicul a nceput s suiere.
5
Crarea de munte
Socrate a turnat ceai Iierbinte n cestile noastre gemene si a rostit primele vorbe
ncurajatoare dup luni ntregi. "Faptul c ai supravietuit acelui duel este o dovad clar c esti
pregtit s progresezi mai departe ctre Scopul Ultim."
"Ce nseamn asta?"
"Cnd vei descoperi ce nseamn, vei Ii deja acolo. Dar pn atunci, antrenamentul tu se
poate muta acum ntr-o aren diIerit."
O schimbare! Un semn de progres. Deveneam din ce n ce mai entuziasmat. "n sIrsit, o
lum iar din loc," m gndeam. "Socrate," am ntrebat, "la ce aren te reIeri?"
"n primul rnd, n-am s mai Iiu masina ta de rspuns la ntrebri. De-acum nainte va
trebui s-ti gsesti singur rspunsurile, nauntrul tu. Si vei ncepe chiar acum. Du-te n spatele
benzinriei, lng ghena de gunoi. Acolo, n spate, chiar n colt, lng perete, ai s gsesti o piatr
mare plat. Asaz-te pe piatra aceea si rami acolo pn cnd vei gsi ceva de valoare s-mi
spui."
Am ascultat cu atentie, apoi l-am ntrebat: "Asta-i tot?"
"Asta-i tot. Asaz-te acolo si deschide-ti mintea ctre propria ntelepciune luntric."
M-am dus aIar, am gsit piatra si m-am asezat, n ntuneric. La nceput gnduri rzlete
mi rtceau prin minte. Apoi m-am gandit la toate conceptele importante pe care le nvtasem n
anii de scoal. A trecut o or, apoi dou, apoi trei. Peste cteva ore avea s rsar soarele si mi se
Icea Irig. Am nceput s-mi ncetinesc respiratia si s-mi imaginez cu ardoare c abdomenul mi
este cald. Nu peste mult vreme, m simteam din nou conIortabil.
Se iveau zorile. Singurul lucru care-mi venea n minte s i-l spun era o revelatie pe care
am avut-o la un curs de psihologie. M-am ridicat, ntepenit, iar picioarele m dureau; si m-am dus
schioptnd n birou. Socrate, artnd relaxat, asezat comod la birou, m-a ntrebat: "Ah, asa de
repede? Ei, ce-ai gsit?
Aproape c mi-era jen s-i spun ce aveam de spus, dar speram c-o s Iie multumit. "Uite,
Soc. Dincolo de toate diIerentele aparente dintre noi, cu totii mprtsim aceleasi nevoi omenesti
si aceleasi temeri; cu totii suntem pe aceeasi cale, ghidndu-ne unul pe altul. Si aceast ntelegere
ne poate conIeri compasiune."
"Nu-i ru; napoi la piatr."
"Dar se Iace ziu - si tu pleci."
"Nu-i nici o problem," a zmbit el. "Sunt sigur c vei gsi tu ceva la care s chibzuiesti
pn disear."
"Disear, eu..." Dar el mi arta usa.
Seznd pe piatr, cu ntepturi n tot corpul, m-am ntors cu gndul la copilrie.
mi rsIoiam trecutul, cutnd sclipiri de ntelepciune. Am urmrit s comprim tot ceea ce iesise
la iveal mai bun n lunile petrecute alturi de Socrate ntr-un aIorism iscusit.
M gndeam la cursurile pe care aveam s le pierd si la antrenamentul de gimnastic la
care trebuia s lipsesc - si la ce scuze aveam s-i prezint antrenorului; poate aveam s-i spun c
am stat pe o piatr ntr-o statie de benzin. Ar Ii Iost o poveste destul de absurd ca s-l Iac s
rd.
Soarele se ctra pe cer cu o ncetineal agonizant. Eu continuam s sed acolo,
nIometat, iritat, apoi din ce n ce mai deprimat, pe msur ce se lsa ntunericul. nc n-aveam
nimic pentru Socrate. Apoi, chiar cnd se apropia momentul ca el s intre n schimb, mi-a venit o
idee. Vroia ceva proIund, ceva asa, mai cosmic! M-am concentrat cu un eIort rennoit. L-am
vzut intrnd n birou, Icndu-mi cu mna. Mi-am dublat eIorturile. Apoi, pe la miezul noptii,
gata, stiam. Nici nu mai puteam s merg, asa c m-am ntins ndelung, cteva minute, nainte s
m trsc pn la birou.
"Am vzut dincolo de mstile sociale ale oamenilor, dup care se ascund Iricile lor
obisnuite si mintile tulburi, si asta m-a Icut s Iiu cinic, pentru c n-am Iost nc n stare s trec
dincolo de ele, pentru a putea vedea lumina dinuntrul lor." Credeam c asta era o revelatie de
proportii uriase.
"Excelent," s-a pronuntat Soc. Nici n-am rsuIlat bine, c a adugat: "dar nu e chiar ce
aveam eu n minte. N-ai putea s-mi gsesti ceva mai impresionant?" Am urlat la pereti, de Iurie,
apoi am luat-o cu pasi mari din loc, napoi la piatra mea IilosoIal.
"Ceva mai impresionant," a spus. Oare sta era un indiciu? n mod normal, m gndeam
la antrenamentele mele recente la sala de gimnastic. Colegii mei de echip criau n jurul meu
ca niste closti. De curnd, eram la sal si Iceam niste desprinderi nalte la bara Iix, si, ratnd
pirueta de trecere, a trebuit s sar direct din vrIul barei. Stiam c urma s aterizez cam Iortat,
ns nici n-am apucat s ating podeaua, c Sid si Herb m-au prins din zbor si m-au asezat jos cu
grij. "Fii atent, Dan," m dojenea Sid. "Vrei s-ti rupi piciorul nainte s se vindece?"
Nimic din toate astea nu prea s Iie Ioarte relevant n situatia mea prezent, dar mi
lsam constienta s se relaxeze, spernd c poate Sentimentul acela m va sItui cumva. Dar
nimic. Eram att de ntepenit si chinuit de durere, nct nu m mai puteam concentra. M-am
gndit c n-as Ii trisat dac m-as Ii ridicat n picioare pe piatr si as Ii exersat cteva miscri
ample de t'ai chi, acea metoda chinezeasc de miscare lent, pe care mi-o artase Soc.
n timp ce-mi ndoiam picioarele si m miscam gratios nainte si napoi, rsucidu-mi
soldurile si ntinzndu-mi bratele n aer, mi-am lsat respiratia s-mi controleze comutrile de
greutate. Mintea mi s-a golit, apoi s-a umplut dintr-odat cu urmtoarea scen:
Cu cteva zile nainte, alergasem ncet si cu grij pn la Provo Square, n mijlocul orasului
Berkeley, dinspre Primrie spre Liceul Berkeley, pe lng acesta. Ca s m relaxez am nceput s
m balansez nainte si napoi, Icnd miscri de t'ai chi. M-am concentrat asupra armoniei si
echilibrului, simtindu-m ca o alg plutind n ocean.
Ctiva bieti si Iete de la liceu s-au oprit si se uitau la mine, dar nu le-am dat nici o
atentie, lsndu-mi concentrarea s curg mpreun cu miscrile. Cnd am terminat si mi-am tras
pantalonii de trening peste sort, constiinta mea obisnuit a nceput s-si spun cuvntul: "Oare
art bine?" Atentia mi era atras de dou adolescente drgute care se uitau la mine si chichoteau.
"Hm, cred c Ietele alea sunt impresionate," m gndeam, n timp ce intram cu amndou
picioarele ntr-un singur crac al pantalonilor; mi-am pierdut echilibrul si am czut n Iund.
Au nceput si alti elevi s rd mpreun cu Ietele. O clip m-am Istcit, dar dup aceea
m-am ntins pe spate si am nceput s rd si eu cu ei.
M ntrebam, sezand nc pe piatr, de ce incidentul acela ar putea Ii important. Apoi m-am prins;
stiam c aveam ceva valoros s-i spun lui Socrate.
Am intrat n birou, m-am postat n Iata mesei lui Socrate si i-am spus: "Nu exist
momente lipsite de important!"
Soc a zmbit. "Bun venit napoi." M-am prbusit pe canapea, iar el a Icut un ceai.
Dupa aceea am tratat Iiecare moment n sala de gimnastic - atat la sol, ct si n aer - ca pe
ceva special, demn de toat atentia mea. Totusi aveau s Iie necesare si alte lectii, si, asa cum mi
explicase Socrate de attea ori, abilitatea de a-ti extinde o atentie ascutit ca briciul asupra
Iiecrui moment al vietii de zi cu zi necesita mult mai mult practic.
n ziua urmtoare, n dup amiaza de dinainte de antrenament, am proIitat de cerul
albastru si de lumina cald a soarelui ca s stau la soare, Ir tricou, ntr-un crng si s meditez.
Nu trecuser nici zece minute, cnd cineva m-a apucat de umeri si a nceput s m zgltie
nainte si napoi. M-am rostogolit, gIind si m-am ghemuit. Apoi am vzut cine era.
"Socrate, cteodat esti chiar lipsit de maniere, s stii."
"Hai, trezeste-te!" a spus. "Gata cu dormitul n timpul serviciului. Avem treab."
"Am liber," l-am tachinat. "Pauz de prnz, ncercati la ghiseul urmtor."
"A venit vremea s o luam din loc, Mare SeI de Trib. Du-te, ia-ti adidasii si vino s ne
ntlnim aici peste zece minute."
M-am dus acas, m-am ncltat cu adidasii mei vechi si m-am grbit napoi spre crng.
Socrate nu se vedea nicieri. Apoi am vzut-o.
"Joy!" Purta un sort de satin albastru, adidasi galbeni marca Tiger si un tricou nnodat pe
talie. Am alergat la ea si am mbrtisat-o. Am rs, am ncercat s-o nghiontesc, s m iau la trnt
cu ea, ca pe vremuri, ns nu se mai lsa asa de usor. Vroiam s-i vorbesc, s-i mrturisesc
sentimentele mele, planurile mele, dar ea mi-a pus degetele pe buze si mi-a spus: "Avem timp s
vorbim mai trziu, Danny. Deocamdat vino dup mine."
Mi-a artat o nclzire mai complicat; era o combinatie de miscri de t'ai chi, vizualizri,
exercitii pentru ampliIicarea Iortei si gratiei, exercitii de coordonare pentru "a nclzi att mintea,
ct si trupul". n cteva minute m simteam mai usor, mai sprinten si plin de energie.
Fr s m previn, o aud pe Joy spunnd: "Pe locuri, Iiti gata, start!" A zbughit-o la Iug,
alergnd prin campus, spre dealurile din Strawbery Canyon. Am urmat-o, puInind de nduI si
suIlnd din greu. NeIiind nc n Iorm pentru astIel de alergri, am nceput s rmn mult n
urm. Am continuat cu ndrjire, simtindu-mi plmnii arznd. Sus, la capt, Joy se oprise pe
culmea de unde se vedea stadionul de Iotbal. Abia mai puteam s respir cnd am ajuns la ea.
"Ce ti-a luat asa de mult, scumpete?" a spus ea, cu minile-n solduri. Apoi a sters-o din
nou, n sus, spre canion, ndreptndu-se spre locul de unde ncepeau urmele de Ioc, poteci nguste
care serpuiau printre dealuri. Am urmat-o Ir s crcnesc, desi m durea tot corpul, cum nu m
mai duruse demult, ns eram hotrt s-o ntrec.
Pe msur ce ne apropiam de poteci, a ncetinit si a nceput s alerge ntr-un ritm ceva mai
uman. Apoi, spre uluirea mea, cnd a ajuns la baza potecilor aIlate mai jos, n loc s se ntoarc, a
luat-o si mai sus, departe, printre dealuri.
Am nltat o rugciune de multumire, n sinea mea, cnd am vzut-o c se ntoarce la
captul potecilor de jos, n loc s o ia pe panta ngrozitor de abrupt, "conectorul" de vreo sapte
sute de metri, care unea potecile de jos cu cele de sus. Fiindc acum alergam mai usor la vale, pe
o portiune de drum mai lung, Joy a nceput s vorbeasc. "Danny, Socrate m-a rugat s-ti Iac
cunostint cu o nou Iaz a antrenamentului tu. Meditatia este un exercitiu valoros. Dar, dincolo
de aceasta, trebuie s deschizi ochii si s privesti n jurul tu. Viata lupttorului," a spus ea, "nu
este o practic static, ci este o experient dinamic. Asa cum ti-a spus Socrate," a continuat ea,
n timp ce treceam de o curb si ncepeam s coborm o pant mai abrupt, "aceast cale este
calea actiunii - si actiune ai s primesti!"
n tot acest timp, am ascultat cu luare aminte, cu privirea-n pmnt. I-am rspuns: "Da,
nteleg asta, Joy, de aceea m antrenez la gimnastic..." Mi-am ridicat privirea la timp pentru a-i
vedea silueta ncnttoare deprtndu-se.
Cnd m-am dus la antrenament, mai trziu n dup amiaza aceea, eram complet vlguit.
M-am asezat pe saltea si m-am ntins si m-am tot ntins, pn cnd antrenorul a venit la mine si
m-a luat la rost: "Ai de gnd s te ntinzi toat ziua sau vrei s mai ncerci si alte activitti
minunate pe care le avem pentru tine - si pe care n general le numim 'gimnastic'?"
"O.K., Hal," am zmbit. Pentru nceput am ncercat niste salturi simple, ca s-mi testez
piciorul. Alergarea era una; dar salturile erau alta. Salturile mai complexe pot exercita o Iort de
cinci sute de kilograme atunci cnd picioarele lovesc solul, pentru a mpinge corpul n sus. De
asemenea am nceput s-mi testez picioarele si la trambulin, prima dat dup un an.
Srind ritmic n aer, m ddeam peste cap iar si iar. "Iu huu!"
Pat si Dennis, colegii mei de trambulin, strigau la mine: "Milllman, nu vrei s-o lasi mai
moale? Doar stii c piciorul nu ti s-a vindecat de tot!" M ntrebam ce-ar Ii spus oare dac ar Ii
stiut c tocmai alergasem nu stiu cti kilometri pe dealuri.
Cnd m-am dus la benzinrie n noaptea aceea, eram att de obosit, nct abia mai puteam
s-mi tin ochii deschisi. Odat intrat n birou, din aerul rece de octombrie, eram gata pentru un
ceai bineIctor si o conversatie linistitoare. Ar Ii trebuit s-mi nchipui c nu va Ii neaprat chiar
asa.
"Vino aici, n Iata mea. Asaz-te n pozitia asta," mi demonstra Socrate, cu picioarele
ndoite pe jumtate, cu bazinul nainte si cu umerii dati putin napoi. Si-a ntins minile n Iat, ca
si cum ar Ii tinut o minge de plaj invizibil. "Rmi n pozitia asta, Ir s te misti si respir
ncet; ntre timp eu am s-ti spun cteva lucruri pe care trebuie s le stii
despre un antrenament corect."
S-a asezat la biroul lui si m-a urmrit cu privirea. Chiar de la nceput picioarele au nceput
s m doar si s-mi tremure. "Ct trebuie s mai stau asa?" am gemut.
Nelundu-mi n seam ntrebarea, a spus: "Te descurci bine, Dan, n comparatie cu un om
obisnuit, cu toate acestea corpul ti este plin de blocaje. Exist prea mult tensiune n muschii ti,
iar muschii tensionati au nevoie de mai mult energie ca s se miste. Asa c, nainte de toate va
trebui s nveti cum s elimini aceste acumulri de tensiune."
Picioarele ncepeau s mi se clatine de durere si de oboseal. "M doare!"
"Te doare numai Iiindc muschii ti sunt ca niste pietre."
"Bine, bine, am priceput!"
Socrate a zmbit doar si a iesit brusc din birou, lsndu-m asa, cu picioarele pe jumtate
ndoite, transpirnd si tremurnd. S-a ntors cu un cotoi gri, vnos, care dup cum arta, era
evident c trecuse prin multe la viata lui.
"Trebuie s-ti dezvolti muschii ca aceast pisic, dac vrei s te misti la Iel ca noi," a
spus, scrpinnd Ielina torctoare ntre urechi.
Pe Irunte mi apruser broboane de sudoare. Durerea din umeri si din picioare era
intens. ntr-un trziu, Socrate a spus: "Pe loc repaus." M-am ridicat imediat, stergndu-mi
Iruntea si scuturndu-m n voie. "Vino aici s Iaci cunostint cu aceast pisic." Aceasta torcea
Iericit, n timp ce Socrate o scrpina ntre urechi. "De-acum nainte noi doi ti vom Ii antrenori,
nu-i asa, pisi?" Pisica a mieunat aprobator si eu am mngiat-o. "Acum strnge-i muschii de la
picior, ncet, pn la os."
"Si dac-o doare?"
"Strnge!"
Am apsat din ce n ce mai adnc n muschiul pisicii, pn cnd i-am simtit osul. Pisica
m privea curioas, torcnd n continuare.
"Acum apas muschiul gambei mele," a spus Soc.
"Oh, Soc, nu pot. Nu ne cunoastem destul de bine."
"F-o, ggut." Am strns si am Iost surprins s-i simt muschiul n acelasi Iel ca si pe cel
al pisicii, maleabil, ca un jeleu bine legat.
"E rndul tu," a spus, aplecndu-se si strngndu-mi muschiul gambei.
"Au!" am scncit. "ntotdeauna am crezut c muschii tari sunt ceva normal," am spus
Irectionndu-mi gambele.
"Da, sunt ceva normal, Dan, dar tu trebuie s treci cu mult dincolo de normal, dincolo de
obisnuit, dincolo de comun si de rezonabil, pe trmul lupttorului. ntotdeauna ai cutat s devii
superior ntr-un trm obisnuit. Acum esti pe cale s devii obisnuit ntr-un trm superior."
Socrate a mai alintat o dat motanul si l-a lsat s ias aIar. S-a nvrtit prin preajm
cteva clipe, apoi dus a Iost. Apoi Soc a nceput s-mi prezinte elementele subtile ale
antrenamentului Iizic. "Pn acum ai nteles cum mintea induce tensiuni n corp. Ai acumulat tot
Ielul de griji si preocupri, precum si alte reziduuri mentale, ani la rnd. A venit timpul s te
eliberezi de aceste vechi tensiuni, care ti-au rmas Ierecate n muschi."
Socrate mi-a dat un sort si mi-a spus s-l mbrac. Cnd m-am ntors, era si el n sort si
ntinsese un cearsaI alb peste covor. "Ce Iaci, dac vine un client?" Si mi-a artat salopeta agtat
lng us.
"Acum I exact asa cum Iac eu." A nceput s-si maseze piciorul stng cu un ulei
parIumat. L-am imitat, pas cu pas, n timp ce strngea, apsa si Irmnta Ioarte adnc, de la un
capt la altul, pe lateral si ntre degete, apoi iar ntinznd, presnd si trgnd.
"Maseaz si oasele, nu doar carnea si muschiul - mai adnc," a spus. Dup o jumtate de
or abia terminasem cu piciorul stng. Am repetat procesul cu piciorul drept. Totul a durat ore n
sir, acoperind Iiecare parte a corpului. Am nvtat lucruri despre muschii mei, pe care nu le
stiusem nainte. Puteam s simt locul n care erau prinsi; puteam s simt Iorma oaselor. Era
uimitor Iaptul c eu, un atlet, eram att de neIamiliarizat cu corpul meu.
Socrate si-a tras repede salopeta, de cteva ori, cnd a sunat clopotelul, dar n rest n-am
Iost deranjati. Cnd m-am mbrcat, dup cinci ore, m-am simtit ca si cum as Ii mbrcat un corp
nou. ntorcndu-se de aIar, Soc mi-a spus: "Ti-ai curtat corpul de multe Irici de demult. F-ti
timp s repeti acest procedeu cel putin o dat pe sptmn, n urmtoarele sase luni. Acord o
atentie deosebit picioarelor; maseaz-ti regiunea rnii n Iiecare zi timp de dou sptmni."
"Mai multe teme de Icut," m gndeam. Cerul ncepea s se lumineze. Am cscat. Era
timpul s plec acas. Cnd am iesit, Socrate mi-a spus s Iiu la captul potecilor la ora 1 Iix, dup
amiaz.
Am ajuns devreme acolo. M-am ntins si m-am nclzit alene; mi simteam corpul Ioarte
destins si usor, dup "masajul oaselor", dar m simteam nc obosit, dup numai cteva ore de
somn. A nceput o ploicic; toate ca toate, dar nu prea aveam cheI de alergat nicieri, cu nimeni.
Apoi am auzit un Iosnet n tuIisurile din apropiere. Am rmas nemiscat, cu urechile ciulite,
asteptndu-m s vd vreo cprioar iesind din Irunzis. Dar era Joy, artnd ca o printes elI,
purtnd un sort verde nchis si un tricou vernil, pe care era scris: "Fericirea are rezervorul plin".
Un cadou de la Socrate, de bun seam.
"Joy, nainte s alergm, hai s ne asezm putin si s stm de vorb; am attea s-ti spun."
A zmbit si rupt-o la Iug.
n timp ce alergam dup ea, la prima curb, unde eram ct pe ce s alunec pe pmntul
umed argilos, mi simteam picioarele slbite, dup exercitiul de ieri. Nu dup mult am nceput s
respir din ce n ce mai greu, iar piciorul drept mi zvcnea, dar nu m plngeam. Eram
recunosctor c pstra un ritm ceva mai lejer dect ieri.
Ne-am apropiat de captul potecii de jos, Ir s vorbim. Respiratia mi era greoaie si nu-
mi mai rmsese nici un pic de energie. M pregteam s Iac cale-ntoars, cnd ea a spus: "Hopa,
sus!" si a luat-o n sus pe conector. "Asta nu!" mi striga mintea. "Nici vorb!" mi spuneau
muschii istoviti. Apoi m-am uitat dup Joy, care zburda pe deal, de parc ar Ii Iost plat.
Cu un strigt rebel, am luat dealul cu asalt. Artam ca o goril beat, cocosndu-m,
mormind, gIind, ctrndu-m orbeste, cu minile si cu picioarele, doi pasi nainte, unul
napoi, alunecat.
n vrI era neted. Joy se asezase acolo, mirosind acele umede de brad, artnd mpcat si
multumit, precum Bambi. Plmnii mi cereau cu disperare mai mult aer. "Am o idee," am spus
gIind. "Hai s mergem la pas restul drumului - sau nu, mai bine hai s ne trm - am avea mai
mult timp s vorbim. Sun destul de bine, nu-i asa?"
"Haide," a spus ea sprintar.
Deceptia mi s-a transIormat n Iurie. Am s-o Iugresc pn la captul pmntului! Am
clcat ntr-o balt, am alunecat prin noroi si m-am poticnit n crengile unui copcel, ct pe ce s
m prbusesc de pe deal.
"Fir-ar-s-Iie-mama-ei-de-treab!" Vorbele mi sunau ca o soapt rgusit. Nu mai aveam
energie s vorbesc.
Mi-a dat de Iurc un delusor, care prea ct Stancile Colorado, apoi am vzut-o pe Joy
ghemuindu-se, jucndu-se cu niste iepuri slbatici, care topiau pe crare. Cnd am ajuns la ea,
mpleticindu-m, iepurii au srit n tuIisuri. Joy si-a ridicat privirea spre mine, zmbind, si mi-a
spus: "Oh, iat-te, n sIrsit!" Cu un eIort eroic, m-am opintit si am reusit s accelerez pe lng
ea, dar ea a tsnit nainte, ca o zvrlug, si a disprut din nou.
Am urcat vreo trei sute de metri. Eram mult deasupra golIului si puteam s vd
Universitatea acolo jos. n orice caz, nu aveam nici conditia Iizic, nici dispozitia mental, ca s
admir privelistea. Simteam c-mi dau duhul. mi nchipuiam c eram ngropat pe dealul acela, n
pmntul reavn, si deasupra era o tblit pe care sttea scris: "Aici odihneste Dan. "Bun biat, a
ncercat."
Ploaia s-a ntetit, dar alergam ca si cum as Ii Iost n trans, aplecndu-m, mpiedicndu-
m, trndu-m, pas cu pas. Parc aveam niste ghete de Iier n picioare. Apoi, ntorcnd la o
curb, am zrit ultimul deal, care prea aproape vertical. Mintea mea se ncptna din nou;
corpul mi s-a oprit neputincios, dar acolo, n vrIul dealului, era Joy, cu minile n solduri, ca si
cum m-ar Ii provocat. Am reusit cumva s m urnesc si s-ncep s-mi misc picioarele din nou.
M-am trt, m-am sIortat, m-am opintit si am gemut pe ultimii pasi, care preau c nu se mai
termin, pn cnd, ajungnd sus, m-am ciocnit de ea.
"Oho, biete, usurel," a rs. "Gata, ai terminat."
M-am rezemat de ea si, printre gIieli, am ngimat: "Poti - s-o - mai - spui - o dat."
Apoi am cobort dealul, ncet, avnd astIel suIicient rgaz s-mi revin si s vorbesc. "Joy,
eu cred c nu e normal s m Iortez n halul sta. Nu eram tocmai pregtit s alerg att de
departe; nu cred c e Ioarte bine pentru corp."
"Ai dreptate," a spus ea. "Dar n-a Iost un test pentru corpul tu, ci pentru spiritul tu - un
test care s arate dac poti trece mai departe - nu doar peste deal, ci la o nou etap a
antrenamentului tu. Dac te-ai Ii oprit, asta ar Ii nsemnat sIrsitul. Dar ai trecut, Danny, si nc
cu brio."
A nceput s bat vntul si ploua n continuare, udndu-ne leoarc. Dup un timp Joy s-a
oprit si mi-a prins Iata n mini. Apa ne picura din prul ud si ne siroia pe obraji. Am cuprins-o
de dup mijloc si mi-am cuIundat privirea n ochii ei luminosi, apoi ne-am srutat.
M simteam ncrcat cu o nou energie. Am rs de Ielul n care artam amndoi, ca niste
bureti tocmai buni de stors, si i-am spus: "Hai s Iacem ntrecere pn jos!" Am pornit n vitez si
eram naintea ei. "Ce mare scoIal!" m gndeam. "Pot s m dau de-a berbeleacul pe potecile
astea aIurisite!" A cstigat ea, bine-nteles.
Mai trziu, n dup amiaza aceea, uscat si nclzit, m ntindeam alene mpreun cu Sid,
Gary, Scott si Herb. Cldura slii era un adpost plcut, avnd n vedere ploaia torential de
aIar. n ciuda alergrii istovitoare, mai aveam totusi o rezerv de energie.
Dar pn cnd am ajuns n birou n seara aceea si m-am descltat, rezervorul s-a golit de
tot. As Ii vrut s-mi trntesc corpul obosit pe canapea si s trag un pui de somn de vreo zece
dousprezece ore. Rezistnd tentatiei, m-am asezat, ct am putut eu de gratios, n Iata lui Socrate.
Eram amuzat de Ielul n care rearanjase decorul. Pe pereti erau, de sus pn jos, IotograIii
cu juctori de golI, schiori, tenismeni si gimnasti; pe birou era o mnus de baseball si o minge
de Iotbal. Chiar si Socrate purta un tricou pe care scria "Antrenorii din Statul Ohio". Se pare c
ncepusem etapa sportiv a antrenamentului meu.
n timp ce Socrate pregtea ceaiul su special de nviorare, pe care-l numea "Vuiet de
Iurtun", i-am povestit despre progresele mele la gimnastic. A ascultat, ncuviintnd din cap.
ns cuvintele care au urmat m-au intrigat.
"Gimnastica poate Ii chiar mai mult dect ai nteles tu pn acum. Ca s te ajut s te
lmuresti de ce, ar trebui nti ca tu s descoperi exact motivul pentru care ti place aceast art
acrobatic."
"Poti s Iii mai explicit?"
A scos din birou trei pumnale mortale. "Stii, Soc, nu mai conteaz," am spus, "n-am
neaprat nevoie de vreo explicatie."
"Ridic-te," mi-a ordonat el. Dup ce m-am ridicat, a aruncat la ntmplare un cutit, de
sus, direct spre pieptul meu.
Am srit n lturi, cznd pe canapea, iar cutitul a picat Ir zgomot pe covor. Am rmas
acolo, stupeIiat, cu inima btndu-mi nebuneste.
"Bine," a spus. "Ai reactionat un pic cam exagerat, dar e bine. Acum ridic-te si prinde-l
pe urmtorul."
Chiar atunci, ceainicul a nceput s Iluiere; eram gratiat. "Ei bine," am spus, rsuIlnd
usurat, Irecndu-mi palmele transpirate, "e ora ceaiului."
"Nu-i grab," a spus. "Priveste-m cu atentie." Soc a azvrlit lama lucioas n aer. Am
urmrit-o cum se rsuceste si cade. n timp ce cdea, el si-a potrivit miscarea ncheieturii minii
cu viteza lamei si a prins mnerul ntre degetul mare si celelalte degete, ca un cleste, strngnd
puternic.
"Acum ncearc si tu. Ia aminte cum am prins-o, astIel nct, chiar dac, din greseal, as
Ii apucat lama, nu m-ar Ii tiat." A aruncat alt cutit spre mine. Mai relaxat, m-am dat la o parte
din calea lui si am ncercat s-l prind, dar Ir succes.
"Dac-l scapi si pe urmtorul, o s ncep s arunc de jos," mi-a promis el.
De data asta, eram cu privirea lipit de mner; cnd s-a apropiat, l-am prins. "Hei, am
reusit!"
"Nu-i asa c sporturile sunt minunate?" a spus el. O vreme ne-am cuIundat cu totul n
acest joc de aruncare si prindere. Apoi el s-a oprit.
"Acum d-mi voie s-ti povestesc despre satori, un concept Zen. Satori este starea de
spirit a lupttorului; ea apare n momentul n care mintea este lipsit de gnduri, cnd este
constient pur; corpul este activ, sensibil, relaxat; iar emotiile sunt deschise si libere: satori este
ceea ce ai experimentat atunci cand cutitul zbura spre tine."
"Stii Soc, am avut acest sentiment de multe ori, n special n timpul concursurilor. De
multe ori m concentram att de intens, nct nici mcar nu auzeam aplauzele."
"Da, n asta const o experient de satori. Si acum, dac ai s pricepi ce-am s-ti spun n
continuare, ai s ntelegi care este utilizarea corect a sporturilor - sau a picturii, sau a muzicii -
sau orice alt poart activ sau creativ ctre satori. Tu ti nchipui c-ti place gimnastica, dar ea
este doar hrtia poleit cu care este nvelit cadoul dinuntru: satori. Adevrata utilizare a
gimnasticii este s-ti Iocalizezi toat atentia si simtirea n actiune; atunci vei realiza satori.
Gimnastica te poart ctre acel moment al adevrului, cnd viata ti este n joc, ca un samurai n
timpul duelului. ti solicit ntreaga atentie: satori sau mori!"
"Ca n mijlocul unui dublu salt mortal."
"Da, de aceea gimnastica este o art a lupttorului, o metod de a-ti antrena mintea si
emotiile, la Iel de bine ca si corpul; o poart ctre satori. Ultima treapt pentru lupttor este s-si
extind aceast claritate n viata de zi cu zi. Atunci satori devine realitatea ta, cheia ta de la
poart; numai atunci vom Ii egali."
Am oItat. "Mi se pare o posibilitate att de ndeprtat, Socrate."
"Cnd alergai pe deal dup Joy," a zmbit el, "nu priveai cu nostalgie n vrI, ci te uitai
chiar n Iata ta si nu Iceai dect cte un pas odat. Cam asa merge treaba."
"Regulile Casei, nu?" Si a zmbit, n loc de rspuns.
Am cscat si m-am ntins. Socrate m-a sItuit: "Ar Ii bine s dormi un pic. Mine ai s
ncepi un antrenament special, dimineat, la 7, pe pista de alergri de la Liceul Berkeley."
Cnd a sunat ceasul la 6:15, a trebuit s m smulg din pat, s-mi bag capul sub apa rece de
la robinet si s Iac cteva respiratii adnci n Iata Ierestrei deschise si apoi s urlu n pern, ca s
m trezesc.
Pn cnd am ajuns pe strad m trezisem de-a binelea. Am alergat usor, traversnd
Shattuck-ul, si apoi am tiat-o pe Allston Way, pe lng YMCA-ul Berkeley, pe lng post si
apoi prin Milvia, pe terenul de sport al liceului, acolo unde m astepta Socrate.
Aveam s descopr curnd c mi pregtise un program elaborat. A nceput cu o jumtate
de or n acea pozitie semi-ghemuit insuportabil, pe care mi-o artase la benzinrie. Apoi am
lucrat cu cteva principii de baz din artele martiale. "Adevratele arte martiale te nvat armonia
si non-rezistenta - calea copacilor care se ndoaie sub btaia vntului, de exemplu. Aceast
atitudine este mult mai important dect tehnica Iizic."
Folosind principiile din aikido, Socrate era capabil s m azvrle ct colo Ir nici cel mai
mic eIort aparent, indiIerent de ct de tare ncercam s-l mping, s-l apuc, s-l lovesc, si chiar s-
l parez. "Nu te lupta niciodat opunnd rezistent, cu nimeni si cu nimic. Cnd esti mpins, trage;
cnd esti tras, mpinge. Descoper cursul natural al luptei si muleaz-te pe el; atunci te vei
contopi cu puterea naturii." Actiunile sale erau dovada clar a cuvintelor pe care le rostea.
A venit timpul s plec. "Ne vedem mine, la aceeasi or, n acelasi loc. Rmi acas n
seara asta si practic-ti exercitiile. Nu uita, s-ti ncetinesti respiratia att de mult, nct nici pana
s nu IlIie sub nasul tu." A plecat, miscndu-se ca si cum ar Ii mers pe patine cu rotile, iar eu
am alergat spre cas, att de relaxat, nct m simteam ca suIlat de vnt.
n ziua aceea, la gimnastic, am Icut tot ce mi-a stat n putint ca s aplic ceea ce
nvtasem, "lsnd miscrile s curg singure", n loc s Iiu eu acela care le realizeaz. Salturile
mele uriase la bara Iix preau c se desIsoar de la sine; m-am balansat, m-am rsucit, am srit,
dintr-un stnd n mini ntr-altul, la barele paralele; cercurile, IoarIecele si exercitiile la calul cu
mnere artau de parc as Ii Iost sustinut de niste Iunii invizibile, prinse de tavan, sIidnd
gravitatia. Si, n sIrsit, picioarele mele erau aproape gata din nou pentru srituri!
M ntlneam cu Soc n Iiecare dimineat, imediat dup rsritul soarelui. Eu mergeam cu
pasi mari, n timp ce Soc alerga, sltnd ca o gazel. n Iiecare zi deveneam tot mai relaxat, iar
reIlexele mi se ascuteau.
ntr-o zi, cnd eram n toiul alergrii de nclzire, s-a oprit brusc, artnd mai palid dect
l vzusem vreodat.
"Mai bine m asez," a spus.
"Socrate - pot s te ajut cu ceva?"
"Aha," prea c i este greu s vorbeasc. "Continu s alergi, Dan. Am s rmn aici
linistit." Am Icut asa cum mi-a cerut, dar nu l-am slbit nici o clip din ochi; chipul i era rigid,
cu ochii nchisi, artnd drz si linistit, dar ntr-un Iel mai btrn.
Asa cum stabilisem cu cteva sptmni n urm, nu mai veneam seara n vizit la
benzinrie, dar l-am sunat totusi ca s vd cum se mai simte. Am rsuIlat usurat cnd mi-a
rspuns chiar el.
"Cum mai merge, domnu' antrenor?" am ntrebat.
"Binisor," a spus, "dar am angajat un asistent s m nlocuiasc pentru cteva sptmni."
"Ok, Soc, ai grij de tine."
n ziua urmtoare, l-am vzut de departe pe antrenorul asistent, alergnd pe pista de
alergare si literalmente am srit n sus de bucurie cnd am vzut c era Joy. Am mbrtisat-o cu
tandrete, soptindu-i la ureche; ea m-a trntit n iarb, cu picioarele-n sus, la Iel de tandru. Si, ca si
cum asta nu era ndeajuns de umilitor, m-a ntrecut si la sutul cu mingea, apoi lovea mingile pe
care i le aruncam la 50 de metri deasupra capului. IndiIerent ce Iceam, nu conteaz ce joc jucam,
ea juca ireprosabil, Icndu-m pe mine, campion mondial, s rosesc de rusine - si de Iurie.
Am dublat numrul de exercitii pe care mi le dduse Socrate. M antrenam cu mai mult
concentrare dect o Icusem vreodat. M trezeam la 4 dimineata, practicam t'ai chi pn n zori,
apoi alergam pe deal, nainte s m ntlnesc cu Joy, n Iiecare zi. Nu i-am spus nimic despre
antrenamentul meu suplimentar.
Purtam imaginea ei cu mine la cursuri si la gimnastic. Vroiam s-o vd, s-o tin n brate;
dar mai nti trebuia s-o ajung din urm. Deocamdat tot ce puteam s sper era s-o ntrec la
propriile-i jocuri.
Dup cteva sptmni, eram iar la alergat, la srit coarda, la srituri pe pista cu
obstacole, mpreun cu Socrate, care era napoi la datorie. mi simteam picioarele puternice si
elastice.
"Socrate," am spus, sprintnd nainte si apoi rmnnd n urm, jucndu-m de-a
prinselea cu el, "Nu suIli nici o vorb despre ce Iaci de obicei n timpul zilei. Habar n-am cum
esti tu cnd nu suntem mpreun. Ei, ce poti s-mi spui?"
Zmbindu-mi pe sub mustat, a luat-o nainte vreo trei metri, apoi a sprintat n jurul
terenului. L-am urmat, pn cnd am ajuns suIicient de aproape ca s putem vorbi.
"Ai de gnd s-mi rspunzi?"
"Nu," a zis. Subiectul era nchis.
Dup ce ne-am terminat exercitiile de Ilexiune si apoi de meditatie pentru dimineata
aceea, Socrate a venit la mine si, lundu-m de dup umeri, mi-a spus: "Dan, ai Iost un elev
silitor si capabil. De acum nainte, ai s-ti aranjezi singur programul; I exercitiile dup cum simti
tu c ai nevoie. Am s-ti predau ceva suplimentar, pentru c meriti. Am s te antrenez la
gimnastic."
Nu puteam s nu rd. Nu m puteam abtine. "Tu, s m antrenezi pe mine - la gimnastic?
Cred c de data asta te cam ntreci cu gluma, Soc." Am Iugit pe gazon si m-am aruncat ntr-un un
salt n mini, pe spate, apoi am Icut roata si o sritur nalt, ntins, cu rsucire dubl.
Socrate a venit la mine si mi-a spus: "Doar stii c nu pot s Iac asa ceva."
"Bingo!" am strigat. "n sIrsit, am gsit ceva ce eu pot s Iac si tu nu."
"Am observat totusi," a adugat el, "c trebuie s ntinzi bratele mai mult cnd te
pregtesti pentru rsucire - oh, si capul ti este dat prea mult pe spate cnd pornesti."
"Soc, smecher btrn ce esti... s stii c ai dreptate," am spus, recunoscnd c am avut
capul prea dat pe spate, iar bratele n-au Iost destul de ntinse.
"Dupa ce ti mai ndreptm tehnica un pic, putem s ne ocupm si de atitudinea ta," a
adugat, rsucindu-se pe clcie, gata s plece. "Ne vedem la sala de gimnastic."
"Dar, Socrate, am deja un antrenor si nu stiu dac Hal sau ceilalti gimnasti vor Ii de acord
s te vad preumblndu-te prin sal."
"Oh, sunt sigur c o s gsesti tu ceva s le spui." Eu, unul, stiu cu sigurant.
n dup amiaza aceea, n timpul sedintei echipei, de dinainte de antrenament, le-am spus
antrenorului si colegilor c bunicul meu din Chicago, un tip cam excentric, care Iusese membru
n Clubul de Gimnastic Turners, venea la mine n vizit pentru cteva sptmni si dorea s vin
s m vad la sal. "E un btrnel simpatic, Ioarte zglobiu pentru vrsta lui; se crede mare
antrenor. Dac nu v deranjeaz si vreti s v distrati putin - nu-i merg chiar toate circuitele,
ntelegeti ce vreau s spun - sunt sigur c n-o s ncurce prea mult antrenamentul."
Cu totii au Iost de acord. "Oh, a propos," am adugat. "i place s i se spun Marilyn." M
abtineam cu greu s nu izbucnesc n rs.
"Marilyn?" au repetat cu totii.
"Aha. Stiu c pare cam bizar, dar o s-ntelegeti atunci cnd o s-l vedeti."
"Poate c, vzndu-l pe 'Marilyn' n actiune, o s ne ajute si pe noi s te-ntelegem pe tine,
Millman. Se spune c e ceva ereditar." Au rs cu totii si am nceput nclzirea. Socrate intra pe
terenul meu de data asta si aveam de gnd s-i art eu lui. M ntrebam dac o s-i plac numele.
n ziua aceea pregtisem o mic surpriz pentru toat echipa. Reusisem s reiau cu bine
gimnastica, ns ei habar n-aveau c m vindecasem aproape de tot. Am ajuns n sal mai
devreme si m-am dus la biroul antrenorului. Acesta rsIoia niste hrtii mprstiate pe birou, cnd
am nceput eu s-i vorbesc.
"Hal," am spus, "as vrea s particip la competitia pe echipe."
Ridicndu-si privirea pe deasupra ochelarilor, mi-a spus binevoitor: "Doar stii c nu esti
nc vindecat complet. Am vorbit cu doctorul echipei si mi-a spus c piciorul tu mai are nevoie
de cel putin trei luni."
"Hal," l-am tras deoparte si i-am soptit: "Pot s Iac asta astzi, acum! Am lucrat n aIara
programului. D-mi o sans!"
A ezitat. "Bine, cte o proba odat, s vedem cum merge."
Am Icut nclzirea cu totii, de la aparat la aparat, n mica sal de gimnastic, pendulnd,
rostogolindu-ne, srind, stnd n mini. Am nceput s eIectuez miscri pe care nu le mai Icusem
de un an. Dar pstram adevratele surprize pentru mai trziu.
Apoi a venit prima proba - exercitiul la sol. Fiecare astepta, cu ochii atintiti asupra mea, n
timp ce m-am ridicat, gata s-mi ncep exercitiul, ntrebndu-se parc dac piciorul mi va rezista
n urma solicitrii.
Totul a mers la Iix; sritura dubl pe spate, o aterizare usoar n mini, pstrnd un ritm
domol cu elemente de dans si ntoarceri pe care eu le creasem, nc un zbor cu rsucire nalt,
apoi ultima secvent aerian. Am aterizat lin, sub control perIect. Am devenit constient de
Iluierturi si de aplauze. Sid si Josh se uitau unul la altul plini de uimire. "De unde-a aprut tipul
sta nou?" "Hei, trebuie s-l luam neaprat n echip."
Proba urmtoare. Primul a Iost Josh la inele, apoi Sid, Chuck si Gary. La sIrsit era rndul
meu. Mi-am potrivit curelele, asigurndu-m c banda era prins bine n jurul ncheieturii, apoi
am srit n sus la inele. Josh mi-a stabilizat balansarea, apoi s-a dat napoi. Muschii mi zvcneau
n anticipatie. Inspirnd, m-am ridicat sprijinindu-m n mini, cu capul n jos, apoi mi-am tras
corpul si mi l-am pozitionat Ierm ntr-o cruce de otel.
Am auzit exclamatii soptite de admiratie, n timp ce m balansam cu gratie n jos, apoi din
nou n sus, ntr-o ridicare pe orizontal. Apoi am trecut ncet ntr-un stnd n mini, cu corpul si
cu bratele perIect drepte. "Mi s Iie,....!" a spus Hal, Iolosind limbajul cel mai picant pe care l
auzisem vreodat la el. Revenind din stndul n mini, am executat o pendulare urias rapid, pe
care am stabilizat-o apoi, Ir nici o urm de ezitare. M-am desprins cu un salt dublu si am
aterizat cu un mic pas doar n aIar. Destul de binisor.
Si la Iel n continuare. Dup ce am executat seria complet de exercitii, aclamat din nou
de suierturi si exclamatii de uimire, l-am zrit pe Socrate, seznd linistit ntr-un colt, zmbind.
Cred c vzuse totul. I-am Icut semn s se apropie.
"Bieti, v prezint pe bunicul meu," am spus, "Iar ei sunt Sid, Tom, Herb, Gary, Joel,
Josh. Bieti, el este..."
"ncntati de cunostint, Marilyn," au spus ei n cor. Socrate s-a artat cam nedumerit n
prima clip, dar apoi a spus: "Bun, si mie mi pare bine s v cunosc. Am vrut s vd cu ce Iel
de gasc umbl Dan." Au zmbit, probabil c deja l considerau simpatic.
"Sper s nu vi s par prea ciudat c persoanei mele i se spune Marilyn," a spus el n
treact. "Numele meu real este Merill, dar m-am procopsit cu porecla asta. Dan nu v-a spus
nicodat cum i se spunea acas?" a chicotit el.
"Nu," au rspuns ei nerbdtori. "Cum?"
"Ei, mai bine nu v spun. Nu vreau s se simt stnjenit. Poate s v spun si el, dac
vrea." Socrate, vulpoiul, s-a uitat la mine si a spus solemn: "Nu trebuie s-ti Iie rusine, Dan."
La plecare mi spuneau: "Pa, Suzette!", "Pa, Josephine!", "Pe curnd, Geraldine!"
"OI, Doamne, uite ce ai nceput, Marilyn!" si am Iugit la dus.
n restul sptmnii, Socrate nu si-a luat ochii de pe mine. Din cnd n cnd se mai
ntorcea si ctre vreun alt gimnast si i ddea cte un sIat mret, care prea s Iunctioneze
ntotdeauna. Eram uluit de cunostintele lui. Era plin de rbdare cu oricine altcineva, dar cu mine
ba. Odat, dup ce mi ncheiasem cea mai bun executie pe care o Icusem vreodat la calul cu
mnere, am pasit Iericit s-mi scot banderolele de la ncheieturi. Soc mi-a Icut semn s m
apropii si mi-a spus: "Exercitiul a Iost satisIctor, ns ai Icut treab de mntuial cnd ti-ai
scos banderolele. Aminteste-ti mereu, n Iiecare-moment satori."
Dup un exercitiu la bar, mi-a spus: "Dan, nc mai trebuie s nveti s ti meditezi
actiunile."
"Cum adic, s meditez o actiune?"
"A medita o actiune este diIerit de a o Iace. Pentru a Iace, trebuie s existe cel care Iace,
cineva constient de sine care s actioneze. ns cnd meditezi o actiune, ai eliminat deja toate
gndurile, chiar si gndul de "Eu". Nu mai exist nici un 'tu' care s actioneze. Uitnd de 'tine',
devii ceea ce Iaci, astIel c actiunea ta este liber, spontan, Ir ambitie, inhibitie sau Iric."
Si a continuat astIel. mi urmrea Iiecare expresie a Ietei, ascultnd orice comentariu pe
care l Iceam. mi spunea s acord n mod constant tot mai mult atentie la starea mea mental si
la cea emotional.
Au nceput zvonurile c eram din nou n Iorm. Susie a venit s m vad, aducndu-le cu
ea pe Michelle si Linda, dou noi prietene. Linda mi-a captat imediat atentia. Era o roscat supl
cu un chip Irumos, n spatele unor ochelari cu rame de baga, purtnd o rochie simpl, care i lsa
s se ghiceasc rotunjimile plcute. Speram s-o mai vd din cnd n cnd.
n ziua urmtoare, dup un antrenament dezamgitor, cnd nimic nu prea s mearg cum
trebuie, Socrate m-a chemat lng el, pe o saltea de gimnastic, si mi-a spus: "Dan, ai atins un
nivel nalt de talent. Esti un gimnast expert."
"Oh, multumesc, Socrate."
"N-a Iost neaprat un compliment." S-a ntors ctre mine si m-a privit n ochi. "Un expert
si antreneaz corpul Iizic n scopul de a cstiga competitii. ntr-o bun zi poate c vei deveni un
maestru gimnast. Un maestru si dedic viata antrenamentului; astIel, el pune n mod constant
accentul pe minte si pe emotii."
"nteleg Soc. Mi-ai spus asta de nu stiu cte ori..."
"Stiu c ntelegi. Ceea ce vreau s-ti spun este c nc nu realizezi aceasta; nu o triesti
nc. Continui s te lasi Iurat de cteva noi abilitti Iizice, apoi devii deprimat dac antrenamentul
Iizic nu ti iese bine ntr-o zi. ns atunci cnd recunosti si urmresti s tinzi ctre o anumit stare
mental sau emotional - practica lupttorului - atunci suisurile si coborsurile Iizice nu mai
conteaz. De exemplu, ce Iaci dac ntr-o zi te doare glezna?"
"Lucrez altceva, asupra altei zone."
"La Iel este si cu cei trei centri ai ti. Dac o parte nu Iunctioneaz bine, ai totusi o sans
s le antrenezi pe celelalte. ntr-una din zilele tale mai slabe din punct de vedere Iizic, poti s
nveti ct mai mult despre mintea ta." Apoi a adugat: "N-am s mai vin la sala de gimnastic. Ti-
am spus destule. Vreau s simti c sunt nuntrul tu, urmrind si corectnd Iiecare greseal,
orict de mic."
Sptmnile care au urmat au Iost Ioarte intense. M trezeam la ora 6.00 dimineata, m
ntindeam, apoi meditam, nainte s merg la scoal. Cea mai mare parte a timpului mergeam la
cursuri si mi terminam temele repede si usor. Apoi m asezam si nu Iceam nimic, cam o
jumtate de or nainte de antrenament.
ntre timp am nceput s m ntlnesc cu prietena lui Susie, Linda. M simteam Ioarte
atras de ea, dar nu aveam nici timp, nici energie s Iac mai mult dect s vorbesc cu ea cteva
minute, nainte sau dup antrenament. Chiar si asa, m gndeam mult la ea - apoi la Joy - apoi la
ea, ntre exercitiile zilnice.
ncrederea echipei si abilittile mele se consolidau cu Iiecare nou victorie. Era clar
pentru toat lumea c eram mai mult dect restabilit. Desi gimnastica nu mai era n centrul vietii
mele, era totusi o parte important, asa nct urmream s Iac tot ce puteam.
Am iesit mpreun cu Linda de cteva ori si ne-am simtit Ioarte bine. ntr-o sear a venit
la mine s discutm despre o problem personal si, n cele din urm, a rmas peste noapte, o
noapte de intimitate, dar respectnd conditiile impuse de antrenamentul meu. M apropiasem de
ea att de repede, nct m-am speriat. Ea nu Icea parte din planurile mele. Cu toate acestea,
atractia mea Iat de ea crestea.
M simteam "necredincios" Iat de Joy, ns nu stiam niciodat cnd putea s mai apar
iar acea tnr misterioas, sau dac va mai apare vreodat. Joy era idealul care intra si iesea din
viata mea. Linda era real, cald, iubitoare - si era lng mine.
Antrenorul devenea din ce n ce mai emotionat, mai grijuliu si mai nervos, cu Iiecare
sptmn care ne apropia de Campionatele Nationale Studentesti din Tucson, Arizona, din anul
1968. Dac am Ii cstigat anul acesta, ar Ii Iost prima data n istoria Universittii, iar Hal si-ar Ii
mplinit visul carierei sale de douzeci de ani.
Nu dup mult timp, eram gata s ncepem competitia de trei zile cu Universiatea Southern
Illinois. Pn n ultima sear a campionatului, ntrecerea dintre CaliIornia si SIU Iusese Ioarte
strns, n cea mai acerb competitie din istoria gimnasticii. nainte de ultimele trei probe,
Southern conducea cu trei puncte.
Acesta era un punct critic. Dac era s Iim realisti, ne-am Ii putut resemna cu un
respectabil loc doi. Sau puteam s tintim imposibilul.
Eu, unul, tinteam imposibilul; aveam spiritul nIlcrat. Am vorbit cu Hal si cu echipa -
prietenii mei. "V spun, o s nvingem. De data asta nimic nu ne mai poate opri. Haideti s-o
Iacem!"
Cuvintele mele erau obisnuite, dar, indiIerent ce simteam - un Iel de electricitate - sau mai
bine spus hotrre absolut, aceasta inducea putere n Iiecare om din echip.
Ca un talaz urias, am nceput s lum avnt, evolund din ce n ce mai repede si mai cu
Iort, cu Iiecare perIormer. Specatatorii, aproape apatici nainte, au nceput s se agite
entuziasmati, aplecndu-se n Iat pe scaune. Ceva plutea n aer, oricine putea s simt asta.
Se pare c si Southern simteau aceast Iort a noastr, pentru c au nceput s tremure n
stndurile n mini si s se poticneasc la aterizri. Dar, pn la sIrsitul ultimei probe tot erau n
avantaj, iar bara Iix Iusese dintotdeauna punctul lor Iorte.
n Iinal mai rmseser doar doi gimnasti de la Cal, Sid si eu. Multimea era amutit. Sid
s-a ndreptat spre bar, a srit si a realizat un exercitiu care ne-a Icut s ne tinem rsuIlarea. A
ncheiat cu cel mai nalt Ilyaway dublu care Iusese vzut vreodat. Multimea era n delir.
Rmsesem ultimul om din echip - pozitia prghie, punctul cheie.
Ultimul gimnast de la Southern a Icut treab bun. Erau aproape de nentrecut, Iiind nc
n avantaj cu un punct; dar acel 'aproape' era tot ce aveam eu nevoie. Trebuia s Iac un exercitiu
de cel putin nota 9.8, doar ca s egalm, iar eu nu luasem niciodat vreo not nici mcar pe-
aproape.
Si iat, testul meu Iinal. Mintea mi era Iurat de amintiri: noaptea aceea plin de durere,
cnd osul coapsei mi Iusese zdrobit; legmntul pe care-l Icusem de a m restabili;
avertismentul doctorului de a-mi lua gndul de la gimnastic; Socrate si antrenamentul meu
continuu; acea nesIrsit alergare prin ploaie, departe, printre dealuri. Si am simtit crescnd n
mine o putere, un val de Iurie cu gndul la toti cei care au Iost de prere c n-am s mai practic
gimnastica vreodat. nversunarea mea s-a transIormat apoi ntr-un calm de gheat. Acolo, n
momentul acela, preau s atrne n balant soarta si viitorul meu. Mintea mi s-a limpezit.
Emotiile mi erau ca niste valuri spumegnd. Sau reuseam sau muream.
Cu spiritul si cu Iermitatea pe care le nvtasem n acea mic benzinrie, n ultimele luni,
m-am apropiat de bar. Nu se auzea nici un sunet n sal. Momentul tcerii, momentul
adevrului.
Mi-am dat cu calc, ncet, mi-am ajustat handguard-ul si mi-am veriIicat banderolele. Am
Icut un pas n Iat si am salutat juriul. n ochi mi strlucea parc un mesaj simplu, n clipa n
care l-am zrit pe conductorul juriului: "Iat, urmeaz cel mai strlucit exercitiu pe care l-ati
vzut vreodat."
Am srit la bar si mi-am aruncat picioarele n sus. Dintr-un stnd n mini am nceput s
m balansez. Singurul sunet care se auzea n sal era acela al minilor mele, rotindu-se n jurul
barei, desprinzndu-se, srind, prinznd, desIcndu-se n lateral, rsucindu-se.
Doar miscare, nimic altceva. Nici oceane, nici lume, nici stele. Numai bara Iix si un
perIormer Ir minte, la propriu vorbind - si curnd, chiar si acestea s-au dizolvat n armonia
miscrii.
Adugnd un element pe care nu-l mai Icusem niciodat ntr-o competitie, am continuat,
depsindu-mi limita. M legnam iar si iar, din ce n ce mai repede, pregtindu-m pentru
desprindere, cu un dublu Ilyaway, n lance.
Am zvcnit n jurul barei, pregtindu-m s m desprind si s-mi iau zborul n spatiu,
plutind si zbrnind n minile unei sorti pe care eu nsumi mi-o alesesem. Mi-am deprtat si mi-
am apropiat picioarele, plesnindu-le ntre ele, m-am mai nvrtit o dat, si apoi de dou ori, apoi
m-am desprins brusc, ntinzndu-mi corpul pentru aterizare. Momentul adevrului sosise.
Am Icut o aterizare perIect, care a rsunat n aren. Liniste - apoi s-a dezlntuit
vacarmul. Nota 9.85: eram campioni!
Antrenorul a aprut ca din pmnt, mi-a nsIcat mna si mi-a strns-o Iuribund, reIuznd
s-i mai dea drumul de bucurie. Colegii mei de echip, srind si tipnd, m-au nconjurat si m-au
mbrtisat; ctiva dintre ei aveau lacrimi n ochi. Apoi am auzit aplauzele tunnd n deprtare, din
ce n ce mai puternic. Abia puteam s ne stpnim entuziasmul n timpul ceremoniei de premiere.
Am srbtorit toat noaptea, discutnd despre competitie pn dimineat.
Si cu asta s-a terminat. Un obiectiv ndelung asteptat Iusese atins. Numai atunci mi-am
dat seama c aplauzele, scorurile si victoriile nu mai erau aceleasi. M transIormasem att de
mult; goana mea dup victorie luase sIrsit.
Era nceputul primaverii, n 1968. Perioada studentiei era pe terminate. Habar n-aveam ce
avea s urmeze.
M simteam buimcit n timp ce-mi luam rmas bun de la echip n Arizona si m
mbarcam n avion, ntorcndu-m la Berkeley, la Socrate - si la Linda. M uitam n gol, la norii
de dedesubt, golit de ambitie. n toti acesti ani am Iost sustinut de o iluzie - Iericirea pe care o
aduce victoria - iar acum acea iluzie era doar cenus. Nu eram mai Iericit, si nici mai mplinit, cu
toate realizrile mele.
n Iinal, am vzut dincolo de nori. Am vzut c nu nvtasem niciodat cum s m bucur
de viat, ci numai cum s izbndesc. Toat viata umblasem n cutarea Iericirii, dar n-o gsisem
vreodat.
Mi-am pus capul napoi pe pern, n timp ce avionul ncepea s coboare. Ochii mi erau
ncetosati de lacrimi. Ajunsesem la un capt de drum; nu stiam ncotro s-o iau mai departe.
6
Plcerea de dincolo de minte
Cu valiza n mn m-am dus direct acas la Linda. Printre srutri, i-am spus despre
campionat, dar nu i-am destinuit nimic despre Irmntrile mele recente.
Linda mi-a mrturisit apoi despre o hotrre pe care o luase, care m-a ndeprtat, pentru
moment, de propriile griji. "Danny, eu renunt la scoal. M-am gndit mult la asta, bine-nteles.
Am s-mi iau un serviciu, dar nu vreau s m ntorc acas s triesc. Ce prere ai?"
Imediat m-am gndit la prietenii la care am locuit dup accidentul de motociclet. "Linda,
as putea s-i sun pe Charlotte si pe Lou, n Santa Monica. Sunt minunati - ti aduci aminte, ti-am
povestit despre ei - si pun pariu c s-ar bucura s te primeasc."
"Oh, ar Ii grozav! As putea s-i ajut la treburile casei si s-mi iau o slujb ca s contribui
la cheltuieli."
Dup o convorbire la teleIon de cinci minute, Linda avea viitorul asigurat. Nu-mi doream
dect s Iie la Iel de simplu si pentru mine.
Aducndu-mi aminte de Socrate, i-am spus brusc Lindei, care a prut Ioarte surprins, c
trebuie s plec undeva.
"Dup miezul noptii?"
"Da. Am... niste prieteni neobisnuiti, care rmn treji aproape toat noaptea. Chiar trebuie
s plec." nc un srut, si am plecat.
Cu valiza nc n mn, am psit n birou.
"Te muti aici?" a glumit Soc.
"Nu stiu ce Iac, zu, Socrate."
"Pi se pare c la campionate ai stiut ce Iaci. Am citit buletinul de stiri. Felicitri. Trebuie
s Iii Ioarte Iericit."
"Stii Ioarte bine ce simt, Soc."
"Sigur c stiu," a spus el ntr-o doar, ndreptndu-se spre garaj s repare transmisia de la
un Volskwagen vechi. "Faci progrese - totul conIorm planului."
"ncntat s aud asta," am rspuns Ir entuziasm. "Dar conIorm planului, ncotro?"
"Spre poart! Spre adevrata plcere, spre libertate, spre ncntare, spre Iericirea Ir
obiect! Spre singurul si ultimul scop pe care l-ai avut vreodat. Si, pentru nceput, ar Ii timpul s-
ti trezesti simturile, o dat n plus."
Am tcut, reIlectnd la ceea ce mi-a spus. "n plus?" am ntrebat.
"Oh, da. Odat ai Iost scldat n lumin si ai descoperit plcere n cele mai simple
lucruri."
"Nu chiar de curnd, as ndrzni eu."
"Nu, nu chiar de curnd," a rspuns, prinzndu-mi capul n mini, trimitndu-m napoi n
copilrie.
Cu ochii larg deschisi, privesc cu nesat Iormele si culorile care se desIsoar pe sub minile si
picioarele mele, n timp ce merg de-a busilea pe podeaua de Iaiant. Ating covorul si m atinge si
el. Totul este strlucitor si viu.
Apuc o lingur n mnut si o lovesc de o ceasc. Clinchetul cristalin mi ncnt urechile.
Tip cu putere! Apoi m uit n sus si vd o Iust npustindu-se deasupra mea. Sunt luat n brate si
ncep s gnguresc. nvluit de parIumul mamei, corpul meu se relaxeaz ntr-al ei si sunt
coplesit de o Iericire paradisiac.
Dup o vreme. Aerul rece mi mngie Iata, n timp ce m trsc prin grdin. Flori
multicolore se nalt n jurul meu si sunt nconjurat de mirosuri noi. Rup una si o musc; gura mi
se umple de un gust amar. O scuip.
Vine mama. ntind mna si i art o gnganie neagr care misun pe mna mea,
gdilndu-m. Se apleac si o d la o parte. "Pianjen obraznic!" l ceart ea. Apoi mi ntinde n
Iat o chestie moale, care vorbeste cu nasul meu. "TrandaIir," spune ea, apoi scoate acelasi sunet
din nou. "TrandaIir." M uit n sus spre ea, apoi n jurul meu, si m las Iurat din nou de lumea
culorilor mirositoare.
Priveam biroul antic al lui Soc, apoi covorul galben. Am cltinat din cap. Totul mi se prea
ncetosat, Ir pic de strlucire. "Socrate, m simt pe jumtate adormit, ca si cum ar trebui s-mi
bag capul sub ap rece ca s m trezesc. Esti sigur c aceast ultim cltorie n-a stricat ceva pe
undeva?"
"Nu, Dan, stricciunea a Iost Icut de-a lungul anilor, n moduri pe care ai s le vezi
curnd."
"Locul acela - cred era grdina bunicului. mi amintesc de ea, parc era Gradina Raiului."
"Este ntru totul corect, Dan. Era Grdina Raiului. Fiecare bebelus trieste ntr-o grdin
strlucitoare unde totul este simtit n mod direct, Ir interIerenta vreunui gnd."
"'Cderea n dizgratie' apare la Iiecare dintre noi atunci cnd ncepem s gndim, cnd
ncepem s dm nume si s acumulam cunostinte. Vezi tu, nu este vorba doar despre Adam si
Eva, este vorba despre noi toti. Nasterea mintii nseamn moartea simturilor - nu pentru c gata,
am mncat un mr si ne-am despuiat, ca s prem o tr mai sexy!"
"As vrea s m pot ntoarce acolo," am oItat. "Era att de luminos, de limpede, de
ncnttor."
"Poti avea din nou tot ceea ce te-a ncntat cnd erai copil. Iisus din Nazareth, unul dintre
Marii Lupttori, a spus o dat c trebuie s Iii precum un copilas ca s intri n mprtia
Cerurilor. Acum ntelegi."
"nainte s pleci, Dan," a spus, umplndu-si cana cu ap de izvor, "n-ai vrea s mai bei
niste ceai?"
"Nu, multumesc, Soc. Rezervorul meu e plin pentru seara asta."
"Bine atunci, ne vedem mine dimineat la ora 8, n Grdina Botanic. A venit vremea s
Iacem o incursiune n natur."
Am plecat, Icndu-mi deja planuri pentru a doua zi. M-am trezit dup cteva ore de
somn, mprosptat si entuziasmat. Poate azi, poate mine, aveam s descopr secretul ncntrii.
Am alergat spre Strawbery Canyon si l-am asteptat pe Soc la intrarea n Grdin. Cnd a
ajuns, ne-am plimbat pe hectare ntregi nverzite, pline de tot Ielul de copaci, tuIe, plante si Ilori.
Am intrat ntr-o ser imens. Aerul era cald si umed, n contrast cu aerul rece al diminetii,
de aIar. Soc a artat spre Irunzisul tropical care se nlta deasupra noastr. "Dac ai Ii Iost copil,
toate acestea ti-ar Ii aprut n Iata ochilor si urechilor si a atingerii tale ca pentru prima oar. Dar
acum ai nvtat nume si categorii pentru orice. 'Asta e bine, asta e ru, asta e o mas, sta e un
scaun, asta e o masin, o cas, o Iloare, cine, pisic, gin, brbat, Iemeie, apus, ocean, stea.' Te-
ai plictisit de lucruri pentru c ele exist doar ca nume pentru tine. Conceptele seci ale mintii ti
ntunec viziunea."
Socrate a Icut un gest larg cu mna, artnd spre palmierii nalti de deasupra noastr,
gata s ating cupola de plexiglas a domului geodezic. "Acum vezi totul printr-un val de asociatii
despre lucruri, proiectat asupra constientei simple si directe. Tu simti c 'le-ai vzut deja pe toate';
e ca si cum ai vedea un Iilm a douzecea oar. Vezi numai amintiri de lucruri, asa c te plictisesti.
Plictiseala este, dup cum vezi, inconstienta Iundamental a vietii; plictiseala este constienta
prins n capcana mintii. Va trebui s-ti anulezi mintea, pentru ca s-ti poat reveni simturile."
n noaptea urmtoare, cnd am intrat n birou, Socrate punea deja ceainicul pe Ioc; mi-am
scos pantoIii cu grij si i-am asezat pe presul de lng canapea. Cu spatele nc la mine, m-a
ntrebat: "Ce-ai zice de o mic ntrecere? Tu Iaci o cascadorie, apoi Iac si eu o cascadorie, si
vedem cine castig."
"Bine, ok, dac chiar vrei." Nu vroiam s-l pun n ncurctur, asa c am Icut doar un
stnd ntr-o mn pe birou, timp de cteva secunde, apoi m-am ridicat si am Icut un salt napoi,
ateriznd sprinten pe covor.
Socrate a dat din cap, aparent demoralizat. "Credeam c-o s Iie o ntrecere strns, dar vd
c n-o s Iie deloc asa."
"mi pare ru, Soc, dar asta e, tu nu ntineresti, iar eu sunt destul de bun la chestii dintr-
astea."
"Ce am vrut s spun," a zmbit el larg, "este c n-ai nici o sans."
"PoItim?"
"Uite-asa," a spus. L-am privit cum se ntoarce ncet si se ndreapt agale spre baie. M-am
mutat si eu mai ctre usa de la intrare, n caz c ar Ii nvlit nvrtind iar vreo sabie pe deasupra
capului. Dar a iesit narmat doar cu ceasca. A umplut-o cu ap, mi-a zmbit, a ridicat cana ca si
cum ar Ii Iost n cinstea mea, apoi a but-o ncet.
"Ei bine?" am spus.
"Asta e."
"Asta e ce? N-ai Icut nici o brnz."
"Ah, ba da. Doar c tu n-ai ochi s apreciezi isprava mea. Am simtit o usoar toxicitate n
rinichi; n cteva zile ar Ii putut s-mi aIecteze tot corpul. Asa c, nainte s apar cel mai mic
simptom, am localizat problema si am eliminat-o din rinichi."
Nu puteam s nu rd. "Soc, esti cel mai mare, cel mai palavragiu pezevenghi pe care l-am
ntlnit vreodat. Recunoaste c esti nvins - nu m mai aburi atta."
"Vorbesc Ioarte serios. Ceea ce tocmai ti-am descris a avut loc ntr-adevr. E nevoie de o
anumit receptivitate Iat de energiile interne si de un control voluntar asupra ctorva mecanisme
subtile."
"Tu, pe de alt parte," a spus, punnd parc si mai mult sare pe ran, "esti numai vag
constient de ceea ce se petrece n interiorul acelei pungi de piele. Tu esti ca un gimnast care abia
nvat stndul n mini, la brn, nc nu suIicient de sensibil s sesizezi cnd esti pe punctul s-ti
pierzi echilibrul, asa c poti oricnd s 'cazi'... la pat."
"Cert este, Soc, c mi-am dezvoltat un simt al echilibrului Ioarte Iin n gimnastic. Vezi
tu, cineva trebuie s Iac ceva avansat..."
"Prostii. Ti-ai dezvoltat doar un nivel grosier de constient; suIicient ct s executi niste
miscri elementare standard, dar nimic de luat n considerare."
"Soc, tu chiar spulberi toat poezia unui triplu salt."
"Nu e vorba de nici o poezie n asta; e doar o cascadorie, care necesit niste nzestrri
obisnuite. Cnd poti s simti curgerea energiilor prin corpul tu si poti s operezi o mic reglare,
la nevoie - asta da "poezie". Asa c, practic n continuare, Dan. RaIineaz-ti simturile cte putin
n Iiecare zi; ntinde-le asa cum ai Iace la gimnastic. n Iinal, constienta ta va ptrunde adnc n
corpul tu si n lume. Atunci ai s gndesti mai putin despre viat si ai s-o simti mai mult. Atunci
ai s Iii ncntat si de cele mai simple lucruri n viat - Ir s mai Iii dependent de realizri si de
distractii costisitoare. Data viitoare," a rs, "poate-avem si noi parte de o competitie adevrat."
Am nclzit iar apa pentru ceai. Am tcut o vreme, apoi ne-am dus n garaj, unde l-am
ajutat pe Soc s scoat un motor de la un Volkswagen si s-i demonteze transmisia stricat.
Apoi am iesit s Iacem service-ul la o limuzin neagr imens. Cnd ne-am ntors mai
trziu n birou, l-am ntrebat pe Soc ce prere are despre oamenii bogati, dac sunt mai Iericiti
dect 'bietii srntoci ca noi'.
Rspunsul lui, ca de obicei, m-a socat. "Nu sunt srac, Dan, sunt extrem de bogat. Si, ce-i
drept, trebuie s devii bogat ca s Iii Iericit." A zmbit vzndu-mi expresia nedumerit, a luat un
stilou de pe birou si a scris pe o coal alb de hrtie:
SatisIactie
Fericire --------------
Dorinte
"Dac ai suIicienti bani ca s-ti satisIaci dorintele, Dan, atunci esti bogat. Dar sunt dou
Ieluri de a Ii bogat: poti s cstigi, s mostenesti, s mprumuti, s cersesti sau s Iuri destui bani
pentru a-ti ndeplini dorintele costisitoare; sau poti s-ti cultivi un stil de viat simplu, cu putine
dorinte; n Ielul acesta ntotdeauna poti s ai bani mai mult dect suIicient."
"Numai un lupttor are ntelepciunea si disciplina necesar de a Iolosi cea de-a doua
modalitate. Atentia deplin n Iiecare moment este dorinta si plcerea mea. Atentia nu cost bani;
singura ta investitie este antrenamentul. sta este un alt avantaj cnd esti lupttor, Dan - e mai
ieItin! Secretul Iericirii, vezi tu, nu se aIl n a cuta mai mult, ci n dezvoltarea capacittii de a te
bucura cu mai putin."
M-am simtit multumit, nvluit de vraja vorbelor sale. Nu erau complicatii, nici cutri
apstoare, sau planuri disperate ce trebuie nIptuite. Socrate tocmai mi artase comoara
ascuns a bogtiei interioare.
Cred c Socrate mi-a observat starea de visare, pentru c m-a nsIcat brusc de subsuoar,
m-a ridicat si m-a azvrlit drept n sus, cu atta putere, c aproape am dat cu capul de tavan! M-a
prins din nou, n cdere, asezndu-m napoi pe picioare.
"Am vrut doar s m asigur c m bucur de toat atentia ta pentru partea care urmeaz.
Ct e timpul?"
Zguduit de scurtul meu zbor, i-am rspuns: "Hm, ceasul e chiar aici, n garaj - 2:35."
"Gresit! Timpul a Iost, este si va Ii ntotdeauna acum! Acum este timpul; timpul este
acum. E clar?"
"Bine, bine, e clar."
"Unde suntem?"
"Suntem n biroul benzinriei - ia spune, nu cumva am mai jucat noi jocul sta mai
demult?"
"Da, l-am jucat, si ceea ce ai nvtat este c singurul lucru pe care l stii n mod absolut
este c esti aici, oriunde ar Ii acest aici. De acum nainte, oricnd atentia ncepe s-ti zburde spre
alte timpuri si locuri, vreau s te retragi imediat. Aminteste-ti mereu c timpul este acum si locul
este aici."
Chiar atunci un student a dat buzna n birou, trgnd un prieten dup el. "Nu-mi vine s
cred!" i-a spus el prietenului su, artnd spre Socrate. "Treceam pe strad, cnd am aruncat o
privire aici si te-am vzut cum l-ai aruncat pe tipul sta pn n tavan. Cine esti tu de Iapt?"
Se prea c Socrate Iusese descoperit. S-a uitat la student cu o Iat placid si apoi a
nceput s rd. "Oh," si Socrate a rs din nou, "Oh, asta-i bun! Nu, doar exersam, ca s mai
treac timpul. Dan, aici de Iat, este gimnast - nu-i asa, Dan?" Am ncuviintat. Prietenul
studentului a spus c-si aduce aminte de mine; m vzuse la cteva concursuri de gimnastic.
Povestea lui Soc ncepea s sune credibil.
"Avem o mic trambulin, acolo, n spatele biroului." Socrate s-a dus n spatele biroului,
unde, spre stupeIactia mea total, a nceput s "demonstreze" o mini-trambulin inexistent, att
de bine, nct ncepusem chiar s cred c era acolo. Srea din ce n ce mai sus, pn ajungea
aproape de tavan, apoi a nceput s "topie" ncet, sltnd ca o bil care ricoseaz de podea, apoi
s-a oprit, Icnd o plecciune. Am aplaudat.
Nedumeriti, dar satisIcuti, studentii au plecat. Am alergat n spatele biroului. Bine-nteles
c nu era nici o trambulin acolo. Am nceput s rd isteric. "Socrate, esti incredibil!"
"Mda," a spus, ca-ntotdeauna, Ir Ials modestie.
Cnd am Iost gata de plecare, Socrate si eu, ncepeau s se iveasc zorii. Mi-am ncheiat
Iermoarul la geac, simtind c de data asta zorile erau un Iapt simbolic pentru mine.
Mergnd spre cas, m-am gndit la transIomrile care se anuntau, nu att de mult n
exterior, ct n interior. Simteam mult mai limpede pe unde anume trecea calea mea si care mi
erau priorittile. Asa cum mi ceruse Soc, mai demult, am renuntat n cele din urm la toat
asteptarea pe care o aveam eu de la lume; asa nct, odat cu asta, toate dezamgirile mi-au Iost si
ele spulberate. Continuam, binenteles, s Iac tot ce era necesar pentru a tri n aceast lume
obisnuit, dar n conditiile impuse de mine. ncepeam s m simt liber.
Prietenia mea cu Socrate a nceput s capete noi valente, de asemenea. Un lucru era sigur,
aveam mai putine iluzii de aprat. Dac mi-ar Ii spus iar "tntlu", n-as Ii putut dect s rd,
pentru c stiam c, dup criteriile sale cel putin, avea dreptate. Si Ioarte rar m mai speria.
Trecnd odat pe lng Spitalul Herrick, n drum spre cas, am simtit c m prinde o
mn de umr si am alunecat instinctiv sub ea, ca o pisic ce nu vroia s Iie mngiat.
ntorcndu-m, am vzut un Socrate zmbitor.
"Aha, nu mai esti pestisorul nervos, nu-i asa?"
"Ce Iaci aici, Soc?"
"Am iesit la plimbare."
"Ce bine, e minunat s Iiu n compania ta."
Am continuat s mergem tcuti o vreme, apoi m-a ntrebat, "Ct e ceasul?"
"Oh, e cam... " Apoi m-am prins. ".... cam acum."
"Si unde suntem?"
"Aici."
N-a mai spus nimic, dar eu aveam cheI de vorb, asa c i-am spus despre noile mele
sentimente de libertate, despre planurile mele de viitor.
"Ct e ceasul?" a ntrebat el.
"Acum," am oItat. "Nu trebuie s m tot..."
"Unde suntem?" a ntrebat el nevinovat.
"Aici, dar..."
"Ascult-m," m-a ntrerupt, "Rmi n prezent. Nu poti s Iaci nimic ca s schimbi
trecutul, iar viitorul nu va veni niciodat exact asa cum plnuiesti sau cum speri tu. Nu au Iost
niciodat lupttori trecuti si nici nu vor Ii lupttori viitori. Lupttorul este aici si acum. SuIerinta,
Irica si Iuria, regretul si vinovtia, invidia si planurile si poItele tale triesc numai n trecut, sau n
viitor."
"Stai putin Socrate, mi amintesc Ioarte clar c eram Iurios n prezent."
"Nu chiar," a spus. "Vrei s spui c ai actionat n mod Iurios n momentul prezent. Asta e
ceva natural; actiunea este mereu n prezent, pentru c este o expresie a corpului, care nu poate
exista dect n prezent. Dar mintea, vezi tu, este ca o Iantom, si, de Iapt, nu exist niciodat n
prezent. Singura putere care o are asupra ta este s-ti distrag atentia din momentul prezent."
M-am aplecat s-mi leg un siret, cnd am simtit ceva atingndu-m pe tmple.
Mi-am terminat de legat siretul si m-am ridicat, pomenindu-m singur ntr-o mansard veche,
umed, Ir Ierestre. n lumina slab am distins, ntr-un colt al ncperii cteva cuIere vechi, n
Iorm de cosciuge verticale.
Dintr-odat m-am simtit Ioarte nspimntat, mai ales cnd mi-am dat seama c, n
ncperea aceea sumbr, nu puteam s aud nimic, ca si cum toate sunetele ar Ii Iost nghitite de
aerul mort si rnced. Fcnd un pas de prob, am observat c m aIlam n interiorul unui
pentaclu, o stea cu cinci colturi, pictat n rosu maroniu pe podea. M-am uitat mai ndeaproape.
Culoarea maroniu-rosiatic, era de la snge uscat - sau pe cale de a se usca.
n spatele meu am auzit un rs mrit, att de respingtor, de oribil, nct a trebuit s
nghit n sec gustul de metal care mi apruse n gur. Instinctiv, m-am ntors si am dat cu ochii
de un monstru hidos. mi rsuIla n Iat, iar duhoarea lui dulceag, gretoas, de hoit, m-a izbit cu
toat Iorta.
Pometii si grotesti, erau trasi napoi, descoperindu-i coltii negri. A nceput s vorbeasc:
"Viinoooo-ncoaceeee." Simteam c ceva m mpinge s m supun, dar instinctele mele s-au
mpotrivit. Am rmas pe loc.
A scos un urlet de Iurie. "Copiii mei, luati-l!" CuIerele din colt au nceput s se miste
ncet spre mine si, deschizndu-se, au scos la iveal niste cadavre umane oribile, putrezite, care
au iesit aIar, apropiindu-se cu pas hotrt. M nvrteam ca un leu n cusc n interiorul
pentaclului, cutnd un loc pe unde s Iug, cnd usa mansardei s-a deschis n spatele meu si o
Iemeie tnr, cam de nousprezece ani, a psit nuntru, mpleticindu-se si s-a prbusit chiar
lng marginea pentaclului. Usa a rmas ntredeschis si o strIulgerare de lumin a ptruns
nuntru.
Fata era Irumoas, mbrcat n alb. Gemea, ca si cum ar Ii Iost rnit, apoi a ngimat cu
o voce stins: "Ajut-m, te rog ajut-m." Ochii ei nlcrimati implorau ajutor, n acelasi timp
exprimnd parc o promisiune de recunostint, recompens si dorint arztoare.
M-am uitat la Iigurile care se apropiau. M-am uitat la Iemeie si apoi la us.
Si atunci am avut Sentimentul acela: "Rmi unde esti. Pentaclul reprezint momentul
prezent. Acolo esti n sigurant. Demonul si servitorii si sunt trecutul. Usa este viitorul. Fereste-
te."
Chiar atunci Iata a nceput s geam din nou, rostogolindu-se pe spate. Rochia i-a
alunecat, dezvelindu-i piciorul pn aproape de solduri. S-a ntins spre mine, implornd,
ispitindu-m: "Ajut-m... "
mbtat de dorint, am tsnit aIar din pentaclu.
Femeia a mrit la mine, artndu-si coltii nrositi de snge. Demonul si alaiul su au
nceput s schellie triumItori si s-au npustit asupra mea. M-am aruncat napoi n pentaclu.
Grmad pe trotuar, tremurnd, mi-am ridicat privirea spre Socrate.
"Acum, dac esti destul de odihnit, n-ai vrea s continum?" m-a ntrebat, n timp ce niste
alergtori matinali au trecut pe lng noi, artnd Ioarte amuzati la vederea mea.
"Trebuie s m bagi n sperieti de Iiecare dat cnd vrei s-mi subliniezi ceva?" am
scrsnit eu.
"Ar trebui s-ti subliniez," a replicat el, "cnd e ceva Ioarte important."
Dup cteva momente de tcere, l-am ntrebat spsit: "Nu cumva ai numrul de teleIon al
Ietei aceleia?" Socrate s-a plesnit peste Irunte si si-a nltat privirea spre ceruri.
"Bnuiesc c ai nteles mesajul acestei mici melodrame, nu-i asa?"
"Pe scurt," am spus, "rmi n prezent; e mai sigur. Si nu psi aIar din pentaclu de dragul
nimnui, mai ales dac are colti."
"Ct dreptate ai," a zmbit el. "Nu lsa pe nimeni si nimic, cu att mai putin toate
gndurile tale, s te scoat din momentul prezent. Sunt sigur c ai auzit povestea celor doi
clugri:
Doi clugri, unul btrn si unul Ioarte tnr, mergeau pe o potec plin de noroi printr-o pdure
tropical, ntorcndu-se spre mnstire, undeva n Japonia. Pe drum s-au ntlnit cu o Iemeie
Irumoas, care sttea, neajutorat, pe marginea unui pru mocirlos, Ioarte nvolburat.
Vzndu-i necazul, clugrul btrn a luat-o n bratele sale puternice si a traversat-o pe
malul cellalt. Ea i-a zmbit, cu minile ncolcite n jurul gtului lui, pn cnd el a asezat-o cu
grij jos. Multumindu-i, Iata a Icut o plecciune, iar clugarii si-au continuat drumul n tcere.
Pe cnd se apropiau de portile mnstirii, clugrul cel tnr n-a putut s se mai
stpneasc. "Cum ai putut s o duci pe Iemeiea aceea Irumoas n brate? Nu se cuvine ca un
clugr s se poarte n Ielul sta."
Clugrul btrn s-a uitat la tovarsul su de drum, rspunznd: "Eu am lsat-o acolo. Tu
nc o mai duci?"
"Se pare c mai e mult de lucru," am oItat, "chiar cnd credeam c am ajuns undeva."
"Treaba ta nu este s 'ajungi undeva' - treaba ta este s Iii aici. Dan, abia dac ti triesti
viata cu totul n prezent. Tu ti Iocalizezi mintea aici si acum doar atunci cnd Iaci vreun triplu
salt sau dac te ciclesc eu. Acum a venit vremea s-ti dai silinta, mai mult dect oricnd, dac
vrei s ai o sans ct de mic de a gsi poarta. Ea este chiar aici, n Iata ta; deschide-ti ochii,
acum!"
"Dar cum?"
"Pstreaz-ti atentia n momentul prezent, Dan si vei Ii eliberat de gnduri. Atunci cnd
gndurile iau contact cu prezentul, se dizolv." Se pregtea de plecare.
"Asteapt, Socrate. nainte s pleci, spune-mi - tu erai clugrul btrn din poveste - cel
care a crat-o pe Iemeie? Sun ca si cum tu ai Ii Icut-o."
"Tu nc o mai duci?" a rs si a disprut dup un colt, parc plutind.
Am alergat pe ultimele strzi n drum spre cas, am Icut un dus si am adormit bustean.
Cnd m-am trezit, am iesit s m plimb, continund s meditez n Ielul n care mi
sugerase Socrate, Iocalizndu-mi atentia din ce n ce mai mult n momentul prezent. M trezeam
Iat de lume, iar simturile mi reveneau ca la nceput, cnd eram copil. Cerul prea mai
strlucitor, chiar si n zilele cetoase de mai.
Nu i-am spus nimic lui Socrate despre Linda, probabil pentru acelasi motiv pentru care
nici ei nu i-am spus nimic despre proIesorul meu. Erau dou aspecte diIerite ale vietii mele; si
simteam c Socrate era mai interesat de antrenamentul meu luntric dect de relatiile mele
lumesti.
Nu mai auzisem nimic despre Joy, dar oricnd putea s rsar de nicieri sau s-mi apar
n vis. Linda mi scria aproape n Iiecare zi si uneori m suna, de cnd lucra la Bell Telephone.
Cursurile treceau usor, iar sptmnile curgeau una dupa alta. Adevrata mea sal de clas
era totusi Strawberry Canyon, unde alergam ca vntul printre coline, nemaitinnd cont de
distant, lundu-m la ntrecere cu iepurii slbatici. Uneori m opream s meditez sub vreun
copac, sau doar ca s miros briza proaspt, care venea din golIul scnteietor de dedesubt.
Sedeam cte o jumtate de or, privind licrul apei sau norii rtcind pe deasupra.
Scpasem de "obiectivele importante" din trecut. Nu mai rmsese dect unul: poarta.
Cteodata uitam chiar si de asta, n timpul antrenamentelor, unde m jucam n extaz, nltndu-
m sus de tot n aer de la trambulin, ntorcndu-m si rsucindu-m, plutind agale, apoi tsnind
n salturi duble si nltndu-m iar n zbor.
Eu si Linda am continuat s ne scriem, iar scrisorile noastre au devenit poezie. ns
imaginea lui Joy mi struia n Iata ochilor, zmbindu-mi strengreste, cu subnteles, pn cnd
nu mai eram sigur ce sau pe cine vroiam cu adevrat.
Apoi, Ir s-mi dau seama, ultimul meu an de Iacultate s-a apropiat de sIrsit. Examenele
Iinale erau acum doar o Iormalitate. n timp ce scriam rspunsuri n obisnuitele caiete albastre de
amintiri, stiam c viata mea se transIormase, de vreme ce priveam cu atta delectare urma neted
de cerneal albastr pe care o lsa stiloul meu. Iar liniile de pe hrtie preau o oper de art.
Ideile mi curgeau pur si simplu din minte, Ir s mai Iie obstructionate de tensiuni sau de griji.
Apoi s-a terminat si asta si am realizat c tocmai mi ncheiasem educatia universitar.
Am adus suc de mere proaspt la benzinarie, ca s srbtoresc mpreun cu Socrate. n
timp ce sedeam si sorbeam, gndurile mi-au scpat de sub atentie si au nceput s hoinreasc n
viitor.
"Unde esti?" a ntrebat Socrate. "Ct e ceasul?"
"Aici, Soc, acum. Dar realitatea mea prezent este c am nevoie de o carier. Ce m
sItuiesti?"
"SIatul meu este: I ce doresti."
"Asta nu m-ajut prea mult. N-ai putea s mai adaugi ceva?"
"Ok, atunci I ce trebuie."
"Dar ce?"
"Nu conteaz ce Iaci, ci doar ct de bine o Iaci. A propos," a adugat el, "Joy vine n
vizit week-end-ul sta."
"Minunat! Ce-ar Ii s mergem la un picnic smbta asta? La 10 dimineata e bine?"
"Bine, ne ntlnim aici."
I-am spus noapte bun si am psit n aerul rece al diminetii de iunie, pe sub stelele nc
strlucind. Era cam pe la 1:30, cnd prseam benzinria si m ndreptam spre colt. Ceva m-a
Icut s m ntorc si s m uit pe acoperis. Si iat-l, n aceeasi ipostaz n care l vzusem cu
multe luni n urm, stnd nemiscat, cu o aureol mijindu-i n jurul corpului, cu privirea ridicat
spre cer. Cu toate c era la vreo douzeci de metri deprtare si vorbea ncet, l-am auzit ca si cum
ar Ii Iost lng mine. "Dan, vino aici."
M-am dus repede n spate, la timp ca s-l vd pe Socrate aprnd din umbr.
"nainte s pleci n seara asta, mai e un lucru pe care trebuie s-l vezi." Si-a ndreptat
degetele arttoare spre ochii mei si m-a atins chiar deasupra sprncenelor. Apoi doar a Icut un
pas napoi si a srit direct n sus, ateriznd pe acoperis. Am rmas cu gura cscat, neputnd s
cred ceea ce vedeam. Soc a srit jos, ateriznd abia auzit. "Secretul," a zmbit el pe sub mustat,
"const n glezne Ioarte puternice."
M-am Irecat la ochi. "Socrate, a Iost adevrat? Vreau s spun, am vzut cu ochii mei; dar
mi-ai atins Iruntea nainte."
"Nu exist limite bine deIinite ale realittii, Dan. Pmntul nu este solid. Este alctuit din
molecule si atomi, niste universuri minuscule, umplute cu spatiu. Este un loc de lumin si de
magie, doar s-ti deschizi ochii si l poti vedea."
Ne-am spus noapte bun.
n sIrsit a venit si ziua de smbt. Am intrat n birou si Soc s-a ridicat de pe scaunul su.
Apoi am simtit un brat delicat prinzndu-m de dup mijloc si i-am vzut umbra lui Joy venind
lng mine.
"Sunt att de Iericit s te revd," i-am spus, mbrtisnd-o.
Zmbetul i era radiant. "Ooh," a gngurit ea, "Esti din ce n ce mai puternic. Te
antrenezi pentru Jocurile Olimpice?"
"Dac chiar vrei s stii," am rspuns cu seriozitate, "am hotrt s m retrag. Gimnastica
m-a dus ct a putut de departe; e timpul s schimb macazul." A ncuviintat Ir s comenteze.
"Bine, haideti s plecm," a spus Socrate, crnd pepenele pe care l adusese cu el. Avem
sandvisuri n rucsac."
Si am pornit n sus, spre dealuri, ntr-o zi care nu putea Ii mai Irumoas. Dup ce am luat
prnzul, Soc s-a decis s ne lase singuri: "m duc s m catr n copac."
Mai trziu, a cobort ca s ne aud cum punem tara la cale.
"Joy, ntr-o bun zi am s scriu o carte, despre viata mea alturi de Socrate."
"Poate c o s se Iac si un Iilm," a spus ea, n timp ce Soc asculta, rezemat de copac.
Deveneam din ce n ce mai entuziast. "Si o s se Iac si tricouri cu lupttor..."
"Si spun cu lupttor," a tipat Joy.
"Si abtipilduri cu lupttor."
"Si gum de mestecat!"
Socrate auzise destul. Cltinnd din cap, s-a ctrat napoi n copac.
Am rs amandoi, tvlindu-ne prin iarb si i-am spus cu o nonsalant, ndelung practicat:
"Hei, ce-ar Ii s ne lum la ntrecere pn la carusel si napoi?"
"Dan, cred c trebuie s Iii ahtiat dup pedepse," s-a Ilit Joy. "Mama a Iost antilop, iar
tata ghepard. Sora mea este vntul si..."
"Aha, si Iratii ti sunt un Porsche si un Ferrari." A rs, ncltndu-se cu tenisii.
"Cel care pierde strnge masa," am spus.
Imitndu-l perIect pe W.C. Fields, Joy a spus: "n Iiecare minut se mai naste cte-un
Iraier." Apoi, Ir s m previn, a zbughit-o la Iug.
Am strigat dup ea, n timp ce m ncltam: "Si bnuiesc c unchiul tu era Ril Iepuril!"
I-am spus lui Socrate: "M ntorc n cteva minute," si am luat-o la goan dup Joy, care era
departe de-acum, alergnd spre carusel, care era cam la o mil distant.
Era rapid, nimic de zis - dar eu eram mai rapid, si stiam asta. Antrenamentul m purtase
pe o culme mult mai nalt dect mi-as Ii imaginat vreodat.
Joy s-a uitat napoi, n timp ce si misca lejer minile si picioarele si a rmas surprins - as
putea spune socat? - cnd m-a vzut c alergam chiar n spatele ei, respirnd Ir eIort.
A nceput s trag si mai tare si s-a uitat iar napoi. Eram destul de aproape ca s-i vd
broboanele de sudoare prelingndu-i-se pe gtul delicat. Si, cnd am nceput s alergm umr
lng umr, a spus gIind: "Ei, ai Icut cumva autostopul pe spatele vreunui vultur?"
"Da," i-am zmbit, "Era un vr de-al meu." Apoi i-am suIlat o bezea si am luat-o din loc.
Fcusem deja cale-ntoars la carusel si eram la jumtatea drumului Iat de locul nostru de
picnic, cnd am vzut-o pe Joy cznd n urm, la vreo sut de metri. Prea c a tras din rsputeri
si era obosit. Mi-a Iost mil de ea, asa c m-am oprit, m-am asezat si am cules o Iloare de mustar
slbatic de pe marginea drumului. Cnd s-a apropiat de mine, a ncetinit ca s se uite la mine cum
adulmecam Iloarea. I-am spus: "Ce zi Irumoas, nu-i asa?"
"Stii," a spus ea, "asta mi aduce aminte de povestea cu broasca testoas - si cu iepurele
slbatic." Si, zicnd acestea, a tsnit cu o vitez incredibil.
Luat prin surprindere, am srit imediat n picioare si am pornit dup ea. ncet, dar sigur,
m-am apropiat de ea, ns acum eram la marginea poienii, iar ea avea un avans considerabil. M-
am apropiat din ce n ce mai mult, pn cnd puteam s-i aud gIitul dulce. Ne-am ntrecut,
umr lng umr, gonind pe ultimii douzeci de metri. Apoi ea s-a ntins si m-a prins de mn;
am ncetinit, rznd si am aterizat chiar peste Ieliile de pepene pe care le pregtise Soc, din care
au tsnit seminte n toate directiile.
Socrate, cobornd din copacul su, a nceput s aplaude, iar eu am alunecat cu Iata ntr-o
Ielie de pepene, mnjindu-m pe obraji.
Joy s-a uitat la mine si m-a luat peste picior: "Vai drag, da` nu trebuie s rosesti asa. La
urma urmei, aproape c m-ai ntrecut, bbuta de mine."
Fata mi siroia; m-am sters, apoi mi-am lins zeama de pepene de pe degete. I-am rspuns:
"Vai, drguta de tine, chiar si un mosulic mai ntru poate s vad clar c eu am castigat."
"Nu-i dect un ntru pe-aici," a mormit Soc, "si sta tocmai a drmat pepenele."
Am rs cu totii si apoi m-am ntors ctre Joy cu ochii strlucind de iubire. Dar cnd am
observat cum m Iixa ea, am ncetat s mai rd. M-a luat de mn si m-a dus la marginea
poienitei, de unde se vedeau dealurile verzi ale parcului Tilden.
"Danny, trebuie s-ti spun ceva. Tu esti Ioarte special pentru mine. Dar, dup cum spune
Socrate" - si s-a uitat napoi spre el, care cltina ncet din cap - "calea ta nu pare s Iie suIicient de
larg ca s m ncap si pe mine, - cel putin asa pare. Si sunt nc Ioarte tnr, Danny - si mai
am nc multe lucruri pe care trebuie s le Iac."
Tremuram. "Dar, Joy, doar stii c vreau s Iii cu mine pentru totdeauna. Vreau s avem
copii mpreun si s-ti tin de cald noaptea. Viata noastr ar putea Ii att de Irumoas mpreun."
"Danny," a mai spus ea, "mai e ceva, ce ar Ii trebuit s-ti spun mai demult. Stiu c art si
m comport - ei bine, conIorm vrstei pe care te astepti tu s o am. Dar n-am dect cincisprezece
ani."
M uitam la ea cu gura cscat. "Asta nseamn c luni ntregi am avut o multime de
Iantezii ilegale."
Toti trei am nceput s rdem, dar rsul meu era sec. O bucat din viata mea tocmai
czuse si se sprsese. "Joy, am s te astept. Mai e o sans."
Ochii lui Joy s-au umplut de lacrimi. "Oh, Danny, ntotdeauna mai este o sans - pentru
orice. Dar Socrate mi-a spus c e cel mai bine pentru tine s uiti."
Socrate s-a apropiat tcut din spatele meu, n timp ce m uitam n ochii luminosi ai lui
Joy. Cnd mi-am ntins bratele ctre ea, Soc m-a atins usor pe ceaI, la baza craniului. Lumina s-
a stins si ntr-o clipa am uitat c am cunoscut vreodat o Iemeie cu numele de Joy.
CARTEA A TREIA
FERICIREA FARA OBIECT
7
Cutarea Iinal
Cnd am deschis ochii, eram ntins pe spate, cu privirea spre cer.
Probabil c atipisem. ntinzndu-m, am spus: "Soc, nu crezi c-ar trebui s iesim mai des
la picnic, noi doi?"
"Da," a ncuviintat el ncet. "Doar noi doi."
Ne-am strns lucrurile si am colindat aproape doi kilometri pe dealurile mpdurite, nainte s
lum autobuzul. Tot drumul la vale, aveam un vag sentiment c uitasem s spun sau s Iac ceva -
sau poate c uitasem ceva acolo. Dar pn cnd autobuzul a ajuns la poale, sentimentul acela s-a
risipit.
nainte s coboare din autobuz, l-am ntrebat: "Hei, Soc, ce-ai zice s Iacem mine o
alergare?"
"De ce s mai asteptm?" a rspuns el. "Ne ntlnim disear la pod, pe la 11:30. Putem s
Iacem o alergare Iain de noapte pe deal."
n noaptea aceea, luna plin poleia cu raze argintii vrIurile ierburilor si ale tuIisurilor, pe
drumul nostru pe poteci. ns eu stiam ca-n palm Iiecare centimetru al urcusului de sapte km si
as Ii putut s alerg pe acolo chiar dac era bezn.
Dupa un urcus abrupt, pe potecile de jos, corpul mi se nIierbntase. Curnd am ajuns la
traseul de legtur si am pornit n sus pe el. Ceea ce mi se prea, cu multe luni n urm, un munte
greu de cucerit, acum era doar Iloare la ureche. Respirnd adnc, am sprintat si l-am zorit pe
Socrate, care rmsese n urm, respirnd din greu, Itindu-se-ncolo si-ncoace, ca un clovn,
"Hai, mosule - prinde-m dac poti!"
Dup un timp, destul de lung, m-am uitat napoi, asteptndu-m s-l vad pe Soc alergnd
ntins n urma mea. Dar nu se vedea nicieri. M-am oprit, chicotind, bnuind vreo capcan. Ei
bine, am s-l las s m astepte la capt si s se ntrebe unde sunt eu. M-am asezat pe creasta
dealului, de unde vedeam golIul si luminile orasului San Francisco licrind n deprtare.
Apoi a nceput s adie vntul, si deodat am simtit c ceva nu era n regul - nu era deloc.
Am srit ca ars si am luat-o la goan la vale.
L-am gsit pe Socrate, chiar dup cotitur, zcnd cu Iata n jos pe pmntul rece. Am
ngenuncheat repede si l-am ntors cu grij, tinndu-l, si mi-am lipit urechea de pieptul lui. Inima
nu i se auzea. "Oh, Doamne Dumnezeule," am spus, n timp ce o raIal rzleat a nceput s
vuiasc prin canion.
Aseznd jos corpul lui Socrate, mi-am pus gura peste a lui si i-am suIlat aer n plmni; i
apsam pieptul cu disperare, ntr-o panic crescnd.
Dup un timp nu mai puteam dect s-i soptesc ncetisor, legnndu-i capul n mini.
"Socrate, nu muri - te rog, Socrate." Fusese ideea mea s alergm. Mi-am amintit cum se opintea
n drum spre conector, respirnd din greu. OI, dac... Prea trziu. Am Iost sIsiat de suprare cu
gndul la nedreptatea lumii; am simtit cea mai mare Iurie pe care o trisem vreodat.
"NUUUUUUUUUUUU!" am urlat, iar tnguirea mea a rsunat cu ecou n hul
canionului, speriind psrile, care au zburat din cuiburi.
Nu, n-avea cum s moar - nu vroiam eu s-l las! Am simtit un val de energie care mi
urca prin brate, picioare si piept. Vroiam s i-o dau lui pe toat. Dac asta ar Ii nsemnat viata
mea, era un pret pe care l-as Ii pltit cu bucurie. "Socrate, trieste, trieste!" I-am apucat pieptul
cu amndou minile, apsndu-mi degetele n coastele lui. M simteam electrizat, mi vedeam
minile strlucind, n timp ce-l scuturam, n dorinta ca inima lui s bat din nou. "Socrate!" am
poruncit. "Trieste!"
Dar zadarnic . . . zadarnic. ndoiala a nceput s prind contur n mintea mea si m-am
pierdut. Se sIrsise. Am rmas mpietrit, cu lacrimile siroindu-mi pe obraji. "Te rog," m uitam n
sus, spre norii argintii care se perindau prin Iata lunii. "Te rog," i spuneam lui Dumnezeu, pe
care nu-l vzusem niciodat. "Las-l s triasc." Pn la urm am ncetat s m mai zbucium,
am ncetat s mai sper. Era dincolo de puterile mele. l pierdusem.
Doi iepurasi au srit dintr-un tuIis s se uite curiosi la mine, apoi la corpul Ir viat al
unui btrn, pe care l tineam cu drag n brate.
Si atunci am simtit-o - era aceeasi Prezent pe care o cunoscusem cu multe luni n urm.
mi umplea corpul. O respiram; Ea m respira. "Te rog," am zis pentru ultima oar, "ia-m pe
mine n loc." O spusesem sincer, din suIlet. Si n clipa aceea am simtit pulsul care ncepea s
zvcneasc n gtul lui Soc. Mi-am lipit repede urechea de pieptul lui. Btaia puternic, ritmic, a
inimii btrnului lupttor mi bubuia n ureche. Apoi am suIlat viat n el, pn cnd pieptul a
nceput s i se ridice si s coboare n voie.
Cnd Socrate a deschis ochii, eram cu Iata aplecat deasupra lui, rznd, plngnd ncet,
plin de recunostint. Si amndoi eram scldati n razele de argint viu ale lunii. Iepurasii, cu
blnita strlucind, se uitau la noi. Apoi, auzindu-mi vocea, s-au retras n tuIis.
"Socrate, esti n viat."
"Vd c puterea ta de observatie e ascutit ca briciul, ca de obicei," a spus el slbit.
A ncercat s se ridice, dar se cltina, iar pieptul l durea, asa c l-am luat pe umerii mei,
asa cum Iac pompierii, si am nceput s-l car, pn la captul potecilor, vreo trei km. De la
Laboratorul de Stiint Lawrence paznicul ar Ii putut s cheme o ambulant.
Cea mai mare parte a drumului s-a odihnit tcut pe umerii mei, n timp ce eu m luptam
cu oboseala, asudnd sub greutatea lui. Din cnd n cnd mi spunea: "Cel mai bun mod de a
cltori - hai s Iacem asta mai des" sau "Hei rup!"
M-am ntors acas numai dup ce a Iost internat la terapie intensiv, la Spitalul Herrick.
n noaptea aceea mi-a revenit visul. Moartea si ntindea mna s-l prind pe Socrate; m-am trezit
tipnd.
n ziua urmtoare am rmas cu el. A dormit n cea mai mare parte a timpului, dar dup
amiaz trziu a vrut s vorbeasc.
"Ok - ce s-a petrecut?"
"Te-am gsit ntins acolo. Inima ti se oprise si nu mai respirai. mi-mi doream s
triesti."
"Aminteste-mi s te trec n testamentul meu. Ce-ai simtit?"
"Asta a Iost partea cea mai ciudat, Soc. La nceput am simtit acel Ilux de energie trecnd
prin mine. Am ncercat s ti-l oIer tie. Aproape c renuntasem, cnd..."
"S nu spui niciodat mori," a decretat el.
"Socrate, e ceva serios!"
"Continu - sunt numai ochi si urechi. Abia astept s vd cum s-a ncheiat totul."
Am zmbit: "Stii prea bine cum s-a ncheiat. Inima a nceput s-ti bat din nou - dar
numai dup ce am ncetat s m mai zbat. Prezenta Aceea pe care o simtisem odat - Ea ti-a
pornit btile inimii."
A ncuviintat din cap. "Ai simtit-O." Nu era o ntrebare, era o aIirmatie.
"Da."
"Asta a Iost o lectie bun," a spus, ntinzndu-se ncet.
"O lectie! Tu ai avut inIarct si asta a nsemnat o mic lectie plcut pentru mine? Asa vezi
tu lucrurile?"
"Da," a spus, "si sper s te Iolosesti din plin de ea. Nu conteaz ct de puternici artm,
exist ntotdeauna o slbiciune ascuns, care poate s ne vin de hac la un moment dat. Regulile
Casei: "Pentru Iiecare punct Iorte exist si o slbiciune - si invers. ntr-adevar, chiar de cnd eram
copil, slbiciunea mea a Iost ntotdeauna inima. Tu, tinere prieten, ai un alt Iel de 'problem cu
inima'."
"Eu am?"
"Da. Tu nu ti-ai deschis inima ntr-un mod natural, ca s-ti trezesti emotiile n Ielul n care
ai Icut-o asear. Ai nvtat s-ti controlezi corpul, ai si ceva control asupra mintii, ns inima nu
ti s-a deschis. Obiectivul tu nu este invulnerabilitatea, ci vulnerabilitatea - Iat de lume, viat, si,
drept urmare, Iat de Prezenta pe care ai simitit-O."
Am urmrit s-ti art, prin puterea exemplului, c viata lupttorului nu nseamn
perIectiunea pe care ti-ai nchipuit-o sau victoria; ea nseamn iubire. Iubirea este sabia
lupttorului; oriunde ar tia, druieste viat, nu moarte."
"Socrate, vorbeste-mi despre iubire. Vreau s-o nteleg."
A rs ncet. "Nu e ceva care s Iie nteles; poate s Iie doar simtit."
"Bine atunci, si cum se simte?"
"Vezi?" a spus, "Tu vrei s-o transIormi ntr-un concept mental. Uit de tine si simte!"
M-am uitat n jos la el, realiznd mretia sacriIiciului su - cum s-a antrenat mpreun cu
mine, Ir s dea niciodat napoi, chiar dac stia c are probleme cu inima - totul, numai ca s-
mi mentin mie interesul treaz. Ochii mi s-au umplut de lacrimi. "Acum simt, Soc..."
"Prostii! Regretele nu sunt destul de bune."
Rusinea mi s-a transIormat n Irustrare. "Uneori esti chiar enervant, vrjitor btrn! Ce
vrei de la mine, snge?"
"Enervarea nu e destul de bun," a intonat el dramatic, scrutndu-m cu ochii holbati, ca
un tlhar din Iilmele mute.
"Socrate, esti complet srit," am rs.
"Asta e - rsul e destul de bun!"
Amndoi am rs cu ncntare; apoi, chicotind ncet, a adormit. Am plecat tiptil.
Cnd am venit s-l vizitez a doua zi dimineat, arta mai nzdrvenit. L-am luat repede la
rost: "Socrate, de ce ai insistat s alergi cu mine si, ca si cum n-ar Ii Iost de-ajuns, ai Icut toate
sriturile si topielile alea, cnd stiai c puteau s te omoare n orice clip?"
"De ce s-mi Iac griji? Mai bine s triesti pn mori. Sunt un lupttor; calea mea este
actiunea," a spus. "Sunt un nvttor; nvt pe altii prin exemplu personal. ntr-o bun zi s-ar
putea s-i nveti si tu pe altii, dup cum ti-am artat - atunci vei ntelege c doar cuvintele nu sunt
de-ajuns; trebuie s predai si tu prin puterea exemplului si numai ceea ce
ai realizat prin proprie experient."
Apoi mi-a spus o poveste:
O mam si-a adus copilul n Iata lui Mahatma Gandhi. L-a implorat: "Te rog, Mahatma.
Spune-i Iiului meu s nu mai mnnce zahr."
Gandhi a tcut, apoi i-a spus: "Adu-l pe Iiul tu peste dou sptmni."
Nedumerit, Iemeia i-a multumit si i-a spus c va Iace dup cum i-a zis.
Dup dou sptmni, s-a ntors mpreun cu Iiul ei. Gandhi l-a privit pe copil n ochi si i-
a spus: "Nu mai mnca zahr."
Recunosctoare, dar surprins, Iemeia l-a ntrebat, "De ce mi-ai spus s-l aduc napoi
dupa dou sptmni? Ai Ii putut s-i spui de prima dat."
Ghandi i-a rspuns: "Acum dou sptmni, mncam si eu zahr."
"Dan, nsuseste-ti ceea ce predai si pred numai ceea ce tu ti-ai nsusit deja."
"Ce-as putea s predau, altceva dect gimnastic?"
"Gimnastica este suIicient, atta vreme ct o Iolosesti drept un mijloc pentru a mprtsi
lectii mai universale," a spus. "Respect-i pe ceilalti. La nceput d-le ce vor si poate, dup aceea,
ctiva dintre ei vor dori s primeasc ceea tu doresti s le oIeri. Multumeste-te s-i nveti
mruntisuri, pn cnd va apare cineva care va cere mai mult."
"Cum voi sti dac cer mai mult?"
"Vei sti."
"Dar, Socrate, esti sigur c sunt destinat s Iiu proIesor? Eu unul, nu m simt ca si cum as
Ii."
"Dai impresia c te ndrepti n aceast directie."
"Asta m Iace s-mi amintesc de ceva ce am vrut s te ntreb mai demult - deseori pari s-
mi citesti gndurile sau s-mi cunosti viitorul. Am s dobndesc si eu ntr-o zi astIel de puteri?"
Auzind acestea, Soc s-a ntins, a deschis televizorul si a nceput s se uite la desene animate. I l-
am nchis imediat.
S-a ntors ctre mine si a oItat. "Speram c ai sa lasi la o parte orice Iascinatie legat de
astIel de puteri. Dar acum, Iiindc ai adus vorba, am putea s-o rezolvm si pe asta. Foarte bine, ce
vrei s stii?"
"Pi, pentru nceput, prezicerea viitorului. Se pare c uneori esti n stare s Iaci asta."
"Citirea viitorului se bazeaz pe o percepere realist a prezentului. S nu catadicsesti s
citesti viitorul pn cnd nu vei Ii izbutit deja s vezi clar prezentul."
"Bine, si despre citirea gndurilor?" am ntrebat.
Socrate a oItat. "Ce-i cu ea?"
"Se pare c esti n stare s-mi citesti gndurile mai tot timpul."
"Da, la drept vorbind," a recunoscut el, "stiu ce gndesti mai tot timpul. 'Gndurile' tale
sunt usor de citit, pentru ca ti sunt nscrise pe tot chipul."
Am rosit.
"ntelegi ce vreau s spun?" a rs, artnd spre Iata mea mbujorat. "Si nu e nevoie s Iii
magician ca s citesti pe chipurile oamenilor; juctorii de poker Iac asta tot timpul."
"Dar despre puterile adevrate?"
S-a ridicat n capul oaselor si a spus: "Puterile speciale chiar exist. ns pentru lupttor
aceste aspecte sunt complet irelevante. Nu te amgi. Fericirea este singura putere care conteaz.
Iar tu nu poti s ajungi la Iericire; ea ajunge la tine - dar numai dup ce ai renuntat la orice
altceva."
Socrate ncepea s se simt obosit. M-a Iixat cu privirea o clip, ca si cum ar Ii luat o
decizie. Apoi a vorbit cu o voce blnd, dar Ierm, rostind cuvintele de care mi-era team cel mai
mult. "Acum mi-e clar c esti prins n capcan, Dan - continund s cauti Iericirea n cu totul alt
parte. Asa s Iie. N-ai dect s cauti pn cnd o s te saturi. Ar Ii bine s pleci o vreme. Caut ce
vrei si nvat ce poti. Apoi vom vedea."
Vocea mi tremura de emotie. "Ct - ct de mult timp?"
Cuvintele lui m-au zguduit. "Nou sau zece ani ar trebui s Iie de ajuns."
Eram ngrozit. "Socrate, nu m intereseaz chiar att de mult puterile astea. ti spun
cinstit, am nteles ce mi-ai spus. Te rog, las-m s rmn cu tine."
Si-a nchis ochii si a oItat. "Tnrul meu prieten, s nu-ti Iie Iric. Steaua ta te va cluzi;
nu poti s te rtcesti."
"Dar cnd o s ne mai vedem, Socrate?"
"Atunci cnd cutarea ta se va ncheia - cnd se va ncheia cu adevrat."
"Cnd am s devin un lupttor?"
"Lupttor nu este ceva ce devii, Dan. Este ceva care, Iie esti, n acest moment, Iie ceva ce
nu esti. Calea n sine l creeaz pe lupttor. Si acum trebuie s m uiti cu desvrsire. Du-te si
vino napoi radiind."
Ajunsesem s depind att de mult de sIatul su, de certitudinea sa. nc tremurnd, m-am
ntors si m-am ndreptat spre us. Apoi am privit pentru ultima oar n ochii aceia strlucitori:
"Am s Iac tot ce mi-ai cerut Socrate - n aIar de un singur lucru. N-am s te uit niciodat."
Am cobort scrile, iesind aIar pe strzile orasului, apoi am hoinrit prin campus, ctre
un viitor incert.
M-am hotrt s m mut napoi n Los Angeles, orasul meu natal. Mi-am scos vechiul
meu Vaillant din garaj si mi-am petrecut ultimul weekend n Berkeley mpachetndu-mi lucrurile.
Cu gndul la Linda, am intrat ntr-o cabin teleIonic si am Iormat numrul de teleIon de la noul
ei apartament. Cnd i-am auzit vocea somnoroas, am stiut ce vroiam s Iac.
"Scumpa mea, am cteva surprize. M mut n L.A.; vrei s iei avionul mine dimineat,
spre Oakland, ct de repede poti? Am putea s mergem mpreun spre sud, cu masina; e ceva
despre care trebuie s vorbim."
A urmat o pauz la captul cellalt al Iirului. "Oh, as Ii ncntat! Am s iau avionul de
ora 8 a.m. "Hm" - apoi a urmat o pauz mai lung - "Despre ce vrei s vorbim, Danny?"
"E ceva ce ar trebui s te ntreb n persoan, dar ti dau un indiciu: ceva despre cum s ne
unim vietile, despre copii, despre cum ne trezim dimineata mbrtisati." A urmat o pauz mai
lung. "Linda?"
Vocea i tremura. "Dan - nu mai pot s vorbesc acum. Vin mine dimineat cu avionul."
"Ne ntlnim la poarta PSA. La revedere, Linda."
"La revedere, Danny." Apoi nu s-a mai auzit dect un bzit pe Iir.
Am ajuns la poart la ora 8:45. Ea era deja acolo, cu ochii strlucind, o Irumusete cu prul
roscat aprins. A alergat spre mine, rznd, si m-a prins n brate. "Ooh, e bine s te mbrtisez din
nou, Danny!"
Puteam s-i simt cldura corpului radiind ntr-al meu. Ne-am dus repede spre parcare,
nestiind ce s ne spunem la nceput.
Am condus napoi spre parcul Tilden si am luat-o la dreapta, urcnd spre Inspiration
Point. Plnuisem totul dinainte. I-am spus s se tin bine si era ct pe ce s-i pun ntrebarea, cnd
ea si-a aruncat bratele n jurul meu si mi-a spus: "Da!" si a nceput s plng. "Am spus eu ceva?"
Am glumit cam sec.
Ne-am cstorit la Curtea Municipal din Los Angeles, n cadrul unei Irumoase ceremonii
private. O parte din mine se simtea Ioarte Iericit; alt parte era nespus de deprimat. M-am trezit
n miez de noapte si m-am dus tiptil n balconul din apartamentul nostru nuptial. Am nceput s
plng pe tcute. De ce simteam c pierdusem ceva, ca si cum as Ii uitat ceva important? Acel
sentiment avea s nu m prseasc niciodat.
Nu dup mult ne-am mutat ntr-un apartament nou. Mi-am ncercat norocul n vnzarea de
asigurri; Linda si-a gsit un serviciu cu jumtate de norm, casier la o banc. Ne aranjasem o
situatie stabil si ne simteam bine, dar eu eram prea ocupat ca s mi dedic destul timp proaspetei
mele sotii. Noaptea trziu, n timp ce ea dormea, eu Iceam meditatie. Dimineata devreme
Iceam cteva exercitii. Dar nu dup mult vreme, responsabilittile serviciului mi lsau prea
putin timp pentru astIel de lucruri; tot antrenamentul meu si toat disciplina ncepeau s Iie
neglijate.
Dup sase luni de munc n vnzri, m sturasem. Am avut o discutie cu Linda, prima
noastr discutie serioas dup mai multe sptmni.
"Iubito, ce-ar Ii s ne mutm napoi n CaliIornia de Nord si s ne cutm alte slujbe?"
"Dac asta vrei s Iaci, Dan, eu n-am nimic mpotriv. n plus, mi-ar place s Iim mai
aproape de printii mei. Sunt niste ddace Ioarte pricepute."
"Ddace?"
"Da. Cum te simti n postura de ttic?"
"Vrei s spui un copil? Tu - eu - un copil?" Am mbrtisat-o ndelung, cu tandrete.
Nu mai puteam s Iac nici o miscare gresit dup toate astea. A doua zi dup ce am ajuns
n Nord, Linda s-a dus n vizit la printi, iar eu am plecat s-mi caut ceva de lucru. Am aIlat de
la Iostul meu antrenor, Hal, c postul de antrenor de gimnastic pentru brbati era liber la
Unversitatea StanIord. M-am dus chiar n ziua aceea la un interviu pentru acest post, apoi am
plecat cu masina la socrii mei ca s-i spun Lindei vestile. Cnd am ajuns mi-au spus c au primit
un teleIon de la Directorul Departamentului de Atletism de la StanIord si c mi se oIerea postul
de antrenor, urmnd s ncep din septembrie. Am acceptat: mi gsisem o carier, ct ai bate din
palme.
La sIrsitul lui august s-a nscut Irumoasa noastr Ietit, Holly. Am ncrcat toate
lucrurile noastre n masin si le-am dus n Menlo Park, ntr-un apartament conIortabil n care
urma s ne mutm. Linda, mpreun cu copilul au venit cu avionul dup dou sptmni. O
vreme am Iost multumiti, dar curnd m-am lsat absorbit de munca mea, preocupat de
desIsurarea unui program intens de gimnastic la StanIord. n Iiecare dimineat devreme
alergam kilometri ntregi pe terenul de golI si deseori sedeam singur pe malul lacului Lagunita.
Din nou, energiile si atentia mi zburau n multe directii, dar, din neIericire, nu si n directia
Lindei.
A trecut un an aproape Ir s bag de seam. Totul mi mergea att de bine; nu puteam s
nteleg de ce aveam sentimentul struitor c pierdusem ceva, cu mult timp n urm. Imagini vii
ale antrenamentului meu cu Socrate - alergrile peste dealuri, exercitiile ciudate noaptea trziu,
orele n care i vorbeam, l ascultam si l priveam pe enigmaticul meu proIesor - erau amintiri
care ncepeau s se stearg.
Nu mult dup prima noastr aniversare, Linda mi-a spus c vrea s mergem la un consilier
marital. Vestea m-a bulversat complet, chiar atunci cnd credeam c vom putea si noi s ne
relaxm si s ne petrecem mai mult timp mpreun.
Consilierul ne-a Iost de ajutor, cu toate acestea ntre Linda si mine o umbr ncepea s
prind contur - poate c apruse chiar din noaptea nuntii noastre. A devenit mai tcut, mai
rezervat, lund-o si pe Holly n lumea ei. n Iiecare zi veneam acas de la servici vlguit, cu prea
putin energie rmas pentru vreuna dintre ele.
n cel de-al treilea an al meu la StanIord am Icut cerere de rezident de Iacultate, pentru a
locui ntr-un unul dintre cminele universitare, astIel nct Linda s aib si alti oameni prin
preajm. Curnd devenise evident Iaptul c aceast mutare Iusese ct se poate de bun, n special
n latura romantic. Ea si-a Iormat o viat social proprie, iar eu eram scutit n Ielul acesta de o
povar pe care nu puteam sau nu vroiam s-o port. n primavara celui de-al treilea an la StanIord
ne-am separat. M-am cuIundat Si mai adnc n munca mea si mi-am nceput din nou cutarea
interioar. mi petreceam diminetile mpreun cu un grup Zen, n sala noastr de gimnastic.
ncepusem s studiez aikido, seara. Citeam din ce n ce mai mult, spernd s descopr vreun Iir,
vreo directie sau vreun rspuns n legtur cu treaba mea neterminat.
Cnd mi s-a oIerit un post de Iacultate la Colegiul Oberlin, un colegiu rezidential de arte
liberale n Ohio, prea o a dou sans pentru noi. ns acolo am urmrit doar o cutare personal
a Iericirii, cu si mai mare intensitate. Am predat si mai mult gimnastic si am initiat dou cursuri
- "Dezvoltare psiho-mental" si "Calea Lupttorului Pasnic" - care reIlectau cte ceva din
principiile si deprinderile pe care le nvtasem de la Socrate. La sIrsitul primului meu an acolo,
am primit o burs special din partea colegiului ca s cltoresc si s Iac cercetri ntr-un
domeniu preIerat.
Dup o csnicie nereusit, Linda si cu mine ne-am desprtit. Lundu-mi rmas bun de la
ea si de la Ietit, am pornit n ceea ce speram c va Ii cutarea mea Iinal.
Aveam s vizitez multe locuri n lume - Hawaii, Japonia, Okinawa, India si alte prti,
unde am ntlnit niste proIesori extraordinari, scoli de yoga, de arte martiale si samanism. Am
avut multe experiente si am descoperit o ntelepciune proIund, ns nu si o pace deplin.
Pe msur ce cltoriile mele se apropiau de sIrsit, am devenit chiar si mai disperat -
nevoit s ajung la o conIruntare Iinal cu ntrebrile care mi rsunau n minte: "Ce este
iluminarea? Cnd voi gsi pacea?" Socrate mi vorbise despre toate astea, dar n vremea aceea eu
n-aveam urechi s-l aud.
Cnd am ajuns n satul Cascais, pe coasta Portugaliei, ultimul popas al cltoriei mele,
ntrebrile au continuat s se repete Ir ncetare, arznd si mai adnc n mintea mea.
ntr-o dimineat m-am trezit pe o plaj izolat, unde mi instalasem cortul de cteva zile.
Privirea mi aluneca spre ap, unde Iluxul devora castelele de nisip si betigase pe care le
construisem cu atta migal.
Dintr-un anumit motiv, asta mi-a adus aminte de propria moarte si de ceea ce Socrate
urmrise s-mi comunice. Cuvintele si gesturile sale mi reveneau n memorie, n Irnturi si
Irme, ca rmurelele din castelul meu, acum mprstiate si plutind pe valurile mici: "Ia seama c
anii sunt trectori, Danny. ntr-o zi vei descoperi c moartea nu este ceea ce ti-ai imaginat, ns
nici viata. Si una si alta pot Ii minunate, pline de schimbri; sau, dac nu te trezesti, amndou se
pot transIorma ntr-o dezamgire considerabil."
Rsul lui mi rsuna n memorie. Apoi mi-am amintit de un incident petrecut n statia de
benzin: ntr-o zi eram cam apatic, iar Socrate m-a apucat brusc si a nceput s m zgltie.
"Trezeste-te! Daca ai Ii stiut cu sigurant c suIeri de o boal cronic Iatal - dac nu ti-ar mai Ii
rmas dect putin timp de trit - atunci n-ai Ii risipit nici o pictur din el! Ia seama, Dan, ti spun
- tu suIeri de o boal cronic Iatal: se cheam nastere. Nu mai ai dect ctiva ani de trit. Nimeni
nu mai are! Asa c, Iii Iericit acum, Ir motiv - sau nu vei Ii deloc niciodat."
Am nceput s simt o grab teribil, ns nu aveam nicaieri unde s m duc. Asa c am
rmas acolo, ca un hoinar care scotoceste plaja dup nimicuri, care nu nceta niciodat s-si
scotoceasc propria minte. "Cine sunt eu? Ce este iluminarea?"
Socrate mi spusese, cu mult timp n urm, c nici chiar pentru un lupttor nu exist
victorie asupra mortii; nu exist dect realizarea Aceluia care n realitate suntem cu totii.
Cum stteam asa, ntins la soare, mi-am amintit cum am decojit ultima Ioaie de ceap n
biroul lui Soc, ca s vd "cine eram". Mi-am amintit de un personaj din romanul lui J.D. Salinger,
care, vznd odat pe cineva bnd un pahar cu lapte, a spus: "Era ca si cum l-ai turna pe
Dumnezeu n Dumnezeu, dac ntelegi ce vreau s spun."
Mi-am amintit visul lui Lao Tzu:
Lao Tzu a adormit si a visat c era Iluture. Cnd s-a trezit, s-a ntrebat mirat: "Sunt un om care
tocmai a visat c era Iluture sau un Iluture adormit, care acum viseaz c este om?"
M-am plimbat pe plaj, Iredonnd ntruna un cntecel de grdinit:
"Vsleste, vsleste, vsleste, ncet, cu barca pe ru n jos
Fii vesel, Iii vesel, Iii vesel, viata nu-i dect un vis Irumos."
Dup ce m-am plimbat toat dup-amiaza, m-am ntors la adpostul meu, ascuns dupa cteva
stnci. Am cutat n rucsac si am scos de acolo o carte veche, pe care o cumprasem din India.
Era o traducere zdrentuit de povesti spirituale populare. RsIoind-o, am dat de o poveste despre
iluminare:
"Milarepa cutase pretutindeni iluminarea, dar nu gsea nicieri vreun rspuns - pn ntr-o zi,
cnd a vzut un btrn, care mergea ncet pe o crare de munte, crnd un sac greu n spinare.
Imediat Milarepa si-a dat seama c acest btrn cunostea secretul pe care el l cutase cu
disperare de multi ani.
"'Mosule, spune-mi, te rog, ce stii. Ce este iluminarea?'
Btrnul i-a zmbit o clip, apoi si-a azvrlit povara pe umeri, ndreptndu-si spatele.
'Da, nteleg!' a tipat Milarepa. 'Recunostinta mea vesnic. Dar, te rog, nc o ntrebare. Ce
urmeaz dupa iluminare?'
Zmbind din nou, btrnul si-a apucat iar sacul, l-a sltat pe umeri si, potrivindu-si astIel
povara, si-a continuat drumul."
n aceeasi noapte am avut un vis:
Eram n ntuneric, la poalele unui munte nalt, cutnd dup Iiecare piatr un giuvaer pretios.
Valea era cuIundat n ntuneric si de aceea nu puteam s gsesec giuvaerul.
Apoi mi-am ndreptat privirea spre piscul sclipitor al muntelui. Dac giuvaerul era de
gsit, atunci ar Ii trebui s Iie n vrI. M-am ctrat tot mai sus, ncepnd o cltorie sinuoas,
care mi-a luat multi ani. n Iinal, am ajuns la captul ei. M scldam n lumina strlucitoare.
Viziunea mea devenise clar, dar bijuteria nu era nc de gsit. M-am uitat jos, n valea
aIlat dedesubt, departe, acolo unde ncepusem s m catr cu multi ani n urm. Doar atunci am
realizat c giuvaerul Iusese ntotdeauna nuntrul meu, chiar si atunci, si c lumina strlucise
ntotdeauna. Numai ochii mei Iuseser nchisi.
M-am trezit n miez de noapte, n lumina licrind a lunii. Aerul era cldut, iar lumea tcut, n
aIar de valurile ritmice ale Iluxului. I-am auzit vocea lui Soc, ns stiam c nu-i dect o alt
veche amintire: "Iluminarea nu este o atingere, Dan; este o realizare. Si atunci cnd te trezesti
totul se schimb si nimic nu se schimb. Dac un orb si d seama c poate vedea, nseamn c s-
a schimbat lumea din cauza asta?"
Am rmas si am privit lumina lunii scnteind pe mare si poleind cu argint muntii
ndeprtati. "Care era zicala aceea despre munti, ruri si marea cutare?" "Ah, da," mi-am
amintit:
"La nceput muntii sunt munti, iar rurile sunt ruri.
Apoi muntii nu mai sunt munti, iar rurile nu mai sunt ruri.
n Iinal muntii sunt munti, iar rurile sunt ruri."
M-am ridicat, am alergat pe plaj si m-am aruncat n oceanul ntunecat, notnd departe de trm.
M-am oprit c s m odihnesc, cnd brusc am simtit o creatur care nota n adncurile negre,
undeva sub picioarele mele. Era ceva care se ndrepta spre mine, cu repeziciune: era Moartea.
M-am avntat slbatic spre trm si m-am ntins pe nisipul ud, gIind. Un crab micut mi-a
trecut prin Iata ochilor, trndu-se, si s-a ascuns n nisip, n timp ce un val a trecut peste el.
M-am ridicat, m-am uscat si mi-am luat hainele pe mine. Mi-am strns bagajul la lumina
lunii. Apoi, lundu-mi rucsacul pe umeri, mi-am spus n sinea mea:
"Mai bine s nu ncepi niciodat; daca ai nceput, mai bine termin."
Stiam c venise timpul s plec acas.
n timp ce avionul ateriza pe pista de la aeroportul Hopkins din Cleveland, simteam c mi
creste ngrijorarea n ceea ce privea csnicia si viata mea. Trecuser mai mult de sase ani. M
simteam mai btrn, dar nu si mai ntelept. Ce-as Ii putut s le spun sotiei si Iiicei mele? Oare l
voi revedea pe Socrate - si dac da, ce-as Ii putut s-i aduc?
Linda si Holly m asteptau cnd am cobort din avion. Holly a alergat spre mine,
gngurind de bucurie si m-a strns tare n brate. mbrtisarea mea cu Linda a Iost plcut si cald,
dar lipsit de orice intimitate, ca si cum l-ai mbrtisa pe un vechi prieten. Era evident c timpul
si experienta ne purtaser n directii diIerite.
Linda ne-a condus acas de la aeroport. Holly a adormit mpcat n poala mea.
Linda nu Iusese singur n absenta mea, dup cum am aIlat. Si-a Icut prieteni - si iubiti.
Si, curnd dup ntoarcerea mea la Oberlin, soarta mi-a scos n cale pe cineva Ioarte special; o
student, o tnr dulce pe care o chema Joyce. Prul ei negru scurt, tuns breton, i ncadra chipul
drgut, luminat de un zmbet Iermector. Era mic si plin de viat. M-am simtit Ioarte intens
atras de ea, asa c ne petreceam mpreun Iiecare or disponibil, plimbndu-ne si discutnd,
colindnd grdinile de arbori, pe lng apele linistite. M simteam n stare s vorbesc cu ea ntr-
un Iel n care nu Iusesem niciodat capabil s vorbesc cu Linda - nu pentru c Linda n-ar Ii putut
ntelege, ci pentru c drumurile si interesele ei se aIlau n alt parte.
Joyce a absolvit n primvar. A vrut s rmn lng mine, dar eu m simteam dator Iat
de csnicia mea, asa c, din neIericire, ne-am desprtit. Stiam c n-am s-o uit niciodat, dar
Iamilia mea trebuia s Iie pe primul loc.
n mijlocul iernii urmtoare, Linda, Holly si cu mine ne-am mutat napoi n CaliIornia de
Nord. Poate c eram eu prea ocupat cu munca si cu mine nsumi, dar asta a constituit lovitura de
gratie n csnicia noastr; nici un semn prevestitor nu Iusese att de trist cum a Iost acea ndoial
scitoare, continu, si acea melancolie, pe care le-am simtit n noaptea nuntii noastre - acea
ndoial dureroas, acel sentiment c ar trebui s-mi amintesc de ceva, care se petrecuse cu multi
ani n urm. Numai cnd eram mpreun cu Joyce scpam de asta.
Dup divort, Linda si Holly s-au mutat ntr-o cas veche Irumoas. Eu m-am lsat
absorbit de munca mea, prednd gimnastica si aikido la YMCA-ul din Berkeley.
Tentatia de a trece pe la benzinrie era arztoare, dar nu aveam de gnd s m duc pn
cnd nu eram chemat. Si pe deasupra, cum as Ii putut s m ntorc? Nu aveam nimic s-i art
dup toti anii care trecuser.
M-am mutat la Palo Alto si triam singur, la Iel de singur cum Iusesem dintotdeauna. M
gndeam la Joyce de multe ori, dar stiam c nu aveam dreptul s-o sun; nc mai aveam treburi de
terminat.
Am renceput antrenamentul cu Iorte proaspete. Am exersat, am citit, am meditat si am
continuat s-mi directionez ntrebrile din ce n ce mai adnc n mintea mea, ca o sabie. n cteva
luni am nceput s triesc o stare rennoit de bunstare, pe care nu o mai simtisem de ani ntregi.
n tot acest timp, am nceput s scriu, consemnnd caiete ntregi de notite din perioada cand l
vizitam pe Socrate. Speram c, evocnd timpul petrecut mpreun cu el, am s descopr vreun
indiciu nou. ns nimic nu se schimbase cu adevrat - cel putin nimic din ce vedeam eu - de cnd
m izgonise.
ntr-o dimineat stteam pe treptele din Iata micului meu apartament, privind n deprtare.
ReIlectam la ce se petrecuse n ultimii opt ani. Cnd am nceput eram un tmpit, apoi aproape c
devenisem un lupttor. Apoi Socrate m-a trimis n lume s nvt si am devenit iar un tmpit.
Preau o risip - toti acesti opt ani. Si stteam asa pe trepte, cu privirea pierdut deasupra
orasului, pn la muntii de dincolo de acesta. Si, dintr-odat, pe msur ce atentia mi devenea
din ce n ce mai ptrunztoare, conturul muntilor ncepea s capete o aureol Iin sclipitoare. n
acea clip am stiut exact ce trebuia s Iac.
Mi-am vndut si ultimele bunuri care mi rmseser, mi-am luat rucsacul n spate si am
Icut autostopul nspre sud, spre Fresno, apoi am luat-o spre est, prin muntii Sierra Nevada. Era
sIrsitul verii - timpul cel mai nimerit ca s te rtcesti prin munti.
8
Poarta se deschide
Pe un drum ngust, pe undeva pe lng Lacul Edison, am nceput s strbat o regiune
despre care mi pomenise odat Socrate - n adncul muntelui, n sus, ctre inima slbticiei.
Simteam c acolo, n munti, sau aveam s gsesc rspunsul - sau aveam s mor. ntr-un Iel aveam
dreptate n ambele sensuri.
Am urcat pe pajisti alpine, printre culmi de granit, croindu-mi drum prin desisuri de brad
si pin, pn sus, n tinutul lacurilor de nltime, unde oamenii sunt mai rari dect puma, cprioara
sau micile soprle care se tupilau pe sub pietre cnd m apropiam.
Am Icut popas chiar nainte de asIintit. n ziua urmtoare am urcat si mai sus, peste
ntinderi mari de granit, pn la marginea pdurii. M-am ctrat printre bolovani uriasi, lund-o
de-a dreptul printre deIileuri si strmtori. Dup amiaz am cules rdcini comestibile si Iructe de
pdure si m-am ntins lng un izvor cristalin. Pentru prima dat, dup ani ntregi, se prea c
eram si eu multumit.
Mai trziu, n acea dup amiaz, am hoinrit prin pdurile slbatice, prin umbra
mrcinisurilor dese si m-am ntors la tabr. Apoi am pregtit niste lemne pentru Ioc, am mai
mncat un pumn de mncare si am meditat sub un brad Ialnic, abandonndu-m n voia muntilor.
Dac aveau ceva s-mi oIere, eu eram gata s accept.
Dup ce s-a ntunecat, m-am asezat n Iata Iocului trosnind, nclzindu-mi minile si Iata,
cnd, din umbr a aprut Socrate!
"Eram prin apropiere, asa c m-am gndit s trec pe-aici," a spus.
Mut de uimire si de ncntare, l-am mbrtisat, ne-am luat la trnt, rznd, tvlindu-ne
prin noroi, murdrindu-ne din cap pn-n picioare. Apoi ne-am curtat hainele si ne-am asezat
lng Ioc. "Arti aproape la Iel, btrne lupttor - nici mcar un an peste sut." (Arta mai btrn,
dar ochii si gri si pstraser licrul.)
"Tu, n schimb," a zmbit el sugubt, msurndu-m din cap pn-n picioare, "arti mult
mai btrn, ns nu cu mult mai destept. Ia spune-mi, ai nvtat ceva?"
Am oItat, cu privirea n gol, la Ioc. "Ei bine, am nvtat s-mi Iac singur ceaiul." Am pus
un vas micut pe grtarul pe care mi-l mesterisem singur si am Icut un ceai aromat, Iolosind niste
ierburi pe care le gsisem n drumetia mea din ziua aceea. Nu m asteptam s am musaIiri. I-am
oIerit lui cana mea si mie mi-am pus ceai ntr-un castronel. n Iinal, cuvintele au nceput s curg
mai departe. n timp ce vorbeam, disperarea, pe care o tinusem n Iru att de mult timp, a
rbuInit pn la urm.
"Nu am ce s-ti aduc, Socrate. Sunt nc rtcit - nu sunt mai aproape de poart dect
eram cnd ne-am ntlnit prima oar. Eu te-am dezmagit pe tine si viata m-a dezamgit pe mine;
viata mi-a Irnt inima."
Jubila. "Da! Inima ta a Iost Irnt, Dan - Irnt pentru a scoate la iveal poarta, care
strluceste nuntru. E singurul loc unde n-ai cutat. Deschide-ti ochii, ntIleat - aproape c ai
ajuns!"
ConIuz si Irustrat, nu puteam dect s stau acolo mbuInat.
Soc m-a ncredintat din nou. "nc putin si esti gata - esti Ioarte aproape."
M-am repezit s-i ntrerup vorba, nerbdtor: "Aproape de ce?"
"De capt." Pentru o clip Irica mi-a dat Iiori pe sira spinrii. M-am bgat repede n sacul
de dormit, iar Socrate si l-a desIcut pe al lui. Ultima impresie din noaptea aceea a Iost aceea a
ochilor proIesorului meu, strlucind, ca si cum ar Ii privit prin mine, prin Ioc, ntr-o alt lume.
Cnd se iviser primele raze de soare, Socrate era deja treaz, seznd lng un prias din
apropiere. M-am asezat si eu lng el si am rmas tcut o vreme, aruncnd pietricele n ap si
ascultndu-le plescitul. Tcut, s-a ntors si m-a privit ndeaproape.
n noaptea aceea, dup o zi lipsit de griji, n care am hoinrit, am notat si am Icut plaj,
Socrate mi-a spus c vrea s aud despre tot ce mi aminteam c am simtit de cnd l vzusem
ultima oar. I-am povestit trei zile si trei nopti - mi-am epuizat depozitul de amintiri. Socrate a
vorbit Ioarte putin n acest timp, ntrebndu-m din cnd n cnd cte ceva, dar Ioarte scurt.
Imediat dup ce a asIintit soarele, mi-a Icut semn s vin si eu lng Ioc. Am rmas
nemiscati, btrnul lupttor si eu, amndoi cu picioarele ncrucisate pe pmntul moale, n
creierul muntilor Sierra Nevada.
"Socrate, toate iluziile mi-au Iost spulberate, dar se pare c nu a rmas nimic care s le ia
locul. Mi-ai artat zdrnicia cutarii. Dar ce poti s-mi spui despre calea lupttorului pasnic? Nu
e asta o cale, o cutare?"
A rs cu poIt si m-a zgltit de umeri. "Dup tot acest timp, n sIrsit vii si tu cu o
ntrebare desteapt! ns rspunsul se aIl chiar sub nasul tu. Tot timpul ti-am artat calea
lupttorului pasnic, nu calea spre lupttorul pasnic. Atta vreme ct psesti pe cale, esti un
lupttor. n acesti opt ani, ti-ai abandonat cmpul de lupt, ca s te duci s-l cauti n alt parte.
Dar calea este acum; ntotdeauna a Iost asa."
"Si ce s Iac acum? ncotro s pornesc de aici?"
"Cui i pas?" a strigat el voios. "Un prost este 'Iericit' cnd poItele i sunt satisIcute. Un
lupttor este Iericit Ir motiv. Asta este ceea ce Iace din Iericire disciplina ultim - dincolo de
orice altceva te-am nvtat."
n timp ce intram n sacii de dormit, i-am vzut Iata lui Soc strlucind rosiatic n lumina
Iocului. "Dan," a spus el moale, "asta este ultima tem pe care ti-o mai dau de Icut vreodat, dar
e valabil pentru totdeauna. Actioneaz Iericit, simte-te Iericit, Iii Iericit, Ir absolut nici un
motiv din lume. Apoi poti s iubesti si s Iaci ce vrei."
Deveneam din ce n ce mai somnoros. Cu ochii nchizndu-mi-se, i-am spus ncet: "Dar,
Socrate, unele lucruri si unii oameni sunt Ioarte diIicil de iubit; se pare c este imposibil s Iii
Iericit totdeauna."
"Chiar si asa, Dan, asta nseamn s Iii un lupttor. Vezi, Dan, eu nu-ti spun cum s Iii
Iericit, ci ti spun doar s Iii Iericit." Cu aceste vorbe am adormit.
Socrate m-a trezit cu blndete, chiar dup ce s-au ivit zorii. "Aveam un drum lung de
Icut," a spus. Curnd am pornit spre tinutul de sus.
Singurul lucru care-i trda vrsta lui Soc sau problemele cu inima era pasul su mai ncet
la urcus. nc o dat mi-am adus aminte de aceast slbiciune a proIesorului meu si de sacriIiciul
su. N-as mai Ii putut s risipesc vreodat pretiosul timp petrecut mpreun cu el. n timp ce
urcam din ce n ce mai sus, mi-am amintit o poveste ciudat, pe care nu o ntelesesem niciodat
pn atunci.
O Iemeie sInt mergea pe marginea unei prpstii. Jos, pe Iundul prpastiei, a vzut o
leoaic moart, nconjurat de puii ei, care plngeau. Fr ezitare Iemeia s-a aruncat n prpastie,
pentru ca acestia s aiba ce s mnnce.
Poate c ntr-un alt loc, ntr-un alt timp, Socrate ar Ii Icut la Iel.
Am urcat din ce n ce mai sus, cea mai mare parte a drumului n tcere, pe grohotisuri,
apoi spre culmile de deasupra pdurii.
"Socrate, ncotro ne ndreptm?" l-am ntrebat, n timp ce Iceam un scurt popas.
"Mergem pe un delusor mai aparte, un loc sInt, pe cel mai nalt platou de prin locurile
astea. Era un loc de ngropciune pentru un vechi trib american, att de mic, nct crtile de
istorie nu i-au consemnat vreodat existenta, dar acesti oameni au trit si au muncit n singurtate
si pace."
"Cum de stii toate astea?"
"Am strmosi care au trit printre ei. Acum hai s mergem; trebuie s ajungem pe platou
nainte s se ntunece."
n momentul acela eram dispus s am ncredere n Socrate, indiIerent ce s-ar Ii petrecut -
si totusi aveam un sentiment tulburtor c eram n mare pericol si c Socrate mi ascundea ceva.
Soarele era ameninttor de jos; Socrate si-a ntetit pasul. Respiram din greu acum, srind
si ctrndu-ne, agtndu-ne cu minile si cu picioarele de pe o stnc pe alta, adnc n umbr.
Socrate a disprut ntr-o crptur dintre dou stnci, iar eu l-am urmat printr-un tunel ngust,
Iormat de stncile imense, apoi am iesit iar n cmp deschis. "n caz c te vei ntoarce singur, vei
Ii nevoit s treci prin aceast trectoare," mi-a spus Socrate. "Este singura cale de intrare sau de
iesire." ncepeam s-i pun ntrebri, dar m-a potolit.
Lumina plea din ce n ce mai mult cnd am urcat pe ultima culme. Acolo, dedesubtul
nostru se aIla o depresiune n Iorm de amIiteatru, nconjurat de stnci abrupte, acum acoperite
de umbr. Ne-am ndreptat spre amIiteatru, direct spre un vrI crenelat.
"Suntem apropape de lcasul Iunerar?" am ntrebat nervos.
"Stm cu picioarele pe el," a spus, " ne aIlm printre Iantomele unui popor strvechi, un
trib de lupttori."
Vntul a nceput s se nteteasc, ca si cum i-ar Ii accentuat cuvintele. Apoi a urmat
sunetul cel mai straniu pe care l-am auzit vreodat - ca o voce uman, gemnd.
"Ce Iel de vnt mai e si sta?"
Fr s-mi rspund, Socrate s-a oprit n Iata unei guri negre de la baza stncii si mi-a
spus: "Hai s intrm."
Instinctele mi semnalau din rsputeri pericol, dar Soc intrase deja. Mi-am aprins lanterna,
am lsat n urm vntul care gemea si am mers dup lanterna lui palid, tot mai adnc n pester.
Fascicolul plpind al lanternei mele mi arta cavitti si crpturi n stnc, ale cror capete nu le
puteam zri.
"Soc, nu-mi place s m aIund att de adnc n muntele sta." M-a scrutat cu privirea.
Dar, spre usurarea mea, s-a ndreptat spre gura pesterii. Nu c ar mai Ii contat; aIar era la Iel de
ntuneric ca si nuntru. Ne-am instalat tabra, iar Socrate a scos un mnunchi de lemne din
rucsac. "M gndeam c s-ar putea s avem nevoie de astea," a spus. Nu dup mult Iocul trosnea.
Corpurile noastre Iormau umbre bizare, stlcite, dansnd slbatic prin pester, pe peretele din Iata
noastr, dup cum ardeau Ilcrile.
Artnd ctre umbre, Socrate a spus: "Aceste umbre din pester sunt imaginea esential a
iluziei si a realittii, a suIerintei si a Iericirii. Iat o poveste antic rspndit de Platon:
A Iost odat un popor care si tria toat viata ntr-o Pester a Iluziilor. Dup mai multe generatii,
acei oameni au ajuns s cread c propriile lor umbre, proiectate pe pereti, aveau substant real.
Numai miturile si povestile religioase mai vorbeau despre o posibilitate mai mbucurtoare.
Obsedati de jocul umbrelor, oamenii au nceput s se obisnuiasc si s devin nrobiti de
realitatea lor ntunecat."
Eram cu privirea atintit la umbre si simteam cldura Iocului n spate, n timp ce Socrate si
continua Iirul povestirii.
"De-a lungul istoriei, Dan, au existat si exceptii binecuvntate ale acestor prizonieri ai
Pesterii. Este vorba de cei care s-au sturat de jocul umbrelor, care au nceput s se ndoiasc de
el, care n-au mai Iost satisIcuti de umbre, indiIerent ct de sus ar Ii srit acestea. Ei au devenit
cuttori ai luminii. Doar ctiva mai norocosi au gsit o cluz care i-a pregtit si care i-a purtat
dincolo de orice iluzie, la lumina soarelui."
Captivat de povestea lui, priveam dansul umbrelor pe peretii de granit, n lumina galben.
Soc a continuat:
"Toti oamenii din acest lume, Dan, sunt prinsi, ca ntr-o capcan, de Pestera propriilor
minti. Numai acei ctiva lupttori care vd lumina, care se elibereaz, renuntnd la tot,
abandonndu-se totului, pot s rd n eternitate. Si astIel vei Iace si tu, prietene."
"Pare de neatins, Soc - si, ntr-un Iel, nIricostor."
"Este dincolo de cutare si dincolo de Iric. Odat ce s-a petrecut, vei vedea c nu-i dect
ceva evident, simplu, obisnuit, trezit si Iericit. Este nssi realitatea, cea de dincolo de umbre."
S-a asternut o tcere adnc, rupt doar de zgomotul lemnelor trosnind. L-am privit pe
Socrate, care prea c asteapt ceva. Aveam un sentiment apstor, dar lumina abia mijit a
zorilor, conturnd gura pesterii, mi-a nviorat starea de spirit.
ns chiar atunci pestera s-a nvluit din nou n ntuneric. Socrate s-a ridicat brusc si s-a
dus spre iesire, iar eu l-am urmat ndeaproape. Aerul mirosea a ozon cnd am iesit aIar. Puteam
simti electricitatea static ridicndu-mi prul de pe ceaI. Apoi Iurtuna s-a dezlntuit.
Socrate s-a ntors cu Iata la mine. "Nu ne-a mai rmas prea mult timp. Trebuie s evadezi
din pester; eternitatea nu e prea departe!"
Fulgerele au brzdat cerul. Trznetul a lovit o stnc n deprtare. "Grbeste-te!", mi-a
spus Socrate, cu o precipitare n glas pe care n-o mai auzisem pn atunci. n clipa aceea, am Iost
cuprins de Sentimentul acela - sentimentul care nu Iusese gresit niciodat - si mi-a soptit
cuvintele: "Fereste-te, Dan, - Moartea st la pnd."
Apoi Socrate a vorbit din nou, cu glas ruprevestitor si tios. "E periculos aici. ntoarce-te
n pester, ct mai departe." Am nceput s-mi caut lanterna n rucsac, dar s-a rstit la mine:
"Misc!"
M-am retras n ntuneric si m-am sprijinit de perete. Respirnd din greu, l-am asteptat s
vin s m ia, dar dispruse.
Eram gata s m duc s-l chem, cnd am Iost izbit din spate, aproape pierzndu-mi
cunostinta - ceva ca un cleste m-a nsIcat brusc de ceaI cu o Iort zdrobitoare si m-a tras napoi,
adnc n pester. "Socrate!" am urlat. "Socrate!"
Strnsoarea din ceaI a disprut, ns dupa aceea a nceput o durere cu mult mai teribil:
capul mi era zdrobit din spate. Am urlat iar si iar. Chiar nainte s-mi Iie strivit craniul de
presiunea aceea nnebunitoare, am auzit aceste cuvinte - era, Ir nici o ndoial, vocea lui
Socrate: "Aceasta este ultima ta cltorie."
Cu o trosnitur groaznic, durerea a disprut. M-am chircit, prbusindu-m cu o buInitur
nIundat. A Iulgerat si, n lumina orbitoare de o clip, am putut s-l vad pe Socrate stnd aplecat
asupra mea, privind n jos. Apoi s-a auzit sunetul de tunet parc venit din alt lume. Atunci am
stiut c eram pe moarte.
Un picior mi atrna inert pe marginea unui hu adnc. Socrate m-a mpins n prpastie si
am czut, izbindu-m si zdrobindu-m de pietre, n mruntaiele pmntului si apoi, strecurat
printr-o deschiztur, am Iost scos din munte la lumina soarelui, unde corpul meu sIrtecat s-a
rostogolit n jos, ateriznd n cele din urm pe un musuroi, pe o pajiste verde, ud, departe,
departe dedesubt.
Corpul mi era o bucat de carne sIrtecat. Corbi, roztoare, insecte si viermi au venit s
se nIrupte din carnea aceea aIlat n descompunere, pe care mi-o imaginasem odat ca Iiind 'eu'.
Timpul trecea din ce n ce mai repede. Zilele se scurgeau ca clipele, iar cerul devenise o clipire
rapid, o succesiune de lumin si ntuneric, pulsnd din ce n ce mai repede, pn cnd a devenit
doar o ceat; zilele s-au transIormat n sptmni, iar sptmnile n luni.
Anotimpurile se schimbau si rmsitele corpului ncepuser s se dizolve n pmnt,
ngrsndu-l. Zpezile nghetate ale iernii mi-au pstrat oasele o clip, ns pe msur ce
anotimpurile treceau n cicluri din ce n ce mai rapide, chiar si oasele au devenit praI. Din corpul
meu s-au hrnit Ilorile si copacii, care au crescut si au murit pe pajiste. Pn la urm chiar si
pajistea a disprut.
Devenisem parte din corbii care se nIruptaser din carnea mea, parte din insecte si din
roztoare si parte din animalele prdtoare care le vnau, ntr-un mare ciclu al vietii si mortii. Am
devenit strmosii lor, pn cnd, n cele din urm, s-au ntors si ei n pmnt.
Numitul Dan Millman, care trise cu mult timp n urm, dispruse pentru totdeauna, n-a
Iost dect o clipit a timpului Ir margini - ns Eu am rmas neschimbat de-a lungul veacurilor.
Acum eram Sinele meu, Constiinta care veghea totul, eram totul. Toate prtile mele separate
aveau s continue pentru vesnicie; vesnic schimbndu-se, vesnic noi.
Acum am realizat c Secertorul ntunecat, Moartea, de care lui Dan Millman i Iusese
att de Iric, a Iost marea lui iluzie. La Iel si viata sa, a Iost tot o iluzie, o problem, nimic mai
mult dect un incident amuzant, cnd Constiinta s-a uitat pe Sine.
n timpul vietii, Dan nu a reusit s treac prin poart; nu si-a realizat natura sa adevrat;
a trit n mortalitate si Iric, singur.
Dar Eu stiam. Mcar dac ar Ii stiut si el atunci ceea ce stiu Eu acum.
Zceam pe piatr, n pester, zmbind. M-am ridicat, sprijindu-m de perete, apoi am cutat cu
privirea n ntuneric, nedumerit, dar Ir Iric.
Ochii au nceput s mi se deprind cu ntunericul si am vzut un om cu prul alb, seznd
lng mine, zmbind. Apoi, de la de mii de ani deprtare, s-a ntors totul si, pentru moment, m-
am simtit ntristat de revenirea mea n Iorma muritoare. Dar imediat mi-am dat seama c asta nu
mai conta - nimic n-ar mai Ii putut s conteze.
Asta m-a Irapat ca Iiind ceva Ioarte amuzant; totul mi se prea astIel, asa c am nceput s
rd. M-am uitat la Socrate; ochii nostri licreau extatic. Stiam c stia ce stiam. Am srit spre el si
l-am mbrtisat. Am nceput s dansm prin pester, rznd n hohote de moartea mea.
Dup aceea ne-am strns lucrurile si am nceput s coborm muntele. Am luat-o pe
scurttur, prin trectoare, n jos, prin crpturile dintre stnci, prin grohotisuri, spre tabra
principal.
Eu nu vorbeam prea mult, dar rdeam deseori, pentru c, de Iiecare dat cnd m uitam n
jur - la pmnt, la cer, soare, copaci, lacuri, ruri - mi aminteam c toate acestea eram Eu!
n toti acesti ani, Dan Millman a crescut, strduindu-se din rsputeri s "Iie cineva".
Fiindc tot veni vorba de trecut! El a Iost cineva, ntr-adevr, cineva Ierecat ntr-o minte Iricoas
si ntr-un corp muritor.
"Asa deci," m gndeam, "Acum am s joc rolul lui Dan Millman din nou si ar Ii mai bine
s m Iolosesc de asta, s proIit de cteva secunde n plus de eternitate, pn cnd au s treac si
astea. Dar acum stiu c nu sunt doar o bucat de carne - si acest secret are cea mai mare
important!"
Nu exist nici un mod de Ii descris impactul acestei revelatii. Eram pur si simplu treaz.
Si astIel m-am trezit la realitate, eliberat de orice semniIicatie sau de orice cutare. Ce ar
mai Ii Iost de cutat? Toate cuvintele lui Soc deveniser vii odat cu moartea mea. Acesta era
paradoxul n toate astea, partea comic a lor, precum si marea schimbare. Toate cutrile, toate
realizrile, toate idealurile erau la Iel de plcute si la Iel de inutile.
Un val de energie mi-a ptruns n corp. Am Iost coplesit de Iericire si am izbucnit n
hohote de rs; acesta era rsul unui om Iericit Ir motiv.
Si astIel am cobort, trecnd pe lng lacurile de nltime, pe lng marginea pdurii, apoi
prin pdurea deas, ndreptndu-ne spre prul unde ne instalasem tabra cu dou zile n urm -
sau cu o mie de ani n urm.
mi pierdusem toate regulile, toate moravurile, toat Irica, acolo, pe muntele acela. Nu
mai puteam Ii controlat de nimic si de nimeni. Ce pedeaps ar Ii putut s m mai nspimnte? Si,
desi nu aveam nici un cod de comportament, simteam ce e era echilibrat, ce era potrivit si ce era
iubitor. Eram capabil de actiune iubitoare si nimic altceva. O spusese chiar el; ce alt putere ar Ii
putut s Iie mai mare dect asta?
Mi-am pierdut mintea si am cobort n inim. Poarta se deschisese n sIrsit si m-am
rostogolit prin ea, rznd, pentru c si ea Iusese tot o glum. Era o poart Ir poart, o alt iluzie,
o alt imagine pe care Socrate o tesuse n pnza realittii mele, asa cum mi promisese cu mult
vreme n urm. n sIrsit, vzusem ce era de vzut. Calea continua la nesIrsit; ns acum era
plin de lumin.
Pn cnd am ajuns la tabra noastr s-a lsat ntunericul. Am Icut Iocul si am mncat
cteva Iructe uscate si seminte de Iloarea soarelui, ultimele provizii pe care le aveam n rucsac.
Abia atunci a nceput Socrate s vorbeasc, n timp ce lumina Iocului se juca pe Ietele noastre.
"Ai s-o pierzi, stii doar."
"Ce s pierd?"
"Viziunea asta. Este rar - posibil doar printr-o combinatie improbabil de mprejurri -
ns este tot o experient, asa c ai s-o pierzi."
"Poate c asa e, Socrate, dar cui i pas?" am rs eu. " Mi-am pierdut si mintea si se pare
c nu-i nicieri de gsit!"
A ridicat din sprncene, plcut surprins. "Bine, atunci se pare c mi-am terminat treaba cu
tine. Datoria mea e pltit."
"Oho! am zmbit mirat. "Vrei s spui c azi e ziua absolvirii pentru mine?"
"Nu, Dan, azi e ziua absolvirii pentru mine."
S-a ridicat, si-a luat rucsacul n spate si a luat-o din loc, topindu-se n umbr.
Era timpul s m ntorc la benzinrie, acolo unde ncepuse totul. ntr-un Iel, aveam
sentimentul c Socrate era deja acolo, asteptndu-m. n zori, mi-am luat rucsacul si am nceput
s cobor muntele.
Drumul napoi, prin slbticie, a durat cteva zile. Am Icut autostop-ul pn la Fresno,
apoi am luat-o pe soseaua 101, n sus, pn la San Jose, apoi napoi spre Palo Alto. Era greu de
crezut c plecasem de acas doar cu cteva sptmni n urm, un "cineva" Ir sperant.
Am despachetat si apoi am pornit cu masina spre Berkeley, unde am ajuns pe la trei dup
amiaz, pe strzile binecunoscute, cu mult nainte ca Socrate s vin la lucru. Am parcat mai sus,
pe strada Piedmont si apoi am luat-o pe jos prin campus. Scoala tocmai ncepuse, iar studentii
erau ocupati cu studentia lor. M-am plimbat pe Telegraph Avenue si m-am uitat la negustorii care
si jucau perIect rolul de negustori. Peste tot pe unde am Iost - magazine de testuri, piete,
cinematograIe si saloane de masaj - toti ntruchipau perIect ceea ce credeau ei c sunt.
Am luat-o n sus, spre Universitate, apoi de-a lungul bulevardului Shattuck, trecnd pe
strzi ca o Iantom Iericit, precum spectrul lui Buddha. Vroiam s le soptesc oamenilor la
ureche: "Trezeste-te! Trezeste-te! n curnd persoana care crezi tu c esti va muri - asa c acum
trezeste-te si multumeste-te cu aceast nvttur: Nu e nevoie de nici o cutare; realizarea nu
duce nicieri. Nu are absolut nici o important, asa c Iii Iericit acum! Iubirea este singura
realitate a lumii, pentru c totul este Unul, vezi tu. Si singurele legi sunt paradoxul, umorul si
schimbarea. Nu exist nici o problem, nu a Iost si nu va Ii niciodat. Renunt s te mai zbati
att, scoate-ti din minte chinul sta, arunc-ti ct colo grijile si relaxeaz-te n armonie cu lumea.
Nu e nevoie s te mpotrivesti vietii; I doar ct poti mai bine. Deschide-ti ochii si vezi c esti
mult mai mult dect ti imaginezi. Tu esti lumea, tu esti universul; esti tu nsuti si toti ceilalti, de
asemenea! Totul este minunata Pies de Teatru a lui Dumnezeu. Trezeste-te, regseste-ti simtul
umorului. Nu te ngrijora, doar Iii Iericit. Esti deja liber!"
Am vrut s-i spun asta Iiecrui om pe care l ntlneam, dar dac as Ii Icut-o, ar Ii putut
s cread c sunt ticnit sau chiar periculos. Stiam ce nseamn ntelepciunea tcerii.
Magazinele se nchideau. Peste cteva ore urma s nceap schimbul lui Soc la benzinrie.
Am plecat cu masina pn la poalele dealurilor, am lsat-o undeva, apoi m-am ctrat pe o
stnc, de unde se vedea golIul. Am privit n jos pe deasupra orasului San Francisco, n deprtare
si la Poarta de Aur. Puteam s simt totul, psrile aciuate n cuiburile lor, n pdurile din Tiburon,
Marin si Sausalito. Simteam viata orasului, ndrgostitii mbrtisndu-se, ruIctorii la treab,
voluntarii sociali druind ct puteau si ei. Si stiam c toate astea, si bunele si relele, ceea ce era
sus si ceea ce era jos, sacru si proIan, Iceau toate parte n mod perIect din Pies. Fiecare si juca
rolul att de bine! Iar eu nsumi eram ntreaga pies, Iiecare crmpei din ea. Am contemplat
lumea de la un capt la altul si am nvluit-o toat n iubire.
Mi-am inchis ochii ca s meditez, dar mi-am dat seama c meditam acum dintotdeauna,
cu ochii larg deschisi.
Dup miezul noptii am pornit spre benzinrie; clopotelul mi-a vestit sosirea. Din biroul
luminat cldut a iesit prietenul meu, un brbat voinic, care arta de vreo 50 de ani; zvelt,
armonios, gratios. A venit mprejur, la portiera soIerului, zmbind n coltul gurii si spunnd:
"Facem plinu`?"
"Fericirea are rezervorul plin," i-am rspuns, apoi am Icut o pauz. Unde mai vzusem
oare expresia aceea? Ce ar Ii trebuit oare s-mi amintesc?
n timp ce Soc punea benzin, eu am splat geamurile; apoi am parcat masina n spatele
benzinriei si am intrat n birou pentru ultima oar. Era ca un loc sInt pentru mine - un templu
neobisnuit. n seara aceea, camera prea electrizat; ca si cum ceva era pus la cale, cu sigurant,
dar habar n-aveam ce anume.
Socrate a cutat n sertarul su si a scos un caiet mare, zdrentuit si nglbenit de vreme, pe
care mi l-a nmnat. n el erau notite scrise dantelat, cu migal si Iinete. "Acesta este jurnalul meu
- nsemnri din viata mea, de cnd eram tnr. n el vei gsi rspuns la toate ntrebrile tale
neIormulate. Este al tu acum, ti-l druiesc. Ti-am dat tot ce am putut. Acum depinde numai de
tine. Treaba mea e terminat, dar tu nc mai ai treab de Icut."
"Ce-ar putea oare s mai rmn de Icut?" am zmbit.
"Vei scrie si i vei nvta pe altii. Vei tri o viat obisnuit, nvtnd cum s rmi
obisnuit ntr-o lume zbuciumat, de care, ntr-un Iel, nu mai apartii. Rmi un om obisnuit si vei
putea Ii de Iolos celorlalti."
Socrate s-a ridicat de pe scaunul lui si si-a asezat cu grij cana pe birou, lng a mea. M-
am uitat la minile lui. Strluceau, radiind mai luminos dect le vzusem vreodat.
"M simt Ioarte ciudat," mi-a spus cu o voce surprins. "Cred c trebuie s ies."
"Vrei s te ajut cu ceva?" am spus, gndindu-m c l doare stomacul.
"Nu." Cu privirea atintit n gol, ca si cum nici eu, nici camera nu mai existam, s-a dus
ncet spre usa pe care scria 'Privat', a deschis-o si a intrat.
M ntrebam dac se simtea bine. Aveam impresia c aventura noastr n munti l
epuizase, si totusi strlucea mai tare ca oricnd. Ca de obicei, Socrate, nu era de nteles.
Am stat acolo pe canapea cu privirea la us, asteptnd s se ntoarc. Am strigat prin us:
"Hei, Socrate, n seara asta strlucesti ca un licurici. Ai mncat tipar electric la cin? E musai s
vii pe la mine de Crciun; ai Ii un ornament grozav de pus n brad."
Am crezut c am vzut o strIulgerare de lumin prin crptura usii. Ehei, dac s-ar Ii ars
becul, cum s-ar Ii grbit s-si termine treaba! "Soc, ai de gnd s-ti petreci acolo toat seara? Eu
credeam c lupttorii nu se constip niciodat."
Au trecut cinci minute, apoi zece. Stteam acolo, cu jurnalul su pretios n mini. L-am
strigat, o dat, de dou ori, dar n-am primit nici un rspuns. Deodat mi-am dat seama; nu era
posibil, dar stiam c se petrecuse.
Am srit ca ars si am alergat la us, trntind-o att de tare, nct a lovit Iaianta cu un
zngnit, care a rsunat a gol n toat baia. Mi-am amintit strIulgerarea de lumin, cu cteva
minute n urm. Socrate intrase n baia asta, strlucind, apoi a disprut.
Am rmas acolo mult timp, pn cnd am auzit sunetul Iamiliar al clopotelului
benzinriei, apoi un claxon rgusit. Am iesit si am Icut plinul, mecanic, lund banii si dnd
restul din buzunarul meu. Cnd m-am ntors n birou, am observat c nici mcar nu m
ncltasem. Am nceput s rd; rsul meu a devenit isteric, apoi m-am potolit. M-am asezat pe
canapea, cu spatele rezemat, pe ptura veche mexican, acum tocit si destrmat, si m-am uitat
prin camer, la covorul galben, decolorat de vreme, la biroul vechi de nuc si la distribuitorul de
ap. Am vzut amndou cnile - a lui Soc si a mea - aIlate nc pe birou, si, n cele din urm,
scaunul lui, gol.
Apoi i-am vorbit. IndiIerent unde s-ar Ii aIlat btrnul lupttor sugubt, eu trebuia s am
ultimul cuvnt.
"Ei bine, Soc, iat-m, prins din nou ntre trecut si viitor, plutind ntre cer si pmnt. Ce-
as putea s-ti spun ca s Iie de-ajuns? ti multumesc, nvttorul meu, inspiratia mea, prietenul
meu. O s-mi Iie dor de tine. Adio."
Am plecat de la benzinrie pentru ultima oar, minundu-m. Stiam c nu-l pierdusem, nu
cu adevrat. Avusesem nevoie de toti acesti ani ca s vd ceea ce era evident, c Socrate si eu nu
Iusesem niciodat diIeriti. n tot acest timp am Iost unul si acelasi.
Am trecut pe aleile mrginite de copaci ale campusului, am traversat rul, apoi pdurile
umbroase din aIara orasului - urmndu-mi Calea n continuare, calea spre cas.
EPILOG
RSETE N VNT
Trecusem de poart; vzusem ceea ce era de vzut; mi realizasem adevrata natur,
cocotat pe un munte nalt. Si totusi, la Iel ca btrnul care si lua povara pe umeri si si continua
drumul, stiam c, desi totul se schimbase, nimic nu se schimbase.
Triam aceeasi viat uman obisnuit cu responsabilitti umane obisnuite. Trebuia s m
adaptez s duc o viat Iericit, util, ntr-o lume care Iusese oIensat de cineva care nu mai era
interesat de vreo cutare sau de vreo problem. Un om Iericit Ir motiv poate s-i calce pe altii
pe nervi, dup cum aveam s aIlu! Au Iost multe ocazii cnd am nceput s-i nteleg
si chiar s-i invidiez pe clugrii care-si duceau traiul de zi cu zi n pesteri ndeprtate. ns
Iusesem si eu n pestera mea. Timpul n care am primit trecuse; acum sosise timpul n care
trebuia s druiesc.
M-am mutat din Palo Alto n San Francisco si am nceput s lucrez ca zugrav. De ndat
ce m-am mutat ntr-o cas, m-am ocupat de niste treburi neterminate. Nu mai vorbisem cu Joyce
de la Oberlin. I-am gsit numrul din New Jersey si am sunat-o.
"Dan, ce surpriz! Ce mai Iaci?"
"Foarte bine, Joyce. Am trecut prin multe n ultima vreme."
Apoi a urmat o pauz pe Iir. "Uh, ce mai Iace Ietita ta - si sotia ta?"
"Linda si Holly sunt bine. Linda si eu am divortat de ctva timp."
"Dan," - si a urmat nc o pauz - "De ce ai sunat?"
Am tras aer adanc n piept. "Joyce, as vrea s vii n CaliIornia, s triesti cu mine. Nu am
nici o ndoial n ceea ce te priveste - n ceea ce ne priveste. E destul spatiu aici..."
"Dan," a rs Joyce. "Te misti mult prea repede pentru mine! Si cnd propui s aib loc
aceast mic modiIicare?"
"Acum sau ct poti de curnd. Joyce, am attea s-ti spun - lucruri pe care nu le-am spus
nimnui. Le-am tinut n mine att de mult timp. Vrei s m suni imediat ce vei lua o hotrre?"
"Dan, esti sigur de asta?"
"Da, crede-m si am s astept aici n Iiecare sear s m suni."
Cam dup dou sptmni am primit un teleIon, pe la 7:15 seara.
"Joyce!"
"Te sun de la aeroport."
"De la aeroportul Newark? Pleci? Adic vii?"
"De la aeroportul San Francisco. Tocmai am sosit."
Pentru o clip nu m-am prins. "Cum aeroportul San Francisco?"
"Da," a rs ea, "Stii tu, pista de aterizare din sudul orasului? Deci, vii s m iei sau Iac
autostopul?"
n zilele care au urmat, am petrecut Iiecare clip liber mpreun. Am renuntat la slujba de
zugrav si am nceput s predau ntr-o mic sal de gimnastic n San Francisco. I-am povestit
despre viata mea, n cea mai mare parte cum este descris si aici si totul despre Socrate. Ea a
ascultat cu atentie.
"Stii Dan, am un sentiment nostim cnd mi povestesti despre omul sta - ca si cum l-as
cunoaste."
"Ei bine, orice e posibil," am zmbit.
"Nu, serios, ca si cum l-as Ii cunoscut! Ceea ce nu ti-am spus nicodat, Danny, este c am
plecat de acas chiar nainte s ncep liceul."
"Ei," am rspuns, "asta chiar e ceva neobisnuit, dar nu din cale-aIar."
"Partea ciudat este c anii aceia, ncepnd din momentul cnd am plecat de acas pn
cnd am venit la Oberlin, reprezint un gol complet n memoria mea. Si asta nu e tot. La Oberlin,
nainte s apari tu, mi amintesc c aveam niste vise, vise Ioarte ciudate, despre cineva ca tine - si
despre un brbat cu prul alb! Si printii mei - printii mei, Danny ..." Ochii ei mari, luminosi, s-
au deschis larg si s-au umplut de lacrimi. "... printii mei
ntotdeauna m alintau... " Am cuprins-o de umeri si am privit-o n ochi. n clipa urmtoare, n
amintirile noastre s-a deschis o Iereastr comun, ca un soc electric, cnd a spus: "m alintau...
Joy."
Ne-am cstorit de Iat cu niste prieteni, n muntii CaliIorniei. As Ii dat orice s pot
mprtsi acel moment cu omul de la care ncepuse totul, pentru amndoi. Apoi mi-am amintit de
cartea de vizit pe care mi-o dduse - aceea pe care s-o Iolosesc cnd aveam cu adevrat nevoie
de el. Am considerat c atunci era momentul.
M-am Iurisat deoparte pentru cteva clipe si am traversat drumul, unde era o movilit, de
unde se vedeau pdurile si dealurile arcuite. Era o grdin cu un singur ulm, aproape ascuns ntre
butucii de vit de vie. Am cutat n portoIel si am scos cartea de vizit, dintre alte hrtii de-ale
mele. Era cam roas pe la colturi, dar nc strlucitoare.
Lupttor, S.A.
Socrate, Propietar.
Specializare n:
Paradox, Umor
si Schimbare
Doar Urgente!
Am tinut-o n mini si am rostit usor: "Asa, Socrate, vrjitor btrn ce esti. F-ti treaba.
Vino pe la noi n vizit, Soc!" Am asteptat, apoi am ncercat din nou. Nu s-a petrecut nimic.
Absolut nimic. Doar o raIal rzleat de vnt, pentru o clip - asta a Iost tot.
Dezamgirea m-a luat prin surprindere. Pstrasem n secret speranta c ar putea cumva s
se ntoarc. Dar nu avea s mai vin; nici acum, nici altdat. Minile mi-au czut moi pe lng
corp, apoi mi-am lsat privirea n pmnt. "Rmas bun, Socrate. Rmas bun, prietene."
Mi-am deschis portoIelul ca s pun cartea de vizit napoi, uitndu-m din nou la sclipirea
ei nestears. Cartea de vizit se schimbase. n loc de "Doar Urgente!" era un singur cuvnt,
strlucind mai tare dect celelalte. Era scris: "Fericire!" Darul su de nunt.
n clipa aceea o adiere cald m-a mngiat pe Iat, mi-a rvsit prul, iar din ulm s-a
desprins o Irunz care, n cderea ei, m-a atins pe obraz.
Mi-am dat capul pe spate, rznd din inim si m-am uitat n sus, printre ramurile rsIirate
ale ulmului, la norii care treceau agale pe deasupra. Apoi mi-am aruncat privirea peste gardul de
piatr, la casele presrate n pdurea verde de dedesubt. Vntul a suIlat din nou n raIale si o
pasre singuratic s-a nltat n apropiere.
Apoi am simtit adevrul reiesind din toate acestea. Socrate nu venise, pentru c nu plecase
niciodat. Se schimbase doar. El era ulmul de deasupra mea, el era norii hoinari si pasrea si
vntul. Ei aveau s Iie ntotdeauna nvttorii mei, prietenii mei.
nainte s m ntorc la sotia mea, la casa mea, la prietenii mei si la viitorul meu, am
cuprins cu privirea lumea din jurul meu. Socrate era acolo. Era pretutindeni.