P. 1
Curs 3 Si 4 Plasma Si Hematii PowerPoint Presentation

Curs 3 Si 4 Plasma Si Hematii PowerPoint Presentation

|Views: 21|Likes:
Published by Cristina Delistoian
fiziologie
fiziologie

More info:

Published by: Cristina Delistoian on Sep 25, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PPT, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/30/2014

pdf

text

original

PLASMA SANGUINA

compozitie, proprietati
PLASMA
• Sangele este alcatuit in
proportie de 55% din plasma
si 45% din elemente figurate
(hematii, leucocite si
trombocite)
• Plasma este un lichid galbui,
transparent, o solutie
complexa formata din apa in
proportie de 91,5%,
aproximativ 7% proteine si
1,5% alte substante dizolvate
sau suspendate.

COMPOZITIA PLASMEI
• APA 92%

• Proteine Total 6-9 g/100 ml
– Albumine 60%
– Globuline 36%
– Fibrinogen 4%
– Enzime cu valoare diagnostica valori foarte mici
• Glucoza (dextrose) 65-110 mg/100 ml
• Aminoacizi 33-51 mg/100 ml
• Acid lactic 6-16 mg/100 ml

Proteine (6.5-8.5 g %)

Albumine 50-60% (≈ 4.5g%)

Cele mai raspandite proteine in plasma.
Sintetizate la nivelul hepatocitelor
Joaca un rol cheie in reglarea volemiei prin mentinerea presiunii oncotice in
compartimentul intravascular.
Greutate moleculara, 68000 Da
Joaca rol de transportori pentru- billirubina
- acizi grasi liberi,
- hormoni
- calciu si unele medicamente.
Scaderea concentratiei albuminelor se produce in afectare hepatica, renala,
arsuri, malnutritie, boli genetice, etc.
Cresterea concentratiei albuminelor se produce de cele mai multe ori prin
deshidratare .
PLASMA - COMPOZITIE
Globuline 38%
Concentratie plasmatica ≈2.7g%)
Proteine cu greutate molecularamai mare decat albuminele si solubilitate
mai mica in apa.
Includ:
Alpha globulinele (α₁ 2-5%, α₂ 5-10%)
-control eaza si inhiba activitatea unor enzime din sange.
-Malignitatea si inflamatia acuta le creste concentratia plasmatica
-Un nivel plasmatic redus indica afectare hepatica.
Beta globulinele ( 10-15%) include printre altele:
Plasminogenul,care activat la plasmina este implicat in liza
cheagurilor de fibrina.
Angiostatina cu rol in inhibarea formarii noilor vase de sange
(implicata in terapia antitumorala)
Sex hormone binding globulin cu rol in transportul sanguin al
hormonilor sexuali.
Gamma globulinele (12-20%)
-functioneaza ca anticorpi cu rol major in procesele imune.

PLASMA - compozitie
Fibrinogen

- Concentratie plasmatica = 200-400 mg/dl
- poate fi convertit in fibrina sub actiunea trombinei fiind
implicat in coagularea sangelui.
- Nivele cronic scazute ale concentratiei sale sunt determinate
de scaderea productiei la nivel hepatic fie de cauza genetica
fie dobandita cum se intampla in ultimele stadii ale afectarii
hepatice.

Alte proteine: proteina C reactiva este un marker al
inflamatiei acute si un predictor precoce al bolilor de inima.
PLASMA - COMPOZITIE


Asigura parte a presiunii osmotice determinand presiunea
oncotica –participa la echilibrul hidroelectrolitic.
Contribuie la vascozitatea plasmei.
Transporta substante: fier (transferina), Ca²⁺ ,Cu²⁺
(ceruloplasmina) lipide and vitamine liposolubile
(lipoproteine), billirubina indirecta, hormoni (tiroxina,
triiodotironina, cortisol)
Formeaza o rezerva proteica pentru organism.
 intervin in coagulare si fibrinoliza
Participa in raspunsul inflamator
Participa in protectia contra infectiilor.
Alcatuiesc sisteme tampon participand la echilibrul
acidobazic.
Reduc activitatea proteolitica in sange (alfa1 antitripsina).


PROTEINE PLASMATICE - FUNCTII
Substante neproteice dizolvate in plasma:

Electroliti:
Concentratie plasmatica: = 310 mEq/l
Na+, K+, Ca++, Mg++, Cl-, HCO3-, H2PO4-, S
Substante nutritive: glucosa (65-110 mg/dl), lipide (700 mg/dl),
polipeptide, aminoacizi
Gaze(oxigen, dioxid de carbon)
.
Vitamine.
Produsi de metabolism: urea ,creatinina, acid uric.

PLASMA - COMPOZITIE
PLASMA - COMPOZITIE
• Total lipid 450-850 mg/100 ml
• Cholesterol 120-220 mg/100 ml
• Fatty acids 190-420 mg/100 ml
• High-density lipoprotein (HDL) 30-80 mg/100 ml
• Low-density lipoprotein (LDL) 62-185 mg/100 ml
• Neutral Fats (triglycerides) 40-150 mg/100 ml
• Phospholipids 6-12 mg/100 ml

PLASMA - COMPOZITIE
• Iron 50-150 µg/100 ml

• Vitamins (A, B, C, D, E, K) Trace amount

• Electrolytes
– Sodium 135-145 mEq/L
– Potassium 3.5-5.0 mEq/L
– Magnesium 1.3-2.1 mEq/L
– Calcium 9.2-10.4 mEq/L
– Chloride 90-106 mEq/L
– Bicarbonate 23.1-26.7 mEq/L
– Phosphate 1.4-2.7 mEq/L
– Sulfate 0.6-1.2 mEq/L

PLASMA - COMPOZITIE
• Nitrogenous Wastes
• Amoniac 0.02-0.09 mg/100 ml
• Uree 8-25 mg/100 ml
• Creatina 0.2-0.8 mg/100 ml
• Creatinina 0.6-1.5 mg/100 ml
• Acid uric 1.5-8.0 mg/100 ml
• Bilirubina 0-1.0 mg/100 ml

• Gaze respiratorii (O2, CO2, and N2)

plasma
serum
clotting proteins
(fibrin)
Elemente figurate sanguine
Eritrocitele
HEMATOPOIEZA
Definiţie
• = procesul de formare al elementelor figurate
ale sângelui:
• proliferarea
• diferenţierea
• trecerea în circulaţie

• - cuprinde:
• eritropoieza = formarea eritrocitelor
• leucopoieza = formarea leucocitelor
• trombocitopoieza = formarea trombocitelor

HEMATOPOIEZA
Sediu
• Măduva roşie hematogenă
- celule stem hematopoietice (30-70%):
- stromă reticulo-vasculară (celule stromale,
- ţesut adipos, fibrocite, ţesut conjunctiv
extracelular, sinusoide vasculare).

• Celulele hematopoietice - 3 mari grupe:
1. Celule stem pluripotente
2. Celule progenitoare hematopoietice
3. Celule ale liniilor sanguine

HEMATOPOIEZA
Celule hematopoietice
1. Celule stem pluripotente (CSP)
= celule de origine ale tuturor liniilor sanguine
- au capacitate de autoregenerare şi diferenţiere

2. Celule progenitoare hematopoietice
- iau naştere din CSP
- au capacitate - limitată de autogenerare
- mai restânsă de diferenţiere
- celule progenitoare mieloide: Eritrocite
Leucocite (N, Eo, B, Mo)
Trombocite
- celule progenitoare limfoide: Limfocite B şi T

3. Celule ale seriilor sanguine
- în diverse stadii de maturaţie

HEMATOPOIEZA
FIZIOLOGIA SERIEI
ERITROCITARE

ERITRON
• = totalitatea elementelor masei eritrocitare (CSP ÷
eritrocit îmbătrânit, care este eliminat din circulaţie).
• = 99% din masa elementelor figurate (1% = L, T).

• - constituit din 3 mari compartimente:
• 1. Compartimentul de generare
• = elementele imature de la nivelul MRH
• (CSP, proeritroblaşti, eritroblaşti, reticulocite)
• ÷ 5 – 7 zile
• 2. Compartimentul circulant
• = elementele din torentul sanguin: E mature şi un nr. + de
reticulocite (5-15‰)(îşi exercită funcţiile)
• ÷100-120 zile
• 3. Compartimentul de distrugere
• = eritrocitele îmbătrânite şi modificate morfofuncţional
• - în splină, în ficat şi MRH.
ERITROPOIEZA
1. înainte de naştere

LOCALIZARE Eritrocite, Hb
embrion de câteva săptămâni: în celulele
sacului vitelin

în lunile II-III de viaţă fetală: diferenţiere în
cordoanele Wolf şi Pander ¬ primele insule de
ţesut sanguin

în lunile III-VI de viaţă fetală: ficatul şi splina
devin organe hematopoietice

în lunile VI-IX: dezvoltarea măduvei osoase,
prezentă în toate oasele (în luna IX dispare
hematopoieza hepato-splenică).

E primitive

E nucleate,
Hb embrionară


E nucleate,
Hb fetală


E anucleate
Hb fetală

ERITROPOIEZA
2. după naştere

 imediat postnatal: măduva hematogenă în toate
oasele

 treptat, măduva hematogenă se restrânge:
- până la 18 ani: în epifizele proximale humerus, femur
şi tibie, oase scurte şi plate.
la adult: în oasele scurte şi plate (coxale, stern, corpurile
vertebrelor, oasele late ale craniului). În celelalte
oase: măduvă galbenă nehematogenă
(ţesut adipos).



ERITROPOIEZA
Etapele eritropoiezei
1. multiplicare şi maturarea precursorilor
eritrocitari
(BFU-E, CFU-E, proeritroblast,
eritroblaşti)

2. expulzia nucleului
(eritroblast oxifil ÷ reticulocit)

3. eritrodiabaza
(trecerea din măduvă în circulaţie).
ERITROPOIEZA
Etape

Tipuri celulare de
evoluţie

Caracteristici
generale

Aspecte
morfo-
funcţionale

1. CSP
(celula stem
pluripotentă)

2. BFU-E
(Burst Forming
Unit-E; celule formatoare
de colonii eritroide "de
tip exploziv")

3. CFU-E
(Colony Forming Unit-E;
celula formatoare de
colonii eritroide)

- au receptori pt.
eritropoietină
- au capacitate | de
proliferare şi
diferenţiere

celule nucleate

ERITROPOIEZA
Etape

Tipuri celulare de
evoluţie

Caracteristici
generale

Aspecte morfo-
funcţionale

4. Proeritroblast
= celula cap de serie
a seriei roşii
5. Eritroblast
bazofil
6. Eritroblast
policromatofil

7. Eritroblast
oxifil (normoblast)



- au receptori pentru
eritropoietină
- au capacitate de
proliferare şi
diferenţiere
-sintetizează Hb şi
enzime

- capacitate + de
proliferare
- sinteză + de Hb şi
enzime
- evoluează spre
reticulocit

celulă nucleată







celulă cu nucleu mic
ERITROPOIEZA
Etape
Tipuri celulare
de evoluţie

Caracteristici generale Aspecte
morfo-
funcţional
e
8. Reticulocit


- nu are capacitate de proliferare
- trece în sânge = eritrodiabază după 1-2
zile
- în sânge (5-15‰) se maturează în
splină, care extrage resturile de
mitocondrii şi ribozomi
- sintetizează Hb şi enzime până la
pierderea ribozomilor şi mitocondriilor
celulă
anucleată
cu resturi de
ribozomi şi
mitocondrii

9. Eritrocit
matur
- nu are capacitate de proliferare
- nu sintetizează Hb, enzime
- durată de viaţă = 100-120 zile

celulă
anucleată,
fără
ribozomi,
fără
mitocondrii
ERITROPOIEZA
Maturarea eritrocitelor-caracteristici

 reducerea dimensiunii
 creşterea volumului citoplasmatic + reducerea
bazofiliei citoplasmei,
reducerea dimensiunii nucleului ÷ expulzia lui.
Durata de evoluţie CSP - reticulocit = 5 - 7 zile.
Producţia eritrocite/zi = Distrugere eritrocite/zi
= 25 ml
= 50 ml sânge.



ERITROPOIEZA
Substanţe necesare eritropoiezei
Proteine
b. Minerale: fier, cupru, cobalt, zinc
c. Vitamine: B12, acid folic, B6, C

Substanţe necesare eritropoiezei
MINERALE- Fierul

• Fierul din organism = 4 g ÷ 3 compartimente:

• 1. Compartimentul sanguin (65%):
• - în eritrocite, sub formă de Hb
- în plasmă (legat de transferină; = 60-150 microg/dl)

• 2. Compartiment de depozit (30%)
• - în splină, ficat, măduvă hematogenă - 2 forme:
- feritina, compus hidrosolubil, eliberează uşor Fe
3+
;
- hemosiderina = feritină parţial degradată; conţine fier
greu mobilizabil.

• 3. Compartimentul tisular (5%)
• - în muşchi, sub formă de mioglobină (4%)
• - în structura enzime (citocromi, peroxidaze etc.)(1%)

• Necesarul de fier
• = 1 mg/zi, asigurat de aportul alimetar uzual;
- necesar | în stări fiziologice (sarcină, cicluri
menstruale ||)

• Aportul de fier
- dietă normală = 10 mg/zi (se abs. 5 - 10%)
- fierul rezultat din hemoliza normală.

• Pierderile fier
• (prin păr, piele, urină, scaun) = 1 mg/zi
Substanţe necesare eritropoiezei
MINERALE- Fierul

Metabolismul şi transportul fierului în plasmă

Fe3+ fixat de transferină
(GP cu origine hepatică) ¬
transportat la nivelul MH ¬
depozitat
Metabolismul, transportul si
depozitarea fierului
Metabolismul, transportul si
depozitarea fierului
Reglarea aportului de fier
Substanţe necesare eritropoiezei
MINERALE- Fierul
• Utilizare
 Majoritatea celulelor, inclusiv precursorii
eritrocitari din MH (normoblaştii) au
receptori pentru transferină.
 Depozite de fier din organism = ficat, splină
şi MH (cel. SRE)

• Carenţa de fier
• ¬ anemie feriprivă microcitară hipocromă
• (E, Ht, Hb, DEM, VEM, IC +)
Substanţe necesare eritropoiezei- alte
minerale
Minerale

Roluri

Cupru

- intră în structura sistemelor enzimatice care
asigură fixarea fierului în hemoglobină ¬ rol în
sinteza Hb.
- carenţa de cupru ¬ anemie hipocromă.

Cobalt

intră în structura vitaminei B12, care este absolut
necesară eritropoiezei
Zinc intră în compoziţie sistemelor enzimatice
necesare eritropoiezei

Substanţe necesare eritropoiezei
Vitamina B12

• = vitamină hidrosolubilă sintetizată exclusiv de
microorganisme
- Principala sursă: alimentele de origine animală.

• Necesar = 2-5 µg/zi
• Aport – exclusiv alimentar
• (dietă normală=5-30 µg/zi - se abs. 1-5 µg/zi).

• Absorbţia
• - condiţionată de prezenţa factorului intrinsec al
lui Castle (FI) = glicoproteină sintetizată de
celulele parietale gastrice

Substanţe necesare eritropoiezei
Vitamina B12
• STOMAC:
fixare vitamina B12 de FI ¬ complex
• INTESTIN (ileon terminal):
Complexul vit. B12 - FI se fixează pe
receptori specifici ¬ absorbţie
- FI este reciclat
- Vitamina B12 se leagă de
transcobalamina II ¬
trece în circulaţie ¬
transport în MH şi ficat

Concentraţia serică normală
= 200-900 pg/ml.
Substanţe necesare eritropoiezei
Vitamina B12
• Roluri în reglarea eritropoiezei:
• · induce sinteza de ARN şi ADN
• · activează formarea, creşterea şi maturarea E
• · participă la transformarea acidului folic în acid
tetrahidrofolic = forma activă a acidului folic.

• Deficitul de vitamina B12 – în:
- gastrite atrofice, rezecţie gastrică (prin deficit de FI)
- afecţiuni ale ileonului terminal (cu reducerea
absorbţiei)
- parazitoze (captare B12 de către parazit).

• ¬ anemie macrocitară hipercromă (pernicioasă sau
Biermer) (E, Ht, Hb +, DEM, VEM şi IC|).



Macrocitoză
Hipercromie
+
Anemie
pernicioasă
(prin deficit de
vit. B12)
Microcitoză
Hipocromie
+
Anemie
feriprivă
(deficit de Fe)
Eritrocite normale
Substanţe necesare eritropoiezei
• ACID FOLIC (necesar 100 MICROG/ZI)
• Forma activă: acid tetrahidrofolic (FH
4
)
• Roluri în:
• - sinteza purinelor şi pirimidinelor necesare
formării ADN, ARN
• - stimularea proliferării, diferenţierii şi maturării
E.

• VITAMINA B6 (necesar 3-5 mg/zi)
• Roluri: - indispensabilă pentru sinteza Hb
• - favorizează absorbţia intestinală a
vitaminei B12.



Substanţe necesare eritropoiezei
• Vitamina E (tocoferol)(20 mg/zi)
• Roluri:
• - factor antioxidant (ex. previne oxidarea vitaminei C)
• - menţine fierul în forma Fe2+ ¬ favorizează abs.
intestinală.

• Vitamina C (acidul ascorbic)(50-75 mg/zi)
• Roluri:
• - reduce Fe3+ în Fe2 ¬ favorizează abs. intestinală
• - transformarea acidului folic în acid tetrahidrofolic
(FH4)
• - agent reducător al methemoglobinei

VITAMINE ŞI MINERALE
NECESARE ERITROPOIEZEI

Vitamina

Rol

Consecinţele carenţei

Vitamina B
12

Sinteză ADN

Anemie macrocitară

Acid folic

Sinteză ADN şi ARN

Anemie macrocitară

Vitamina C
(acid ascorbic)
Metabolism Fe

Anemie

Vitamina E
(tocoferol)

Acţiune antioxidantă

Fragilitate membranară

Fier

Sinteza Hb

Anemie microcitară
Reglarea eritropoiezei
Eritropoietina

• 1. Eritropoietina:
• = GP sintetizată de rinichi (90%)
- producţia depinde de concentraţia tisulară a O
2:

• ÷ hipoxia - ef. stimulator
• ÷ hiperoxia – ef. inhibitor
• - senzorul pentru O
2
= proteină hem renală cu două forme:
• - formă activă (dioxi), în caz de hipoxie ¬ |
eritropoietina
• - formă inactivă (oxi), în caz de hiperoxie ¬ +
eritropoietina

• Efecte: creşte masa eritrocitelor circulante prin:
• - stimularea proliferării CFU
E

• - stimularea diferenţierii precursorilor eritrocitari şi
scurtarea timpului de maturare
• - favorizarea încărcării cu Hb reticulocitelor ¬ E mature
• - activarea eritrodiabazei

Reglarea eritropoiezei
Eritropoietina

• Mecanism: legare de receptor membranar de tip
tirozinkinazic
• localizat pe membrana precursorilor eritrocitari.

• Factori care influenţează sinteza de eritropoietină:
• capacitatea de transport a O
2
la ţesuturi:
• Ex. transport oxigen + (ex. anemie, + irigaţiei tisulare,
+ volumului sanguin) ¬ eritropoieza | prin mecanism de
feedback
• hormoni:
• · cu efect inhibitor: estrogenii
• · cu efect stimulator: androgenii,
catecolaminele,
glucocorticoizii,
hormonul de creştere (STH),
hormonii tiroidieni

Reglarea eritropoiezei
Alţi factori

Factorul celulei stem (SCF)
= citokină care stimulează CSP şi induce diferenţierea,
proliferarea şi maturarea precursorilor eritrocitari.

- Factorul de stimulare a coloniilor de granulocite şi
macrofage (GM-CSF)
= citokină care stimulează CSP şi induce diferenţierea,
proliferarea şi maturarea de granulocite şi macrofage,
dar şi a precursorilor eritrocitari.

- Interleukina-3 (IL-3)
- stimulează CSP, inducând diferenţierea, proliferarea şi
maturarea precursorilor eritrocitari.
CINETICA
ERITROCITELOR

1. Formarea eritrocitelor (eritropoieza)

2. Perioada de eritrocit circulant funcţional
= 100-120 zile, perioadă în care sunt îşi realizează funcţiile şi
sunt supuse la numeroase solicitări funcţionale:
 străbat zilnic 1-1,5 km
 îşi modifică forma la trecerea prin capilare (fusiforme) şi se
deplasează în fişicuri
 stagnează în vasele sanguine sinuoase (ex. circ. splenică)
 transportă gazele respiratorii O
2
şi CO
2

 participă la menţinerea constantă a pH-ului sanguin (prin
sistemul tampon al hemoglobinaţilor)
 sunt influenţate de factori extraeritrocitari (pH, substanţe
toxice), care le pot modifica morfo-funcţional (ex.
acidoza/alcaloza determină |/+ volumului eritrocitar).

CINETICA
ERITROCITELOR
3. Distrugerea eritrocitelor (hemoliza fiziologică)

• Solicitările mecanice şi chimice
¬ epuizare energetică şi enzimatică a E
¬ E senescent, rigid, lipsit de plasticitate
• ¬ E este îndepărtat din circulaţie, prin
eritrofagocitoză.

• Normal, sediile principale ale hemolizei sunt:
• Splina - cu caracteristici funcţionale care
accentuează sechestrarea eritrocitelor (sinusoide
mai înguste decât în alte zone).
• Ficatul (debitul sanguin - de 6 ori mai | decât la
nivelul splinei).

Imbatranirea eritrocitelor
Eritrocitele imbatranite prezinta:
1. Alterarea compozitieie si permeabilitatii membranare
(↙H₂O,K⁺,Ca²⁺, esteri fosforici , grupari sulfhidril, ↗Na⁺,↗
vascozitaii citoplasmatice)
2. Metabolism celular alterat
(↙glicoliszei ↙ATP, ↙2,3 DPG, ↙lipide, ↙ acizi grasi liberi,
↙activitatii enzimatice – hexokinaza, aldolaza, piruvatkinaza
G-6-Pdehidrogenase, methHbreductase)
3. ↗* methHb +

Hemoliza = ruperea eritrocitelor cu eliberarea
hemoglobinei in lichidul inconjurator (plasma, in
vivo).
- Extravasculara (90%) cand hematiile sunt
fagocitate de macrofages in splina, ficat si maduva
osoasa
-Intravasculara (10%) rezulta cand ruperea
hematiilor se produce in circulatie.
-
Hemoliza
Hemoliza extravasculara
• In interiorul macrofagelor, hemoglobina este desfacuta in
globina. Lanturile de globina sunt desfacute pana la AA
constituenti ce vor fi folositi la noi sinteze proteice
• Inelul porfirinic al hemului este oxidat sub actiunea
hemoxigenazei micr4ozomale rezultand biliverdina si
eliberarea (Fe3+).
• Fierul poate fi transportat in plasma prin canale ionice. In
plasma se leaga de apotransferina formand transferina sau
poate fi depozitat in celule sub forma de feritina (leget de
apoferitina)
• Biliverdina este redusa sub actiunea biliverdin reductaszei la
bilirubina neconjugata, insolubila in apa care trece in plasma
unde prin legarea de albumine devine solubila si este
trnsportata astfel la hepatocite.
Hemoliza extravasculara
• Ruperea membranei eritrocitare in interiorul vaselor de sange
determina eliberarea hemoglobinei in plasma.
• hemoglobina (un tetramer) se desface in dimeri de
hemoglobina in plasma.
• Dimeriii liberi de hemoglobina se leaga de haptoglobina (o α-
2 globulina produsa In ficat).
• Haptoglobina se satureaza imediat la o concentratie de
hemoglobina de 150 mg/dL)
• Dimeri de hemoglobina aflati in exces in plasma sunt filtrati la
nivelul glomerulului renal producand hemoglobinuria


Hemoliza intravasculara


Hemoliza Intravasculara
• Dimerii de hemoglobina ramasi in circulatie sunt oxidati la
methemoglobina care disociaza in hem liber si lanturi de
globina .
• free hem- ul oxidat (met-heme) se leaga de hemopexina ( o
β-globulin, Hpx)
• Complexele de met-heme si hemopexina (met-heme/Hpx)
sunt preluat e pe un receptor de pe membrana hepatocitelor
si a macrofagelor din splina, ficat si maduva hematogena.
• Complexele hemoglobin/haptoglobina sunt preluate de
hepatocite si macrofage intr-o masura mai mica .
Hemoliza intravasculara
In macrofage:
• Hemoglobina disociaza in hem si globina .
• globinele sunt desfacute in AA, reutilizabili pentru noi sinteze
proteice .
• hemul este oxidat de hemoxigenaza si formeaza biliverdina si
fier .
• Fierul e transferat pe apoferitina din plasma sau depozitat in
celule ca feritina .
• biliverdina e degradata la bilirubina neconjugata sub actiunea
biliverdin reductazei.
Hemoliza intravasculara
• Bilirubina neconjugata este eliberata in plasma unde se leaga
de albumine devenind sulubila in apa de unde va fi preluata
de hepatocite prin intermediul unui receptor de haptoglobina
.
• In cazul hemolizei intravasculare cresterea conncentratiei
bilirubinei se face pe seama bilirubinei neconjugate, indirecte.
• Este neobisnuit ca hemoliza intravasculara sa se produca
singura de obicei fiind acompaniata de cea extravasculara
• Consumul de haptoglobina in timpul hemolizei intravasculaare
determina scaderea concentratiei serice a acestei proteine
fiind marker al anemiei hemolitice prin hemoliza
intravasculara.
Catabolismul hemoglobinei
La adult: degradare Hb = 6-7 g/zi ¬
 Globina - reutilizată ca sursă de AA în proc. Metabolice
 Hemul - degradat ¬ Fe + biliverdina

1. Reducerea biliverdinei ¬ B indirectă/neconjugată (BI) -
transportată în sânge legată de albumine
2. BI este conjugată la nivel HEPATIC cu acid glicuronic
¬ B directă/conjugată (BD)
3. BD este eliminată prin bilă în căile biliare
4. INTESTIN GROS: sub acţ. enzimelor reducătoare
ale florei microbiene: BD ¬ urobilinogen(Ubg)
5. Majoritatea Ubg este oxidat ¬ stercobilinogen şi
stercobilină ¬ se elimină prin materiile fecale.
6. O fracţiune + din Ubg se abs.la nivel intestinal ¬ v. portă -
ficat ¬ reexcretat în bilă (ciclul entero-hepatic).
7. O cant. + de Ubg din sânge este excretat de rinichi ca
urobilină (~1%).
Normal: Bilirubina (directă şi indirectă) = 0,4 -1mg%.
Patologic: hiperbilirubinemie ¬ colorare în galben tegumente şi mucoase; în:
• hemoliză excesivă (icter hemolitic)
• obstacol în calea scurgerii bilei în intestin (de obicei calculi în căile biliare)(icter mecanic)
• hepatocitoliză (icter hepatic).
Intravascular hemolysis
Eritrocite-caracteristici morfo-
funcţionale

1. Numărul de eritrocite
= 4–5,5 mil/mm
3

- bărbaţi = 4,9 ± 0,7 mil/mm
3
;
- femei = 4,3 ± 0,6 mil/mm
3
.
2. Forma eritrocitului
- disc biconcav, cu marginile rotunjite
- asigură suprafaţa mare la volum +
3. Dimensiunile eritrocitelor
- DEM = 6,8 – 7,7µm;
- GEM = 1,7 – 2,5 (2) µm;
(în centru - cu 1 µm < decât periferic)
4. Culoarea eritrocitelor
- dată de Hb eritrocitară
- eritrocitul normal colorat = normocrom.
VARIAŢII

De număr

+ numărului de eritrocite = anemie
| numărului de eritrocite = poliglobulie

De formă
ovale = ovalocite
cu forme negeometrice, bizare = poikilocite
eritrocite sferice = sferocite
în seceră = drepanocite
cu excrescenţe = acantocite

De dimensiuni

u + = microcite
u | >9µm (10-12) = macrocite (megalocite)
u | şi grosime + = platicite

De culoare

palide, slab colorate = hipocrome
intens colorate = hipercrome
E normo-, hipo-, hipercrome = anizocromie

Sferocitoza ereditara
3. Proprietatile eritrocitelor


1. Plasticitate = proprietatea E mature de a -şi modifica forma
la trecerea prin capilare cu diametru < diametrul
eritrocitar.

2. Plachetarea = prop. E de a se deplasa în fişicuri la nivelul
capilarelor.

3. Rezistenţa globulară = rezistenţa E la solicitări mecanice,
chimice, biol.
- Uzual: RG în soluţii cu hipotonicitate progresiv crescândă.
- Normal:
RG min. (hemoliză incipientă) = 0,40-0,44 g% NaCl,
RG max. (hemoliză totală) = 0,32- 0,28 g% NaCl.

Plasticitatea E

DHAG e-
m#328
Plachetarea E

Rezistenta globulara
Rezistenta globulara

Normale
Fragile
h
t
t
p
:
/
/
h
s
c
.
v
i
r
g
i
n
i
a
.
e
d
u
/
m
e
d
i
c
i
n
e
/
c
l
i
n
i
c
a
l
/
p
a
t
h
o
l
o
g
y
/
e
d
u
c
/
i
n
n
e
s
/
t
e
x
t
/
r
c
d
/
m
e
m
b
r
a
n
e
.
h
t
m
l

3. Proprietatile eritrocitelor
4. Sedimentarea = proprietatea E lăsate în repaus
de a sedimenta în virtutea gravitaţiei (recoltare
pe anticoagulant)
- Normal:
VSH = 1-10 mm/h la femei;
2-13 mm/h la bărbaţi
0,5 - 1 mm/h la nou-născut.

5. Scintilaţia = proprietatea E de a reflecta
razele de lumină

4. Structura eritrocitelor

Membrana eritrocitară - particularităţi:
- cu Ag de suprafaţă şi receptori membranari
- strat mijlociu lipidic foarte mobil ¬ asigură plasticitatea
- strat intern - asigură rezistenţa, forma E

Compoziţie:
 60% apă
 33-35% Hb
 5-7% alte substanţe:
– 2% enzime (cu rol în ciclul glicolitic, şuntul
pentozo-fosfaţilor, enzime de apărare împotriva acţiunilor oxidative)
– pompe ionice (pompa Na
+
-K
+
, pompa de Ca
+
)
– schimbător Cl
-
/HCO
3
-


Fiziologia hemoglobinei

Hemoglobina = element esenţial pentru realizarea funcţiei
respiratorii a E
= 95% din proteinele solubile ale eritrocitului
- Sinteză: în cel. tinere nucleate ale seriei roşii din MRH: eritroblast
bazofil, policromatofil şi oxifil - + în reticulocit.
A. Structura Hb
= cromoproteină porfirinică care conţine fier – din:
4 molecule de hem (cu 1 atom de Fe
2+
- leagă O
2
, CO
2
)
4 catene polipeptidice (globine).
Hemul = partea fiziologic activă
= fero-protoporfirină IX: atomul de Fe ÷ în centrul inelului
Porfirinic; - fierul heminic = Fe
2+

Globina
= tetramer din 4 lanţuri pp., două câte două identice.
- fiecare lanţ pp are ataşată o grupare hem la ext. moleculei

Fiziologia hemoglobinei
Hemoglobinele fiziologice

Hb embrionare
- sintetizate din săptămâna a 3-a de viaţă embrionară
- există 3 Hb embrionare (Hb Gower 1, 2 şi Hb Portland)
Hb fetală (HbF)
- înlocuieşte Hb embrionare ÷ din luna a 3-a de gestaţie
= principala Hb din cursul dezvoltării fetale (o2¸2)
- la naştere = 70-80% din totalul Hb, apoi sinteza + rapid
Hb de tip adult
- sinteza începe din perioada fetală, după naştere
înlocuiesc rapid HbF
- la adultul normal există: 97-98% HbA1 (o2|2)
2-3% HbA2 (o2o2)
sub 1% HbF (o2¸2)

SUBUNITATILE STRUCTURALE ALE
HEMOGLOBINELOR PRENATALE SI POSTNATALE



HEMOGLOBIN α-LIKE
SUBUNIT
β-LIKE
SUBUNIT
TIME OF
EXPRESSION
Gower 1 ζ ε Embryonic
Gower 2 α ε Embryonic
Portland ζ γ Embryonic
HbF (fetal)
α
γ Fetal
Hb A₂
α
δ Postnatal
Hb A (adult)
α
β Postnatal
HEMOGLOBIN ELE ADULTULUI
HEMOGLOBIN
TYPE
FRACTION OF TOTAL
HEMOGLOBIN
HbA ∼92%
HbA1a 0.75%
HbA1b 1.5%
HbA1c 3-6%
HbA2 2.5%
Total 100%
Hemoglobine patologice
- peste 150 variante de Hb patologice, rezultate
prin:
• substituirea unuia/mai multor AA din lanţurile
globinice
• lipsa unuia sau mai multor AA.

Anomaliile structurale ale moleculei de Hb ¬
modificarea proprietăţilor fizico-chimice şi
funcţionale ale Hb.
Ex. înlocuirea restului glutamil cu un rest vanil în
poziţia 6 a lanţului | din molecula de HbA1 ¬
hemoglobina S. Clinic: eritrocite în formă de
seceră şi predispoziţie la hemoliză (anemie
falciformă sau drepanocitoză).

Drepanocitoză

METABOLISMUL ERITROCITAR
Cantitatea de energie necesară E = foarte redusă şi rezultă din
metabolizarea glucozei
- glucoza = principalul substrat metabolic.
- nu are rezerve de glicogen ¬ depinde de glucoza din mediul ambiant.

În eritrocit, degradarea glucozei se realizează:
· 90-95% prin glicoliza anaeroba (Embden-Mayerhof)
· 5-10% prin şuntul pentozelor.
Calea Embden-Mayerhof (glicoliza
anerobă)

1. fosforilarea glucozei ¬
glucozo-6 fosfat (G-6 P)
2. transformarea G-6 P ÷
fructozo-6 P ÷
fructozo-1,6 diP
3. fructozo-1,6 difosfat
este clivat ¬ G-3 P +
DHAP
4. G-3 P este transformat
în 1,3-DPG ÷ piruvat
÷ lactat
÷ difuzează în afara E şi
sunt metabolizate în
ţesuturi.
Ciclul Rappaport-Luebering (sau ciclul
2,3-DPG).

- sub acţiunea 1,3-DPG-
mutazei: 1,3-DPG ÷2,3-
DPG (ireversibil)
- 2,3-DPG este hidrolizat de
2,3-DPG-fosfataza: 3-PG
÷ piruvat
÷ lactat
Rol: 2,3-DPG + afinitatea Hb
pentru O
2
¬ elib. | a O
2
la
ţesuturi
Şuntul pentozelor - etape

Importanţa şuntului
pentozelor
1. formarea NADPH (2
NADPH/pentru 1 mol
glucoză) utilizat de
sistemul methemoglobin-
reductazic
2. formare de pentozofosfat
care este antrenat în calea
glicolizei anaerobe,
contribuind la generarea
de ATP

1. conversia glucozei-6
fosfat în ribuloză-5
fosfat (cu formarea a 2
molecule de NADPH
2
)
2. clivarea ribulozei-5
fosfat în 3 foiceraldehidă
şi fructoză-6 fosfatsfogl
Calea Embden-Mayerhof (glicoliza
anerobă)
Importanţa căii glicolitice
1. formare 2 molecule de
ATP/1 mol de glucoză,
în două trepte:
(1) 1,3-DPG ÷ 3-PG;
(2) acid fosfoenol-
piruvic ÷ acid piruvic
2. formarea de NADH
(folosit de sist.
methemoglobin
reductazic)
3. formarea 2,3-DPG (care
favorizează cedarea O
2

la ţesuturi).

Fiziologia 2,3 DPG
• - se formează din metab. G - ciclul Rappaport-
Luebering

Rolul 2,3-DPG
- scade afinitatea pentru O
2
a Hb ¬ cedarea O
2
la
ţesuturi.
- mecanism: se fixeaza echimolecular pe lanţurile b
ale HbA (o
2
|
2
) ¬ modificări conformaţionale cu
eliberarea O
2
de pe HbO2.
- deplasează curba de disociere a HbO
2
la dreapta,
mărind eliberarea O
2
la nivel tisular.

Obs: La făt - E conţin Hb fetală (HbF, o
2
¸
2
) ¬ 2,3-DPG
nu influenţează eliberarea O
2
la ţesuturi

Variaţii ale producţiei intraeritrocitare de 2,3-DPG
Fiziologia 2,3 DPG
FaFactori stimulatori
ctori stimulatori
Factori inhibitori
Intensificarea glicolizei:
(alcaloză E, efort fizic,
hipoxie cr.,
hipertiroidism)
Reducerea glicolizei
(acidoză E)
Perturbarea c.Rapaport
Conservarea sg
Fiziologia sistemelor reducătoare
eritrocitare

- Oxidarea Hb ¬ trecerea Fe
2+
în Fe
3+
¬ formare MetHb
Normal: sub 2% MetHb
(deoarece este redusă pe cale enz.+ neenz.)
Patologic:
- |MetHb ¬ culoare brună a sângelui
- MetHb > 15%: cianoza (cul. albastră tegumente)
- în: intoxicaţia cu nitriţi, nitraţi,
adm. || medicam. oxidante (nitroglicerină)

Sistemele reducătoare eritrocitare sunt:
1. Sistemul methemoglobin reductazic
2. Glutationul redus
3. Albastrul de metilen
4. Vitamina C

Fiziologia sistemelor reducătoare
eritrocitare
1. Sistemul methemoglobin reductazic
a. Methemoglobin reductaza-NAD dependentă sau
diaforaza 1– rol major
- foloseşte NADH din glicoliza anaerobă pentru
reducerea Fe
3+
la Fe
2+

b. Methemoglobin reductaza-NADP dependentă sau
diaforaza 2 - rol sec.
- utilizează NADPH rezultat din şuntul pentozelor pentru
reducerea Fe
3+
la Fe
2+




NADH
2
NAD
MetHb (Fe
3+
) Hb (Fe
2+
)
NADPH
2
NADP
MetHb (Fe
3+
) Hb (Fe
2+
)
Fiziologia sistemelor reducătoare
eritrocitare
2. Glutationul redus
- se produce în E din glutamat+glicină+cisteină (cu
consum ATP)
- este regenerat de către glutation reductaza NADPH-dep.
- Formele oxidată (G-SS-G)/redusă (GSH) = sistem redox
(75%/ 25%)
Rol: protejează de oxigen SH-enzimele, membrana
eritrocitară, Hb (care conţine 6 grupări SH).

3. Alţi agenţi reducători ai MetHb:
- Albastrul de metilen
= agent reducător al MetHb (administrat iv)
- acţionează enzimatic prin activarea MetHb-reductazei
NADPH-dep.
· - Vitamina C
= agent reducător al MetHb (administrată iv. sau oral)
- reduce MetHb pe cale neenzimatică

Funcţiile eritrocitelor
1. Funcţia de transport a O
2
şi CO
2

La nivelul plămânilor
au loc
La nivelul ţesuturilor
au loc:
- fixarea O
2
pe hemoglobină
- eliberarea CO
2
din HbCO
2
- fixarea H
+

- eliberarea 2,3-DPG.
- eliberarea O
2
de pe HbO
2

- captarea de către Hb a
protonilor
- fixarea CO
2
¬ carbamaţi
- fixarea 2,3-DPG.
Funcţiile eritrocitelor
1. Funcţia de transport a O
2
şi CO
2

• . Transportul O
2
• - dizolvat fizic în plasmă (1%); proporţional cu
PO
2 .

• - combinat cu hemoglobina (99%).
• - Reacţia Hb cu O
2
: rapid, fiecare atom de
Fe
2+
al grupărilor hem
• poate fixa o moleculă de O
2
, fără modificarea
valenţei Fe
2+
¬ = oxigenare
• - Fixarea şi eliberarea O
2
de pe molecula de
Hb are loc succesiv, cu viteză progresiv
crescândă

Funcţiile eritrocitelor
1. Funcţia de transport a O
2
şi CO
2
Factorii care influenţează afinitatea Hb
pentru O2
Factori care cresc
afinitatea pentru O
2

Factori care diminuă
afinitatea pentru O
2

determina intensificarea fixării
O
2
¬
deplasarea spre stânga a curbei
de disociere a oxihemoglobinei.

favorizează eliberarea oxigenului
la nivelul ţesuturilor ¬
deplasarea spre dreapta a curbei
de disociere a oxihemoglobinei.

[H
+
](|pH),
+[CO
2
],
+[2,3 DPG],
+ temperaturii,
HbF

[H
+
] (+ pH),
|[CO
2
],
|[2,3 DPG],
| temperaturii,
HbA
Funcţiile eritrocitelor
1. Funcţia de transport a O
2
şi CO
2

FIZIOLOGIA INTERACTIEI O
2
-HEM
• Hemoglobina poate lega O
2
numai cand ionul de fier se afla in starea de Fe
2+
.
• Aceasta interactie trebuie sa fie pe deplin reversibila permitand in mod repetitiv
legarea si eliberarea O
2

• Pentru acest deziderat mediul asigurat prin prezenta globinei este esential
• Doar cand hemul este parte a Hb, interactia cu cei aprox. 20 AA face O
2
sa lege lax si
reversibil Fe
2+
.
- histidina joaca un rol esential pt. ca:
-se leaga de Fe
2+

- doneaza sarcinile negative care stabilizeaza complexul Fe
2+
-O
2
.
- transmite, restului de tetramer Hb informatia ca o molecula de O
2
s-a
legat de Fe
2+
.

Afinitatea pentru O₂ a Hb depinde de starea sa tensionata (T) sau relaxata (R) influentata
de pO₂:
- cand pO₂ este mare, toate moleculele de Hb sunt in stare relaxata R avand o mare
afinitate pentru O₂
- cand pO₂ este zero toate moleculele de Hb sunt in stare T avand afinitate joasa
pentru O₂
- la valori intermediare ale pO₂ exista un echilibru intre moleculele de Hb in stare T si
R .
MODIFICAREA CONFORMATIONALA A
HEMOGLOBINEI IN URMA LEGARII O₂
Cand cele patru grupari hem sunt
lipsite de O₂:
- fiecare Fe²⁺is ≈ 0.06 nm deasupra
planului inelului sau porfirinic.
- Inelul porfirinic este el insusi
distorsionat .
legatura Fe²⁺- histidine este sub
tensiune in deoxyHb, toate
componentele tetramerului fiind
strans interconectate (starea T )
Cand un O₂ se leaga de un Fe₂⁺ :
- Fe²⁺ tinde sa se deplaseze in jos in
planul inelului porfiirinic .
- Hb trece brusc in starea R si
afinitatea sa pentru O₂ este de
150 de ori mai mare decat in
starea T .
HEMOGLOBINA
• Oxihemoglobina
– -legata de oxigen
– - rosie

• Deoxihemoglobina
– - fara oxigen
– - rosu inchis.

• Carbaminohemoglobina

– 20% din dioxidul de carbon din
sange se leaga de globina parte
a hemoglobinei, formand
carbamino-hemoglobina.

Monoxidul de carbon se afla in competitie cu
oxigenul si are o afinitate ridicata pentru hem
impiedicand legarea oxigenului sau a dioxidului de
carbon.
Methemoglobina (metHb)
• Oxidarea fierului din molecula de hemoglobina cu
transformarea sa in Fe 3+ se poate produce spontan sau sub
influenta unor compusi cum sunt nitritii sau sulfon amidele,
• Consecinta acestei oxidari este transformarea hemoglobinei in
methemoglobina incapabila de a lega labil oxigenul
• In interiorul hematiilor methemoglobinreductaza utilizand
forma redusa a nicotinamide-adenine dinucleotid
phosphatului (NADPH) reduce methemoglobina inapoi la
hemoglobina astfel ca in conditii normale doar 1.5% din
totalul hemoglobinelor din sange exista in starea de
methemoglobina .
• In cazuri rare de deficit genetic al productiei acestei enzime
apare o crestere a procentului de methemoglobina pana la
25% sau mai mult din totalul hemoglobinelor. In aceasta
deficienta rezulta o scadere a capacitatii de transport al
oxigenului determinand hipoxie tisulara .
Funcţiile eritrocitelor
1. Funcţia de transport a O
2
şi CO
2

Transportul CO
2

1. Forma dizolvată fizic a CO
2
(5%)
= partea difuzibilă - determină sensul şi mărimea difuziunii,
fixarea sub formă de carbamat/bicarbonat

2. Forma combinată cu proteinele plasmatice şi hemoglobina
(4,5%).
CO
2
fixat de grupările aminice ale:
- proteinelor plasmatice ¬ carbamaţi
- Hb ¬ carbHb

3. CO
2
transportat sub formă de bicarbonat (90%)
- KHCO
3
intraeritrocitar si NaHCO
3
în plasmă.
În plasmă: o cantitate+ CO
2
se hidratează spontan ¬H
2
CO
3
÷
HCO
3
-
+ H
+


Funcţiile eritrocitelor
1. Funcţia de transport a O
2
şi CO
2

Controlul formării şi eliberării CO
2
de pe Hb ÷
gradul de oxigenare al Hb (efect Haldane): O
2
tinde
să elibereze CO
2
.
- la ţesuturi: elib. O
2
de pe Hb favorizează fixarea CO
2

- la plămâni: O
2
determină eliberarea CO
2
din HbCO
2

Curba de disociere-fixare a CO
2

- este influenţată de PCO
2
şi de saturaţia în O
2
a Hb.
- nu atinge platou; creşterea progresivă a PCO
2
¬ cantitatea de
CO
2
dizolvată în plasmă ¬ nu există pct. de saturaţie
- sângele arterial - curbă de fixare-disociere a CO
2
mai
deprimată faţă de cea a sângelui venos (explicaţie: eritrocitele
cu oxiHb| pot fixa mai putin CO
2
).
- La ţesuturi: fixarea CO
2
se face uşor datorită PO
2
+ şi a pH-ului
mai acid.
- La plămâni cedarea CO
2
este determinată de PO
2
| şi pH ceva
mai alcalin.
Funcţiile eritrocitelor
2. Rolul eritrocitelor în menţinerea EAB


Prin:
- sistemele tampon eritrocitare: HbK/HbH,
HbO
2
K/HbO
2
H, care asigură ¾ din capacitatea
tampon a sângelui
- fixarea CO
2
sub formă de HbCO
2
- creşterea capacităţii tampon a plasmei
(NaHCO
3
), ca urmare a fenomenului
Hamburger

ERiTROCiTE- alte functii


Contribuie la realizarea tonusului vascular:

– eliberand ATP determina relaxarea si dilatarea peretilor
vasculari promovand un flux sanguin normal (in urma stresului
de frecare indus ca urmare a vasoconstrictiei) .
- Eliberand S-nitrosothioli care au actiune vasodilatatoare
trimitand mai mult sange ariilor tisulare lipsite de oxigen (cand
moleculele lor de hemoglobina sunt deoxigenate
- Sintetizand oxid nitric pe cale enzimatica folosind ca substrat
L-arginina, la fel ca celulele endoteliale (cand sunt expuse unor
nivele fiziologice ale stresului de frecare.
- Producind hidrogen sulfurat cu rol de semnalizator ce
actioneaza in vederea relaxarii peretilor vasculari.


ERiTROCiTE- alte functii
Joaca rol inraspunsul imun :

Lizate de agenti patogeni ca bacteriile, elibereaza radicali liberi
care actioneaza asupra peretilor membranari, omorand
bacteriile

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->