Ai grija de sanatatea ta!

Top pericole care te pandesc in sezonul cald Trecem in revista care sunt pericolele care ne dau tarcoale in aceasta perioada pentru ca sanatatea ta si a familiei tale sa nu aiba de suferit. Multe dintre noi asteapta venirea caldurii cu sufletul la gura. Este de inteles, eu insami nefiind o impatimita a sezonului rece si a temperaturilor scazute. Dar odata cu incalzirea vremii trebuie sa ne pregatim sanatatea si sa ne protejam de pericolele care sunt acum intr-un numar mai mare. Ai grija la alergii Odata cu incalzirea temperaturii, alergiile devin o problema care ne poate da mari batai de cap. Apeleaza la medic pentru a-ti care prescrie medicamentele care iti pot usura starea. De asemenea, va trebui sa fii mai atenta la vreme si la conditiile la care te expui in aceasta perioada. Evita spatiile in care este mult praf, zonele in care intri in contact cu polen, acesta fiind principalul declansator al alergiilor. Fereste-te de raceli Poate parea paradoxal. Doar am scapat de iarna, cum sa racim acum?! Insa amenintarea unei raceli este mai mare acum, cand temperaturile au inceput sa se incalzeasca. Nu te lasa insa pacalita. Ai grija de sistemul tau imunitar si intareste-l. El te va ajuta sa lupti impotriva numeroaselor virusuri. Asa ca hidrateaza-te si nu-ti solicita organismul pana la epuizare, odihneste-te. Conjuctivita Poluantii din aer, praful, polenul cresc riscul de a dezvolta aceasta inflamatie a mucoasei pleoapelor si, cum in sezonul cald sunt nelipsite aceste conditii, este de asteptat sa poti deveni o victima. Conjuctivita poate fi infectioasa, asa ca daca intri in contact cu o persoana care o are trebuie sa fii foarte atenta. Daca ochii iti lacrimeaza, resimti senzatia de mancarime si stranuri, poate fi vorba de conjuctivita virala, iar daca secretia este de culoare galben-verzuie si are o consistenta vascoasa, este vorba de conjuctivita bacteriana. Trebuie sa te adresezi medicului si sa mergi la un control pentru depistarea corecta a tipului de conjuctivita si iti va prescrie tratamentul corespunzator. Muscaturile de insecte Odata cu incalzirea temperaturilor apar insectele si spre exemplu, anul acesta, ne confruntam cu o adevarata "epidemie" a capuselor. Pericolul in ceea ce priveste aceste insecte este cu atat mai mare cu cat sunt prezente in spatiile verzi, unde ne petrecem tot mai mult timp odata cu venirea caldurii si cainii sunt principalii purtatori. Este recomandat sa porti haine deschise la culoare atunci cand iesi in spatii verzi si sa eviti iarba foarte inalta. Infectii fungice Temperaturile cresc si este normal sa transpiri mai mult. Picioarele tale au fost destul de chinuite in timpul iernii, asa ca odata cu primavara este bine sa te orientezi spre un tip de incaltaminte care sa permita piciorelor sa respire. Daca mergi la piscina sau iesi in spatii verzi, evita sa mergi desculta. Infectiile pot fi transmise de la o persoana la alta prin contact direct sau prin intermediul obiectelor si a suprafetelor atinse de o persoana infectata. Principalele simptome resimtite sunt senzatia de mancarime si decojirea pielii.

Mai toata lumea asteapta sa vina caldura pentru a scapa de hainele groase si pentru a merge la mare sau la munte in haine cat mai lejere. Este un sezon in care pericolele nu ne ocolesc mai deloc iar acestea sunt si intrun numar si mai mare. Ai mare grija la alergii Odata ce temperaturile cresc alergiile sunt o problema pentru toata lumea. Fa tot posibilul si mergi la medic pentru a-ti prescrie cateva medicamentele care te vor ajuta foarte mult. Fii mai atenta in fiecare zi la vreme si la conditiile la care te expui in aceasta perioada a anului. Ocoleste spatiile pline cu mult praf sau cu polen. Fereste-te cat mai mult de raceli Multa lume se intreaba de ce raceste vara. Pe timpul verii amenintarea unei raceli este mult mai mare decat pe timpul iernii. In aceasta perioada ai grija de sistemul tau imunitar si intareste-l in fiecare zi pentru ca el te ajuta sa lupti impotriva anumitor virusuri. Incearca sa nu iti fortezi mult prea mult organismul pana nu mai poate, ci odihneste-l cat mai mult. Piscaturile de insecte In aceasta perioada cand temperaturile incep sa creasca in termometre apar si insectele iar cele care ne deranjeaza cel mai mult pe timpul noptii sunt tantarii. Atunci cand vrei sa iesi la plimbare pe timpul serii incearca sa te protejezi cu spray-uri sau creme facute special pentru alungarea tantarilor. Infectiile fungice Odata cu cresterea temperaturilor corpul tau incepe sa transpire mult mai mult. Pe toata perioada sezonului rece picioarele tale au fost foarte chinuite iar acum trebuie sa le acorzi mai multa atentie si sa porti incaltaminte cat mai lejera pentru ca sa respire.

VITAMINA D
Exista numeroase studii in domeniul medicinei care atesta numeroasele beneficii ale vitaminei D. Va prezentam principalele zece beneficii ale acesteia, potrivit celor de la learn-facts-about-vitamins.com: 10. Prorietati antiinflamatorii

Vitamina D este un puternic agent anti-inflamator. Aceasta vitamina scade asimilarea unei proteine numita CRP, proteina care este una dintre principalele cauze ale inflamatiilor. 9.Previne atrita reumatoida

Exista o legatura directa intre artrita reumatoida si vitamina D. Cercetatorii stiintifici au demonstrat diminuarea riscului de artrita reumatoida prin administrarea vitaminei D. 8. Obezitate

Nivelul scazut al vitaminei D in organism duce la obezitate. Studii stiintifice au demonstrat faptul ca oamenii care aveau vitamina D in organism in limite normale, erau mai slabi, iar grasimea abdominala era inexistenta. 7. Protejeaza impotriva radiatilor

Vitamina D te protejeaza impotriva radiatilor. Studii au demonstrat ca aceasta vitamina, asimilata de organismul uman prin expunerea la raze ultraviolete, te protejeaza nu numai de radiatile solare, ci de o varietate de radiatii. 6. Intareste imunitatea

Este un puternic stimulant al sistemului imunitar. Celulele sistemului imunitar detin un receptor special pentru aceasta vitamina, numit RVD (receptor de vitamina D). Vitamina D se imprieteneste cu acest receptor, iar tu vei avea un sistem imunitar mai puternic. Deasemenea, inhiba dezvoltarea unor afectiuni precum scleroza multipla. 5. Stimuleaza secretia de insulina

Forma activa a vitaminei D protejeaza impotriva aparitiei diabetului si a hiperglicemiei. Studii au demonstrat legatura intre nivelele scazute ale vitaminei D si aparitia diabetului. Pancreasul are nevoie de vitamina D pentru a sintetiza si a secreta insulina. 4. Sanatatea psihica

Vitamina D are un rol foarte important in mentinerea agilitatii psihice, agilitate care tinde sa dispara odata cu varsta. Aceasta vitamina imbunatateste memoria si protejeaza neuronii. 3. Previne bolile cardiovasculare

Vitamina D previne aparitia afectiunilor cardiace. Oamenii care au o carenta de vitamina D, de obicei, sunt diagnosticati cu tensiune arteriala. 2. Previne cancerul

Cancerul apare prin multiplicarea necontrolata a celulelor. Vitamina D are capacitatea de a incetinii acest proces de multiplicare. 1. Previne osteoporoza si intareste oasele

Aproximativ 50 de milioane de oameni din Statele Unite ale Americii dezvolta sau au deja osteoporoza, o afectiune care deterioreaza tesutul osos si reduce semnificativ riscul fracturilor. Osteoporoza este cauzata de asimilarea incorecta a calciului, iar vitamina D are rolul de fixare a acestui mineral.

Dizenteria

Generalitati Sus Dizenteria este o infectie intestinala, care se manifesta prin diaree si crampe abdominale. Pacientii care sufera de dizenterie, dar care manifesta simptome usoare de diaree si stari de greata nu au nevoie de consultatie medicala de urgenta, deoarece de cele mai multe ori afectiunea de vindeca de la sine in cateva zile. De cele mai multe ori, tratamentul medicamentos nu este necesar; consumul de lichide este foarte important pentru inlocuirea fluidelor pierdute din cauza diareei. Dizenteria este o boala a carei prezenta trebuie raportata autoritatilor locale. Cuprins articol 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. Generalitati Tipuri de dizenterie Simptome Cauze Diagnosticarea Tratament Complicatii Prevenire Sfaturi pentru calatorie

Tipuri de dizenterie Sus Exista doua tipuri principale de dizenterie: dizenterie bacilara - cauzata de o bacterie numita shigella; dizenteria amibiana (amibiaza) - este cauzata de un parazit unicelular numit entamoeba histolitica. Se gaseste in mod special in zonele tropicale, astfel ca acest tip de dizenterie se intalneste numai in anumite zone geografice. De regula, ambele tipuri de dizenterie apar ca urmare a nerespectarii conditiilor de igiena; deseori, oamenii se infecteaza prin consumul alimentelor. Dizenteria amibica este mai grava decat dizenteria bacilara si in anumite cazuri poate fi fatala daca nu este tratata la timp.

Simptome Sus Majoritatea pacientilor care sufera de dizenterie manifesta numai simptome usoare care dispar in cateva zile. Dizenteria bacilara - simptomele se manifesta dupa 1-3 zile de la infectare si pot persista pana la 7 zile. Pacientul se confrunta cu dureri usoare de stomac, diaree (fara sange sau mucus in scaun); la inceput, diareea este cantitativa, dar scade in urmatoarele zile. In unele situatii, crizele sunt insotite de dureri. Cazurile severe includ: - diaree apoasa care contine sange sau mucus; - greata si varsaturi; - dureri abdominale severe; - febra. Dizenteria amibiana - acest tip de dizenterie se intalneste in principal in zonele tropicale. De obicei, nu provoaca niciun simptom timp de 2-4 saptamani sau chiar luni. Contactul direct cu fecalele bolnavului si igiena precara sunt principalele mijloace prin care se transmite boala. Simptomele dizenteriei amibiene includ: - diaree apoasa cu sange, mucus sau puroi; - greturi si varsaturi; - dureri abdominale; - febra si frisoane. Prezenta sangelui in diaree este justificata prin atacul amibei asupra peretilor intestinului gros care provoaca ulceratii care pot sangera. Simptomele se pot manifesta de la cateva zile la cateva saptamani. Fara tratament, chiar daca simptomele dispar, amiba continua sa traiasca in interiorul intestinelor timp indelungat (luni sau chiar ani; in aceasta perioada infectia poate fi transa si altor persoane si simptomele pot reveni. Cauze Sus Dizenteria bacilara Este cauzata de o bacterie shigella. Exista patru tipuri de shigella: shigella sonnei; shigella flexneri; shigella boydii; shigella dysenteriae - infectie produce simptome severe. Bacteria shigella se raspandeste din cauza igienei precare, iar cele mai multe cazuri se transmit in interiorul aceleiasi familii si in locurile unde oamenii intra in contact direct unul cu altul (gradinite, scoli, baze militare, centre de zi, etc.). Perioada de contagiune este intre una si patru saptamani dupa ce persoana a fost deja infectata. Dizenteria se raspandeste prin intermediul produselor alimentare care au fost contaminate; cel mai probabil acest lucru se intampla in tarile cu o salubritate inadecvata, in cazul in care aprovizionarea cu apa si canalizarea nu sunt adecvate. Dizenteria severa este frecventa in tarile aflate in curs de dezvoltare. Dizenteria amibiana

Este cauzata de o amiba (parazit unicelular) numit entamoeba histolitica. Cand parazitii, care se afla in intestinul unei persoane infectate, sunt pregatiti sa paraseasca organismul, acestia se grupeaza si formeaza un invelis care ii protejeaza - chistul. Daca standardele de igiena sunt scazute, fecalele care contin chistul pot contamina mediul incojurator (hrana, apa). Chistul patrunde in corpul persoanei si ajunge in stomac; amiba din interiorul chistului sunt protejati chiar si de aciditatea gastrica. De aici, chistul va ajunge in intestine, iar in cazul in care se va sparge, parazitii vor fi liberi sa provoace infectia. De asemenea, odata ce se ataseaza peretilor intestinali, acestia pot cauza abcese si ulceratii. Dizenteria cu amiba se poate transmite sexual prin contactul gura-anus. Diagnosticarea Sus Daca o persoana se confrunta cu diaree care contine sange sau mucus trebuie sa se adreseze medicului de familie. Depistarea bolii se va face prin analizarea unui esantion de scaun pentru a se stabili daca acesta contine bacterii sau amibe care ar putea declansa dizenteria. Alte investigatii Medicul specialist poate solicita si alte investigatii, cum ar fi analizele de sange, ecografia, endoscopia - pentru a se depista eventualele consecinte ale bolii (abces la ficat, etc.). Tratament Sus De regula, dizenteria dispare fara tratament dupa cateva zile; cu toate acestea este important sa se inlocuiasca lichidele pierdute prin diaree pentru a evita deshidratarea. Se recomanda consumul de apa, sucuri naturale din fructe sau bauturi izotonice. In cazurile severe, hidratarea se va face in spital, cu ajutorul unei perfuzii intravenoase. Medicatie Medicul curant poate prescrie un antibiotic, numit metronidazol, si va indica si perioada necesara de tratament. Dupa finalizarea tratamentului cu antibiotice, medicul poate prescrie cateva tablete de diloxanid furoat - un medicament care distruge orice parazit ramas. Deoarece majoritatea cazurilor de dizenterie se vindeca intr-o perioada scurta de timp, antibioticele sunt folosite doar in cazul in care boala nu trece de la sine, si pentru a preveni raspandirea afectiunii la alte persoane. Complicatii Sus Sugarii si copiii cu dizenterie se pot deshidrata rapid; din aceasta cauza dizenteria piate fi o afectiune fatala pentru acestia. Abcesul ficatului - in cazuri rare, dizenteria amibiana se poate raspandi de la intestin prin fluxul sanguin si in alte parti ale corpului. Acest lucru se intampla cel mai frecvent la nivelul ficatului. Boala se mai numeste si abces hepatic amibian. Simptomele sunt: - febra si slabiciune;

- umflarea stomacului; - durere in partea superioara, dreapta a abdomenului; - tuse; - greata - icter; - pierderea poftei de mancare; - scadere in greutate. Prevenire Sus Dizenteria este raspandita ca urmare a igienei precare. Pentru minimalizarea riscului de imbolavire trebuie: - sa va spalati pe maini cu apa si sapun dupa folosirea toaletei, dar si in mod regulat pe parcursul zilei, mai ales daca ati intrat in contact direct cu o persoana infectata; - sa va spalati pe maini inainte sa sa gatiti sau sa mancati diverse alimente. Aceeasi atentie trebuie sa o acordati daca hraniti copii sau persoane in varsta; - sa nu folositi prosopul in comun cu alte persoane; - sa spalati rufele unei persoane infectate la o temperatura inalta. Sfaturi pentru calatorie Sus Igiena si salubritatea adecvata sunt o provocare pentru persoanele care traiesc in conditii precare din tarile in curs de dezvoltare, unde accesul la apa curata si dezinfectata se face cu dificultate. Daca veti calatori intr-o tara in care riscul de contaminare cu amiba este ridicat, urmatoarele sfaturi va pot ajuta sa preveniti infectia: - nu beti apa din surse nesigure, cu exceptia faptului in care ati fiert apa cel putin timp de 10 minute. Alternative potrivite sunt apa imbuteliata sau carbogazoasa, bauturi din cutii sau sticle sigilate. O alta modalitate prin care apa devine potabila este filtrarea printr-un filtru de un micron absolut si dizolvarea de iod in apa filtrata. - nu consumati apa din fantanile publice, evitati chiar sa va clatiti gura cu aceasta si nu puneti gheata in bauturile consumate, intrucat aceasta poate proveni din apa contaminata cu amiba. - nu mancati fructe sau legume proaspete care nu pot fi curatate de coaja. - evitati consumul de produse lactate (branza, lapte, etc.) care nu au fost pasteurizate. - nu cumparati bautura de la vanzatorii ambulanti (cu exceptia celor din sticle corespunzator sigilate).

Dizenteria

Dizenteria este o boala infectioasa acuta sau cronica din grupul infectiilor intestinale cu mecanism fecalo-oral de transmitere, provocata de mai multe bacterii cu denumirea de Shigella, care se caracterizeaz clinic prin

simptome de intoxicatie si de afectare a intestinului, mai cu seama a celui gros, exprimandu-se prin dureri colicative in abdomen, scaune lichide si frecvente, cu amestec de mucus si striuri de sange. Dizenteria este cunoscut din antichitate cu provenirea denumirii din limba greac dis dereglare, enteron intestin. Etiologia microbian a acestei maladii a fost confirmat n jumtatea a doua a secolului XIX de mai muli savani. Agenii patogeni ai dizenteriei se atrn la genul Shigella i familia Enterobacteriaceae. Bacteriile dizenterice se subdivizeaz n 4 grupe mari: 1. 2. 3. 4. Shigella dysenteria cu subgrupele Grigoriev-ig, tuer-mit, Lardj-Sacs; Shigella Flexneri cu subgrupa Newcastle; Shigella Boydii; Shigella Sonne.

Actualmente n grupele menionate se numr mai mult de 500 serotipuri de bacteri i dizenterice, mai frecvent ntlnindu-se pe meleagurile noastre sh.Sonne i Flexneri. Bacteriile dizenterice se mai numesc higelle n memoria savantului nipon-Shig, iar maladia igheloz. Bacteriile dizenterice sunt destul de viabile n mediul ambiant. n solul umed ele se pstreaz circa- 3 luni; n ap- 10 zile; n lapte -10-20 zile; pe legume i fructe-2 sptmni; pe pine, unt, brnz- 10-15 zile; pe pielea minilor 3-5 zile, de asemenea se mai pot pstra un timp ndelungat pe jucrii i lenjerie . Pe lenjeria de corp murdrit cu fecale uscate, bacteriile dizenterice triesc 17 zile; pe diferite vase, oal de noapte timp de o lun. Pe parcursul a 2 sptmni aceti germeni rmn viabili pe suprafaa banilor de metal sau hrtie murdrii cu materii fecale. Sub aciunea temperaturii de +60C ei pier peste 10-30 min., la temperatura de fierbere (+100C) peste un minut. Razele solare directe distrug microbii dizenterici timp de 30 min., soluia de acid fenic 5% n cteva secunde, soluia de cloramin de 1% n 7 minute, iar cea de 2% peste numai 2 minute. Soluia de clorur de var de 10% nimicete bacteriile dizenterice n materiile fecale pe parcursul a 2 ore. n calitate de surs de infecie servete omul bolnav cu forme acute i cronice de d izenterie, n deosebi persoanele care suport formele atipice, asimptomatice ori purttoare de aceti germeni. Totodat mai menionm, c un pericol destul de mare din punct de vedere epidemiologic l prezint pacienii cu forme acute de dizenterie, deoarece n perioada de stare a maladiei din organismul lor se elimin n mediul ambiant un numr enorm de bacterii. Dizenteria pe bun dreptate este numit boala minilor murdare. Anume prin intermediul minilor murdare de fecalii, ce conin bacterii dizenterice, ele se transmit la cei sntoi prin contactul direct ori prin intermediul diferitor obiecte (lenjerie de corp, pat, vesel, bani, etc), adic prin contact indirect. De asemenea prin aceleai mini murdare de fecalii cu microbi dizenteriei se infecteaz apa sau produsele alimentare la consumarea crora, persoanele umane se molipsesc de aceast patologie. Un rol important n rspndirea dizenteriei l joac i mutele, deoarece ele regulat contamineaz masele fecale i produsele alimentare. De menionat, c dizenteria ntre copii, mai ales la cei din colective, se transmite mai frecvent prin intermediul jucriilor contaminate, de asemenea prin ap i produse alimentare infectate.

Dizenteria, ca i alte infecii intestinale, are un caracter sezonier - mai frecvent vara i la nceputul toamnei, ns cazuri sporadice se nregistreaz pe parcursul ntregului an. Imunitatea dup suportarea dizenteriei este tipospecific i nendelungat. Ptrunznd pe diverse ci n tractul digestiv bacteriile dizenterice afecteaz n special intestinul gros, multiplicndu-se n mucoasa lui i eliminnd endotoxin. Ultima se absoarbe n snge cauznd o intoxicaie general a organismului, afectnd sistemul digestiv, nervos, cardiovascular i provocnd maladia propriu-zis. Maladia are un debut acut, care urmeaz dup perioada de incubaie cu o durat de 1-7 zile, mai frecvent 2-3 zile. Dizenteria evolueaz ntr-o form acut i cronic. Forma acut dureaz pn la 3 luni, iar cea cronic pn la 2 ani. n dizenteria acut se disting formele:

Colitic; Gastroenterocolitic; Gastoenteritic.

Ele pot decurge dup gradul de gravitate sub form uoar, medie i grav. Din formele menionate mai frecvent se ntlnete cea colitic. Afar de formele enumerate dizenteria acut mai decurge atipic (forma frust tears, portaj de bacterii dizenterice). Dizenteria cronic la rndul su se subdivizeaz n form continu i recidivant. Forma colitic de dizenterie acut se caracterizeaz prin simptome de intoxicaie, temperatur ridicat, apariia durerilor colicative n regiunea iliac stng a abdomenului i scaunul lichid, frecvent n cantiti mici, care conine, de regul, mucoziti, iar n cazuri medii i grave mai conine i striuri de snge. Cu alte cuvinte, pentru aceast form de dizenterie sunt caracteristice sindroamele de intoxicaie i colitic, exprimarea crora este n dependen de gravitatea maladiei. n cazuri medii i grave mai au loc dereglri i din partea sistemului cardiovascular. Dac dizenteria evolueaz uor, frecvena scaunului nu depete 10 ori pe zi, n forma medie 10-20 i grav mai des de 20 de ori ajungnd pn la fr numr. Pentru formele medii i grave mai sunt caracteristice tenesmele (dureri periodice n partea stng de jos a abdomenului i n perineu, care apar naintea actului de defecaie i n timpul lui) i scaunele false (atunci cnd bolnavul se afl pe oala de noapte, neeliminndu-se nimic din intestin, mcar scuipat rectal). Forma gastroenterocolic are un debut brusc, exploziv cu frisoane, greuri, vome repetate, scaune lichide, frecvente, apoase, ulterior din ele dispar masele fecale, ns conin mucoziti i striuri de snge. Pot aprea tenesme i scaune false. n aceast form mai poate fi prezent n perioada precoce i sindromu l de deshidratare. Forma gastroenteritic este mult asemntoare cu toxiinfeciile alimentare i salmoneloza. Debutul bolii este brusc, cu greuri i vome abundente, dureri n abdomen, frisoane, cefalee, temperatur de 40C, scaun frecvent si apos, n cantiti mari, fr mucoziti i striuri de snge, tenesme; lipsesc tendinele false de defecaie. n cazuri grave progreseaz deshidratarea organismului i se dezvolt ocul hipovolemic. Dac dizenteria capt o astfel de ntorstur i bolnavul nu se adreseaz imediat dup ajutorul medical, ea poate avea consecine tragice pn la deces.

n formele atipice, subclinice i portaj de bacterii simptomeie clinice sunt puin exprimate ori lipsesc definitiv. Ele trebuie s fie numaidect confirmate prin metode de laborator. De menionat c persoanele cu astfel de forme sunt foarte periculoase din punct de vedere epidemiologic pentru cei din jur, mai ales dac activeaz n colectiviti ori n diverse ntreprinderi alimentare. Dizenteria cronic este favorizat de nerespectarea regimului de pat i dietetic n perioada acut a bolii, precum i de tratamentul tardiv sau incomplet, ori lipsa lui definitiv din cauza neadresrii la medic. Forma recidivant de dizenterie cronic se caracterizeaz prin acutizri de 2 -4 sptmni, care alterneaz cu perioada de ameliorare, ce dureaz cteva luni. n perioada de acutizare simptomeie sunt asemntoare cu dizenteria acut forma colitic, ns evoluia de lung durat influeneaz negativ asupra strii generale a bolnavului, provocnd multiple tulburri subiective, inclusiv psihologice. n dizenteria cronic continu lipsesc perioadele de ameliorare i starea bolnavilor rmne permanent nesatisfctoare. Se deregleaz evident digestia, bolnavii sunt istovii, apar semne de hipovitaminoz, anemie, disbacterioz. n ultimul timp ea se ntlnete rar, afectnd mai frecvent btrnii i pacienii cu patologii grave asociate. n dizenterie pot avea loc i complicaii, dintre care mai grave oc toxiinfecios i hipovolemic. Dizenteria poate croniciza ori provoca acutizarea hemoroiului, uneori a fisurilor anale. La bolnavii slbii se poate asocia infecia cocic n form de pneumonie, inflamaii a cilor urinare i disbacterioz. Din complicaiile mai rare se nregistreaz perforaia intestinului cu peritonit, tromboza vaselor mezenterale i prolapsul intestinului rect. De menionat, c complicaiile enumerate se ntlnesc la persoanele care se adreseaz tardiv la medic, ocupndu-se cu autotratamentul. n profilaxia dizenteriei are mare importan depistarea precoce a bolnavilor; izolarea i tratarea lor la timp; efectuarea msurilor de dezinfecie; controlul contacilor la bacteriile dezinterice. O importan deosebit o are respectarea regulilor de igien personal; ntrebuinarea apei fierte, a fructelor i legumelor minuios splate i oprite cu uncrop; lupta riguroas cu mutele; ntreinerea igienic a localurilor; controlul sanitar a surselor acvatice i a ntreprinderilor alimentare att de stat ct i private.

narii care rspndesc febra tropical au aprut n Europa

narii-tigru din Asia, cei care rspndesc virusul febrei tropicale au aprut i n Europa, n Alpi. Potrivit specialitilor, nu se tie nc exact dac n nordul munilor Alpi au ajuns doar civa nari sau populaii ntregi. Din cauza modificrilor de clim, narul-tigru (Aedes albopictus) venit din Asia, poate tri i n Europa. Aceast insect a aprut prima dat n Elveia, n anul 2003, n partea sudic a Alpilor. n septembrie anul acesta, mai multe sute de persoane din nordul Italiei s-au molipsit de febra tropical n urma nepturii narilor-tigru. Simptomele bolii apar de obicei dup o sptmn de la neptur i n cele mai dese cazuri apare febra.

Aceasta ine cteva zile i poate reveni, ntr-un al doilea val. Febra crete i este nsoit de puternice dureri de cap, de frisoane i de grea, dar n unele cazuri apar i erupii cu mncrimi, dar i dureri mari ale muchilor. n general, simptomele pot dura ntre 3 i 6 zile i dispar de la sine, dar persoanele n vrst, nou nscuii i femeile gravide nu scap de febr sptmni ntregi. Au existat i cazuri rare de deces n urma febrei tropicale. n nordul Italiei, a nceput o campanie special pentru distrugerea larvelor respectivelor nari, n scopul prevenirii mbolnvirilor. Iar n sudul Franei, autoritile urmresc cu atenie tot mai mare rspndirea insectelor tropicale. narii care rspndesc boala tropical au ajuns i n SUA, prin larvele lor aflate n apa adunat n adnciturile unor anvelope trimise la reciclare. Tot cu transporturi de anvelope de maini, nari tigru au ajuns i n Belgia i n Italia. La Roma, de pild, au devenit cei mai rspndii nari, care sunt n stare s se nmuleasc i ntr -o cantitate foarte mic de ap. Specialiti din Ungaria susin c narul-tigru se poate adapta foarte uor la toate condiiile locale, aa c ar putea s apar i n rile din centrul, sudul i estul Europei.

Cele mai frecvente 9 boli pe care le faci in urma unei calatorii exotice

Bolile cu care te poti confrunta atunci cand te afli in vacanta, mai ales in locuri exotice, pot fi dintre cele mai crunte. Daca stii riscurile la care te expui si masurile de prevenire a afectiunilor pe care le poti contacta, atunci cu siguranta calatoria ta va fi mai frumoasa si mai lipsita de griji. Iata care sunt cele mai frecvente boli pe care risti sa le faci in urma unei calatorii exotice:

1. Dizenteria Printre cauzele ei se numara:

- Deshidratarea suferita in timpul zborului cu avionul - Calitatea diferita a aerului si umiditatea - Schimbarile in dieta, care iti provoaca un dezastru in stomac, chiar daca iti place mancarea - Rezistenta organismului la bacterii

Dintre toate bolile gastro-intestinale cu care te poti confrunta atunci cand te afli intr-o tara straina, cea mai crunta este diareea, cauzata nu numai de mancare, ci si de schimbarile care intervin in dieta si climat. Prea multe nu sunt de facut daca te imbolnavesti de diaree, in afara de a te hidrata si a avea grija la ce mananci. Macar asigura-te ca te afli intr-o tara in care se foloseste hartia igienica la toaleta.

2. Febra tropicala Boala este bine cunoscuta in nordul Thailandei si in zona Pacificului de Sud, desi nici Africa nu este straina de ea. Cine se face vinovat de ea? Tantarii. Printre simptome se numara: durerile de cap, febra, starea generala de rau si dorinta de a zace pur si simplu.

3. Malaria Si de aceasta data sunt vinovati tantarii. O singura muscatura poate insemna condamnarea la moarte, dar daca poti ajunge la un spital, exista mari sanse sa-ti revii. Malaria este un fel de stigmat pentru tarile lumii a treia, un exemplu graitor de bani occidentali pompati in anumite ONG-uri, asteptandu-se rezultate. Exista medicamente care previn aceasta boala si tratamente, dar companiile farmaceutice sunt inca in cautarea unei solutii ieftine. Probabil ca acestea nu sunt destul de motivate, desi problema este acolo, langa ele.

In orice caz, poti cere medicului tau de familie pastile anti-malarie, inainte de a porni in aventura vietii in anumite tari din Asia, Africa si America de Sud. Apararea cea mai buna este insa atacul: folosirea plaselor de tantari, purtarea de haine care sa nu lase la vedere parti ale corpului, folosirea unui spray anti-tantari.

4. Boala Lyme Capusele nu sunt ceva neobisnuit, iar tratamentul cel mai bun este prevenirea: folosirea de insecticide. In orice caz, nu este intotdeauna usor sa localizezi sau chiar sa simti cand te musca o capusa...

- Atunci cand vezi o capusa, sub nicio forma nu trebuie sa o stoarci. - Incearca sa indepartezi capusa, iar daca nu reusesti mergi imediat la medic. - Odata ce ai reusit sa o indepartezi, pune-o intr-o punga de plastic si trimite-o la un centru specializat in Boala Lyme. Acestia pot face teste asupra ei si iti pot confirma daca ai fost sau nu infectat.

5. Hepatita Lasand la o parte molustele in sange din Shanghai, hepatita A este una dintre cele mai raspandite boli care se transmite prin mancarea negatita cum trebuie sau apa contaminata, sexul neprotejat sau calea fecalo-orala.

Prin urmare, ia-ti precautii chiar si daca nu pleci de acasa: exista vaccin impotriva acestei boli si asigura-te ca mancarea si bautura pe care le consumi sunt curate.

6. Paraziti Exista diferite tipuri de paraziti periculosi, dar medical vorbind, tenia, parazitii intestinali si amibele sunt printre cei care pot cauza complicatii. Oamenii se pot imbolnavi de teniaza in urma consumului de fructe si legume nespalate sau a mancarii si bauturii care nu sunt pregatite asa cum trebuie. Odata ingerat, viermele se stabileste in intestine si incepe sa consume din proteinele si carbohidratii din organism. Ca rezultat, multi oameni infectati cu tenie, au tendinta de a pierde rapid in greutate si trebuie sa urmeze un tratament cat mai repede cu putinta.

Amiba "Naegleria fowleri" este prezenta in multe piscine cu ape naturale din Noua Zeelanda si din alte tari. Ai grija sa nu bagi prea mult capul in apa, intrucat acestea patrund de regula prin nas si ajung imediat la... creier.

7. Febra tifoida Nu te imbolnavi sub nicio forma de febra tifoida! Boala incepe sa se manifeste dupa cel putin o luna, avand o rata a mortalitatii de 10% daca este lasata netratata. Mary Mallon, o bucatareasa din New York, de la inceputul secolului 20, a stat la originea a sute de decese, ca rezultat al contactului pe care l-a avut cu mancarea, de unde si expresia "Mary tifoida", care se refera la persoana care a raspandit boala.

Cea mai frecventa cale de raspandire este cea fecalo-orala, prin urmare prevenirea este destul de usoara, printr-o igiena corespunzatoare. Din nou, ai grija sa cunosti sursa din care bei apa.

8. Febra galbena Febra galbena este originara din Africa sub-sahariana si America de Sud, dar esti expus si daca mergi in Asia. Este mai putin grava decat gripa. Protejeaza-te de tantari sau vaccineaza-te inainte si nu vei avea probleme.

9. Bolile cu transmitere sexuala

Boala care ruineaz vacana i face vasele de snge s plesneasc. Se transmite de la o insect i face ravagii n 100 de ri. MAE a transmir romnilor o atenionare Autor: Cristina Lica n loc de o excursie romantic, un britanic de 33 de ani a avut parte de un comar. Dup trei zile n Bali a fcut

o rceal carea vea s se dovedeasc o boal infecioas foarte grav, care se transmite prin nari. Dei considerat boal tropical, cazuri de febr Dengue au fost raportate i n Frana, Croaia sau Paraguay. NARIJames Bradley a dezvoltat o form sever de febr Dengue, care provoac hemoragie intern i poate fi fatal. Simi ca i cum vasele de snge i explodeaz sub piele. Aveam o erupie pe piele, sngerri nazale i gingivale, le-a declarat brbatul jurnalitilor de la Daily Mail. Brbatul a urmat tratament i a supravieuit, ns i acum, dup nou zile, se simte letargic. Anual, 20.000 de persoane din ntreaga lume mor din cauza acestei infecii, care se transmite de la nari. Din fericire, boala nu este contagioas, deci nu se transmite de la om la om. n lipsa unui tratament sau a unui vaccin, boala provoac epidemii n peste 100 de ri, iar anual mbolnvete 100.000 de oameni din ntreaga lume. Febra Dengue este cunoscut i sub numele de febra oaselor rupte, deoarece durerile osoase pot fi att de intense nct creeaz senzaia c oasele se rup. Printre simptomele acestei boli se numr febra, durerile de cap, erupiile cutanate asemntoare celor care apar n cazul rujeolei i durerile musculare i articulare. Exist i situaii n care febra Dengue poate evolua n forme severe, cu risc vital. Prima dintre acestea, febra Dengue hemoragic, provoac hemoragii, permeabilizeaz vasele sanguine i duce la formarea cheagurilor de snge. Cea de-a doua form sever, sindromul de oc Dengue, scade mult tensiunea arterial. Alert de febr Dengue n Paraguay n urm cu cteva zile, Ministerul Afacerilor Externe a emis o atenionare prin care le recomand romnilor s evite cltoriile n Paraguay din cauza epidemiei de febr dengue. Boala a atins n ultima perioad un nivel fr precedent n aceast ar. Numrul persoanelor contaminate cu virusul dengue, transmis prin mucturi de nari, este de patru ori mai ridicat dect n aceeai perioad a anului trecut", se arat n atenionare MAE. Conform declaraiilor ministrului paraguayan al sntii, epidemia de dengue "a atins un nivel istoric", fiind raportate de la nceputul acestui an peste 70.000 de mbolnviri i 48 de decese cauzate de aceast boal. De altfel, n America de Sud, Paraguayul este ara cu cea mai mare rat a mortalitii din cauza febrei dengue, potrivit Departamentului de supraveghere sanitar din Paraguay.

n vizorul global: febra dengue

narul Aedes albopictus, unul din responsabilii transmiterii febrei dengue n Asia. n Carmona, Filipine, pauza e pe sfrite. Elevii se bulucesc pe u, grbindu -se s-i ocupe locul n sala nbuit de umezeala amiezii. Doar c n locul unui profesor, din spatele catedrei i ntmpin un grup de

copii cam de clasa a cincea, ce-i poart cu mndrie ecusoanele care dovedesc c sunt aici ntr -o misiune: Mica Brigad Dengue. Micii profesori mpart pliante i vorbesc pe rnd, artnd ctre planele colorate montate pe tabl. Rolul lor e s-i instruiasc colegii cum s se fereasc de febra dengue, o boal tropical transmis prin neptura narilor Aedes aegyptus i a rudei sale specific asiatice, Aedes albopictus . Mai important dect teoria rmne ns practica: unul din scopurile instructajului e inocularea aa-numitului obicei de la ora 4, campanie nceput nc din anii 90 n arhipelagul filipinez, prin care, zilnic, localnicii ntorc totul cu fundu -n sus n propriile case (numit i operaiunea kaya-kulub), cutnd s curee, s protejeze sau s elimine toate locurile n care ar putea prolifera narul - orice container cu ap sttut (borcane, vaze, farfurii pentru ghivece) sau anvelope vechi n care s-a strns apa. Cercul vicios trebuie controlat ct mai atent. narii i atac victimele la lumina zilei, astfel c plasele din tifon tratat montate n jurul paturilor sunt de prisos, iar dup infectare, oamenii devin la rndul lor o surs dengue pentru narii nepurttori. Au trecut aproape 60 de ani de cnd prima epidemie de dengue din lume a fost semnalat oficial la Manila, dei focare ale bolii apruser nc din secolul al XVIII -lea. ns pericolul nu e doar n ograda filipinez. n timp ce aceti colari i iau rolul n serios, aduli cu funcii nalte din mai multe ri asiatice se ntlnesc la sfritul acestui februarie la cea de-a treia Conferin Internaional privind Febra Dengue, n oraul Lahore, din Punjab, provincie pakistanez care n 2011 s -a confruntat cu cea mai grav epidemie de dengue, n care peste 20.000 de oameni au fost infectai i cteva sute au murit.
Formatted: Font: 12 pt, Font color: Text 1

Dei mai puin sonor n cultura popular occidental decat malaria sau febra galben, dengue n -ar trebui tratat cu indiferen. Cel puin 2,5 miliarde de oameni, sunt vulnerabili n faa acestei boli, conform celui mai recent raport al Organizaiei Mondiale a Sntii (WHO), nregistrndu-se ntre 50 i 100 de milioane de noi infecii anual. Caracteristic climatelor tropicale i subtropicale, A. aegyptus vizeaz cu precdere oraele i suburbiile, urbanizarea fr precedent a ultimelor decenii transformnd febra dengue ntr -o problem de sntate global. n faa acestui nar, o parte din avantajele unei lumi interconectate devin clciul lui Ahile: dezvoltarea cilor de transport, comerul produselor care-l pot transporta comod pe A. aegyptus de colo-colo, turismul, au inclus Americile, Pacificul de Vest i Asia de Sud -Est pe radarul insectei. Pe de alt parte, A. albopictus, adaptabil la regiuni temperate mai rcoroase, a extins riscul pn n Europa, unde n 2010 au fost semnalate cazuri de dengue n Croaia i Frana. Cu o rat a mortalitii redus, i cauzat cel mai adesea de tratamentul necorespunztor, dengue face ns ravagii din punct de vedere economic, n special n cazul familiilor srace 90% dintre bolnavi sunt incapabili s desfoare vreo activitate pe durata bolii care poate ine zile la rnd dar i al sistemelor de sntate naionale. Spre exemplu, conform unor studii realizate de compania Oxitec, companie britanic specializat n combaterea febrei dengue, numai n Malaysia sunt raportate anual 10.000 de cazuri de dengue ce cost guvernul 13 milioane de dolari anual, bugetul alocat tratrii bolnavilor fiind de 11 ori mai mare dect cel rezervat prevenirii. n plus, dei un bolnav trebuie s acopere doar 30% din costul tratamentului (cam 200 de dolari), efortul financiar poate fi copleitor.

Formatted: Font: 12 pt, Font color: Text 1

Asta nu e totul. Virusul vine n patru variante sau serotipuri. Odat vindecat de un anumit serotip , pacientul motenete imunitate pe via la acesta, dar i o vulnerabilitate crescut la complicaii dac se infecteaz cu unul din celelalte serotipuri. Scenariul cel mai sumbru este cel al febrei dengue hemoragice, care poate fi letal n primele 24-48 de ore fr msurile corespunztoare, cu o rat a mortalitii de 30%. n acest caz, simptomele tipice de rceal, migrene i febr mare sunt nlocuit de dureri abdominale severe, probleme de respireie, sangerri i agitaie. Dei autoriti din toat lumea dau lupte mai mari sau mai mici cu A. aegyptus, implicarea i meninerea vigilenei populaiei pe termen lung este dificil, iar un vaccin nc nu exist. n ncercarea de a veni cu noi soluii, un grup de cercettori de la Universitatea Oxford, Marea Britanie, studiaz o posibil lovitur din interior. Studii anterioare au artat c n cazul speciei A. aegypti, inocularea narilor cu o bacterie numita Wolbachia, preluat de la o musculi-de-oet, le inhib capacitatea de a transmite boala. Acum, Steven Sinkins, specialist n genetic al Departamentului de Medicin Experimental i echipa sa, aplic aceeai strategie n cazul lui A. albopictus, mult timp considerat imun la Wolbachia, ale crei tulpini le conine dj n mod natural; ns injectarea unei tulpini diferite, botezate wMel, s-a dovedit capabil s blocheze transmiterea virusului dengue. Pasul urmtor: introducerea narilor purttori de wMel n mijlocul populaiilor slbatice. Experii susin c din cauza acestei tulpini, mperecherea unui mascul cu wMel cu o femel sntoas devine incompatibil i va produce embrioni infertili, ceea ce n timp va decima populaia de A. albopictus capabil s transmit dengue.

Malarie

Formaiuni de Plasmodium falciparum n sngele uman Malaria este o boal infecioas larg rspndit n regiunile tropicale i subtropicale. ntre 300 i 500 de milioane de persoane sunt infectate anual; aproximativ 1 - 3 milioane mor n fiecare an, cei mai muli fiind copii din Africa sub-saharian. Malaria este una dintre cele mai frecvente boli infecioase i este o adevrat problem de sntate public; este cauzat de parazii din genul Plasmodium (Regnul Protozoa). Cele mai grave forme ale bolii sunt cauzate

de Plasmodium falciparum i Plasmodium vivax, dar i alte specii nrudite (Plasmodium ovale and Plasmodium malariae) pot infecta oamenii. Grupul de specii din genul Plasmodium care produc boli la om au fost denumite parazii ai malariei. Acetia sunt transmii de femela narului anofel. Paraziii se nmulesc n globulele roii din snge, cauznd simptome cum ar fi febra, anemia, simptome de grip i, n cazuri severe, coma i moartea. Infectarea poate fi prevenit eliminnd posibilitile de a fi nepat de nari (plase pentru nari, substane care i ndeprteaz, sau eliminarea blilor i locurilor de dezvoltare a narilor). Din pcate, nu exist nici un vaccin eficient pentru malarie. Pentru a reduce riscul infectrii pot fi folosite (n mod continuu) anumite medicamente, dar acestea sunt prea scumpe pentru cei mai muli dintre oamenii care triesc n zonele de risc. Malaria este tratat cu medicamente antimalarice cum ar fi Hidroxiclorochina; n ultimul timp rezistena la aceste medicamente (mecanism similar Rezistenei la antibiotice) este tot mai rspndit. O metod considerat eficient este combaterea nepturilor de nari prin aplicarea pe haine a substanei dietiltoluamid

Lista bolilor infecioase frecvente n Romnia*modificare] Lista de mai jos cuprinde principalele boli infecioase cu care se confrunt medicii epidemilogi pentru c apar n regiunea geografic romn . Nu sunt incluse bolile transmisibile "importate" (mai ales pe calea aviatic), datorate n special reducerii considerabile a timpului de transport de la un continent la altul, o regiune geografic la alta.

Boala

Agent etiologic

Cale de transmitere

Perioada de incubaie

Antrax

Bacterie - Bacillus anthracis

obiecte, puni, cadavre infectate,

27 zile

Boala Lyme (Borrelioza)

Bacterie - Borrelia Burgdorferi

cpu

infecie imediat, sistemic - v. Boala Lyme sau Lyme Borrelioza

Bruceloz

Bacterie - Brucelle

animale domestice

2 sptmni

Difterie

Bacterie - Corynebacterium diphtheriae

aerosoli (picturi) tuse, contact, haine

17 zile

Dizenterie

Bacterii - genul Shigella

contact, alimente, mute

18 zile

Dizenterie amoebian

Parazii - Entamoeba histolytica

contact, avort, alimente, mute

18 zile

Eritem infecios

Virus - Virus Parvovirus B 19

contact i aerosoli

614 zile

Febra tifoid

Bacterie - Salmonella typhi

alimente contaminate, n special congelate, ap

16 ore - 3 zile

Giardioz (sin. Lambliaz)

Parazii - Giardia lamblia

ap infestat n special apa de suprafa

1-3 sptmni

Gonoree (Blenoragie)

Bacterie - Neisseria gonorrhoeae

contact, mai ales contact sexual

27 zile

Erizipel

Bacterie - Streptococi

contact

714 zile

Grip, Viroz respiratorie

Virui - diferite virusuri gripale

aerosoli

12 zile

Hepatit A, B, C

Virui hepatitici : tip A, B, C

A - alimente nesplate,mini murdare; B,C - snge, contact sexual

A:2-5 sptmni ;B:60-180 zile ; C: 2-24 sptmni

Holer

Bacterie - Vibrioni holerici

ap infestat (vara - n special Delta Dunrii)

2-5 zile

Leptospiroz

Bacterie Spirochete

secreii, excreii, obolani, ape stttoare

714 zile

Ascaridioz

Parazii - digestiv - Ascaris limbricoides

animal- om -animal -> mini, alimente nesplate

~ 65 zile

Parotidit Virus - Paramyxovirus parotitis epidemic , Oreion

aerosoli

1523 zile

Poliomielit Virus - Poliovirusuri (paralizie infantil)

obiecte murdrite cu fecale

620 zile

Pojar , Rujeol

Virus - Paramixovirui ARN helicoidali Morbillivirus

aerosoli

14-21 zile

Febr paratifoid

Bacterie - Salmonella paratyphi

contact, ap, avort, mute, alimente

aprox.14 zile

Pediculoz (Pduchi)

Ectoparazii - Pediculus humanus var capitis, corporis, pubis (inghinalis)

de regul prin transfer direct

imediat

Scabie (rie)

Ectoparazii - Sarcoptes scabiae

contact direct de la om la om; obiecte, lenjerie infestate n primele ore dup contact

cteva ore

ancru moale

Bacterie - Haemophilus ducreyi

contact, mai ales contact sexual

27 zile

Scarlatin

Bacterie - Streptococci

aerosoli, obiecte infectate

27 zile

SIDA (AIDS)

Virus - HIV

snge, contact sexual

cca 415 ani

Sifilis

Bacterie - Treponema pallidum

contact, mai ales contact sexual

21 zile

Tricomoniaz

Parazii - Trichomonas vaginalis

de regul contact sexual, mai rar obiecte infectate cu secreii

cteva ore

Tuberculoz

Bacilul Koch

pe cale aeriana a unui organism tarat, boala sracilor

2 sptmni - 2 luni

Variol

Virus - Orthopoxvirusuri

declarat eradicat de OMS n 1980 aerosoli, contact

717 zile

Enteroviroz

virusuri digestive diferite

contact direct, obiecte i alimente nesplate infectate

2- 24 ore

Oxiuraz, (viermiori)

Parazii intestinali - Enterobius vermicularis

om - mini- alimente nesplate, cronic cteva ore prin reinfestare

Vrsat de vnt , Varicel

Virus- Varicella Zoster

aerian si contact

21 zile

Zona zoster

Virus- Varicella Zoster

contact

21 zile sau recidiva Varicelei prin scderea imunitii

Malarie boala parazitara provocata de infestarea cu hematozoare (organisme unicelulare, un tip particular de protozoare) din genul Plasmodium. Exista patru specii de hematozoare ale paludismului: Plasmodium falciparum, Plasmodium vivax, Plasmodium ovale si Plasmodium malariae. Acesti paraziti traiesc in ficatul omului, apoi in globulele sale rosii, a caror distrugere o provoaca (hemoliza responsabila de o anemie), ceea ce declanseaza accesul febril. Frecventa - Paludismul este boala cea mai raspandita din lume, in particular in tarile tropicale. Contaminare - parazitii se transmit omului prin intepaturile anofelilor (specie de tantari) femeie infestate, care-si depun ouale in apele statatoare. parazitii, prezenti in saliva tantarului, patrund astfel in sangele uman. Ei mai pot fi transmisi si in cursul unei transfuzii sangvine, ori de la mama la fat in timpul sarcinii in continuare, parazitii invadeaza mai intai ficatul, apoi globulele rosii, in care se multiplica. Globulele rosii se destrama si elibereaza parazitii infestand atunci alte globule rosii care devin capabile sa infesteze, la randul lor, tantarii in cursul inteparii unei persoane atinse. Simptome si semne - perioada de incubatie (timpul scurs intre intepatura tantarilor si aparitia simptomelor) dureaza de cele mai multe ori de la una la doua saptamani, dar se poate prelungi pana la mai multe luni - chiar mai multi ani - daca subiectul a luat medicamente antipaludice in scop preventiv, in acest ultim caz, crizele, daca apar, sunt benigne. Ele pot sa se manifeste tardiv, dupa intreruperea tratamentului. Crizele de paludism comporta intotdeauna un acces de febra de 40 sau de 41 "C si frisoane, apoi o cadere a temperaturii insotita de transpiratii abundente si senzatie de frig. Puseele de febra se produc, in general, din doua in doua zile (febra terta), mai rar in fiecare zi (febra cotidiana) sau din trei in trei zile (febra cvarta) Doar parazitul Plasmodium falciparum este cauza unui accident pernicios (acces de febra mortal in absenta tratamentului). Diagnostic - Descoperirea parazitilor in cursul unui examen microscopic efectuat pe un frotiu de sange si in picatura groasa confirma diagnosticul. Evolutie - Atunci cand crizele de paludism se repeta des, timp de mai multi ani si cand sunt prost ingrijite, se instaleaza un paludism visceral cu o anemie, un icter, o splina care creste si se poate rupe, si o stare de mare oboseala. tratament - Chinina, indispensabila in timpul acceselor pernicioase, constituie tratamentul obisnuit al tuturor formelor de paludism. Este, de asemenea, posibil sa fie folosite artemeterul, clorochina, meflochina sau

halofantina. Prevenire - Utilizarea medicamentelor antipaludice este absolut necesara inca dinainte de a pleca intr-o tara in care se intalneste paludismul, pe toata durata sederii in acea tara si o perioada de timp dupa intoarcerea din tara respectiva. In majoritatea tarilor tropicale, Plasmodium falciparum a dobandit rezistenta fata de dorochina, in acest caz va trebui sa se utilizeze, daca sederea in respectiva tara nu depaseste 3 luni, meflochina in prize saptamanale. tratamentul trebuie sa fie urmat inca 3 saptamani dupa intoarcere. De asemenea, trebuie avuta in vedere dotarea, in caz de sedere intr-un loc izolat, cu o cantitate suficienta de medicamente pentru un tratament curativ in fata oricarui simptom care evoca o criza de paludism. Daca durata sederii este mai mare de 3 luni, va fi necesar sa se ia in fiecare zi dorochina si proguanil, tratamentul trebuind sa fie urmat si dupa intoarcere, timp de doua luni. Este obligatorie utilizarea plasei impotriva tantarilor (musticar), plasa imbibata cu insecticid, care permite indepartarea tantarilor. Sinonim: paludism.

Boala Lyme

neptur de cpu

Bacteria Borrelia burgdorferi

Boala Lyme Boala Lyme (Lyme borrelioza sau borrelioza) este o boal infecioas produs de o bacterie (Borrelia burgdorferi sau Borrelia garinii, ori Borrelia afzelii), transmis omului prin neptura de cpu (nu toate cpuele sunt purttoare ale bacteriei Borrelia). Numele de Borrelia burgdorferi sensu lato (adic n sens larg) este generic, putnd fi vorba de una sau mai multe tulpini de Borrelia burgdorgferi implicate n infecie. Lyme mai este supranumit i boala cu 1000 de fee din pricina faptului c, afectnd ntregul organism, simptomele ei mimeaz pe cele ale altor boli; reacia individual fa de agentul patogen este foarte diferit de la om la om, de aici i multitudinea de manifestri. Infecia este sistemic, afecteaz ntregul organism i parcurge 3 stadii mai mult sau mai puin distincte:

Stadiul 1: Eritemul cronic migrator (ECM) borrelioza Lyme ncepe de obicei cu o leziune tegumentar caracteristic, eritem cronic migrator (stadiul 1). Stadiul 2: Infecie diseminat dup mai multe zile pn la sptmni, spirochetele se pot rspndi prin snge spre alte organe din corp. Stadiul 3: Infecie persistent luni pn la ani mai trziu pot aprea semnele unor complicaii grave.

Se poate defini un nucleu comun de simptome, valabil pentru toi pacienii, n rest, fiecare pacient reacionnd diferit, n funcie de foarte muli parametri: vechimea bolii, numrul de ageni patogeni care au provocat infecia, caracteristicile proprii ale sistemului imunitar al individului etc. Cuprins [ascunde]

1 Analize de laborator 2 Tratament i prognostic 3 Vezi i 4 Note 5 Legturi externe

Analize de laborator[modificare] n principal exist dou tipuri de analize: directe i indirecte.

Analizele indirecte apreciaz reactivitatea organismului (de pild nivelul anticorpilor anti -Borrelia din snge sau LCR, ELISA (neconcludent) sau Western Blot) Analizele directe evideniaz prezena bacteriei n organism (de pild bacteria nsi sau material genetic aparinnd acesteia, prin microscopie n cmp ntunecat DFM sau metoda imunofluorescenei, precum i prin diverse analize ca PCR)

Tratament i prognostic*modificare] Cu ct boala este tratat mai repede, imediat dup neptura de cpu, cu att ansele de vindecare sunt mai mari. Altminteri se poate ajunge la o borrelioz diseminat, cronic, cu afectri articulare, cardiace, oftalmologice i neurologice cronice.

Transmitere n general, dup 6 luni de simptome, se poate vorbi despre Lyme cronic.

Tratamentul alopat se rezum la antibioterapie (cure repetate cu doze mari, antibiotice combinate, perioade mari de timp/cur 4-8 sptmni/cur). Tratamentul naturist se axeaz mai mult pe stimularea imunitii, aport de antioxidani, vitamine i enzime printr-o diet preponderant crudivor (sau mbogit cu sucuri de fructe i legume, precum i cu salate, frunze verzi), principii fitoterapeutice (ceaiuri de plante), apiterapie (propolis, nepturi cu venin de albin, polen etc.) Efecte pozitive n tratamentul cazurilor de borrelioz au fost obinute i prin terapia cu oxigenare hiperbar. [1]

Boala Lyme

Generalitati Sus Boala Lyme, cunoscuta si sub denumirea de infectia Lyme, este o afectiune bacteriana transmisa de capusa (Ixodes), insecta ce poarta o bacterie numita Borrelia burgdorferi. Afectiunea se intalneste in America de Nord si in Europa, unde a fost descrisa initial in urma cu aproape 100 de ani. Prevalenta maxima a bolii este in statele nord-estice ale Americii, jumatate dintre cazuri fiind concentrate in zona New York si Connecticut. Medicii americani au descris boala in anii 70. O mare parte dintre cei afectati traiau in orasul Lyme din statul Connecticut, de unde si denumirea de boala Lyme. Din fericire, mai putin de 5 % (1 din 20) dintre intepaturile de capusa produc infectia Lyme Medicii au capatat experienta cu aceasta afectiune, de la primele cazuri si pana in ziua de azi. Astfel, actualmente exista tratament pentru boala Lyme. Cuprins articol 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. Generalitati Cauze Simptome Cand este necesar sa alertati medicul Teste clinice si investigatii medicale Tratament Monitorizarea Preventia Prognostic

Cauze

Sus B. Burgdorferi este bacteria ce cauzeaza boala Lyme. Ciclul de viata al bacteriei este deosebit de complex, o parte a acestuia desfasurandu-se in interiorul capusei. Restul ciclului de viata se desfasoara parazitand diverse mamifere precum soarecii sau cerbii. Omul nu face parte din ciclul de viata al bacteriei, dar se poate infecta in cazul in care este muscat de o capusa. Simptome Sus 1. Infectie Infectia initiala apare fara simptome sau cu manifestari minime, trecand deseori neobservata. Unele persoane relateaza simptome de tip gripal sau o eruptie cutanata caracteristica succedand muscatura de capusa cu cateva saptamani. 2. Simptome gripale Acestea apar in lunile cu vreme calda, o perioada atipica pentru gripa. 3. Eruptia cutanata Este o leziune inelara rosie care se mareste de la o zi la alta si poarta denumirea de eritema migrans. Centrul de control si preventie a infectiilor din Statele Unite (CDC) defineste aceasta eruptie ca aparand sub forma unui punct rosu care se mareste de-a lungul a catorva saptamani pana la formarea unei leziuni rotunde, de cel putin 5 cm diametru. Un punct rosiatic ce apare in interval de cateva ore este de obicei o reactie a organismului la musatura de capusa. Aparitia rash-ului la locul muscaturii poarta denumirea de leziune primara. Leziuni secundare multiple pot aparea ca reactie la infectia in sine, fara legatura cu muscatura. Ansamblul acestor leziuni este caracteristic bolii Lyme. Eruptia cutanata are o forma ovala sau rotunda (circulara). Pe masura ce creste, rash-ul poate ramane de culoare rosie sau poate pali in centru, uneori aparand o leziune cu aspect de semn de tras la tinta, cu cercuri rosii concentrice alternand cu cercuri de piele sanatoasa. Netratate, simptomele infectiei primare dispar de la sine in cateva saptamani, dar eruptia poate reaparea la nivelul pielii. 4. Mai tarziu pot aparea simptome suplimentare, ca urmare a afectarii organelor interne: - Paralizia nervului facial cauzeaza asimetria muschilor faciali si a fetei in general (se poate remite de la sine, chiar si fara tratament); - Meningita cauzeza dureri de cap, febra si redoare de ceafa; - Inflamatia nervilor cauzeaza ameteli si furnicaturi resimtite la nivelul mainilor si picioarelor; - Edemul cerebral (encefalita) cauzeaza dificultati de invatare, confuzie si dementa; - Episoade intermitente de artrita ce dureaza aproximativ o saptamana si afecteaza incheietura pumnului sau genunchii. Pot reaparea pentru mai multe luni in sir, si in lipsa tratamentului 1 din 10 persoane afectate dezvolta artrita persistenta a genunchilor. Ocazional boala Lyme se poate manifesta cu artrita acuta a genunchilor, in absenta unui istoric sugestiv de eruptie cutanata sau alte acuze osteoarticulare; - Inflamatia structurilor cardiace (cardita - inflamatia inimii) conduce la tulburari de ritm cardiac. Cand este necesar sa alertati medicul Sus

Anuntati medicul daca traiti intr-o zona endemica pentru capuse sau ati vizitat o astfel de zona si aveti simptome de tip gripal sau observati aparitia la nivelul pielii a unui rash in semn de tras la tinta. Tratamentul prompt in acest stadiu reduce riscul avansarii bolii Lyme. 1. Indepartati capusele rapid. Daca nu reusiti, consultati un medic pentru efectuarea acestei manevre. 2. Dupa indepartarea capusii este indicat sa consultati un medic daca apar simptome de tip gripal sau rash cutanat in urmatoarele trei saptamani. Daca apare o placa rosiatica la nivelul pielii in jurul muscaturii desenati-i conturul cu un marker rezistent la spalat, pentru a vedea daca leziunea se mareste in dimensiuni. 3. Copiii care fac febra sau careau dureri de cap trebuie sa fie consultati de urgenta de catre un medic. 4. Cei care desfasoara activitati in aer liber trebuie sa fie avrtizati cu privire la manifestarile bolii Lyme. Boala Lyme trebuie sa fie tratata prompt; daca nu puteti consulta medicul de familie in timp util, adresati-va unui serviciu medical de urgenta. 5. Cand afectiunea nu este tratata, simptomele initiale pot disparea, urmand insa sa reapara peste cateva luni. 6. La reaparitia simptomelor, boala Lyme poate afecta inima, muschii, articulatiile si sistemul nervos. Avand in vedere ca aceste manifestari apar si in alte afectiuni, trebuie sa instiintati medicul in legatura cu muscaturile de capusa, cu calatoriile intreprinse in zonele endemice pentru capuse sau daca aveti animale de casa, obisnuiti sa petreceti timp in gradina sau obisnuiti ca calatoriti cu cortul. Ce intrebari sa adresati medicului Daca ati fost muscat de o capusa dar nu aveti inca simptome, intrebarea este daca sa se administreze un tratament preventiv sau nu. Daca simptomele bolii Lyme au inceput sa se manifeste, intrebarea este ce antibiotic sa fie utilizat, ce cale de adminsitrare este de preferat si cat timp trebuie luat. Teste clinice si investigatii medicale Sus Diagnosticul de boala Lyme se bazeaza pe un istoric amanuntit si o examinare clinica completa, alaturi de teste specifice de laborator. 1. Medicul va va intreba daca ati fost muscat de capusa si daca desfasurati activitati in aer liber in zone cunsocute ca fiind endemice pentru capuse. 2. Semnele clinice sunt importante, mai ales prezenta eritemului migrans, descris anterior. - Daca exista vreun dubiu privitor la cauzalitate eruptiei cutanate, medicul poate masura diemnsiunile eritemului si apoi sa va ceara sa reveniti pentru a efectua o a doua masuratoare la interval de 2-3 zile distanta. Eritema migrans creste in dimensiuni cam 1 centimetru zilnic; - Exista semne clinice specifice cu ajutorul carora medicul poate deosebi boala Lyme de alte afectiuni. 3. Medicii pot recomanda efectuarea de teste ale sangelui, pentru descoperirea de anticorpi indreptati impotriva bacteriei Borrelia burgdorferi. In primele saptamani de la infectare anticorpii pot lipsi, asadar testarea poate avea un rezultat negativ. Exista doua teste de sange care pot fi utilizate pentru decelarea bolii Lyme, un test de screening (Lyme ELISA), si, daca rezultatul este pozitiv, un test specific (numit Western blot), care confirma infectia prezenta sau o

infectie anterioara, din trecut. In tarile in care boala Lyme este foarte frecvent intalnita, pacientii pot avea teste pozitive pentru Borrelia, fara a avea si boala in sine. Simpla pozitivare a testului de screening nu este suficienta pentru a se stabili diagnosticul de boala Lyme: este necesar ca si testul Western blot sa fie de asemenea pozitiv. Odata ce testele pentru boala Lyme se pozitiveaza, ele raman pozitive pentru o perioada foarte mare de timp, dupa un tratament corect. Astfel, repetarea testului dupa tratarea pacientului nu este necesara sau utila. 4. Capusele pot transporta si alte microorganisme in afara de B. Burgdorferi, acestea putand cauza afectiuni care pot mima boala Lyme. De aceea, medicii pot recomanda teste ale functiei hepatice si recoltarea de sange pentru determinarea hemoleucogramei. 5. Pacientii care se prezinta cu dureri de cap pot necesita punctie lombara, pentru a determina daca exista si un grad de inflamatie a sistemului nervos si pentru a decela eventuala prezenta de anticorpi specifici bolii Lyme in lichidul cefalorahidian (LCR). 6. Medicii pot cere efectuarea unei electrocardiograme (EKG) pentru identificarea eventualelor complicatii cardiace. 7. Rezonanta magnetica nucleara (RMN) si computer tomografia pot fi efectuate in vederea excluderii altor afectiuni cu manifestari asemanatoare bolii Lyme. Tratament Sus In tarile care au o rata crescuta a bolii Lyme se desfasoara campanii de informare asupra boalii Lyme. Se stie ca anumite zone impadurite in arealul de raspandire a capuselor - trebuie evitate pentru a preveni imbolnavirea; Capusele sunt prezente in numar mic in apropierea aglomeratiilor urbane. Tratamentul medicamentos Medicii recomanda ca stadiile incipiente ale bolii Lyme sa fie tr atate cu antibiotice precum doxiciclina, penicilina sau eritromicina. Medicii recomanda ca stadiile avansate ale bolii Lyme, cele cu afectare neurologi ca, cardiaca sau articulara sa fie tratate in spital, cu antibiotice administrate intravenos. Monitorizarea Sus Monitorizarea continua este importanta pentru cei care au boala Lyme in stadii incipiente dar a caror stare nu se imbunatateste considerabil rapid si complet. Medicii pot avea in vedere alte optiuni terapeutice si pot exclude alte boli ce pot fi confundate cu boala Lyme. Persoanele care au boala Lyme in stadii avansate pot necesita tratament cu antibiotice administrate intravenos si spitaliza pentru cateva saptamani. Imbunatatirea starii pacientilor cu boala Lyme - mai ales a manifestarilor cardiovasculare sau ale sistemului nervos - se poate realiza de-a lungul catorva luni de zile. Lipsa unuei imbunatatiri rapide a tuturor simptomelor nu trebuie sa fie interpretata ca avand semnificatia unui esec terapeutic.

Preventia Sus Exista trei metode de a preveni boala Lyme. 1. Evitarea muscaturii de capusa - Nu va aventurati in padurile in care sunt prezente capusile, mai ales in timpul verii; - Purtati sosete care sa creeze bariere intre capusa si piele; - Introduceti marginea inferioara a pantalonilor in sosete, si purtati haine colorate in culori vii, care sa permita identificarea rapida a prezentie insectelor pe materialul textil; - Aplicarea unui insecticid special la nivelul hainelor si al pielii. Acest produs nu se recomanda in cazul copiilor, care pot absorbi acest insecticid prin piele. Aplicarea insecticidului scade sansele infectarii prin reducerea riscului de muscatura de capusa. 2. Indepartarea capuselor - Pentru a transmite Borellia capusele au nevoie de un interval de 24-48 de ore in care sa stea atasate de suprafata pielii. Astfel, dupa desfasurarea de activitati in afara casei, inspectarea tuturor zonelor de piele expuse reduce riscul de infectie; - Daca remarcati o intepatura de insecta este important sa fiti atent la simptomele asociate, care pot aparea in urmatoarele trei saptamani; - Capusele se ataseaza de zonele calde si umede: zona inghinala, axilele, zona submamara, gatul si linia de implantare a parului; - Daca observati o capusa, indepartati-o rapid. Aceasta manevra reduce riscul de contractare a infectiei; - Daca aveti o penseta la indemana, apucati capusa cat mai aproape de locul de implantare din piele si tragetio afara incet dar cu fermitate. Daca nu aveti o penseta, apucati corpul capusei si extrageti-o lent, indepartarea este mai importanta decat modul de extragere in sine; - Deseori nu toate piesele aparatului bucal al capusei ies din piele. Ramanerea acestora in piele nu creste riscul de transmitere a infectiei, dar poate cauza inflamatia pielii si pot declansa o reactie de respingere de tipul reactiei de corp strain; - Dezinfectati locul muscaturii cu alcool medicinal sau alta solutie antiseptica - Utilizarea de benzina, motorina sau alti solventi organici pentru a sufoca capusa trebuie evitate. De asemenea, nu se recomanda incercarea de ardere a capusei cu un bat de chibrit; - In cazul in care capusa nu iese cu usurinta, trageti-o afara prin rasucire, prinzand capusa si tragand in sus. 3. Tratamentul antibiotic Tratamentul intepaturilor de capusa in primele 72 de ore cu o singura doza de doxiciclina previne boala Lyme. Se recomanda celor care traiesc in zone endemice si sunt muscati de capusa; se recomanda sa intrebati medicul inainte de a administra aceasta doze de antibiotic. Prognostic Sus Tratata la timp, boala Lyme se vindeca rapid cu complicatii minime. Se evita astfel stadiile avansate ale afectiunii. Cei care au boala Lyme in stadii avansate pot sa se vindece daca sunt diagnosticati imedicat ce debuteaza simptomele acestor stadii tardive ale afectiunii.

Un numar mic de pacienti cu boala Lyme nu se recupereaza sau se recupereaza foarte incet, cu paralizie de nerv facial si durere reziduala la nivelul genunchiului. Alte persoane pot dezvolta durere cronica de articulatii, dureri musculare, oboseala si dificultati de concentrare. Aceste manifestari au fost denumite boala Lyme de tip cronic. Totusi studiile recente nu au demonstrat prezenta bacteriei Borrelia burgdorferi in sange sau in lichidul cefalorahidian, si terapia cu antibiotice pe termen lung nu si-a dovedit eficienta in ameliorarea starii acestor pacienti, acesti pacienti beneficiind in prezent de masuri de tip suportiv.

Hepatita

Definitie Sus Hepatita este o inflamatie a ficatului, acuta sau cronica. Ficatul este un organ unic. Este singurul organ care se regenereaza, putandu-se regenera chiar complet. In cazul altor organe, de exemplu inima, tesuturile bolnave sunt inlocuite cu o cicatrice, ca si cele de pe piele. Ficatul are capacitatea de a inlocui celulele bolnave cu noi celule. Complicatiile pe termen lung ale bolilor hepatice, apar atunci cand regenerarea este fie incompleta, fie impiedicata de aparitia unui tesut cicatrizat. Aceasta situatie apare atunci cand, agentii agresivi, cum ar fi virusurile, medicamentele, bauturile alcoolice etc, continua sa atace ficatul, prevenind regenerarea completa. Odata tesutul cicatrizat aparut, reversibilitatea acestui proces este foarte greu de obtinut. O boala caracterizata prin aparitia in cantitate mare a tesutului cicatrizat este ciroza hepatica. Ciroza hepatica este stadiul final al bolilor hepatice, fiind urmata de obicei, de aparitia complicatiilor. Cuprins articol 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. Definitie Tipuri Simptome si semne Diagnostic Evolutie si tratament Hepatitele cronice Tratament

Tipuri Sus Hepatitele acute - sunt cele care evolueaza in mai putin de 3 luni - Hepatilele virale: Hepatita virala a (hepatita epidemica)

Hepatita virala b Hepatita virala c - Hepatitele cronice Hepatita cronica cu virus b Hepatita cronica cu virus c - Hepatitele toxice si medicamentoase: Hepatita toxica Hepatita alcoolica - Hepatita autoimuna Simptome si semne Sus Acestea sunt inconstante si de o intensitate variabila. Unele sunt comune tuturor hepatitelor: icterul, urina inchisa la culoare, scaunele decolorate, greturile, ficatul sensibil la palpare. Altele sunt functie de cauza: sindromul pseudogripal in caz de hepatita virala (oboseala intensa, dureri de cap, curbaturi si dureri articulare); ficatul tare si marit, cu semne de impregnare alcoolica (piele fragilizata, dureri ale membrelor inferioare, tremuraturi etc.) in caz de hepatita alcoolica. Diagnostic Sus Diagnosticul este confirmat prin prelevarile sangvine care arata o crestere adesea importanta a transaminazelor (enzime hepatice), dovada a distrugerii acute si tranzitorii a celulelor ficatului, precum si o deviere a bilirubinei conjugate (produs al hemoglobinei dupa legarea sa de albumina in ficat) si a fosfatazelor alcaline, dovada biologica a icterului. De asemenea, se mai cauta in sange, indeosebi la nivelul factorilor coagularii sangvine, intre care multi sunt elaborati de catre ficat, semnele insuficientei hepatocelulare cu scopul de a aprecia rasunetul hepatitei asupra functionarii ficatului. Studiul prelevatelor sangvine orienteaza, de asemenea, spre cauza hepatitei (prezenta de anticorpi antivirali, de exemplu). Evolutie si tratament Sus Evolutia este legata in mare parte de cauza, de terenul imunitar si de starea ficatului inainte sa fi survenit hepatita. - Hepatite virale evolueaza spontan in mod favorabil in majoritatea cazurilor, fara sechele - Hepatitele alcoolice pot necesita transferul pacientului la reanimare atunci cand exista semne asociate de insuficienta hepatica (hemoragii prin tulburari ale coagularii sangvine, encefalopatie); prognosticul este legat, in principal, de oprirea intoxicatiei alcoolice. - Hepatitele medicamentoase regreseaza la oprirea tratamentului incriminat, dar, uneori, aceasta se intampla lent. - Heparitele bacteriene se vindeca in mod obisnuit rapid dupa prescrierea antibioticului potrivit.

Hepatitele cronice Sus O hepatita este numita cronica atunci cand ea evolueaza pe o durata mai mare de 6 luni. Cauzele sunt sensibil aceleasi cu cele ale hepatitelor acute. Simptomele hepatitei acute se regasesc, mai mult sau mai putin de importanta (dureri abdominale, icter, astenie), in hepatita cronica. Tratament Sus Variind putin in functie de cauza, tratamentul vizeaza mai ales simptomele (administrarea de analgezice, transfuzii in caz de hemoragie digestiva, anastomoza portocava in caz de hipertensiune portala) si reechilibrarea nutritionala (administrare de vitamine si de oligoelemente). Gravitatea hepatitelor cronice este legata de posibilitatea aparitiei cu timpul a unei insuficiente hepatice ireversibile (tulburari ale coagularii sangvine, encefalopatie hepatica, acidoza metabolica) si o hipertensiune portala (stanjenire a circulatiei sangvine in vena porta). Aceasta evolutie este cauzata de constituirea unei ciroze. Cirozele pot in plus sa evolueze spre hepatocarcinom (cancer al ficatului).

Tot ce trebuie s tii despre HEPATITE. Care este cea mai periculoas i cum o recunoatei

Milioane de romni au diverse tipuri de hepatite, cele cu virus C fiind cele mai grave. Romnia are o particularitate care face ca infecia cu virus C s fie foarte agresiv Hepatita viral poate fi determinat de cel puin 6 virusuri, respectiv A, B, C, D, E, virusul hepatitic F fiind n curs de cercetare. Hepatitele cele mai frecvente n ara noastr sunt cele cu virus B i C. La hepatita B, fa de anul 1990, numrul de cazuri a sczut semnificativ. Aceast scdere este datorat n primul rnd introducerii vaccinrii obligatorii a nou-nscuilor.

n schimb, hepatita C face din ce n ce mai multe victime. Dac n 1990 incidena bolii era de 3,5 la sut, specialitii estimeaz c anul acesta ea a ajuns la 5 la sut. Asta nsaemn c milioane de romni au aceste tipuri de hapatite, muli nefiind contieni de boala lor. O particularitate important n Romania a hepatitei C o reprezint preponderena genotipului viral 1 (sub 50 la sut dintre bolnavii tratai rspund la tratament i au anse mari s fac recderi dup ce opresc tratamentul). n ara noastr, aceast genotip afecteaz 95,5% dintre bolnavi n timp ce n rile Europei Occidentale i n India, spre exemplu, predomin forme mai uoare al hepatitei C (genotip 2 i 3, pn la 80 la sut dintre bolnavii rspund la tratament). Stomatologul i tatuajele v pot mbolnvi S vorbim ns mai nti de virusul hepatic B i de modul n care acesta se poate transmite. n primul rnd, prin sex neprotejat cu o persoan care este infectat sau prin utilizarea n comun a acelor i a seringilor sau a altor instrumente de injectare a medicamentelor sau drogurilor. Tatuajele sau acupunctura fcute cu instrumente nesterilizate pot fi de asemenea o surs de infecie. O mam infectat cu hepatita B poate transmite virusul copilului, mai ales n timpul nasterii. Nu n ultmul rnd, o transfuzie cu snge netestat sau un tratament stomatologic fcut cu instrumente nesterilizate sau sterilizate incorect te pot mbolnvi. Indicii i riscuri De multe ori, infecia poate trece neobservat, fr s se manifeste vreun semn al bolii. Alteori ns pot aprea * simptome asemntoare unei rceli uoare, de scurt durat: febr, dureri musculare sau articulare; * greuri i vrsturi; diaree; lipsa poftei de mncare; pierdere n greutate; icter (pielea i albul ochilor devin glbui). Alte indicii ale prezenie virusului hepatic B sunt urina nchis la culoare, scaunele decolorate i senzaia de mncrime la nivelul pielii. Majoritatea adulilor infectai cu virusul hepatic B se nsntoesc complet i devin imuni pe via. ntre 2 i 10 la sut dintre acetia deven ns purttori cronici de antigen HBs, ei putnd s transmit boala altora. Dac o persoan este infectat muli ani cu acest virus poate suferi complicatii ce pot merge de la hepatit cronic pn la ciroz hepatic i cancer de ficat. Analize pentru hepatita B n cazul hepatitei B, dac testul iese pozitiv, exist dou variante de rezultat. Dac analizele arat c eti purttoare, nseamn c ai n organism virusul hepatic B i l poi transmite i altora. n consecin, eti expus riscului de a face hepatit cronic i ar trebui s faci nite anlize mai aprofundate ntr -un centru medical de specialitate, cea mai concludent analiz fiind biopsia hepatic (se recolteaz i se analizeaz o mostr din ficat). n cea de-a doua variant de rezultat, analizele pot indica prezena unei infecii anterioare. Asta nseamn c ai fost n contact cu virusul hepatic B ns org anismul l-a ndeprtat i ai dobndit astfel o protecie natural mpotriva virusului. Din fericire, pentru a te proteja de hepatita B exist un vaccin, care este obligatoriu la copii din 1995. Vaccinarea complet nseamn administrarea a trei doze succesive de vaccin n bra, doza a doua efectundu-se la 2 luni iar cea de-a treia la 6 luni dup prima. Hepatita C, descoperit n 1989 Hepatita C este o infecie viral a ficatului, transmis prin snge, care a fost identificat abia n anul 1989. n principal, acest tip de hepatit se transmite prin contact direct cu sngele unei persoane infectate, adic prin transfuzie, ace infectate folosite de consumatorii de droguri intravenoase, acupunctur i tatuaje fcute cu instrumentar nesterilizat. Folosirea n stomatologie i n medicin, n general, a unor materiale i instrumente

prost sterilizate pot duce la infectarea pacienilor. De asemenea, se poate produce infectarea accidental a personalului medical. Folosirea n comun a aparatelor de ras sau a per iuelor de dini pot infecta, prin contactul cu cantitti minime de snge provenite de la rni sau tieturi care par neimportante. Perioada de incubaie a acestui tip de hepatit este de 5 -6 sptmni. n majoritatea situaiilor, aceast faz a bolii trece fr a se manifesta vreun simptom. De foarte multe ori, bolnavii sunt depistai cnd boala este n faze avansate. Foarte rar apar simptome precum:

Oboseala Lipsa poftei de mncare Greuri i vrsturi Dureri musculare Dureri de cap Uneori, febr Lipsa concentrrii

Medical, analizele de snge arat c transaminazele cresc foarte mult (adeseori, de peste 20 de ori fa de nivelul normal), ceea ce indic o leziune acut a celulelor hepatice. Urmtoarea etap n depistarea bolii o reprezint efectuarea unor teste (anticorpi antivirus hepatita C). i aceast analiz poate fi neltoare, aa c urmtoarea etap, edificatoare, este puncia hepatic (se recolteaz i analizeaz o mostr din ficat). n timp ce n 20 la sut din cazuri hepatita C se vindec spontan, n restul situaiilor ea se cronicizeaz, evolund lent (n zeci de ani) i putnd ajunge la ciroz hepatic i cancer hepatic. n aceste din urm situaii, singura ans de supravieuire a bolnavilor este transplantul, o operaie care se face rar (i din cauza lipsei donatorilor) i care este foarte costisitoare. Anul acestea, s-au fcut doar opt transplanturi hepatice, peste 100 de bolnavi fiind pe listele de ateptare ale medicilor. Statisticile prezentatate la Congresul de Hepatologie care s -a desfurat de curnd la Bucureti susin faptul c dup infectarea cu virusul hepatitic C, circa 55 -85% dintre bolnavi dezvolt o boal cronic hepatic, 20-30% dintre acetia evolueaz spre ciroz hepatica, iar 1-5% spre carcinom hepatocelular (cancer). Boala poate evolua rapid (n 10 ani), mediu (20 de ani) i lent (n 30 de ani). Cum v protejai Sunt cteva msuri pe care le poi lua i care te pot ajuta s previ contactarea acestui tip de hepatit. Cel mai simplu mijloc de prevenie este pstrarea unei igiene ct mai riguroase. * Tratamentele injectabile trebuie s se fac numai cu seringi i ace de unic folosin, iar tratamentele stomatologice i chirurgicale numai cu instrumente sterilizate conform standardelor. * Periuele de dini i aparatele de ras trebuie s fie individuale. * Transmiterea pe cale sexual a hepatitei C este destul de rar. Rata de transmitere este relativ mic, riscul calculat la cuplurile heterosexuale fiind de 5 la sut. Riscul de transmitere a bolii crete la cei care au mai muli parteneri sexuali i la cei cu boli sexuale transmisibile. Obligatoriu, persoanele care au contacte sexuale multiple ar trebui s se protejeze folosind prezervativul. Cum se trateaz Pentru hepatita cronic C exist tratament, la nivel internaional folosin du-se terapia cu interferon alfa combinat cu Ribavirina. Statisticile susin c n acest moment n jur de un milion de romani sunt infectai cu

virusul hepatic C, dintre care doar 3000 sunt n tratament. Includerea persoanelor bolnave n terapie se face n funcie de rezultatul obinut la biopsia hepatic, de prezenta anticorpilor HCV, precum i a valorilor crescute ale transaminazelor. Pentru un singur bolnav costul tratamentului pentru un an de zile este de 1,2 miliarde de lei, din cele 3000 de persoane aflate n tratament, doar 1700 rspunznd la medicaia cu interferon. Cu ct boala este depitat mai rapid, cu att ansele de vindecare sunt mai mari. Tratamentul dureaz circa un an i dac ntr-un interval de 6 luni afeciunea nu recidiveaz, bolnavul es te considerat vindecat. Hepatita C poate fi depistat i tratat n orice clinic universitar n care exist centre de hepatologie (Bucureti, Cluj, Trgu Mure, Craiova, Iai etc.) Pentru bolnavii care intr n protocolul de tratamentul gratuit, suportat de Casa Naional de Asigurri de Sntate, se face un dosar special, care trebuie aprobat de specialiti. Ce trebuie s tii despre ficatul tu: unde e localizat, ce rol are n protejarea inimii sau a imunitii 1. Fiactul este al doilea organ ca mrime din corpul uman, dup piele, i cntrete aproximativ 1,25 de kilograme 2. Este localizat sub coaste, n partea drept a abdomenului. Nu poi tri fr ficat. 3. Este unul dintre cele mai importante organe din corpul uman, ndeplinind peste 500 de funcii, printre care lupt mpotriva infeciilor, proceseaz alimentele digerate, din intestinte, produce bila, o substan care ajut la digerarea hranei, depoziteaz fierul, vitaminele i alte elementee chimice necesare bunei funcionri a organismului, contoleaz nivelul grsimilor, glucozei i aminoacizilor din snge, detoxifieaz i elimin din organism substane care altfel ar putea otrvi organismul 4. Ficatul te mai ajut s controlezi producerea i eliminarea colesterolului i s reziti n faa infectii lor prin producerea de factori imuni care ndeprteaz bacteriile din snge 5. ntreaga cantitate de snge care ajuge la inim i plmni trece mai nti prin ficat 6. Ficatul are o extraodinar capacitate de regenerare. Pot fi ndeprtate trei sferturi din ficat, iar restul va reveni la forma iniial dup o anumit perioad de timp 7. Leziunile la nivelul ficatului afecteaz capacitatea lui de a lupta mpotriva infeciilor i de a ndeplini celelalte sarcini 8. Exist mai multe tipuri de boli de ficat, dar cele mai importante sunt hepatitele virale, ciroza, litiaza biliar, afeciunile hepatice corelate cu consumul de alcool, cancerul hepatic.

Febr tifoid

Rspndirea bolii pe glob

Febra tifoid este o boal infecioas specific omului. Agentul etiologic este bacteria Salmonella typhi (sau Salmonella enterica) (din grupul D). Clasificare dup ICD-10 (versiunea WHO 2006): A01.0 Typhs abdominalis[1]. Febra tifoid nu trebuie confundat cu tifosul exantematic, care este o boal diferit. Evoluia bolii este caracterizat prin creterea treptat a febrei, dureri abdominale, constipaie i bradicardie relativ (scderea ratei pulsului); urmeaz stare tific (vide infra). Netratat, boala poate fi mortal. n multe ri, anunarea mbolnvirilor de febr tifoid la autoritile sanitare abilitate este obligatorie. O variant de mbolnvire, cu simptome moderate, este paratifosul, n care agentul nu este Salmonella typhi, ci Salmonella paratyphi. Cuprins [ascunde]

1 Epidemiologie 2 Sursele de infecie 3 Patogenie 4 Clinic o 4.1 Debutul lent i gradat o 4.2 Debutul brusc (20% din cazuri) o 4.3 Starea tific o 4.4 Manifestri digestive o 4.5 Manifestri cardio-vasculare o 4.6 Perioada de declin (S4) o 4.7 Complicaii minore o 4.8 Complicaii majore 4.8.1 Complicaii cardio-vasculare 4.8.2 Complicaii hepato-biliare 4.8.3 Complicaii respiratorii 4.8.4 Complicaii nervoase 4.8.5 Complicaii urinare 4.8.6 Complicaii osoase 5 Diagnostic pozitiv o 5.1 Diagnostic diferenial 6 Tratament o 6.1 Tratament adjuvant 6.1.1 Tratament 7 Vezi i 8 Referine 9 Legturi externe

Epidemiologie[modificare]

rspndire universal apare sporadic, dar poate aprea i endemic/pandemic

Sursele de infecie*modificare]

bolnavii de febr tifoid purttorii de bacil tific asimptomatici purttorii temporari (elimin bacilul n trei luni) purttorii cronici (elimin bacilul n civa ani) transmitere: fecal, urin, secreii biliare, puroi determin imunitate solid, dar, la reinfectare cu doze masive, boala poate recidiva

Patogenie[modificare] Bacilii tifici ajung n tubul digestiv, se multiplic i invadeaz organismul prin mecanism penetrant, prin formaiunile limfatice (ganglionii mezenterici), apoi n circulaia sanguin i determin starea tific (cauzat de ectotoxin[2]). Salmonella typhi persist la nivel ganglionar (n sistemul limfatic) la pacienii purttori cronici. Clinic[modificare]

evoluie fr tratament: 4 sptmni evoluie sub tratament antibiotic: 7-10 zile; pronostic bun; mortalitate 1%-2%. incubaie: 7-10 zile

Debutul lent i gradat*modificare] (la 70-80% din cazuri)

frisoane moderate dureri musculare insomnie anorexie fenomene respiratorii de tip bronit

Debutul brusc (20% din cazuri)[modificare]

frisoane febr ridicat (39-40 C) la sfritul primei sptmni de la mbolnvire se instaleaz starea tific perioada de stare (S2-S3) elemente tegumentare eruptive: rozeole tifice (formaiuni maculoase, uor elevate, de culoare roz); sau exanteme cefalee intens insomnie

Starea tific*modificare]

apatie marcat obnubilare fenomene delirante

Manifestri digestive[modificare]

hiposecreie salivar mucoase uscate congestia faringelui angina Duguet - corespondent al ulceraiilor intestinale

Manifestri cardio-vasculare[modificare] (cauzate de ectotoxin)

hipertensiune arterial (TA) tahicardie (accelerarea ratei pulsului) modificri cauzate de o miocardit (estomparea zgomotelor cardiace, tulburari de ritm, prelungirea intervalului P-R) leucopenie, anemie sindroame hemoragipare: epistaxis, gingivoragii tulburri respiratorii: bronit (poate fi prezent nc de la debut)

Perioada de declin (S4)[modificare]

febr - treptat starea tific se atenueaz convalescena: cteva sptmni recrudescena: revenirea febrei n perioada de declin recderea: reapariia simptomatologiei n plin afebrilitate (n perioada de convalescen)

Recrudescena i recderea sunt cauzate de persistena bacilului tific n formaiunile limfatice profunde, abcesele osoase. Complicaii minore*modificare] stomatit; parotidit; flegmoane ale planeului bucal. Complicaii majore*modificare]

perforaie intestinal form stenic: abdomen acut chirurgical form astenic: fenomene mascate: singultus (sughi), vrsturi, puls slab hemoragie digestiv usu. secundar ulcerrii vaselor din intestinul subire

Complicaii cardio-vasculare[modificare]

miocardit toxic

pericardit arterit tromboflebit

Complicaii hepato-biliare[modificare]

hepatit toxic fenomene de angio-colecistit: favorizeaz portajul cronic

Complicaii respiratorii*modificare]

pneumonie pleurezie abces pulmonar

Complicaii nervoase*modificare]

reacii encefalitice poliradiculonevrit mielit

Complicaii urinare*modificare]

pielonefrit prostatit

Complicaii osoase*modificare]

abcese osoase cronice

Diagnostic pozitiv[modificare] 1. ancheta epidemiologic 2. date clinice 3. date paraclinice

hemoculturi: pozitive n 100% din cazuri n S1 de la debut medulocultur coprocultur: S2-S3 urocultur culturi din secreiile osoase purulente examinare serologic: determinarea anticorpilor mpotriva antigenilor bacterieni: o reacia Widal o RFC o contraimunelectroforez o ELISA o latex aglutinare

Diagnostic diferenial*modificare]

sindrom febril prelungit septicemie endocardit zoonoz: leptospiroz, bruceloz TBC meningit, encefalit afeciuni biliare, urinare, osoase

Tratament[modificare]

izolarea pacientului dezinfecia excreiilor repaus la pat, n special n perioada febril diet hidric, n special n perioada febril tratament etiologic: medicamente ce acioneaz pe sistemul limfatic, administrate p. o. cloramfenicol: bacteriostatic ce se concentreaz bine n sistemul limfatic; 50 mg/kg/zi pe durata febr ei + 7-10 zile exist tulpini rezistente biseptol 2x2 tablete/zi ampicilin amoxicilin fluoroquinolone: concentraii optime la nivel intestinal, biliar, formaiuni limfatice ciprofloxacin 2 a 500 mg norfloxacin pefloxacin cefalosporine, generaia a III-a

Tratament adjuvant[modificare]

cortizon, n special la formele severe, hipertoxice, i la complicaii (encefalite, poliradiculonevrite) vitamine grup B, vitamina C, vitamina K

Tratament[modificare]

perforaie intestinal: tratament chirurgical hemoragii digestive: tratament chirurgical tratamentul purttorilor (4%): fluoroquinolone

Tratament profilactic:

internare pn la apariia a trei coproculturi negative control la persoanele active n industria alimentar sau n colectivitile umane control bacteriologic al apei i al produselor alimentare vaccinri la persoanele de risc: lucrtorii din salubritate, zonele endemo-epidemice

Tifosul a decis soarta razboaielor Boala mizeriei, febra ocnasilor, febra razboaielor, febra transeelor... sunt denumiri ale tifosului exantematic, boala extrem de contagioasa despre care multi istorici spun ca a influentat decisiv sfarsitul razboaielor. Prima consemnare a tifosului dateaza din 1487, din timpul razboiului maurilor cu regele Granadei. "In 1536, un mare medic al secolului al XVI-lea, Girolamo Cardano, a facut pentru prima data diagnosticul diferential intre eruptia rujeolica si cea specifica tifosului exantematic, cele doua fiind frecvent confundate in acea vreme", relateaza profesorul Nicolae Marcu, seful Catedrei de Istoria Medicinei UMF "Carol Davila". Tocmai pentru ca era confundat cu alte boli se banuieste ca tifosul ar fi existat chiar din Antichitate, dar nu a putut fi identificat ca o afectiune distincta. In 1566, in timpul razboiului turco-austriac, maladia a aparut pe teritoriul Ungariei si al Transilvaniei. Febra transeelor In razboiul de 30 de ani (1618-1648), tifosul exantematic a facut mii de victime. De multe ori, esecul unor batalii a fost dat pe seama acestei boli contagioase. Lupta in transee a favorizat extinderea tifosului, de unde si numele "febra transeelor". Multi istorici sunt de parere ca invazia lui Napoleon Bonaparte in Rusia, din 1812, ar fi fost sortita esecului in mare parte din cauza maladiei infectioase. Se estimeaza ca 4/5 din armata lui Napoleon a fost decimata de tifosul exantematic. Si in razboiul Crimeei tifosul a avut o influenta decisiva. Atat trupele rusesti, cat si cele turcesti au fost decimate de boala contagioasa. A urmat primul razboi mondial. Tifosul a facut ravagii in Europa Centrala si de Sud-Est, inclusiv in Tarile Romane. 300 de medici si asistente din corpul medical romanesc au decedat dupa contactarea bolii infectioase. Anii 40 au venit cu descoperiri medicale care au favorizat scaderea semnificativa a cazurilor de tifos exantematic in lume. Astazi, boala mai exista in Himalaya si in tarile Africii Centrale. Specificitatea bolii Tifosul exantematic este o boala foarte contagioasa, cu un indice de letalitate mare. Se transmite la om prin purici si paduchi, prin excremente. Este produsa de o bacterie foarte mica, din grupul Rickettsia. Perioada de incubatie este de aproximativ trei saptamani. Se manifesta printr-o eruptie asemanatoare celei din rujeola, frisoane si febra. REPERE Dr. Charles Nicolle, elev al lui Pasteur si unul dintre marii bacteriologi ai medicinei moderne, a descris rolul paduchelui in raspandirea bolii. El a incercat si prepararea unui vaccin, insa fara succes. 1910. Patologul american Howard Ricketts a descoperit bacteria care provoaca boala. In 1913, polonezul Stanislaus von Prowazek a descris si el microorganismul care poarta acum numele celor doi oameni de stiinta. 1913. Medicii Adolf Weil si Friedrich Wilhelm Felix au descris reactia de aglutinare, care permite diagnosticul serologic al tifosului. Testul se numeste Weil-Felix. 1937. Herald Cox a preparat primul vaccin eficient impotriva tifosului exantematic. In 1943 a inceput utilizarea la scara larga. 1939. Paul Mller a descoperit DDT-ul. Dezinsectia sistematica s-a dovedit eficienta in lupta cu tifosul exantematic. 1944. Incepe era antibioticelor, care au contribuit decisiv la eradicarea bolii.

Epidemia care a salvat vieti

Este bine cunoscut exemplul industriasului german Oskar Schindler, care, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, a salvat vietile a peste o mie de evrei, efectiv cumparandu-i, prin mita si coruptie puse, poate pentru prima si ultima oara in istorie, in slujba unui scop nobil. Povestea lui a constituit tema filmului Lista lui Schindler, o cutremuratoare drama despre destinul uman. Putina lume stie insa ca un act poate si mai temerar a apartinut unor medici polonezi, care au salvat de la pieire mii de compatrioti si de evrei, printr-o idee de-a dreptul stralucita... Descoperirea In 1942, intr-o Polonie ocupata de nemti, Eugene Lazowski era un tanar doctor, in varsta de 29 de ani, timid si tacut, care lucra sub patronajul Crucii Rosii in satul Rozwadow. Gestapoul teroriza tara, comitand crime, violuri, trimitand dupa bunul plac barbati, femei si copii la munca fortata sau in lagarele de concentrare. Doctorul Lazowski traia o mare drama. S-ar fi impotrivit agresorilor cu arma in mana, ca partizanii, dar ca doctor stia ca ii este interzis sa ucida. Si totusi, patriot inflacarat, el nu putea sta cu mainile incrucisate, fara sa faca nimic. Atunci cand un coleg, Stanislaw Matulewicz, medic intr-un sat vecin, i-a dezvaluit ca tocmai gasise o metoda prin care oamenii sanatosi puteau sa para infestati cu tifos, Lazowski a fost incantat: aflase care urma sa fie rolul sau in razboi. Dupa cum se stie, tifosul este o boala infectioasa raspandita prin intermediul paduchilor si favorizata de lipsa igienei. In lipsa unui tratament adecvat, boala este mortala iar in Europa acelor timpuri tratamentul contra tifosului era scump si nu la indemana oricui. In cazul unei epidemii, maladia ar fi facut, fara indoiala, ravagii. Nu-i de mirare ca medicii militari germani erau ingroziti de o asemenea plaga, care le-ar fi decimat trupele. Imediat ce era depistat vreun focar de tifos, se trimiteau mostre de sange la laboratoarele din Germania si in cazul unui rezultat pozitiv, zona era imediat inchisa si se instaura carantina. Matulewicz si-a dat seama ca daca mostre de sange de la pacientii sai evrei ar fi ajuns la laboratoarele nemtilor, bolnavii ar fi fost imediat impuscati. Testul standard pentru depistarea tifosului, in epoca respectiva, consta in amestecarea unei anumite tulpini de bacterie anihilata cu cateva picaturi din sangele pacientului. In conditii de laborator, daca pacientul avea intr-adevar tifos, mostra de sange devenea tulbure. Matulewicz a reusit o modalitate de a efectua testul in conditii similare celor din laborator si in cursul acestui proces, a mai facut o descoperire curioasa: daca un om sanatos era injectat in prealabil cu bacteria folosita ca reactiv, testul pentru tifos iesea pozitiv, desi omul nu se imbolnavea. Imediat ce i -a transmis lui Lazowski concluziile sale, acesta i-a propus sa creeze impreuna o falsa epidemie de tifos, menita sa-i determine pe germani sa bage toata regiunea in carantina. Achtung, Fleckfieber! Incepand cu acea zi, Lazowski si Matulewicz au injectat colonii de bacterii moarte fiecarei persoane care nu era de origine evreiasca si care se plangea de febra sau alte simptome similare tifosului. Ei au trimis apoi mostre de sange unui laborator controlat de germani. Desigur, fiecare pacient a fost

diagnosticat pozitiv, deci bolnav de tifos. Pentru a nu trezi suspiciuni, cei doi au trimis unii pacienti la alti medici chiar dintre cei care colaborau cu ocupantul nazist si care erau dincolo de orice banuiala. Acesti doctori au descoperit cu stupoare tifosul si au dat alarma: era vorba despre o epidemie serioasa si cei care avusesera indoieli, la inceput, acum au fost convinsi ca lucrurile sunt cat se poate de grave. Intamplator, un localnic chiar s-a imbolnavit de tifos iar Lazowski si Matulewicz au facut un tam-tam extraordinar pe marginea cazului tocmai spre a da o cat mai mare credibilitate intregii povesti. In doua luni, germanii au intrat in panica. Unul dupa alt ul, semne cu Achtung, Fleckfieber! (Atentie, tifos!) au inceput sa apara in satele inconjuratoare, pana cand aproape 12 localitati, cu peste 8000 de oameni, au fost puse sub carantina. Imediat deportarea muncitorilor din aceste zone catre Germania a fost oprita. Trupele germane nu s-au mai apropiat de satele respective. Chiar satenii erau speriati de posibilele efecte ale molimei si cei doi medici eroi au facut tot posibilul spre a intretine aceasta stare de panica generala. Stiam ce ma asteapta daca voi fi dat in vileag. De aceea, de atunci si pana la sfarsitul razboiului am purtat la gulerul camasii cusuta o pastila de cianura, in cazul in care Gestapoul m-ar fi prins, va marturisi, ulterior, Lazowski. Daca nu-i poti convinge, zapaceste-i! Dupa cateva luni, insa, oamenii au remarcat ca epidemia, contrar asteptarilor, nu face nici o victima. Incetincet, tot mai multi dintre ei au priceput ca totul fusese o inscenare, dar n-au vorbit nimic, de teama sa nu fie ucisi, impreuna cu doctorul Lazowski. Daca m-ar fi intrebat cineva de ce bolnavii de tifos se recupereaza atat de repede i-as fi raspuns ca nu toata lumea reactioneaza la fel la boala si ca, probabil, respectivii erau niste norocosi, spune medicul. Dand dovada de un curaj uluitor, doctorul polonez n-a ezitat sa-i ingrijeasca pe luptatorii raniti din Rezistenta. Atunci cand germanii au inceput sa-l banuiasca si i-au cerut un inventar al medicamentelor, medicul le-a explicat calm ca fusese chemat adesea la gara de langa Rozwadow, spre a oferi ingrijiri soldatilor raniti care se intorceau de pe frontul rusesc. La finele lui 1943 insa, informatorii Gestapoului au semnalat faptul ca nimeni din satele aflate in carantina nu murea de tifos. Germanii au trimis o comisie de medici sa verifice situatia la fata locului. Dar Lazowski era pregatit si pentru asa ceva. El a strans imediat cei mai bolnavi, batrini si neputinciosi oameni din sat si i-a adapostit in cele mai insalubre case. Apoi, in cladirea primariei a organizat o masa festiva pentru inaltii oaspeti. Vodca a curs in valuri, muzica a cantat si medicii germani s-au delectat cu gustoasele preparate culinare locale, in special cu carnatii kielbasa. Sefii comisiei de investigatie nici n-au mai catadicsit sa plece in sat ci au trimis acolo cativa medici tineri si lipsiti de experienta. Lazowski i-a insotit, prezentand situatia la cel mai dramatic mod cu putinta si sfatuindu-i sa nu stea prea aproape de bolnavi. Speriati, medicii n-au mai stat sa verifice cu atentie simptomele si, dupa ce au luat cateva mostre de sange au plecat in graba, nu inainte de a-si exprima deschis admiratia pentru curajul de demn slujitor al lui Hipocrat dovedit de tanarul medic polonez, care alesese sa -si riste viata stand in mijlocul bolnavilor. Pana la sfarsitul razboiului, Lazowski n-a mai fost niciodata deranjat de nemti... In slujba vietii In 1958, doctorul Lazowski a emigrat din Polonia comunista, stabilindu-se la Chicago, unde a devenit profesor de medicina la Illinois Medical Center. In urma cu un an, el s-a intors, aproape nonagenar, in satul natal, fiind primit ca un adevarat erou. Oamenii au venit din intreaga tara, din Europa si chiar din Israel, spre a-l sarbatori

pe salvatorul lor. Gratie gestului lui, vietile a 8000 de oameni au fost crutate. La reuniune a participat si Matulewicz, care a lucrat multa vreme dupa razboi in Zair, ca profesor de radiologie, si a revenit apoi, in 1994, in Polonia natala. Cei doi au scris o carte care a devenit instantaneu bestseller in Polonia iar uimitoarea lor poveste va face subiectul unui film documentar, realizat de britanicul Ryan Banks. Toti spun ca sunt un erou. Eu cred insa ca orice medic care a depus juramantul lui Hipocrat era dator sa actioneze ca mine. Ori ca vindeci o boala, ori ca inscenezi una, atunci cand o faci ca sa salvezi vietile oamenilor, poti spune ca ti-ai facut datoria, spune el. GABRIEL TUDOR

Ingerii nu stiu de frica Autor: Loreta Popa

INITIERE IN SUFERINTA In primul razboi mondial, dar si in anii 50, romanii s -au luptat si au reusit sa domine aceasta molima de temut numita febra tifoida. Situatia de pe campul de lupta nu era grozava, o buna parte din teritoriul Romaniei fiind ocupat de trupele Puterilor Centrale. Pentru Regele Ferdinand (una dintre putinele persoane care a scapat de febra tifoida, contractata in 1897, ramanand cu o paloare galbuie si cu sechele toata viata) si familia sa a fost o perioada grea, in care toate planurile pareau sa se naruie, atat ei, cat si intregul guvern roman refugiindu-se la Iasi. In plus, in 1917, murea de aceeasi febra tifoida, la nici 4 ani, Principele Mircea, cel de-al saselea copil al cuplului regal. Febrei tifoide i se spune popular lingoare, este o boala contagioasa provocata de bacilul tific si transmisa prin apa de baut, prin fructe si legume nespalate, care se manifesta prin febra mare, tulburari intestinale. In 1916, Romania intrand in razboi, se refugiaza la Iasi cu guvernul si Regina putea fi gasita ca infirmiera, mereu printre raniti si bolnavii de holera sau febra tifoida, intotdeauna sfidand moartea. Fiind Regina, ar fi putut sa ramana departe de grozaviile razboiului, a fost ocrotita in mare masura de oameni credinciosi ei, dar a preferat sa indure totul alaturi de poporul care a adoptat-o. DUSMANII. La inceputul primului razboi mondial, inca nu se daduse vreo lupta ca pe teritoriul romanesc isi facusera aparitia dusmani de nestavilit. Holera, tifosul si febra tifoida. Regina Maria le va cunoaste indeaproape atunci cand va vizita spitalele Crucii Rosii insirate de-a lungul Dunarii. O putem numi initierea sa in suferinta. Bolile aduceau cu sine spaima, loveau fulgerator, iar victimele erau doborate in mod virulent. Pentru prima data in contact cu astfel de adversari, Regina si-a dat seama ca atat medicii, cat si ranitii aveau nevoie de o fiinta care sa-i imbarbateze pe toti. Lumea asculta de ea, o urma. Munca era grea, privelistea era sfasietoare, dar toate acestea ii sporeau curajul si energia. Acolo unde molima bantuia cu toata puterea, Regina scrasnea din dinti ca sa poata indura duhoarea si privelistea. Nu se dadea niciodata batuta, iar in cateva zile era axul in jurul caruia se invartea totul. Bolnavii zaceau pe saltele de paie, unul langa altul, o carare de noroi ii despartea. Baraci fara lumina, inabusitoare. In aceste conditii, fara de pret erau elevii doctorului Jean Cantacuzino, care lucrau intr-o cladire de lemn, la capatul campului, unde incropisera un laborator si unde preparau tot felul de seruri, faceau analize zi si noapte. Tifosul era al doilea inamic pe care trupele romane erau nevoite sa-l infrunte. Soldatii se imbolnaveau si erau transportati cu ambulanta cu cai la un spital, de fapt un cort-spital din spatele frontului, in care agonizau zile la rand. Furgonetele asteptau la usa

corturilor si incarcau mortii. O caruta imprastia in urma ei var, iar sanitarii erau ocupati in permanenta. Din spital in spital, Regina vedea atatea grozavii, ca la un moment dat marturisea ca totul era inspaimantator. Majoritatea membrilor familiei regale a suferit in timpul primului razboi mondial de diferite boli, Printul Nicolae fiind la un pas de moarte, iar Regina a fost alaturi de toti, de la cel mai mic pana la cel mai mare. Era Ingerul Alb care veghea asupra tuturor. FARA FRICA. Ingerul Alb a descoperit ca Dumnezeu a trimis-o in mijlocul ranitilor, caci de multe ori pentru un bolnav inseamna mai mult sa primeasca un zambet cald. Sa fie luat de mana, sa simta prezenta cuiva care se ingrijeste de el si sa-si dea seama ca este important. A fost cat a putut mai mult in mijlocul celor care aveau nevoie. Printre soldati, in transee, in spitale si toate posturile sanitare, printre raniti, printre bolnavi. N-a stiut ce este frica, cum n-a cunoscut nici scarba de molime. Regina Maria a dat dovada de mai mult patriotism cat ar fi incaput intr-un roman adevarat. Dar ea era o romanca adevarata. In calitatea sa de inalta patroana a Crucii Rosii, Regina Maria a instituit, in 1917, Ordinul Crucea Regina Maria. Tocmai de aceea a vrut cu tot dinadinsul sa infiinteze o scoala de infirmiere, ceea ce s-a si intamplat la 13 noiembrie 1930, la sediul Societatii Crucea Rosie, cand s-a facut inaugurarea cursurilor scolii de infirmiere. In Europa, febra tifoida a fost eradicata la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. "Mircea are febra tifoida! Ma temeam ca asa are sa fie, si asa este. E foarte bolnav, iar noi aproape am pierdut Dobrogea... Evacuarea cu Mircea in starea asta! Sa plecam nu stiu nici unde, nici cum, cu copilul atat de grav bolnav!... Mircea pare ca se duce treptat. Chiar dupa ce l-am infasurat in prosoape ude, febra i s-a ridicat. Nu mai vorbeste si nu mai arata nici placere, nici sila" - Regina Maria "Zi de lupta si chin; de trei ori aproape mi-a lunecat Mircea din viata asta. Spre seara, o raza de nadejde, dar noaptea a fost ingrozitoare... Il gasii pe jumatate dus, nu fusese in stare sa indure nici baia, nici invelirea in cearsafuri ude... Mititelul continua sa lupte eroic. Nu da nici un semn de cunostinta, ochii lui sunt tot ca de mort. Nu mai tipa, dar de doua zile face cu falcile o miscare neincetata, clantane si scrasneste din dinti. De ziua tuturor mortilor Mircea nu mai era" - Regina Maria PRIN APA CONTAMINATA Am stat de vorba despre febra tifoida cu directorul general al Institutului de Boli Infectioase Matei Bals, profesor Adrian Streinu Cercel. "De la inceput trebuie sa facem distinctia dintre tifosul exantematic si febra tifoida, pentru ca multa lume le confunda. Tifosul este o boala eruptiva, iar febra tifoida este o epidemie hidrica, data de Salmonella typhi. Tifosul este transmis de paduchi, iar febra tifoida prin apa contaminata. Amandoua pot fi mortale. Dupa al doilea razboi mondial, febra tifoida a fost eradicata in Europa, acum mai sunt cazuri sporadice. Aceasta bacterie numita Salmonella typhi da o inflamatie la nivelul intestinului, care se poate perfora. Acest gen de perforatie este din pacate spre ultimul septenar, cand omul incepe deja sa se simta mai bine si se realimenteaza. Atunci exista pericolul de perforatie si de peritonita. Stiati ca in timpul razboiului soldatii se rugau sa le dea Dumnezeu sanatate paduchilor? Pentru ca tifosul prin paduchi se transmitea. Epidemia de febra tifoida este una hidrica, motiv pentru care taranii de atunci invatasera ca fantana se pune in varful dealului, iar latrina la vale. Obicei pierdut in zilele noastre, dar care a fost un factor ce a redus incidenta acestei boli la noi in tara. In anii 50 am avut iar febra tifoida, dupa care a inceput o campanie de eradicare a acesteia. Campanie care a implicat urmarirea purtatorilor de Salmonella typhi, care ramane cantonata in caile biliare atunci sunt peste tot cronici de bacili typhi. Acestia au fost monitorizati si tratati. Apoi au aparut antibioticele de ultima generatie care au permis limitarea imediata a febrei tifoide, un antibiotic care in cateva zile rezolva problema bacililor. Trebuie sa bei apa, ca sa iei boala. Doza infectanta este destul de mare. Exista un vaccin pentru febra tifoida, care se foloseste in zilele noastre in zonele unde erau cazuri de asa ceva pentru a preintampina aparitia ei. Vaccinul da o imunitate pentru maximum 5 ani. Are marele inconvenient ca da o serie de reactii adverse, neplacute, nu este de uz la nivel national, ci este folosit strict pentru inundatii, care spala latrinele si aduc in circulatie tot ce s-a scos din veceuri. Deci latrinele si fantanile trebuie trecute

printr-un proces de sleire, dupa inundatii. Sa fie decontaminata apa, sa se dea cu var. Intre timp, am evoluat. Acum exista pungi milipor. Punga are un fel de filtru, o arunci intr-o balta, apa se filtreaza inclusiv pentru bacilul typhi, poti sa bei apa din punga respectiva. Pentru zona respectiva ar fi o investitie fantastica. Ia ganditi-va cat costa sa duci cu elicopterul baxuri cu apa minerala, cand poti sa pui la dispozitie punga respectiva. Evident nu este la fel de elegant, dar in conditii de criza este eficient. Practic. S-au inventat de asemenea si pastile de clorinare a apei. O pastila pentru o galeata de 10 litri. O face buna de baut. Nu mai suntem ca in anii 50, cand apa trebuia fiarta si racita, apoi consumata. Acum avem alte mijloace de interventie. In 20 si ceva de ani de profesie nu am apucat decat 3-4 cazuri de febra tifoida." "Stiati ca, in timpul razboiului, soldatii se rugau sa le dea Dumnezeu sanatate paduchilor? Pentru ca tifosul prin paduchi se transmitea. Epidemia de febra tifoida este una hidrica, motiv pentru care taranii de atunci invatasera ca fantana se pune in varful dealului, iar latrina la vale" - Profesor Adrian Streinu Cercel LA UMBRA BRADULUI LUI BALCESCU Take Ionescu s-a stins la Roma, in iunie 1922, dupa ce contractase imprudent febra tifoida, fatala in cele mai multe cazuri. Lumea indoliata i-a omagiat memoria, iar suverani, presedinti de republica, sefi de guvern i-au deplans moartea. Marile ziare s-au intrecut in elogii. Tribunul si-a inceput somnul la Sinaia, la umbra bradului sadit la 1848 de Eliade, Balcescu si Tell, oameni care crezusera ca si ei in politica instinctului national. REGELE FERDINAND, SCHIMBAT DE FEBRA TIFOIDA Martha Bibescu scria in cartea "Un sacrificiu regal": "Anul in care ne-am intors la Bucuresti, cand tata a fost numit ministru de Externe, a fost tocmai anul in care printul Ferdinand a facut acea febra tifoida din care s-a crezut ca nu va mai scapa cu viata. Imi amintesc ca am auzit batand clopotele tuturor bisericilor din oras trei zile la rand; obstea era chemata la rugaciune pentru Mostenitorul aflat in primejdie de moarte. Mai mult de o luna, viata noastra a fost, ca sa zic asa, legata de a lui; in camera copiilor, ne rugam, dimineata si seara, pentru el. Printul se insanatosi, iar noi ii aratam recunostinta Domnului, caci rugaciunile noastre il salvasera. Se intrema incet, iar boala il intoarse de cateva ori. Era atat de palid, de uratit, atat de imbatranit, cu chipiul indesat pana la urechi si ceafa complet cheala, cu barba - cum nu mai purtase niciodata - in sfarsit, atat de schimbat, incat ma cuprinse disperarea. Principele Ferdinand avea sa traiasca, dar tanarul din frumoasa fotografie parasise pentru totdeauna aceasta lume". APA POTABILA, PRIMUL STANDARD In Romania, primul standard de calitate a apei potabile a aparut in 1952 numai cu parametrii chimici. Standardul 1342 a fost revizuit si completat cu noi parametrii de calitate si valori in 1962, 1971, 1977, 1984 si 1991. Ultima editie, din 1991, a fost armonizata cu Recomandarile OMS pentru calitatea apei potabile din 1984. Daca in trecut febra tifoida era considerata problema numarul 1, astazi este considerata aproape eradicata. Bacilul tific este foarte sensibil la dezinfectantii obisnuiti ai apei, in special la clor. Viabilitatea in apa a bacilului tific este de 20-21 de zile.

Viermii si parazitii intestinali

Generalitati Sus Parazitii intestinali sunt specii vii care traiesc in interiorul unui organism viu (gazda), hranindu-se cu substantele nutritive ale acestuia. Acesti paraziti ajung in interiorul corpului pe calea aerului, apei sau prin mancare. Pentru a se multiplica, parazitii intestinali se hranesc atat cu substantele nutritive din alimentele consumate, cat si cu mucoasa zonei unde se stabilesc. Cu toate ca se pot stabili oriunde in corpul uman, intestinul constituie mediul ideal pentru dezvoltarea si multiplicarea parazitilor.

Exista peste o mie de paraziti intestinali care traiesc in corpul uman - unii au dimensiuni foarte mici, microscopice, iar altii pot fi observati cu ochiul liber. Parazitii intestinali elibereaza toxine in sange, reducand rezistenta organismului in lupta cu afectiunile, astfel, acestia nu numai ca provoaca afectiuni dar agraveaza si afectiunile deja existente. La oameni exista 2 tipuri de paraziti intestinali: helmintii - organisme pluricelulare, precum: teniile, oxiurii, limbricii. Helmintii au o lungime de la cativa milimetrii la cativa metrii si se hranesc cu continutul intestinului sau cu sangele din peretii intestinali. protozoarele - organisme unicelulare, precum: giardia lamblia, cryptosporidium, blastocystis hominis si microsporidia. Acestea se multiplica in interiorul organismului si, adesea, apar in randul pacientilor cu HIV / SIDA. Parazitii intestinali ajung in organism din cauza adoptarii unei igiene precare, din cauza comportamentului sexual sau pot fi transmisi de catre agenti patogeni (tantarii). Cuprins articol 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. Generalitati Semne si simptome Cauze Clasificarea parazitilor intestinali Diagnosticare Tratament Alimentatie si suplimente nutritionale Remedii naturiste Prevenirea parazitilor intestinali

Semne si simptome Sus Parazitii intestinali pot supravietui in tractul digestiv ani de zile fara sa cauzeze vreun simptom. Printre simptomele comune se afla: - durere abdominala; - diaree; - constipatie; - stari de voma; - stari de greata; - balonare si gaze intestinale; - dizenterie (eliminarea scaunelor cu sange si mucus); - mancarimi anale; - dureri de stomac; - oboseala si somnolenta; - pierderea in greutate; - eliminarea parazitilor cu materia fecala; - lipsa poftei de mancare; - alergii la alimente sau sensibilitate;

- anemie; - carenta de fier. Simptome specifice copiilor: - aparitia unor vezicule in interiorul buzei inferioare; - neliniste in timpul noptii; - scrasnirea dintilor in timpul noptii; - cearcane; - hiperactivitate; - durere de cap, sensibilitate la lumina, convulsii ale pleoapelor; - sangerare gingivala, nazala, rectala; - mancarimi anale, inflamatia vaginului la fete. Cauze Sus Viermii si parazitii intestinali sunt rezultatul urmatorilor factori: - consumul de alimente si apa contaminate; - consumul de carne cruda sau insuficient preparata; - igiena corporala precara, in special spalarea necorespunzatoare a mainilor; - conditii mizere de viata; - calatoriile frecvente in tarile slab sau in curs de dezvoltare, unde exista conditii sanitare precare; - contactul direct cu o persoana care prezinta paraziti intestinali; - varsta - copiii si varstnicii sunt predispusi acestui tip de infectie; - un sistem imunitar slabit; - infectia cu HIV sau SIDA. Clasificarea parazitilor intestinali Sus Principalii paraziti care afecteaza organismul uman sunt protozoarele si helmintii (asa-numitii "viermi intestinali"). Acestia din urma se clasifica in: trematoda, cestoda si nematoda. Helmintii ("viermii intestinali") Sunt organisme pluricelulare, cu o lungime de la cativa milimetrii la cativa metrii, care se hranesc cu continutul intestinului sau cu sangele din peretii intestinali. Acestia se clasifica in: 1. Nematode (viermi rotunzi): - Ascaris lumbricoides (limbricii): este cel mai mare vierme intestinal, ajungand pana la 35 cm lungime iar in grosime este cat un creion. Afectiunea provocata de infectarea cu acest parazit se numeste ascaridioza. - Enterobius vermicularis (oxiurii): este un vierme acciform de culoarea alba, care masoara pana in 2 cm iar larvele acestuia provoaca prurit anal. Afectiunea cauzata de acest parazit de numeste oxiuroza. - Necator americanus, Ancylostoma duodenale (viermi carlig): sunt frecvent intalniti in zonele tropicale si masoara pana in 2 cm in lungime. Odata ajunsi in intestine, acestia se hranesc cu sangele din peretii intestinali. Afectiunea provocata de acesti viermi intestinali se numeste anchilostomiaza. - Dracunculus medinensis sau viermele de Guinea: este un parazit cu aspect filifor, care masoara 60-100 cm la maturitate. Afectiunea provocata se numeste dracunculoza.

- Trichuris trichiura (viermele bici): femela adulta masoara aproximativ 35-50 mm in lungime, si masculul aproximativ 30-45 mm. Afectiunea provocata se numeste tricocefaloza. - Strongyloides stercoralis: este in vierme intestinal mic care provoaca afectiunea numita strongiloidioza. - Trichinella spiralis: contaminarea se face prin consumul carnii de porc infestata. Principalele simptome sunt: dureri abdominale, dureri musculare, umflarea ochilor si eruptii cutanate. Afectiunea provocata se numeste trichineloza. 2. Trematoda - Schistosoma mansoni: acest parazit are o lungime mai mica de 2 cm si o grosime de 1 mm. Parazitii adulti traiesc in venele intestinale, iar ouale sunt depuse in intestine. Afectiunea provocata se numeste schistosomiaza, iar diagnosticarea presupune identificarea oualor din materiile fecale si urina. Infectiile cauzate de acest parazit apar predominant in Africa, Orientul Mijlociu si America de Sud. 3. Cestoda (tenia) - Taenia saginata: este transmisa prin ingestia de carne de vita. Parazitul poate atinge o lungime mai mare de 20 m. - Taenia solium: este transmisa prin ingestia de carne de porc. - Diphyllobotrium latum, agentul botriocefalozei: este transmis prin ingestia pestelui de apa dulce. Acesta poate atinge o lungime de 10 m. - Hymenolepis nana, responsabila de himenolepioza: parazitoza frecventa la copii, este o tenie mica transmisa prin ingestia de insecte (pureci, viermi de faina) sau, indeosebi, a oualor de viermi in tarile tropicale. Afectiunea provocata de infectia cu tenia se numeste teniaza (panglica). Taenia soliun poate provoca si chisticercoza. Protozoare Sunt organisme microscopice inferioare unicelulare (cu cea mai simpla structura anatomica) capabile sa se multiplice in interiorul organismului. Se transmit pe cale orala (apa sau alimente contaminate) sau anala. Cele mai comune protozoare: Giardia lamblia, Cryptosporidium (crypto), Toxoplasma gondii (toxoplasmoza) etc. Acestea pot cauza inflamatia intestinelor, impiedicand astfel absorbtia substantelor nutritive. - Giardia lamblia (Giardia intestinalis): parazit care se gaseste sub 2 forme: chist (are forma unui sac inchis in care parazitul se transporta in conditii de siguranta prin alimente si apa de la o persoana la alta. Acesta nu este distrus de sucul gastric si se gaseste in materiile fecale) si trofozoid (paraziteaza duodenul si intestinul subtire). Afectiune provocata de acest parazit se numeste giardioza. - Blastocystis hominis: este un parazit polimorf al colonului, cu caractere de fung si de protozoar, de forma rotunda cu dimensiuni variate intre 2 si 20 microni. De regula, infectie este asimptomatica; in cazurile simptomatice pacientii se confrunta cu: diaree, durere abdominala, febra si sangerari rectale. Afectiunea provocata de acest parazit intestinal de numeste blastocistoza. - Cryptosporidium: este un parazit microscopic care se gaseste in apa. Simptome comune: diaree, crampe abdominale, disconfort gastric, balonari. Boala cauzata de infectia cu acest parazit de numeste cryptosporidioza. Diagnosticare Sus Cand produsele alimentare nu sunt digerate corespunzator, acestea se afla intr-o stare semi-digestiva in intestine. Atunci, bacteriile "bune" se aduna in intestin pentru a ajuta la continuarea procesului de digestie. Un efect secundar comun acestui proces de fermentare este formarea gazelor intestinale. Tulburarile

gastrointestinale viitoare pot conduce la iritarea intestinului, din cauza intolerantei alimentare sau a altor iritanti, determinand aparitia sindromului de colon iritabil, constipatie sau diaree. Diagnosticul poate fi suspectat in urma multiplelor situatii de balonare si diaree prelungita si este confirmat cu ajutorul urmatoarelor teste medicale: 1. Examinarea materiilor fecale De regula, acest test este fals negativ din aceasta cauza trebuie realizat in 3 zile diferite. Este util pentru identificarea helmintilor si protozoarelor. Se preia mostra din materia fecala inainte de a se administra medicamente antidiareice sau antibiotice, si inainte de a fi efectuat examenul cu bariu (raze x). 2. Hemocultura Pentru a se identifica prezenta sangelui in materiile fecale. 3. Teste de sange Pentru a se stabili nivelul de hemoglobina, anticorpi IgE si feritina din organism. 4. Tomografie computerizata sau biopsie Pentru descoperirea chisturilor de la nivelul ficatului, plamanilor sau creierului. 5. Testul Scotch pentru identificarea oxiurilor Consta in aplicarea unei bucati de hartie adeziva transparenta (Scotch) pe o leziune a pielii sau pe mucoase (marginea anala in caz de suspiciune de oxiuroza). Scotch-ul este apoi fixat pe o lama de sticla si examinat la microscop in laborator. 6. Examenul cu bariu Raze x cu bariu pentru diagnosticarea afectiunilor grave cauzate de parazitii intestinali. Sulfatul de bariu este o sare metalica opaca pentru razele X. De regula, acest test nu este necesar. Tratament Sus Medicul curant trebuie sa stabileasca cu exactitate ce tip de parazit a invadat organismul inainte de a prescrie un tratament. Tratamentul medicamentos De regula, tratamentul parazitilor intestinali se realizeaza cu usurinta; insa afectiunea reapare la scurt timp daca sursa de infectie inca exista. Medicamente antiparazitare, precum Metronidazol, Tinidazol sau Furazolidon sunt eficiente pentru tratarea infectiilor parazitare daca sunt administrate conform prescriptiei medicale. O singura doza de medicamente antiparazitare este suficienta pentru uciderea parazitilor intestinali. Timp de cateva zile de la vindecare exista posibilitatea eliminarii larvelor si oualor parazitilor prin scaun. Infestarile netratate se pot manifesta ani de zile. Terapia alternativa si complementara Tratamentele medicale obisnuite ajuta la eliminarea parazitilor intestinali intr-un interval de timp mai mic si

cu mai putine efecte secundare decat tratamentele alternative. Tratamentele alternative sunt eficiente atunci cand sunt administrate concomitent cu medicamentele conventionale. Alimentatie si suplimente nutritionale Sus 1. Evitati carbohidratii simpli, cum sunt cei existenti in alimentele rafinate, fructe, sucuri, produse lactate, zaharuri, cu exceptia mierii. 2. Consumati usturoi crud, seminte de dovleac, rodii, sfecla si morcovi. Potrivit studiilor, un amestec preparat din miere si seminte de papaya ajuta la eliminarea parazitilor intestinali la 23 dintre cei 30 participati la studiu. 3. Adoptati o dieta bogata in fibre deoarece acestea ajuta la eliminarea parazitilor intestinali. 4. Probioticele (Lactobacillus acidophilus, Lactobacilus Plantarum, Saccharomyces boulardii, si Bifidobacteria) ajuta la mentinerea sanatatii tractului digestiv. 5. Enzimele digestive contribuie la readucerea tractului intestinal la starea normala. Papaina este o enzima gasita in papaya care ucide parazitii intestinali atunci cand este administrata cu 30 minute inainte sau dupa masa. 6. Vitamina C (250 - 500 mg, de 2 ori pe zi) ajuta la stimularea sistemului imunitar. 7. Zinc (20 - 30 mg, zilnic) contribuie la imbunatatirea sistemului imunitar. 8. Reduceti consumul de cafeina si alcool. Remedii naturiste Sus Plantele medicinale sunt o modalitate eficienta de a consolida si tonifica sistemele organismului. Acestea se gasesc ca extractracte uscate (capsule, pudra, ceai), glicerina (extract de glicerina) sau tincturi. Majoritatea plantelor folosite pentru tratarea parazitilor intestinali au efecte secundare toxice si pot interfeta cu tratamentul medicamentos; din aceasta cauza se recomanda administrarea numai sub supravegherea medicului calificat. 1. Dimineata, pe stomacul gol, consumati rosii. 2. Consumati frecvent afine, papaya, ananas deoarece contin enzime antiparazitare. 3. Consumati usturoi la fiecare masa deoarece ajuta la uciderea oualor de paraziti din tractul intestinal. 4. Preparati un amestec format din seminte de bostan, ceapa si lapte de soia. 5. Amestecati 2 lingurite cu otet de mere intr-un pahar de apa pentru a preveni aparitia parazitilor intestinali. 6. Remediile din plante actioneaza cel mai bine pe stomacul gol - tinctura de usturoi, seminte de dovleac sau de rodii. Prevenirea parazitilor intestinali Sus 1. Adoptati obiceiuri sanitare solide si invatati copii sa se spele frecvent pe maini. 2. Consumati alimente bogate in fibre si evitati alimentele rafinate si dulci. 3. Spalati fructele si legumele inainte de a fi consumate. 4. Preparati carnea si pestele in mod corespunzator pentru a evita consumarea produselor crude. 5. Se recomanda o buna igiena a locuintei. 6. Nu mergeti desculti pe iarba, deoarece orice vierme poate penetra pielea.

7. Evitati sa consumati alimente proaspete cand calatoriti in zonele endemice. 8. Daca un singur membru al familiei este infectat, se recomandat ca intreaga familie sa fie tratata pentru a elimina parazitii eficient. 9. Adoptati o dieta bogata in fructe si legume, si consumati apa purificata pentru a contribui la stimularea sistemului imunitar. 10. Lenjeria si imbracamintea pacientilor infectati trebuie spalate bine si frecvent; in caz contrar exista riscul contaminarii altor membrii ai familie.

5 remedii care te scap de paraziii intestinali

Constipaia, diareea, durerile abdominale sunt doar cteva dintre simptomele care pot s fie cauzte de paraziii intestinali, o problem cu care se confrunt foarte multe persoane. Afl ce alte simptome poi s ai i ce remedii naturale poi s foloseti, pe lng medicamente!

Nu ai de ce s te simi jenat de situaia cu care te confruni, ci s mergi la un medic gastroenterolog care i poate recomanda efectuarea unui examen coproparazitologic care trebuie repetat la anumite intervale de timp pentru o siguran maxim i un tratament medicamentos eficient n funcie de tipul paraziilor intestinali. Paraziii intestinali apar att la copii, ct i la aduli. Ei ajung n sistemul digestiv prin nghiire sau inhalare din alimente contaminate (carne contaminat, insuficient preparat termic), legume nesplate, ap contaminat, din contactul cu animalele.

Ce simptome cauzeaz paraziii intestinali?

constipaie diaree gaze abdominale greuri

stri de vom sindromul de colon iritabil dureri abdominale dureri musculare dureri articulare anemie alergie piele iritat nervozitate mncrime n zona anal oboseal cronic.

5 remedii care funcioneaz

1. Cimbrul - eficient pentru giardia Are proprieti antibacteriene, carminative, stimuleaz digestia i creeaz un mediu neprielinic pentru paraziii intestinali. l poi folosi ca s prepari ceaiuri. Mai poi s urmezi un tratament cu ulei volatil de cimbru, care are proprietatea de a mpiedica reproducerea paraziilor.

2. Usturoiul - eficient pentru oxiuri Este recunoscut pentru proprietile sale terapeutice n cazul paraziilor intestinali. Cur 2 -3 cpni de usturoi, taie felii i pune la fiert ntr-un pahar cu lapte. Cnd ncepe s fiarb, oprete focul i las acoperit pn diminea. Se strecoar amestecul i se bea cldu dimineaa pe stomacul gol, cu 30 de minute nainte de micul dejun.

3. Pelinul - eficient pentru giardia Se fac bi externe de ezut n fiecare sear cu infuzie de pelin.

4. Seminele de dovleac crude - eficiente pentru oxiuri Ajut la eliminarea paraziilor din intestin. Poi s le consumi crude, s iei capsule cu semine de dovleac sau ulei din semine de dovleac presate la rece. Mai poi s-i prepari o past din 300 grame de semine de dovleac pisate i amestecate cu 50 mililitri de ap plat i 2 lingurie de miere pn se obine o consisten cremoas i pe care s o consumi fracionat dimineaa pe stomacul gol, cu o or naintede a lua micul dejun.

5. Cuioare plus semine de in - eficiente pentru giardia Amestec 10 pri semine de in mcinate cu o parte cuioare mcinate. Folosete publberea pentru salate sau ia cte 25 de grame n fiecare zi timp de o lun. Se ia trei zile consecutiv, dup care faci pauz trei zile. Cur intestinul de parazii, fiind eficient n cazul infeciei cu giardia. tiai c ...

Paraziii intestinali au ucis mai multe persoane dect toate rzboaiele mondiale n decursul istoriei, dup cum se arat n revista american National Geographic; Cei mai frecveni parazii care se gsesc n intestine sunt giardia, oxiurii i limbricii; Odat depistat infecia parazitar se recomand ca toii membrii familiei s urmeze un tratament medicamentos, innd cont de indicaiile medicului curant; Alimente cu efecte anti-parazitare: usturoiul crud, ananasul proaspt, morcovi, citrice, turmericul, cuioarele, oregano.

Boli cu transmitere sexuala

Generalitati S-a observat ca in trecut incidenta bolilor cu transmitere sexuala crestea considerabil in perioadele de razboi sau alte conflicte militare majore. Acest lucru a fost pus pe seama migratiei intense a populatiei in acel moment, a educatiei sexuale precare dar si interesului scazut al populatiei active sexual pentru mijloacele de protectie si contraceptie. In momentul de fata incidenta bolilor cu transmitere sexuala se mentine ridicata, in ciuda progreselor realizate de medicina moderna in diagnosticarea, tratarea si vindecare majoritatii acestor boli. Singura perioada in care s-a inregistrat o diminuare a ratei bolilor transmise sexuala (BTS) a fost intre anii 1950-1960, insa din aceasta perioada continua sa creasca, un varf considerabil fiind atins intre anii 70-80. O data cu descoperirea virusului HIV si stabilirii faptului ca acesta are transmitere sexuala, incidenta a scazut. Nu simtitor insa, iar acum procentele si statisticile se mentin ingrijoratoare. In urma cu 12 ani, expertii estimau ca peste 1 milion de persoane se infecteaza zilnic cu orice tip de BTS; dintre acestea, peste 60% erau persoane cu varsta sub 25 de ani. Pana in 1999 in lume erau inregistrate 340 de milioane de noi cazuri de sifilis, gonoree, trichomoniaza. BTS reprezinta o importanta problema de sanatate publica, atat prin repercursiunile asupra individului in sine, cat si asupra societatii si economiei. Prevenirea lor se poate realiza usor, mijloacele de protectie fiind astazi disponibile atat in magazine cat si in farmacii. Prin utilizarea lor, sexul poate redeveni sigur si acest lucru il face o experienta placuta pentru ambii parteneri. Metodele de protectie sunt eficiente in prevenirea contracararii BTS, insa singura cale 100% sigura este abstinenta.

Cum o astfel de masura este dificil de urmat, specialistii au imaginat o gama larga de alte metode mult mai practice, care se bazeaza in principal pe evitarea contactului direct cu fluide sau cu zone ale corpului prin care se pot transfera microbi sau paraziti. In continuare sunt prezentate o serie de BTS care afecteaza in principal femeile sau barbatii si boli care afecteaza ambele sexe in mod egal. Cuprins articol 1. 2. 3. 4. Generalitati Cele mai frecvente BTS la femei Cele mai frecvente BTS ale barbatilor BTS care afecteaza femeile si barbatii in egala masura

Cele mai frecvente BTS la femei Sus Datorita particularitatilor anatomice, atat infectiile genitale cat si cele urinare sunt mai frecvente in cazul femeilor. In mod normal, pH-ul acid al vaginului impiedica proliferarea bacteriilor si actioneaza ca o importanta bariera in calea raspandirii infectiilor. Exista insa posibilitatea ca aceasta bariera sa fie depasita in momentul in care apar diverse modificari ale comportamentului individual si ale mediului extern. In astfel de conditii vaginul poate fi colonizat cu bacterii de pe tegumentele vecine, avand provenienta enterica sau cu germeni care deja populau regiunea, dar nu aveau conditii prielnice pentru dezvoltare, inmultire si infectare. Cel mai frecvent aceste modificari apar in perioadele de stres marcat, de raceli, gripe, cand organismul este imunodeprimat sau incearca sa faca fata altor infectii, dupa administrarea prelungita de antibiotice cu spectru larg sau in timpul sarcinii. De cele mai multe ori BTS se transmit prin mici leziuni ale mucoasei sau prin diverse fluide patologice de provenienta vaginala. De retinut! Specialistii recomanda tuturor femeilor care observa scurgeri neobisnuite ca aspect, culoare sau miros, orice fel de durere cu localizare in zona genitala, sa se prezinte cat mai repede la medic. Infectiile genitale pot fi initial localizate la acest nivel, insa se pot extinde foarte rapid in restul cavitatii pelvine, determinand aparitia unor probleme grave de sanatate, ce pot avea repercusiuni pe termen lung, cum ar fi dispareunia sau chiar infertilitatea. Daca pacienta este insarcinata, o BTS poate avea consecinte dramatice asupra dezvoltarii fatului (exista cazuri de pierderea a sarcinii ca urmare a unei infectii ignorate si netratate). Cistite si uretrite recurente Uretritele reprezinta infectii, de obicei bacteriene, ale uretrei. Uretra este segmentul anatomic prin care urina este eliminata din vezica urinara in exterior, fiind portiunea terminala a aparatului urinar. Datorita pozitiei sale, proximitatii fata de vagin si anus si lungimii foarte scurte (aproximativ 4 cm), uretrita este o patologie frecvent intalnita la femei. In general, cauzele sunt clasificate ca fiind gonococice si non-gonococice (sau uretrite nespecifice). Aceasta clasificare subliniaza prevalenta foarte mare a infectiilor de cauza gonococica. Cistita este termenul care descrie inflamatia vezicii urinare. Ea poate sa apara in continuarea uretritei, prin ascensiunea germenilor si popularea vezicii urinare, sau se poate datora unor cauze neinfectioase (traumatisme, litiaze renale). Simptomatologia uretritei si cistitei este adesea comuna si consta in mictiuni frecvente, adesea dureroase sau insotite de usturimi (polakidisurie). Cantitatea de urina eliminata variaza foarte mult, in unele cazuri fiind

foarte redusa. De asemenea, pacientele pot observa o scurgere vaginala albicioasa sau galbuie. Aceasta este insa inconstanta. De aceea se considera ca disuria ramane principala acuza a pacientelor cu astfel de inflamatii. Uretrita gonococica este cauzata, asa cum ii sugereaza si numele, de Neisseria Gonorrhoeae. Bacteria determina infectia uretrei si una din cele mai frecvente BTS. Pacientele pot fi asimptomatice (uneori chiar si o viata intreaga) insa majoritatea dezvolta semne si simptome sugestive la 10-20 de zile post contaminare. Acestea includ disurie, scurgeri vaginale, sangerari in afara perioadelor menstruale (metroragie) sau dupa actul sexual. Aceasta infectie se transmite prin sex vaginal, oral sau anal neprotejat. Femeile au 50% sanse de a se infecta de la un barbat purtator, in timp ce doar 20% din barbati dezvolta infectia dupa sex cu o femeie cu uretrita gonococica. Uretrita nongonococica poate recunoaste ca agent etiologic diverse microorganisme, printre care: - Escherichia coli: infectia cu E. coli poate sa apara la femei in special dupa primul act sexual (motiv pentru care a fost numita si cistita lunii de miere). Se datoreaza vehicularii bac teriilor din regiunea perineala spre cea genitala si ca urmare a acestei deplasari pot sa apara si infectii uretrale. Germenele are fimbrii si pili cu care se poate atasa de epiteliul uretrei si cu care poate ascensiona, ajungand astfel in vezica urinara si chiar mai sus. O alta categorie de femei predispuse acestei etiologii este reprezentata de femeile la menopauza. - Chlamydia trachomatis - reprezinta cea mai frecventa cauza pentru aparitia uretritei nongonococice. Infectia cu Chlamydia este periculoasa atat prin prisma simptomatologiei imediate, dar si a complicatiilor care pot sa apara daca este lasata netratata. Cele mai frecvente complicatii sunt inflamatiile regiunii pelvine, ale cervixului (cervicita) si chiar sterilitatea. Daca infectia apare la femeile insarcinate, copilul se va naste cu grave probleme oftalmologice si cu infectii pulmonare. - Mycoplasma homini si genitalium, Ureaplasma urealyticum, Herpes simplex sunt doar cativa din germenii care pot fi de asemenea incriminati in aparitia uretritelor nongonococice. Tratamentul acestor boli este adesea simplu, urmand o schema de antibioticoterapie pe baza de tetraciclina sau alte medicamente, in functie de sensibilitatea germenului implicat, astfel: clotrimazol sau metronidazol pentru Trichomonas, doxiciclina pentru Chlamydia, nitrofurantoin si cotrimoxazol pentru infectiile pluribacteriene. Tratamentul se aplica ambilor parteneri, indiferent daca manifesta sau nu simptome specifice infectiei si este sustinut prin masuri corecte de igiena intima si a regiunii perineale. Orice activitate sexuala ar trebui sistata pana la remiterea semnelor si simptomelor. Vulvo-vaginite si trichomoniazele Trichomoniaza reprezinta o BTS ce apare mai frecvent la femei, acestea putandu-se infecta in special in momentul in care se modifica pH-ul vaginal (cand din acid devine bazic), favorizand astfel dezvoltarea acestui parazit. Boala se manifesta in principal prin prurit genital, senzatie permanenta de usturime, acompaniata de o scurgere avand caracter semivascos, culoare galben-verzuie si miros urat. In cazul in care femeia este insarcinata in momentul infectarii, exista riscul de nastere prematura, iar copilul poate fi subponderal si va asocia un risc de mortalitate si morbiditate semnificativ mai mare (in special infectii cu virusul HIV). S-a observat ca femeile cu astfel de infectii netratate au un risc crescut de a dezvolta cancer cervical. In cazul barbatilor, infectia poate trece asimptomatica sau poate determina doar aparitia unei scurgeri uretrale usoare. Astfel, barbatii sunt considerati in general purtatorii infectiei si cei care transmit mai departe protozoarul. Utilizarea prezervativului protejeaza insa transmiterea acestei boli. Tratamentul recomandat se adreseaza ambilor sau tuturor partenerilor si se bazeaza pe antibiotice precum metronidazol si tinidazol. Candidoza

Candida este un fung (o ciuperca) prezenta in mod normal in flora vaginala, aflata in echilibru cu mediul local si care in conditii obisnuite nu determina aparitia unei patologii anume. In cazul in care flora vaginala se modifica (de exemplu prin utilizarea irationala a antibioticelor cu spectru larg), acest microorganism poate deveni patogen. Exista femei care prezinta o predispozitie la aparitia candidozei - mai ales cele obeze, suferinde de diabet sau cele insarcinate. Simptomatologia candidozei, departe de a fi specifica acestei BTS, include: prurit intens, dureri si arsuri, iritatii ale vulvei, vaginului si o scurgere albicioasa. Barbatii cu candidoza sunt doar foarte rar simptomatici. In general cei afectati acuza prurit si usturime la urinat, capul penisului prezentand la inspectie numeroase zone eritematoase (rosiatice). Desi destul de rar, barbatii pot remarca o scurgere albicioasa exprimata prin uretra. Exista riscul ca daca este lasata netratata, candidoza sa apara mai tarziu intr-o forma mult mai grava si mai greu de tratat. Se pare ca 10% din totalitatea candidozelor au transmitere sexuala, de aceea tratamentul trebuie adresat ambilor parteneri. Cel mai frecvent tratamentul se face cu antimicotice cu efect local: clotrimazol, nistatina, fluconazol sau ketoconazol, iar rezultatele pot fi foarte spectaculoase. De exemplu, o doza de fluconazol este eficienta in tratament in peste 90% din cazuri. Nistatinul poate fi administrat oral sau sub forma supozitoarelor vaginale. Alte recomandari menite sa grabeasca vindecarea sunt: reducerea consumului de zahar si carbohidrati in general, pentru a favoriza refacerea florei vaginale normale, precum si mentinerea unei igiene corespunzatoare a zonei interesate (spalarea de minim 2 ori pe zi a zonei vulvo-vaginale, in principal cu apa, dar fara sapun, deoarece acesta afecteaza pH-ul natural al regiunii). Cele mai frecvente BTS ale barbatilor Sus Uretrite nespecifice Uretritele nongonococice afecteaza si femeile si barbatii in egala masura. Microorganismele cel mai frecvent implicate la barbati sunt Chlamydia trachomatis si Ureaplasma urealyticum. Simptomatologia este dominata de disurie (mictiuni dureroase) si de scurgeri uretrale, insa pot fi prezente ca facand parte din tabloul clinic si: hematurie, urina tulbure, febra si stare generala alterata (ca semne generale ale infectiei). Recurenta semnelor si simptomelor este frecventa dupa actul sexual. Uretrita nongonococica este un tip de infectie mult mai greu de tratat, insa exista posibilitatea ca aceasta sa raspunda favorabil la modificarea stilului de viata. Dificultatea in tratarea ei rezida in etiologia multibacteriana pentru care, cel putin in stadiile initiale ale terapiei, trebuie instituita antibioticoterapia cu spectru larg. In ciuda faptului ca 9 din 10 barbati infectati cu Chlamydia prezinta unul sau mai multe simptome ale infectiei, majoritatea aleg sa le treaca cu vederea. Netratata, uretrita poate evolua, determinand aparitia unor complicatii precum epididimita sau chiar infertilitatea. Daca ramane netratata, infectia va fi transmisa mai departe partenerelor sexuale ale barbatului respectiv, in cazul sexului neprotejat. Clasificata ca fiind o boala cu transmitere sexuala, uretrita nongonococica necesita tratamentul tuturor partenerilor sexuali pentru a fi vindecata. Gonoreea Infectia cu Neisseria gonorrhoeae se manifesta la barbati prin dureri la mictiune si prin aparitia unei scurgeri vascoase, abundente, exprimate uretral. La examinarea penisului se constata o inrosire difuza a meatului urinar extern. Gonoreea poate sa evolueze si sa determine in continuarea procesului patogen inflamatia vezicii urinare si a prostatei, dar si a epididimului sau testiculelor (clinic se manifesta prin dureri si tumefactie localizate la nivelul scrotului). Exista posibilitatea aparitie unor complicatii oftalmologice in cazul in care

infectia nu este tratata. Complicatiile pe termen lung includ aparitia stricturilor uretrale, a artritei septice (cu localizare in special la nivelul articulatiei degetelor, radiocubitocarpiene, gleznei). In cazul sexului anal neprotejat, infectia se poate localiza ano-rectal, iar in aceste situatii simptomele apar mult mai rapid, inca din stadiile initiale ale procesului patogen, iar tratamentul va fi instituit imediat. Trichomoniaza si candidoza Candida albicans si Trichomonas vaginalis determina foarte rar infectii simptomatice la barbati. Doar ocazional Trichomonas este raspunzatoare de aparitia unei uretrite usoare, iar Candida de prurit si durere peniana. Totusi, chiar si in absenta simptomatologiei, in cazul in care infectia este prezenta (acest lucru fiind demonstrat prin investigatii paraclinice si teste de laborator), barbatul trebuie tratat alaturi de partenera sa. BTS care afecteaza femeile si barbatii in egala masura Sus Herpes genital Herpesul reprezinta o boala virala cauzata de Herpes Simplex (HSV). HSV are 2 tulpini cu potential patogene la om: 1 si 2. Sunt virusuri cu tropism pentru sistemul nervos (are caracter neurotrop si neuroinvaziv) si prin activari recurente determina aparitia unor vezicule cu continut lichid la nivelul tegumentelor sau membranelor mucoase, cu localizari diverse: facial (peribucal) sau genital (in special HSV 2). Dupa manifestarile si infectia initiala, virusul devine latent in neuroni, de unde se va reactiva in perioadele in care organismul este imunodeprimat sau supus unor stresuri semnificative. Herpesul genital se manifesta prin vezicule localizate genital: vulvar sau cervical, in cazul femeilor si in special pe gland, in cazul barbatilor. Desi poate fi asimptomatic in majoritatea cazurilor, ceea ce contribuie si favorizeaza transmiterea infectiei de la un individ la altul, herpesul genital se manifesta la unii pacienti prin dureri intense in zonele pe care se dezvolta veziculele si papulele. Acestea apar la 1 saptamana dupa contactul infectant, care poate fi realizat prin sex anal, oral, vaginal sau sarut, cu conditia ca in mucoase sa existe o leziune prin care virusul sa poata patrunde. Initial pacientul resimte un prurit de intensitate moderata, ulterior aparand si veziculele. Pe langa simptomele locale apar si acuze cu caracter general: febra, mialgii, stare generala alterata, limfadenopatii locoregionale. Mai putin frecvent, dar nu neobisnuite, sunt si scurgerile vaginale sau uretrale, iar femeile pot prezenta si disurie sau cervicita. Veziculele se vindeca in 2-3 saptamani in absenta tratamentului, insa pacientii raman contagiosi. Herpes simplex este una din cele mai frecvente BTS. Virusul este inalt contagios si se transmite foarte usor de la un pacient la altul prin contact sexual neprotejat. Maximum de infectiozitate este inregistrat in timpul atacului initial, virulenta scazand in atacurile ulterioare (minimum este inregistrat in perioadele dormante, cand tegumentele sunt intacte, lipsite de leziuni sau cicatrici recente). Desi initial s-a considerat ca HSV2 este exclusiv responsabil de herpesul genital, in momentul de fata se accepta ca si HSV1 este implicat in etiopatogenia acestei infectii (in unele populatii HSV1 este responsabil de peste 50% din cazurile de herpes genital). In populatia generala, insa, procentul cazurilor de herpes genital determinat de HSV1 atinge 15% si este asociat in principal cu practicarea sexului oral neprotejat. In acest fel exista si localizari faciale ale herpesului genital. In plus, ambele tipuri de virusuri herpetice pot determina aparitia leziunilor herpetice in zona anala

sau perianala - proctita herpetica (inflamarea anusului si rectului) fiind frecventa in special in randul persoanelor care practica sexul anal. In prezent nu exista un tratament care sa inlature infectia din corp, insa antiviralele actuale sunt capabile sa scada frecventa, durata si severitatea episoadelor de boala clinic manifesta. Acyclovir este utilizat pentru acest efect si poate fi administrat oral sau local, sub forma de creme si unguente, desi eficienta administrarii locale este inca destul de controversata. Alte medicamente antivirale utilizate sunt: famciclovir, penciclovir. Eficienta acestor medicamente se datoreaza faptului ca interfera cu ciclul replicativ viral, incetinind inmultirea virusului, si oferind astfel sistemului imun posibilitatea sa lupte impotriva virusului. Alte masuri terapeutice menite sa stimuleze recuperarea si sa amelioreze simptomatologia sunt: administrarea de anestezice topice (cum ar fi lidocaina) pentru a diminua pruritul si durerea, administrarea de antipiretice pentru combaterea febrei, precum si toaleta si ingrijirea riguroasa a zonelor cu vezicule si leziuni herpetice. Aceasta se recomanda a fi facuta cu apa si sapun, zona trebuind uscata prin tamponare usoara cu un prosop moale dupa ce a fost curatata. Lenjeria intima trebuie sa fie cat mai lejera, de preferat din bumbac. In ciuda acestor recomandari, a tratamentului existent si a faptului ca transmiterea virusului poate fi prevenita prin utilizarea prezervativului, incidenta acestei BTS este in continua crestere. Condiloame genitale Cauza condiloamelor este reprezentata de HPV (human papilloma virus). Condiloamele apar adesea in buchete cu localizare genitala, mai frecvent la femei unde se localizeaza vulvar dar si pe peretii vaginului, cervixului sau perianal. Localizarile predilecte in cazul barbatilor sunt varful penisului, scrotul si anusul. Mai rar pot sa apara si in cavitatea bucala sau pe orofaringe (in cazul practicarii sexului oral unei persoane infectate). Condiloamele apar sub forma unor excrescente conopidiforme de culoare rozalie, ce cresc in dimensiuni in timp. Sunt nedureroase sau pot fi usor pruriginoase. Exista numeroase studii care au demonstrat ca legatura dintre cancerul cervical si infectia cu HPV este reala (in special subtipurile 16 si 18, care sunt asociate cu peste 70% din totalul acestor neoplazii). Din acest motiv se recomanda ca femeile cu condiloame acuminate sa fie inscrise in programe de screening pentru depistarea precoce a cancerului. Tratamentul condiloamelor implica crioterapie sau indepartarea chirurgicala cu laserul, sau administrarea de podofilina (solutie antimicotica ce se aplica local pe zona afectata si se indeparteaza ulterior prin spalare). La ora actuala exista si vaccinuri impotriva HPV, subtipurile 16 si 18 (implicate in aparitia cancerului) si 6, 11 (care determina aparitia condiloamelor). Gonoreea Gonoreea este cauzata de infectia cu Neisseria gonorrhoeae si apartine BTS. In cazul femeilor se localizeaza initial pe canalul cervical si uretra, determinand uretrita gonococica. Daca infectia este ignorata se poate extinde in cavitatea pelvina si abdomenul inferior, determinand aparitia unor boli inflamatorii, infectioase si in final infertilitate. In cazul barbatilor, infectia respecta acelasi pattern, cu afectarea initiala a uretrei si posibilitatea de extindere in profunzime daca nu se instituie un tratament corespunzator. In stadiile initiale, gonoreea poate fi muta din punct de vedere clinic. Mai tarziu, cand a atins o etapa mai avansata in evolutie pot sa apara si simptomele. Acestea constau in principal in scurgeri vaginale anormale si prurit genital intens. Localizari mai rar insa

intalnite sunt in regiunea anala si cavitatea bucala. Pacientii sunt sfatuiti sa se adreseze medicului in cazul in care suspecteaza o BTS si daca prezinta simptome sugestive. Gonoreea este relativ usor de diagnosticat si tratat, in principal cu penicilina, amoxicilina sau ampicilina. Daca insa este trecuta cu vederea si lasata sa evolueze, poate sa determine complicatii cu rasunet general asupra organismului, cum ar fi artrita septica, inflamatia seroasei ficatului (perihepatita) sau sindromul Fitz-Hugh-Curtis. Sifilis Sifilisul reprezinta, poate, cea mai de temut BTS. Este cauzata de Treponema pallidum (o spirocheta ce se transmite exclusiv prin contact sexual neprotejat si care este capabila sa penetreze mucoasele cu care intra in contact). Infectia trece prin mai multe stadii, fiecare fiind caracterizata printr-un anumit tablou clinic. Daca sifilisul nu este tratat la timp poate afecta organe vitale precum creierul, inima, aorta, ochii si oasele, iar in multe cazuri poate fi chiar fatal. Sifilisul primar este transmis prin contact sexual de cele mai multe ori, iar de la infectie si pana la manifestarile initiale ale acesteia trec aproximativ 21 de zile. Leziunea initiala apare la locul infectarii si este, de obicei, genitala. Este specifica acestei boli si se numeste sancru sifilitic. Se prezinta sub forma unei ulceratii cu pereti indurati, de obicei nedureroasa, ocazional fiind insotita de adenopatie satelita (pe ganglionii inghinali). Cele mai frecvente localizari ale sancrului sunt penisul, vaginul si rectul. Leziunile se vindeca spontan, fara sa lase cicatrici importante sau vizibile, chiar si in lipsa tratamentului. In aceasta perioada pacientii pot fi asimptomatici. Ca urmare, nu apeleaza la medic si infectia continua sa progreseze, intrand in stadiul de sifilis secundar. Acesta devine manifest in 6-8 saptamani (cu variatii largi: 1- 6 luni), iar tabloul clinic variaza foarte mult: poate mima o viroza respiratorie (cu alterarea starii generale, febra, dureri de gat, cefalee, scadere ponderala, adenopatie). Pot sa apara pete rosiatice nepruriginoase cu localizare bilaterala simetrica la nivelul extremitatilor, care pot afecta si palmele, talpile. Mai rar pot sa apara si uveite, irite, nevrite optice, caderea parului, hepatite, gastrite, meningite. Semnele si simptomele sifilisului secundar se pot mentine chiar si 2 ani inainte de a intra in remisiune, iar dupa aceasta faza dispar de la sine si contagiozitatea persoanei scade. Aproximativ 1/3 din infectii progreseaza spre sifilis tertiar daca nu sunt tratate, iar in aceste stadiu vor determina afectari pluriviscerale si de sistem nervos. Aceasta etapa este cea critica, pacientul putand suferi foarte mult. Printre cele mai frecvente probleme ce apar sunt: cecitate, paralizii, dementa, moarte. Sifilisul ramane o importanta problema de sanatate publica deoarece pacientul nu se prezinta imediat la medic. Tratamentul bolii este relativ simplu, se bazeaza pe administrarea de antibiotice (in principal penicilina G). Pentru a certifica vindecarea si eradicarea infectiei din organism pacientul trebuie sa repete teste serologice la fiecare 3 luni, timp de 1 an. HIV/SIDA Virusul imunodeficientei umane este un virus descoperit in anul 1981 care sta la baza uneia din cele mai distructive pandemii din istoria omenirii (se pare ca a facut deja peste 25 milioane de victime, si 0.6% din populatia globului este in prezent infectata cu HIV). Majoritatea celor infectati vor dezvolta in final SIDA (sindromul imunodeficientei umane dobandite) si vor muri prin infectii sau neoplazii aparute pe fondul unui sistem imun deficitar. Virusul se transmite prin contact sexual neprotejat (anal, genital), prin transfuzii de sange infectat, prin

utilizarea de ace, seringi folosite la bolnavii cu HIV sau se poate transmite materno-fetal (in utero, pe parcursul sarcinii, intrapartum - in timpul nasterii sau in timpul alaptarii). Virusul nu este capabil sa supravietuiasca mult timp in afara organismului uman, iar din acest motiv infectiile sunt promovate prin existenta leziunilor tisulare si mucoase (astfel de leziuni aparand in timpul sexului anal sau vaginal). Dupa ce a patruns in corpul gazdei va infecta celulele sistemului imun pentru care are un anumit tropism, cum ar fi: macrofage, limfocite, celule microgliale. O data intrat in celula, determina modificari la nivelul aparatului genomic astfel incat celula devine incompetenta sa faca fata solicitarilor (anume, sa lupte impotriva infectiilor). Astfel, in timp, numarul de celule T CD4+ scade dramatic, iar incarcatura virala a organismului creste. Sistemul imun al gazdei devine din ce in ce mai slabit, incapabil sa lupte impotriva agresiunilor din mediul extern si lasand loc infectiilor oportuniste in organism. Aceste infectii sunt cauzate de germeni care in prezenta unui sistem imun deplin functional nu sunt capabile sa determine boala si sunt reprezentati in principal de Pneumocystis carinii, Staphylocccus aureus, pyogenes, Candida albicans, Cytomegalovirus, Pseudomonas aeruginosa. Infectia HIV are mai multe etape: perioada de incubatie, infectia acuta, infectia latenta si stadiul final SIDA. Incubatia este in general asimptomatica, insa infectia propriu-zisa se caracterizeaza prin febra, faringita, mialgii. Exista insa si situatii in care, ca si in cazul sifilisului, si aceasta etapa trece neobservata. Virusul se extinde in organism, intra apoi in latenta si poate ramane inactiv in organism ani de zile. Initial infectia cu HIV a fost considerata ca apartinand strict comunitatilor de homosexuali sau drogati, insa in prezent virusul se extinde in special prin contact heterosexual si afecteaza in principal tari din Africa, mai ales Africa Subsahariana. In acest moment, in ciuda progreselor medicinii moderne, nu exista un vaccin sau vreun alt tratament care sa poata vindeca si eradica infectia. Singura cale cunoscuta de preventie a infectiei cu HIV este evitarea expunerii la virus. Totusi, in cazul in care expunerea s-a produs, se pare ca administrarea imediata a unui tratament antiretroviral (profilaxie post-expunere) poate scadea riscurile de aparitie a infectiei. Tratamentul administrat in prezent pacientilor cu HIV contine mai multe antivirale si este denumit HAART (highly active antiretroviral therapy). HAART consta intr-un cocktail polimedicamentos, cum il numesc specialistii, ce contine minim 3 substante apartinand a minim 2 clase de medicamente. Rata supravietuirii este in prezent ridicata in tarile din Europa Occidentala, unde medicamentele sunt disponibile, insa nu se cunosc cu exactitate efectele pe termen lung ale acestei terapii. Tratamentul este inca in studii, insa procesul este destul de anevoios. De retinut! In cazul in care suspectati infectia cu o BTS, in special HIV, sunteti sfatuiti sa va adresati imediat unui specialist pentru realizarea testului HIV/SIDA, care se utilizeaza pentru detectarea prezentei HIV in ser, saliva sau urina, sub forma anticorpilor anti-HIV, antigenelor virale sau ARN-ului viral. De obicei se asteapta 3 luni din momentul contactului posibil infectant pana in momentul realizarii unui test pentru a fi exact (pozitiv sau negativ). Daca testul se realizeaza prea repede, nerespectand acest interval, exista posibilitatea aparitiei rezultatelor fals negative (se inregistreaza cand testul afirma ca infectia nu este prezenta, dar de fapt organismul este infectat cu HIV). Rezultatele fals pozitive sunt destul de rare.

Anginele (amigdalitele) acute in sezonul cald - recomandari si prevenire

Generalitati Anginele reprezinta inflamatii ale faringelui (care intereseaza intreaga histostructura a organului-toate straturile) precum si totalitatea foliculilor limfatici izolati situati la nivelul faringelui care prin gruparea lor formeaza amigdalele: palatine, faringiana, linguala si tubare. Dintre acestea cel mai des intalnita in practica ca si afectare este amigdala palatina. Rolul normal, fiziologic al amigdalelor palatine (si de fapt al intregului lant limfatic Waldeyer) este de creare si dezvoltare a mecanismului de aparare imun, care se realizeaza prin agresiuni repetate din partea unor factori externi (fizici sau patogeni). Orice angina este expresia unui fenomen de aparare din partea organismului. Trebuie reamintit faptul ca in mod normal mediul orofaringian este populat cu o flora microbiana polimorfa care traieste in stare de echilibru cu formatiunile limfoide de aparare buco-faringiene. Dintre acesti germeni unii sunt potential patogeni, adica devin agresivi si virulenti in conditiile scaderii capacitatii de aparare ale gazdei. Clasificarea anginelor - anginele virale (rosii) sunt anginele determinate de virusuri printre care cel mai frecvent este virusul gripal si virusurile APC - adenoido-faringo-conjuctivale - denumite astfel intrucat manifestarile clinice intereseaza pe langa faringe si tesutul adenoidian si conjunctivele. Mai rar (predominent la copii) le putem intalni ca si manifestare in cadrul bolilor infectocontagioase; intalnim angine acute in oreion, rujeola, poliomielita, etc. De retinut - Anginele virale slabesc rezistenta locala la infectii, pregatind terenul pentru anginele bacteriene (eritemato-pultacee). -angina eritemato-pultacee este de asemenea o boala contagioasa determinata cel mai frecvent de streptococul betahemolitic de grup A (60%), si mai putin frecvent de stafilococ, pneumococ, Klebsiella pneumoniae. Alte tipuri de angine mai rar intalnite in practica sunt: -anginele cu false membrane -anginele ulceroase -anginele ulceronecrotice Deci cel mai frecvent in practica curenta sunt anginele virale determinate in special de virusurile gripale si APC. Ele favorizeaza local suprainfectiile bacteriene determinate in special de streptococul beta hemolitic de grup A. Cuprins articol 1. 2. 3. 4. Generalitati Simptome Afectiuni ORL in anotimpul cald Factorii care duc la scaderea imunitatii organismului in sezonul cald

5. Modalitati de transmitere si recomandari 6. Tratament 7. Atentionari speciale in cazul copiilor Simptome Sus Anginele virale prezinta debut brusc cu febra, durere spontana la nivelul gatului de intensitati variabile cu durere la inghitit (odinofagie) de la simpla jena pana la dureri foarte mari care impiedica hidratarea si alimentarea corespunzatoare. Aceasta durere din gat poate iradia spre urechi (otalgie). De asemenea pacientul mai prezinta semnele clasice ale virozei respiratorii si anume obstructie nazala eventual insotita de rinoree (de obicei apoasa), stranut, cefalee si rar poate aparea o usoara reactie ganglionara. Este considerata o boala infecto-contagioasa, cu o evolutie ce dureaza in medie 5-10 zile. Aceste angine virale (catarale) scad rezistenta locala la infectii si de obicei se complica dupa primele 2-3 zile cu suprainfectie bacteriana (de obicei streptococul beta hemolitic de grup A) determinand aparitia anginelor eritematopultacee. De retinut! Anginele virale si cele eritematopultacee sunt considerate boli infecto-contagioase care se manifesta in mici focare epidemice (familiale/mici colectivitati). Ca si simptomatologie in anginele suprainfectate bacterian (de exemplu cea eritematopultacee) scad semnele infectiei virale ca si intensitate, dar odinofagia este mai accentuata (pacientul inghite din ce in ce mai greu din cauza cresterii in intensitate a durerii), cu otalgie reflexa si poate aparea adenopatia subangulomandibulara. Examenul clinic Daca in infectiile virale la examenul clinic faringele inclusiv amigdalele palatine sunt intens hiperemice (rosii), in infectiile bacteriene la examenul local amigdalele apar marite de volum cu puncte albe de puroi pe fondul hiperemic, limba incarcata, halena fetida. Afectiuni ORL in anotimpul cald Sus Se observa o crestere a numarului de cazuri de amigdalita acuta ( la fel ca si a numarului de sinuzite si otite ) in perioada calda in primul rand datorita depasirii mijloacelor de aparare ale organismului care din cauza caldurii excesive nu mai poate lupta la intreaga capacitate. Sunt predispuse la imbolnaviri persoanele care au o cauza locala cronica (o amigdalita, o faringita cronica sau chiar o obstructie nazala cronica ). De asemenea mai sunt predispuse la imbolnaviri persoanele care au o imunitate scazute, cele care au o boala asociata, cele care nu respecta niste reguli de igiena si alimentatie corespunzatoare. Aceste cazuri de infectii acute in sfera orl in sezonul cald apar datorita cumularii acestor factori enumerati (si nu numai) care actioneaza pe fondul scaderii rezistentei organismului si nu datorita aparitiei propriu-zise a unor focare epidemice.

Boli care scad imunitatea organismului sunt: - afectiunile cronice locale (faringitele si faringoamigdalitele cronice) duc la o mai mare sensibilitate a persoanelor respective la actiunea diversilor germeni patogeni - faringitele cronice - se intalnesc frecvent la persoane fumatoare, obeze cu dispepsie, boli hepatice sau alte boli sistemice, consumatorii de alcool; 60-70% din numarul faringitelor cronice sunt alergice - amigdalita palatina cronica de obicei amigdalele sunt hipertrofice, uneori de volum normal, cu prezenta cazeumului in cripte (depozite albicioase - format din deseuri epiteliale aglomerate si fetide si un numar mare de germeni saprofiti si patogeni) reprezinta de asemenea un factor care predispune la acutizari - obstructiile nazale cronice pot favoriza aparitia anginelor prin trecerea de la o respiratie nazala la una orala (este foarte important de stiut rolul mucoasei nazale in umidifierea, incalzirea, sterilizarea aerului, lucru care nu se intampla in cazul unei respiratii orale). Factorii care duc la scaderea imunitatii organismului in sezonul cald Sus Factorii care duc la scaderea imunitatii organismului in sezonul cald si implicit favorizeaza aparitia episoadelor de amigdalita acuta sunt: - temperaturile foarte ridicate sau foarte scazute care duc la scaderea posibilitatilor de aparare ale organismului - consumul de alimente si bauturi foarte reci (existand astfel o diferenta mare de temperatura intre corp si alimentul respectiv) care duc la o inflamatie locala si implicit la scaderea mijloacelor de aparare locala - expunerea la curenti de aer care pe de o parte pot antrena o serie de agenti patogeni dar duc si la modificarea proprietatilor aerului astfel ca ventilatoarele, aerul conditionat usuca mucoasele si implicit scade capacitatea de aparare locala - trecerea brusca prin variatii mari de temperatura (de la cald la rece si invers) - alimentarea inadecvata cerintelor organismului (slab calitativ/ sau reduse cantitativ) - existenta unor boli concomitente (cardiace, pulmonare, hepatice, renale, etc.) care determina o sensibilizare a organismului si favorizeaza aparitia suprainfectiilor de orice fel - fumatul si alcoolul - alergiile. Modalitati de transmitere si recomandari Sus Calea de transmitere a anginelor este de obicei cea directa prin aspirarea particulelor infectate eliminate de persoanele bolnave prin respiratie/tuse/stranut, mai rar prin intermediul obiectelor contaminate. Se recomanda: - o igiena adecvata, evitarea consumului de tutun, alcool, a alimentelor si bauturilor reci. - evitarea curentilor de aer (ventilatie sau aer conditionat - si mai ales evitarea trecerii prin variatii mari de temperatura) - evitarea locurilor aglomerate si a contactului cu persoanele bolnave. In aceasta perioada este indicata o hidratare cat mai buna, o alimentatie echilibrata, corectarea problemelor de sanatate (tratarea bolilor de baza). Tratament Sus

Scopul tratamentului ambulator pentru amigdalitele de etiologie virala este controlul simptomelor si impiedicarea aparitiei suprainfectiei bacteriene. - Este recomandata odihna si consumul adecvat de lichide (minim 2-2.5 litri/zi) si alimente. - Pentru ameliorarea simptomelor virale sunt recomandate dezinfectante orofaringiene pentru ameliorarea durerilor orofaringiene. De asemenea, sunt recomandate picaturi nazale vasoconstrictoare in caz de obstructii nazale si rinoree apoasa (e foarte important a nu se abuza de acestea si a nu se prelungi utilizarea lor mai mult de 10-14 zile, dar sunt permise utilizarea picaturilor nazale pe baza de uleiuri volatile). - Foarte important controlul temperaturii si mentinerea acesteia la o valoare cat mai aproape de valorile normale cat si controlul durerii (in aceste scopuri sunt recomandate medicamente antitermice, antialgice si antiinflamatorii). - Repaus la pat este necesar, mai ales in caz de stare generala alterata si temperatura crescuta. - Nu este recomandata antibiotico-terapia de la inceput in formele usoare de boala datorate infectiilor virale. Pacientii trebuie sa se adreseze medicului in cazul in care: - starea generala se deterioreaza; - durerea in gat este foarte mare si nu permite o buna hidratare si alimentare ; - temperature corpului trece de 38 grade Celsius; - apar adenopatiile subangulomandibulare si laterocervicale, In aceste cazuri se presupune ca a intervenit suprainfectia bacteriana (nu mai este o simpla infectie virala) si pe langa tratamentul de fond (simptomatic si igieno-dietetic) este nevoie si de antibioticoterapie minim 5-7 zile la indicatiile medicului. De retinut! Este foarte important sa se respecte atat doza prescrisa cat si durata tratamentului - orice scadere a dozei sau a duratei tratamentului poate duce la aparitia rezistentei germenului la antibioticul respectiv. Nu este indicata automedicatia.Este important ca inainte de prescrierea unui tratament pacientul sa aduca la cunostinta medicului toate afectiunile si alergiile medicamentoase de care stie ca sufera. Este bine ca pacientii sa citeasca prospectele medicamentelor si sa se adreseze persoanelor competente ori de cate ori au vreo nelamurire. Atentionari speciale in cazul copiilor Sus Nu se vor administra nici un fel de medicamente copiilor fara avizul unui medic specialist (de preferat pediatru). Important de retinut ca uneori, la copii, anginele pot reprezenta debutul unor boli infectocontagioase. Este de amintit faptul ca toleranta la durerea aginoasa ca si la otalgie in cazul copiilor (in special cei de varste foarte mici) este foarte mare, de aceea la copil faringele si urechea trebuiesc intotdeauna examinate in prezenta unei stari febrile inexplicabile chiar in lipsa unor acuze dureroase. In concluzie orice episod febril aparut la un copil poate reprezenta mai mult decat o infectie in sfera orl si este bine ca inainte de inceperea oricarui tratament sa fie vazut de catre un medic (medicul de familie, pediatru, orl-ist, boli infectioase, etc.).

Otita de piscina, afectiune frecventa in sezonul cald Vremea calda a sosit, si cu ea bucuria copiilor de a petrece ore in sir la scaldat in piscina, la mare sau chiar in apa raurilor. Din pacate nu de putine ori aceasta se poate sfarsi cu neplacerea data de aparitia otitei externe numita mai cunoscut otita de piscina. Ea este frecventa in sezonul cald, atunci cand apa patrunde si stagneaza in ureche, deoarece mediul umed favorizeaza dezvoltarea ciupercilor, adica a micozei. Dat fiind faptul ca multe dintre bazinele de la noi nu sunt intotdeauna foarte bine curatate, dezinfectate, dotate cu filtre pentru indepartarea impuritatilor este indicat ca inainte dar si dupa baie, adultii si copiii sa faca dus. Foarte important ca dupa baie urechile sa fie bine sterse si uscate, fara a folosi betisoare de urechi. Daca totusi la nivelul urechii apare durere, diminuarea auzului, mancarime, scurgeri sau senzatia de plenitudine, cel mai sigur este sa ne prezentam la un consult ORL. Medicul este acela care va curata urechea si va aplica un tratament local sau general in functie de gravitatea afectiunii. Infectiile ORL pot duce la sinuzite in sezonul cald. Care sunt cele mai bune terapii Atentie la infectiile din zona ORL care par sa nu se mai vindece in sezonul cald. Pot degenera usor in sinuzite si, de multe ori, pot trada o alergie de care nu stiati.

Suferiti de sinuzita si afectiunea pare sa nu se mai vindece? O minima interventie va scapa de neplaceri dar si de medicatie. Atentie insa si la alergiile respiratorii care de asemenea se pot manifesta prin sinuzita. Sa vedem sfaturile specialistilor In cazul copiilor, rinitele sunt extrem de frecvente si in sezonul cald. Acestea reprezinta inflamatia nasului si se trateaza cu antiinflamatoare date doar de medic. "Antibioticele nu sunt de utilizat pentru ca ele fac mai mult rau decat bine, cand se suprainfecteaza o viroza atunci intr-adevar avem argumente si explicam parintelui de ce administram antibiotic", spune Dr Liliana Calapod, medic primar pediatrie Insa o banala manifestare poate degenera usor chiar daca afara e cald. "Daca terenul imunitar sau coexistanta unei alegii sau statul intr-un mediu cu particule, pulberi/, atunci aceste rinite se pot transforma in rino-sinuzite care deja inseamna o durere de cap puternica", spune Ioana Voda, medic primar ORL. "Daca e vorba de o sinuzita si am ceritutude ca e indicutie sinuzita atunci tratamentul cu antibiotic este absolut necesar, 7-10 zile, dar e bine ca si aici sa izolez germenele care determina aceasta manifestare", a povestit Dumitru Oraseanu, sef sectie pediatrie. In cazul adultilor, cele mai multe sinuzite apar in sezonul cald. De multe ori, medicul trebuie sa restabileasca circulatia corecta a aerului in sinusuri printr-o minima interventie. "Se rezolva deja cu antibiotic sau cu tratamente mult mai invazive, cu punctii sinuzale sau cu interventii endocopice", spune Ioana Voda, medic primar ORL Daca insa problemele se tot repeta, in cazul adultilor exista in proportie mai mare de 90% si o afectare

alergica."Repetatele rinite si rinosinuzite chiar si in acest sezon cald trebuie sa ne duca cu ideea ca avem o patologie ascunsa si de multe ori nu trebuie sa consideram ca exista doar rino-sinuzite infectioase si sa ne cautam din punct de vedere alergologic de alergii nu neaparat sezoniere", spune dr Ioana Voda, medic primar ORL. Astfel, alergiile la polen se suprapun peste cele la praf, de exemplu. Iar inflamatia locala devine severa si se poate suprainfecta usor. Vara sezonul afectiunilor ORL! Afectiunile ORL pot aparea indiferent de sezon, insa datorita obiceiurilor nesanatoase de a ne racori, vara devine o perioada nefasta pentru sanatatea noastra. Otitele, laringitele si sinuzitele sunt afectiunile cele mai intalnite in sezonul cald. Otita este o afectiune ce se desfasoara la nivelul urechilor. Ori de cate ori intram in apa sa ne racorim, suntem predispusi la aceasta afectiune deoarece umiditatea favorizeaza dezvoltarea micozelor. Nu numai urechile sunt afectate de metodele de racorire ci si gatul. Ori de cate ori consumam bauturi reci sau inghetata suntem predispusi la laringita. Nici aerul conditionat nu este o metoda prea sanatoasa de a rezista caldurii deoarece poate provoca sinuzita. Afectiunile ORL netratate la timp pot duce la infectii puternice. Gatul, urechile si nasul sunt organe invecinate, asadar, afectiunile se pot transmite de la una la alta. Pentru a evita orice problema de natura ORL, ConsultaClick.com si clinicile Anima va ofera 300 de consultatii ORL GRATUITE. Tot ce trebuie sa faci este sa te programezi online pe platforma medicala ConsultaClick.com, la unul dintre doctorii de specialitate din clinicile Anima, si poti beneficia de una dintre cele 300 de consultatii ORL gratuite.

Infectiile fungice

Generalitati Sus Infectiile fungice se dezvolta atunci cand tesuturile sunt invadate de una sau mai multe specii de fungi (ciuperci). Acest tip de infectie poate cauza afectiuni usoare de piele, infectii grave ale tesuturilor pulmonare sau ale pielii (septicemie) sau boli sistemice. Fungii dismorfici initial nu provoaca afectiuni, dar in timp isi pot modifica forma (factorul principal fiind mediul) provocand diverse dezechilibre; alti fungi sunt patogeni si pot cauza boli grave. Exista mai multe tipuri de microorganisme: bacterii, virusuri, paraziti si ciuperci. In mod normal acestea traiesc in natura sub doua forme: ca ciuperci (levuri) unicelulare sau bacterii filamentoase (cunoscute si sub denumirea de "mucegai"). Deseori, ciupercile, precum cele care cresc pe un bustean putrezit, pot fi vazute cu ochiul liber, iar altele nu. Iar mucegaiul poate fi observat pe fructe, paine si in spatiile cu umiditate crescuta. Exista peste 50.000 de specii de ciuperci in mediul inconjurator, insa numai 200 sunt asociate cu boli umane; dintre acestea, doar 20-25 de specii sunt cauze comune ale infectiilor.

Majoritatea infectiilor fungice apar atunci cand o persoana este expusa la o sursa infectioasa de genul sporilor de pe suprafete, aer sau sol sau excremente de pasare. De obicei, cand sistemul imunitar este slabit, organismul devine mediu propice de dezvoltare pentru ciuperci. Oricine poate suferi de o infectie fungica, totusi, anumiti oameni au risc crescut la acestea si manifesta recurenta; printre acestia sunt pacientii cu HIV / Sida, cei care fac chimioterapie, dar si cei care sufera de boli cronice (diabet zaharat, boli ale plamanilor etc.). Infectiile fungice pot fi localizate la suprafata pielii, in pliurile acesteia dar si in alte zone unde caldura si umezeala sunt pastrate de imbracaminte sau incaltaminte. Totodata, acestea se pot instala in crapaturi ale pielii, in mucoasa membranelor, sinusuri si plamani. Aceste infectii pot provoca inflamatii si leziuni ale tesuturilor, iar la unele persoane pot declansa reactii alergice. Transmitere Infectiile fungice pot fi transmise de la o persoana la alta prin contact direct (atingerea anumitor parti ale corpului) sau prin intermediul obiectelor sau suprafetelor atinse de persoana infectata. Cuprins articol 1. 2. 3. 4. 5. 6. Generalitati Tipuri de infectii fungice Infectii fungice si infectii cu levuri Factorii de risc Teste si investigatii Tratament

Tipuri de infectii fungice Sus 1. Infectiile fungice superficiale ale pielii, unghiilor si parului Infectiile fungice superficiale pot fi cauzate atat de levuri cat si de mucegai. Pielea este populata cu un amestec de microorganisme, numit flora, care previne bolile de piele si nu solicita sistemul imunitar. Daca exista o crapatura la nivelul pielii sau in cazul in care sistemul imunitar este compromis, oricare dintre microorganismele prezente pot provoca o infectie sau o rana la nivelul pielii. In cazul in care balanta microorganismelor se schimba, in sensul ca exista mai multi fungi decat bacterii (situatie intalnita mai ales in tratamentul cu antibiotice cu spectru larg), atunci persoana ar putea manifesta o micoza. 2. Infectiile cu levuri Candidoza este cea mai comuna infectie cu levuri cauzata, in primul rand, de hiperproductia de candida albicans dar si a altor specii de candida care fac parte din flora normala. In cavitatea bucala, candidoza bucala cauzeaza inflamatie si eritem dar si aparitia unor depozite branzoase, de culoare alba. La bebelusi, candida poate declansa dermatita de scutec. La femei provoaca mancarime genitala si scurgeri vaginale. 3. Infectii fungice dermatofite Piciorul atletului si infectiile fungice ale pliului inghinal sau ale unghiilor sunt des intalnite si pot fi transmise de la o persoana la alta. Aceste afectiuni pot provoca eritem, descuamari, prurit, vezicule, deformarea si fragilitatea unghiilor afectate, etc. Grupul de fungi numiti dermatofiti este format din speciile trichophyton, microsporum, epidermophyton. Dermatofitii se hranesc cu keratina si rareori patrund sub piele. Infectiile cauzate de acesti fungi se numesc impetigo sau tinea.

- Tinea pedis - ciuperca piciorului sau piciorul de atlet este localizata intre degetele de la picioare; - Tinea cruris - micoza a pliului inghinal, se poate prelungi pana in partea interioara a coapsei; - Tinea capitis - afecteaza firul de par, in special la copii; - Tinea unguium - se intalneste la unghiile de la picioare, dar si la maini; - Tinea corporis sau pecinginea - poate fi localizata oriunde pe corp; - Tinea barbae - afecteaza portiunile de fata unde creste barba. 4. Infectiile fungice sistemice ale sangelui si plamanilor si profunde ale tesuturilor O varietate de ciuperci pot provoca infectii profunde ale tesuturilor si infectii sistemice. Infectiile fungice pulmonare se pot agrava la persoanele care manifesta boli pulmonare subiacente si/sau au un sistem imunitar compromis, cum sunt pacientii cu HIV / SIDA. Infectiile acute si cronice pulmonare fungice pot provoca leziuni permanente ale oaselor si pot fi fatale. Cele mai frecvent intalnite infectii profunde sau sistemice: - Aspergiloza - este cauzata de aspergillus fumigatus sau de alte specii de aspergillus. Aceste ciuperci sunt frecvent gasite in sol, plante si in praful din casa. Fungii se pot localiza la nivelul sinusurilor si plamanilor si in unele cazuri se poate raspandi la oase si creier. - Blastomicoza - este provocata de Blastomyces dermatitis, intalnit in solul organic si umed. - Coccidioidomicoza - este declansata in principal de coccidioides immitis, care se gaseste in pamantul arid in sud-vestul SUA, Mexic si America de Sud. - Criptococoza - este produsa de cryptococcus neoformans sau, rareori de o alta specie de cryptococcus localizat la nivelul solului sau in excrementele de pasari. Oricine se poate infecta, dar prevalenta cea mai ridicata se intalneste la pacientii cu HIV / SIDA. - Histoplasmoza - este determinata de histoplasma capsulatum si afecteaza, de obicei, plamanii. - Candidoza - este cauzata de specii de candida care fac parte din flora normala a organismului. Infectiile apar in mucoasele membranelor umede ale corpului. - Pneumonia cu pneumocystis - este declansata de prezenta pneumocystis jorveci (cunoscut anterior drept pneumocystis carinii) se manifesta mai ales la persoanele care au sistemul imunitar slabit. Alte tipuri - Tinea versicolor este caracterizata prin prezenta unor cruste, leziuni si pete multicolore la nivelul pielii si este cauzata de o ciuperca numita malassezia furfur. Este o afectiune intalnita mai ales la adultii tineri. - Sporotricoza este o afectiune provocata de ciuperca sporothrix schenckii, care nu este dermatofita. Este o infectie a pielii si a testutului subcutanat care a fost zgariat de plante spinoase, ace de pin, locuri in care aceasta ciuperca se intalneste. Infectii fungice si infectii cu levuri Sus Pe suprafata pielii traiesc in permanenta mai multe tipuri de ciuperci; de regula, acestea nu se manifesta in niciun fel. Cele mai frecvente infectii fungice intalnite la oameni sunt: - Tinea versicolor - cunoscuta si sub numele de pitiriazis versicolor. Este o infectie fungica a stratului superior al pielii, epiderma. Boala se manifesta mai ales in randul adultilor tineri si al adolescentilor, in zonele unde se secreta o cantitate ridicata de sebum. Desi exista scheme de tratament, infectia recidiveaza de multe ori. Din fericire, aceasta afectiune nu implica manifestarea durerilor sau a pruritului. - Tinea cruris - este o infectie fungica intalnita frecvent in zona inghinala. Principalul simptom este

mancarimea. Prevenirea bolii implica respectarea igienei inghinale si pastrarea zonei cat mai uscata, la care se adauga utilizarea zilnica a unei pudre antifungice. - Tinea pedis sau piciorul de atlet - este o infectie fungica a picioarelor. Exista mai multe tipuri ale piciorului de atlet, dar cel mai comun este cel in care infectia este intalnita intre degetele de la picioare. Simptomele sunt: mancarimi intense si descompunerea pielii. Tratamentul consta in aplicarea de creme sau lotiuni recomandate de medic, la care se poate adauga administrarea uni tratament medicamentos cu antifungice orale. - Tinea corporis sau herpesul circinat - este o infectie cutanata comuna a pielii. Exista mai multe tipuri de fungi care pot cauza aceasta afectiune si care traiesc in epiderma. Pruritul este asemanator cu cel specific bolii tinea versicolor si este insotit si de o eruptie. - Tinea capitis sau herpesul scalpului - este o infectie fungica mai severa decat tinea corporis. Fungii care produc aceasta micoza nu afecteaza doar pielea scalpului ci si foliculul de par, fapt care poate determina caderea parului. Tratamentul consta in administrarea medicamentelor antifungice pe cale orala. - Tinea barbae - este similara cu herpesul scalpului, ca mod de actiune (ciuperca infecteaza pielea si foliculul pilos). Cel mai comun tip de tinea barbae este infectia profunda a tesuturilor, care se manifesta ca o foliculita cu pustule (vezicule) rosii. Afectiunea se trateaza prin administrarea medicamentelor antifungice pe cale orala; cremele sau lotiunile locale nu sunt eficiente. - Tinea unguium - infectia fungica a unghiilor se manifesta prin fragilitatea unghiilor, ingrosarea acestora, pierderea luciului si curbarea acestora. Tratamentul consta in administrarea de medicamente antifungice pe cale orala. Lotiunile sau cremele nu sunt eficiente. - Impetigo - este o micoza care afecteaza pliurile pielii, zonele calde si umede ale corpului, mai ales zona inghinala dar si axilele si portiunea de piele de sub sani sau cutele pielii formate de grasime. - Candidozele - sunt infectii cu levuri de la nivelul cavitatii bucale. Este mai frecvent intalnita la bebelusi, intrucat sistemul imunitar ale acestora este in curs de dezvoltare. Poate sa apara si in urma folosirii de antibiotice sau a unui inhalator care are in compozitie un corticosteroizi. Se trateaza cu antibicotice administrate oral. Factorii de risc Sus Antibioticele si infectiile fungice Antibioticele sunt medicamente concepute pentru a ucide bacteriile nocive care cauzeaza boli sau infectii. Uneori, aceste medicamente pot conduce la scaderea numarului de bacterii bune care traiesc in organism. Cand numarul acestora se reduce considerabil, ciupercile profita de aceasta oportunitate pentru a colononiza. Corticosteroizii si infectiile fungice Corticosteroizii fac parte dintr-un grup de medicamente care reduc inflamatia si care trateaza o mare parte dintre bolile de piele. Din pacate, corticosteroizii pot reduce si raspunsul imunitar al organismului, dezvoltand un mediu propice pentru cresterea numarului de ciuperci. Bolile si infectiile fungice Persoanele cu diabet zaharat si unele tipuri de cancer (leucemie) sunt predispuse acestui tip de infectie. Sistemul imunitar compromis si infectiile fungice Sistemul imunitar este compus dintr-o serie de substante chimice, care raspund atacului cauzat de organismele ce pot prova diferite afectiuni, contribuind astfel la prevenirea dezvoltarii acestora. O varietate de factori pot deprima sistemul imunitar, printre care si chimioterapia, SIDA, etc. Un sistem imunitar slabit este mai putin eficient in lupta cu infectiile.

 Factorii de mediu si infectiile fungice Ciupercile au nevoie de umezeala pentru a se dezvolta si pentru a se reproduce, precum zona genitala sau cavitatea bucala. De asemenea, purtarea hainelor si pantofilor transpirati poate determina dezvoltarea fungilor de la nivelul pielii. Ereditatea si infectiile fungice Anumite persoane sunt predispuse genetic la infectiile fungice. Astfel, aceste persoane pot contacta aceste infectii mai usor decat altele atunci cand sunt expuse la aceleasi conditii. Totusi, nu s-a descoperit cu exactitate daca acest lucru este cauzat de diferentele de raspuns imun, chimiei pielii sau a altor factori. Teste si investigatii Sus Infectii superficiale Analize si investigatii de laborator care determina si confirma infectiile fungice sunt examinarile microscopice, ca cele in care este utilizat hidroxidul de potasiu si coloratia cu calcofluor alb. Infectii profunde si sistemice In cazul infectiilor pulmonare si fungice sistemice, simptomele adesea sunt nespecifice si pot fi confundate cu alte afectiuni. Analizele de laborator sunt recomandate pentru a determina predispozitia la agenti microbieni specifici si pentru identificarea bacteriilor care cauzeaza o infectie asemanatoare. Recoltarea probelor se face in functie de locatia infectiei suspectate; aceasta poate implica: colectarea de sange, sputa, urina, lichidul cefalo-rahidian si/sau colectarea de tesut pentru biopsie. Analize recomandate: - examenul microscopic al probei, folosind tehnici de genul analizei KOH (solutie de hidroxid de potasiu) pe lama si coloratia cu calcofluor alb, este utilizata pentru a se stabili daca infectia este sau nu declansata de o ciuperca. - cultura fungica - este principalul test pentru a diagnostica o infectie fungica. Majoritatea ciupercilor au o dezvoltare lenta, iar identificarea tipului de fungi poate dura chiar si cateva saptamani. - testarea sensibilitatii - test realizat ulterior pentru a stabili schema de tratament. - testarea antigenului si a anticorpilor - analizele sunt disponibile pentru ciperci diferite, dar numai in cazul infectiilor profunde sau sistemice. Pot fi efectuate din sange sau din alte fluide ale corpului, cum ar fi LCR. Alte testari necesare in cazul infectiilor fungice: - coloratia gram - test rapid, efectuat pentru a detecta bacteriile si levurile microscopice dintr-o proba (esantion) recoltata; - cultura bacteriana - utilizata pentru excluderea unei posibile infectii bacteriene sau pentru a determina daca exista si alta infectie bacteriana asemanatoare; - frotiu si cultura AFB - utilizata pentru excluderea tuberculozei sau a altor infectii cauzate de microbacterii non-tuberculoase; - analize de sange (cultura biologica) - vor fi solicitate atunci cand este suspectata septicemia; - testarea ADN sau ARN a materialului genetic sau a unor organisme specifice - este un test care nu este utilizat in mod special pentru identificarea fungilor. In unele cazuri pot fi necesare analize imagistice, pentru detectarea maselor fungice prin intermediul razelor X masele din anumite zone ale corpului, cum ar fi plamanii, si pentru evaluarea gradului de leziuni tisulare.

Tratament Sus Infectiile fungice sunt cauzate de ciupercile existe in mediul inconjurator; prin urmare, nu orice micoza poate fi prevenita si unele dintre ele pot sa reapara dupa tratament. Majoritatea infectiilor fungice superficiale se vindeca doar cu tratament antifungic topic, dar in anumite cazuri este necesar tratamentul oral cu antimicotice. Pacientii care sufera de boli ale plamanilor grave si infectii fungice sistemice pot urma un tratament administrat pe cale orala si in parale unul administrat intravenos. In functie de rezultatele testelor de laborator si de sensibilitate a fungilor la anumite substante, medicul va stabili tratamentul corespunzator. Durata tratamentului variaza in functie de tipul, locatia si persistenta infectiei. Infectiile vaginale cu levuri, de exemplu, pot necesita doar cateva zile de tratament pentru a se vindeca, in timp ce in cazul infectiilor fungice pot fi necesare cateva luni de tratament. Infectiile sistemice pot necesita tratament pe termen indelungat (uneori chiar ani), iar persoanele care au sistemul imunitar slabit ar putea avea nevoie de terapie de intretinere pentru tot restul vietii. Ocazional, poate fi necesara interventia chirurgicala pentru indepartarea maselor fungice. Alergiile

Sunt alergica. Ce pot sa fac? Sus Vezi galerie foto Secretii nazale apoase, mancarimea nasului, furnicaturi, stranuturi repetate sunt simptomele alergiei localizate la nivelul nasului, cunoscuta sub numele de rinita alergica. Senzatii de sufocare, greutate in respiratie, suierat al respiratiei, tusea seaca sunt simptomele alergiei localizate la nivelul plamanilor, cunoscute sub numele de astm bronsic. Lacrimare, inrosirea ochilor, mancarime, pleoape umflate sunt simptomele alergiei localizate la nivelul ochilor. Crampe stomacale, varsaturi si diaree sunt simptomele alergiei localizate la nivelul tractului digestiv. La nivelul pielii se manifesta prin: eczeme (dermatite atopice), eruptie insotita de mancarimi la nivelul bratelor, picioarelor si gatului, dermatite de contact, leziuni caracteristice insotite de mancarimi care pot aparea in urma contactului direct cu substante provenite din produse cosmetice, bijuterii, imbracaminte, precum si prin contactul cu diversi alergeni profesionali. Alergiile afecteaza aproximativ 20% din populatie, iar o parte din ele sunt transmise ereditar. Primele simptome ale alergiei pot aparea la orice varsta, dar cei care sunt predispusi la alergii, vor dezvolta simptome inca din copilarie. Alergia este in esenta o afectiune fizica, dar factorii psiho-emotionali (stresul, frica, furia, mania, frustrarea, diverse fobii sau manii) pot determina sau agrava simptomatologia. Anual in tara se inregistreaza aproximativ 30 de mii de cazuri de boli alergice mai frecvent fiind afectate femeile. Cuprins articol 1. Sunt alergica. Ce pot sa fac? 2. Organismul se apara? 3. Alergeni comuni

4. Diagnostic 5. Simptomatologie usoara sau moderata Organismul se apara? Sus Intotdeauna. Prin anticorpi si imunoglobine. Dar unele persoane produc in exces anticorpul numit imunoglobulina E (IgE). Anticorpii IgE in cantitati abundente, suprareactioneaza atunci cand intra in contact cu un alergen, stimuland eliminarea in organism a unor compusi chimici care la randul lor accelereaza simptomele alergiei mediate de IgE. Alergenii pot provoca si alte reactii alergice in care anticorpii IgE nu sunt implicati direct. Alergeni comuni Sus Alergenii cei mai comuni sunt: 1. substantele vegetale (polenul florilor, ierburilor si gramineelor si puful unor stofe) - sunt cauze frecvente ale alergiilor respiratorii; 2. animalele domestice (parul si matreata de pisica, de caine) - sunt cauzele frecvente pentru astm la copii; 3. acarienii (paraziti care nu sunt vizibili cu ochiul liber) ii gasim in praf, lana (perna, plapuma), tapetul din casa si in zonele unde umiditatea este ridicata. 4. mucegaiul; 5. intepaturile insectelor; 6. substantele alimentare precum carnea de peste si de porc, capsunile, laptele de vaca, albusul de ou, spanacul - sunt cauza frecventa a alergiilor cutanate si gastrointestinale; 7. medicamentele. Diagnostic Sus 1. Anamneza. Doctorul strange cat mai multe date despre circumstantele in care a aparut alergia (mediul, locul in care te aflai, ce ai mancat, daca ai intrat in contact cu anumite substante), obiceiurile, cunoasterea istoricului personal si familial. Toate acestea vor facilita realizarea testelor cutanate sau serologice. 2. Testul RAST (Radio Allergo Sorbent Test) masoara IgE specifice din sange si in secretii cum ar fi secretiile nazale. 3. Testul PRIST (Paper Radio Immuno Sorbent Test) principiul este similar cu testul RAST. 4. Testarea epidermica sau "prick skin test". 5. Testarea cutanata se efectueaza prin administrarea unui extract ce contine o cantitate redusa din alergenul suspectat. Daca esti alegic, in cateva minute apare o umflatura (papula). 6. Testele de provocare nazala. Se introduce in nas alergenul. Reactia pozitiva apare in 30 de secunde si se caracterizeaza prin simptome precum stranutul, secretii apoase abundente. Acest test nu este indicat copiilor sub doi ani. 7. Testele de provocare alimentara consta in ingestia mancarii suspecte a fi factorul alergen. 8. "Phadiatop Infant" - recomandat copiilor cu varsta intre 0-4 ani. Acest test ofera posibilitatea testarii la cei mai obisnuiti alergeni alimentari si inhalanti. 9. Phadiatop - recomandat copiilor mai mari si adultilor, demonstreaza prezenta anticorpilor IgE specifici la cei mai obisnuiti alergeni inhalati din mediu.

Simptomatologie usoara sau moderata Sus Daca dezvolti o simptomatologie usoara sau moderata, problema ta poate fi usor controlata cu medicamente din urmatoarele categorii: - cortizon - anti-histaminice - decongestionante nazale - antibiotice - desensibilizarea sau imunoterapia specifica cu vaccinuri alergenice - tratamente alternative cum ar fi acupunctura, homeopatia - tratamente naturiste (ceai de coada soricelului, infuzie sau inhalatii) - trei-frati-patati - una dintre cele mai cunoscute plante medicinale care ajuta la combaterea alergiilor de primavara. - ceaiurile din frunze de coacaz, ajuta la descoperirea esentei reactiilor alergice; urzica, frunzele de frasin sau papadia ajuta la detoxifiere. - infuzia din muguri de coacaz negru, trateaza rinitele alergice, astmul alergic, edemul Quicke, urticariile. - decoctul de iarba mare, se foloseste in cazul eczemelor. - decoctul de ceapa, sucul de ceapa, ceaiul de ceapa, au efect antiseptic, emolient in infectii faringiene, astm alergic.

Autor: Irene Arnautu Sursa: Revista Alergiile