Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sem II
Sem II
CUPRINS UNITATEA DE NVARE 1. Poezia n comunism.....................................................................................5 Poezia n diaspora.........................................................................................................................................5 Horia Stamatu (1912-1989)......................................................................................................................5 Stefan Baciu (1918-1993).........................................................................................................................6 Poezia prin ideologia concentraionar.........................................................................................................6 Geo Dumitrescu (1920)............................................................................................................................7 Nina Cassian (1924).................................................................................................................................7 Nicolae Labis. (1935-1956)......................................................................................................................8 Poeii de la revista "Steaua" (Cluj)...............................................................................................................8 A.E. Baconsky (1925-1977).....................................................................................................................8 Victor Felea. (1923-1993)........................................................................................................................9 Aurel Gurghianu (1924-1987)................................................................................................................10 Petre Stoica (1931).................................................................................................................................10 UNITATEA DE NVARE 2 : ncepnd cu deceniul 7.............................................................................11 Ion Caraion (1923-1986)............................................................................................................................11 Stefan Aug. Doinas (1922-2002)................................................................................................................12 Florin Mugur (1934-1991)..........................................................................................................................13 Nichita Stnescu (1933-1983)....................................................................................................................13 Cezar Baltag (1937-1997)...........................................................................................................................15 Ilie Constantin (1939).................................................................................................................................15 Ana Blandiana (1942).................................................................................................................................15 Gabriela Melinescu (1942).........................................................................................................................16 Marin Sorescu (1936-1996)........................................................................................................................16 Ioan Alexandru (1942-2000)......................................................................................................................18 UNITATEA DE NVARE 3. Neoavangarda poetic................................................................................18 Suprarealismul recuperat............................................................................................................................19 Gellu Naum (1915-2001)........................................................................................................................19 Virgil Teodorescu (1909-1988)..............................................................................................................20 Onirismul estetic (structural)......................................................................................................................20 Leonid Dimov (1926-1987)....................................................................................................................21 Virgil Mazilescu (1942-1984)................................................................................................................22 Vintil Ivnceanu (1940)........................................................................................................................22 Daniel Turcea (1945-1979).....................................................................................................................23 Emil Brumaru (1939)..............................................................................................................................23 Serban Foar (1942)..............................................................................................................................23 UNITATEA DE NVARE 4. ncepnd cu deceniul 8..............................................................................24 Mircea Ciobanu (1940-1996).....................................................................................................................24 Dan Laureniu (1937-1998)........................................................................................................................25 Ileana Mlncioiu (1940)............................................................................................................................25 Cezar Ivnescu (1941)................................................................................................................................25 Angela Marinescu (1941)...........................................................................................................................26 Mircea Ivnescu (1931)..............................................................................................................................26 Mircea Dinescu (1950)...............................................................................................................................27 Poei de la revista "Echinox" (Cluj)............................................................................................................28 Adrian Popescu (1947)...........................................................................................................................28 Ion Mircea (1947)...................................................................................................................................29 UNITATEA DE NVARE 5. ncepnd cu deceniul 9..............................................................................29 Petru Romosan (1957)................................................................................................................................29 Traian T. Cosovei (1954)............................................................................................................................30 Liviu Ioan Stoiciu (1950)............................................................................................................................30
Mircea Crtrescu (1956)...........................................................................................................................31 Magda Crneci (Magdalena Ghica) (1955)................................................................................................32 Matei Visniec (1956)..................................................................................................................................33 Ion Stratan (1955).......................................................................................................................................33 Florin Iaru (1954).......................................................................................................................................33 Mariana Marin (1956).................................................................................................................................34 Marta Petreu (1955)....................................................................................................................................34 Ion Muresan (1955)....................................................................................................................................35 UNITATEA DE NVARE 6. Dup 1989. Poezia eliberat. Desfsurarea (post)modern.......................35 Cristian Popescu (1959-1995)....................................................................................................................35 Ioan Es. Pop (1958)....................................................................................................................................36 Em. Galaicu-Pun (1964)...........................................................................................................................36 UNITATEA DE NVARE 7. PROZA IDEOLOGIC, REALIST-SOCIALIST (PROLETCULTIST)...................................................................................................................................37 REVENIREA LA PROZA ARTISTIC (I)..............................................................................................37 M. Sadoveanu.........................................................................................................................................37 Camil Petrescu........................................................................................................................................38 G. Clinescu............................................................................................................................................39 Zaharia Stancu (1902-1074)...................................................................................................................40 Petru Dumitriu (1924-2002)...................................................................................................................41 Marin Preda (1922-1980).......................................................................................................................42 Eugen Barbu (1924-1992)......................................................................................................................43 UNITATEA DE NVARE 8. PROZA IDEOLOGIC, REALIST-SOCIALIST (PROLETCULTIST)...................................................................................................................................44 REVENIREA LA PROZA ARTISTIC (II).............................................................................................44 Ion D. Srbu ...........................................................................................................................................44 Constantin oiu .....................................................................................................................................45 Fnus Neagu ..........................................................................................................................................46 Dumitru Radu Popescu (1935)...............................................................................................................46 Nicolae Breban (1934) PROZA PSIHOLOGIILOR ABISALE............................................................47 UNITATEA DE NVARE 9. PROZATORI ROMNI N EXILUL COMUNIST. ROMANUL ASAZIS POLITIC..................................................................................................................................................49 PROZATORI ROMNI N EXILUL COMUNIST..................................................................................49 Mircea Eliade..........................................................................................................................................49 Vintil Horia...........................................................................................................................................50 Paul Goma (1935)...................................................................................................................................51 Norman Manea ......................................................................................................................................52 Bujor Nedelcovici (1936).......................................................................................................................53 ROMANUL ASA-ZIS POLITIC...........................................................................................................53 Augustin Buzura (1938).........................................................................................................................53 Alexandru Ivasiuc (1933-1977)..............................................................................................................54 Paul Georgescu (1923-1989)..................................................................................................................54 UNITATEA DE NVARE 10. PROZA POETIC SI ESTET. PROZATORI NEOAVANGARDISTI. ........................................................................................................................................................................55 NCERCRI DE SINCRONIZARE CU PROZA EUROPEAN............................................................55 Ion Vinea................................................................................................................................................55 Stefan Bnulescu (1926-1998)...............................................................................................................56 A.E. Baconsky (1925-1977)...................................................................................................................56 Alice Botez (1914-1985)........................................................................................................................57 Romulus Guga (1939-1983)...................................................................................................................57 Ana Blandiana (1942).............................................................................................................................57 PROZATORI NEOAVANGARDISTI. Gellu Naum, Grigore Cugler......................................................58 Gellu Naum.............................................................................................................................................58 Grigore Cugler (1903-1972)...................................................................................................................58 NCERCRI DE SINCRONIZARE CU PROZA EUROPEAN. Sorin Titel, Mircea............................59 Sorin Titel (1934-1984)..........................................................................................................................59
Mircea Ciobanu (1940-1996).................................................................................................................60 Matei Clinescu .....................................................................................................................................60 UNITATEA DE NVARE 11. PROZA INOVATOARE, EXPERIMENTALIST...............................61 Proza onirismului estetic (structural)..........................................................................................................61 Dumitru epeneag (1937).......................................................................................................................61 Vintil Ivnceanu ...................................................................................................................................63 coala de la Trgoviste...............................................................................................................................64 Mircea Horia Simionescu (1928)............................................................................................................64 Radu Petrescu (1927-1982)....................................................................................................................65 Costache Olreanu (1929-2000).............................................................................................................65 UNITATEA DE NVARE 12. PROZA ANILOR 70..............................................................................66 PROZA REALISMULUI COTIDIAN SI ISTORIC..................................................................................66 Alexandru Papilian (1947)......................................................................................................................66 Dana Dumitriu (1943-1987)...................................................................................................................66 Gabriela Adamesteanu (1942)................................................................................................................67 Proza experimentalist a anilor 70. ..........................................................................................................67 Vasile Andru...........................................................................................................................................67 Marin Sorescu (1936-1996)....................................................................................................................67 Stefan Agopian (1947)............................................................................................................................67 PROZA ANILOR 80. TEXTUALISM, POSTMODERNISM.................................................................68 Gheorghe Iova (1950).............................................................................................................................68 Mircea Nedelciu .....................................................................................................................................68 Gheorghe Crciun (1950-2007)..............................................................................................................68 Petru Cimpoesu (1952)...........................................................................................................................69 Ioan Grosan (1954).................................................................................................................................69 Livius Ciocrlie (1935)...........................................................................................................................69 PROZA CONTEMPORAN. DUP 1990...............................................................................................70 Alexandru Ecovoiu (1943),....................................................................................................................70 Mihai Zamfir (1940)...............................................................................................................................70 Mircea Crtrescu ..................................................................................................................................70 Dan Stanca (1956)..................................................................................................................................71 Radu Aldulescu (1954)...........................................................................................................................72 NTREBRI DE VERIFICARE, EXEMPLE DE SUBIECTE DE EXAMEN ............................................72 BIBLIOGRAFIE.............................................................................................................................................72
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA Facultatea de Litere nvmnt la distan Prof. univ. dr. Marian Victor Buciu CURS LITERATURA ROMN, perioada postbelic. I. D., an III, sem. II Forna de examinare: examen Tematic general: Poezia n comunism. Poezia n diaspora. Poezia prin ideologia concentraionar. Poeii de la revista "Steaua" (Cluj): ncepnd cu deceniul 7. Neoavangarda poetic. Suprarealismul recuperat. Onirismul estetic (structural). Poei neosuprarealisti. ncepnd cu deceniul 8. Poei de la revista "Echinox" (Cluj). ncepnd cu deceniul 9. Dup 1989. Poezia eliberat. Desfsurarea (post)modern. PROZA. Realismul. Psihologismul. Proza eseistica. Proza onirismului estetic. Proza fantastica, mitica, poetica. Proza in anii 1980. Proza contemporana. TEATRUL. CRITICA, ISTORIA LITERARA, ESEUL.
CURS
LITERATURA ROMN, perioada postbelic UNITATEA DE NVARE 1. Poezia n comunism. Obiective:- nelegerea specificitii estetice si a contextelor de realizare; - promovarea unui sistem de valori literare autentice Tmp alocat: 2 ore
Poezia n diaspora n cele trei perioade ale exilului din deceniile comuniste, au prsit Romnia sute de scriitori, printre ei si civa poei remarcabili. Am inclus aici doi, din primul val al exilului. Horia Stamatu (1912-1989) Memnon, 1934, Moartea lui Pan, 1940, Twist, 1963, Recitativ, 1963, Dialoguri, 1964, Punta Europa, 1969, Kairos, 1974, Imperiul, 1981, Cartea Regilor si mprailor, 1984, Kairos, 1995. Horia Stamatu (1912-1989) a ales de la nceput si pentru totdeauna, n ar si n exil, o cale poetic insolit. Ea se situeaz ntre un mimetism creator si un experimentalism temperat. Stamatu a reusit o rapid apropiere fa de nnoirile expresive ale modernitii n curs. Dar voina de modernitate era la el grefat pe o natur conservatoare.
O insuficien formal, de aspect minimalist, nu i-a putut susine aspiraia spre lirismul obiectiv, colectiv, de tip tradiionalist, htonic. Iar atunci cnd s-a dedat unor desfsurri retorico-poetice de amplitudine mesianic, gnomismul substanial si expresiv a fost deservit de conceptualismul alegorizant. Unui fond tradiionalist, Stamatu i-a opus, n linia unei reconversii poetice originale, un limbaj modern, ermetizant, expresionist ori suprarealist. A conferit astfel un rafinament singular poeziei etnicului regional. Horia Stamatu e deplin convingtor n lirismul spiritualist si reflexiv. El e totodat considerat un precursor al poeilor naionalisti, ai "romnescului" extras din dacism ori chiar tracism. Acestia, I. Alexandru, Gh. Pitu, I. Gheorghe, rmn poei ai unui tradiionalism inevitabil politic. Stefan Baciu (1918-1993). Poemele poetului tnr, 1935, Poeme de dragoste, 1936, Micul dor, 1937, Drume n anotimpuri, 1939, Cuttorul de comori, 1939, Poemele poetului tnr, 1991, Poemele poetului singur, 1993, Sub Tmpa... din Honolulu, 1995. Stefan Baciu (1918-1993) a publicat poeme ale copilriei si adolescenei care au surprins prin sinceritate, spontaneitate si vigoare. Aceste poeme sunt niste proiecii n spaiu si timp, de o autentic sete de via si cunoastere. Dispoziia exotic, picaresc, i era poetului natural. Istoria intolerant a fost doar ocazia pentru a o urma. n exil, personalitatea sa s-a maturizat organic si convingtor. Impactul livresc, direct, universal, marcat de poliglotism si scriitura n cteva limbi portughez, spaniol, german si englez -, ori impactul cu poeii patriei pstrat n suflet, nau existat dect ca un catalizator sincretic si secret. Poezia sa se apropie de condiia unei noi sinteze a spiritului liric modernist. Devine o emanaie a unui destin si a unei biografii, deopotriv de supuse ispitelor si depeizrii. Tradiia etic si etnic nu l-a marcat niciodat. n schimb, tradiia literar, filtrat printr-o vie constiin estetic, s-a deschis si s-a ilustrat suficient de personal. Acest fapt devine explicabil doar prin modernismul su temperat si permisiv, orientat spre rigoare, senzorialitate, ideal, evaziune. Iar toate acestea apar grefate n visul romantic si suprarealist.
excese doar parial regretate. A ncercat o redresare onorabil, de pe la mijlocul deceniului 7. S-a travestit, astfel, dintr-un model nefast, ntr-unul recondiionat, n cadrele poeticului modernist interbelic, dar n acelasi mod acuzat conjunctural. Maria Banus ilustreaz cazul, care prea real si s-a prbusit n virtualitate, al marii poete, suportnd mutilarea unui talent puternic, tentativa de renastere, supravieuirea prin constiina adevratei poezii universale. Din aceasta a si tradus. Ea nssi, prin o parte din textele care s-au salvat, a fost tradus de nume mari si consonante, ca Guillevic, Guillen, Alberti.
Membr a diasporei romnesti, fosta poet a proletariatului din timpul Gulagului, dar si a unei senzualiti ardente, stins de o inteligen imaginativ cu mare capacitate de expresie, revine n Romnia, pe care o numeste acum, cu o inocen fr de cin, ara mea natal si mortal.
A. E. Baconsky (1925-1977) a fost, dup oscilaiile istoriei ori propriei persoane, conformist si nonconformist. Cu cderi ntr-o dizgraioas si strident obedien de factur proletar. Dar si cu nlri ndrznee de tip cosmopolit, strnind o anumit admiraie contextual. n 1945, el era atras de poezia avangardist. n prima parte a comunismului, a sprijinit realismul socialist. A.E. Baconsky a stiut s se plieze pe fiecare perioad, ntre oportunism si disiden. n anii proletcultismului, a elogiat literatura de partid. De altfel, a teoretizat-o si a practicat-o el nsusi. Primele cinci volume ale lui A. E. Baconsky aparin pseudopoeziei propagandistice. Scriitorul se elibera de servituile poetice ale ideologiei represive prin recursul la un clasicism revolut, ca autor de pasteluri, ori la un simbolism nu mai puin anacronic (Dincolo de iarn, 1957). A ntrziat si ntr-un prerafaelitism pictural si sentimental (Fiul risipitor, 1964). A traversat modernitatea ntemeiat mai nti pe o ambiguitate de rezonan afectiv (Fluxul memoriei, 1957), apoi, mai ales, pe ontologia vidului (Cadavre n vid, 1969, Corabia lui Sebastian, 1978). A devenit mefient cu poetica expresiei metaforice. A adaptat o poetic narativ, orientat spre real. Referenial si totodat intertextualist. A.E. Baconsky a deinut un rol semnificativ, de scriitor talentat si abil, inteligent si versatil, pentru o lung perioad literar, drastic controlat de cenzura politic. El cunostea poezia occidental, precum si unele teorii ale limbajului poetic. n Schi de fenomenologie poetic, din 1963, autorul opunea expresivitatea mimesisului si referenialitii, urma dubla referenialitate si distingea sensul metaforic de sensul ligvistic al cuvintelor. A eludat modernismul "tare", poezia textualist, conceput asadar ca text autonom, autoreferenial, instituit de Mallarm (Colocviu de poezie, n vol. Poei si poezie, 1963). A lrgit sau mai curnd a deplasat sfera poeticului, spre o poetic metonimic, antimetaforic.
! n 1961, n contextul unei prbusiri aproape totale a poeziei ori unei timide resuscitri,
el anuna, prematur, ceea ce avea s repete M. Crtrescu n poetica postmodernismului, "declinul metaforei". Sursa stilistico-retoric era aceeasi: poezia american, din care, alturi de cea european, n primul rnd italian, Baconsky a si tradus. Baconsky e considerat un iniiator, un reformator, o constiin teoretic si poetic evoluat.
10
Poezia lui P. Stoica e deopotriv livresc, avangardist, (auto)referenial, constructivist, integralist, expresionist, suprarealist, oniric, dar si prozaic (antipoetic), demetaforizant, metonimic, precis, lapidar, direct. Polimorfismul ei este surprinztor de convingtor asimilat, interiorizat, trit si elaborat scriptural, cu o elegant precizie (anti)retoric. Descoperim la P. Stoica o nelegere larg, tolerant, integrativ, a poeticului. Autorul e interesat de concret si pictural, de tot ce conine sau sugereaz realul proteic, de la cotidian la exotic. P. Stoica nu consider nimic mai esoteric dect concretul, n ipostaz duminical, diurn, feeric, ori stpnit de semnele extinciei. Realitatea ajunge pentru el unica transcenden posibil. Poetica sa este sintetizat si definitivat odat cu volumul Sufletul obiectelor, 1972. Poetica sa demetaforizant, metonimic, e adecvat materiei elementare peste care si aplic expresia simpl, deprins, mrturiseste el, de la civa maestri italieni. n Sufletul obiectelor exist satul bnean transformat, mutilat de tvlugul istoric comunist, asa cum la M. Sorescu, n seria de mai multe volume La Lilieci, e prezent satul oltenesc.
UNITATEA DE NVARE 2 : ncepnd cu deceniul 7 Obiective: - cultivarea aptitudinii de a integra lectura si interpretarea literaturii n ambientul artistic, cultural, social Tmp alocat: 2 ore
Istoria a permis noilor poei s ndrzneasc mai mult iar puterea comunist nu mai avea duritatea (ne)siguranei din deceniul 6 si nici apropierea impus contractual din deceniul 7. n deceniul 8, poeii devin uneori ntr-adevr nonconformisti si ajung s fie corectai sau pedepsii.
11
n exilul su scurt, de numai cinci ani, se fcuse cunoscut si apreciat de scriitori prestigiosi europeni, americani etc. (v. Hommage Ion Caraion, Ed. Press Centrales, Lausane, 1984).
12
dialogic, la tradiia autentic si exemplar. Nu doar poetic, dar si cultural sau civic.
13
crede c, ntr-adevr, poetul este doar cel care (inter)mediaz poeticul, configurat doar n urma lecturii a crei intenie devine esenial. Textul poetic devine impersonal, dar profund provocator si revelator pentru cititorul lipsit de capacitatea de a formula poezia care deja l locuieste. Tot ca P. Valry, are convingerea c ntre poet si cititor diferena ine doar de puterea de expresie si nu de inteligen. Cititorul simte, nelege, trieste n acelasi mod "starea poeziei", pus n text doar de poet. Poetul se ndeamn apoi, dup ndeprtatul exemplu al lui Mallarm, la a lsa libera iniiativ cuvintelor si a da un sens profund, superior, "cuvintelor tribului". n eseuri, N. Stnescu se refer la cunoasterea particular, de tip poetic, neleas ca la Blaga, drept potenare a misterului: "A cunoaste nu nseamn a elucida". Pentru el, poezia trebuie s exprime ceva adnc, real, unic. Poezia rmne n primul rnd adevr. Fantezia trebuie s fie strunit. Poezia devine pentru N. Stnescu destin existenial. Primele volume sunt marcate de o viziune calm, biologist si psihologizant, apropiat de simirile vrstei adolescenei, ipostaziat n rsfrngeri aurorale, ntr-o ordine a misterului firii umane si naturale. Tatoneaz un lirism filosofic, ca rsfrngere reversibil n oglind a filosofiei lirice, dar nu numai, pentru c poetul se las atras si de categorii si concepte ale gndirii. Limbajul filosofiei marcheaz cu deosebire volumul 11 Elegii, din 1966. Era aici o regsire a poeziei conceptuale, pe filiera prohibit a filosofiei idealiste. Poetica lui N. Stnescu si etaleaz, fr complexe, ba chiar cu ingenuitate, rdcinile venerabile, comune cu o veche "lege" a lui Empedocle. Ea are la baz o fiziologie. Fiziologia poeziei este si titlul unei antologii postume a autorului. Descartes, Hobbes, Herder, Fechner, Herbert Spencer au recunoscut relaia fondatoare a fiziologicului si esteticului. n 11 elegii, a creat un limbaj poetic considerat alternativ si radical pentru c agresa prejudeci dintre cele mai stimabile. Antipoezia sa, ca si cea a lui Sorescu, era rezultatul replierii si extensiei poeticului. De la diciunea filosofic a lirismului, N. Stnescu ajunge la poetica necuvintelor, fundamentat muzical si simbolic, n Oul si Sfera si Laus Ptolemaei. "Poetica necunvintelor" devine deplin n volumul intitulat chiar Necunvintele. Aici se va impune o viziune escatologic asupra limbajului: "Orice cuvnt e un sfrsit,/orice cuvnt din orice limb este un strigt/de moarte." Dup modernismul abstract, ermetic, conceptual, caracterizat printr-o estetic si o poetic mai greu comunicative, N. Stnescu face, ntr-un fel intuitiv, gestul post-modernist al recuperrii tolerante a tradiiei. El public, n 1970, volumul n dulcele stil clasic. Lrgeste sensibilitatea si limitele de modelare a poeziei. Asa cum M. Sorescu se deconvenionaliza ntr-o nou formul, fr a o face uitat pe cea dinti. Ultimul stadiu al creaiei poetice a lui N. Stnescu, parial modificat, parial rezumativ, se caracterizeaz prin (im)personalizare, (de)materializare, (trans)figurare, ludic, dar si prin tragism. Stilul su alterneaz aluzivitatea cu detropologizarea, ntr-o larg deschidere si precizie expresiv. n definitiv, stilul e cel care i "ilustreaz", n sensul c i lumineaz, opera. Si nu i-o obnubileaz dect n momentele de orbitoare supraexpunere. E refcut astfel tradiia poetic, preponderent autohton, la vrf, pe cea mai semnificativ desfsurare diacronic a sa, din premodernitate si modernitate, nspre postmodernitate.
14
15
O vin tragic, enigmatic, domin totul, de la o trire n egal msur senzorial si cerebral la o trire-scriitur poetic, n acest insistent si terapeutic lirism moral si uneori moralizator, prezentat n general ca dominator si bine controlat. Blandiana a urmat constant un discurs poetic si existenial de o demn inaderen la condiia uman maculat si mecanicizat. Exemplar a devenit n cazul su anvergura angajrii morale, (trans)personale, prin poezie, n omenescul integral. Eticismul su radical dateaz de la cel de-al doilea volum, deconvenionalizant, dup sacrificiul estetic, sub opresiune ideologic, existent n mare msur n prima sa carte de poeme. Ct priveste limbajul poemelor, expresia direct era intersectat cu cea oblic, aluziv, alegoric. Ana Blandiana este o poet din seria ardelean marcat de modernistul deopotriv tradiionalist L. Blaga, unul dintre modelele majore de dup hiatus-ul literar impus de orientarea stalinist a Romniei. Expresionismul su apare mblnzit, apollinic. Expresionismul htonic ardelean devine aici estompat de imaginaia grav si totodat funambulesc a visului cosmic. Ana Blandiana continu, n fond, tradiia spiritual si artistic ardelean n formele sale cele mai emancipate, cu o bun autocunoastere a crisprii n faa experienelor strine nepotrivite. Ana Blandiana nelege poezia ca fiind unica recuperare a existenei: "poezia e ceea ce rmne dup ce ai uitat tot ce ai trit".
16
1994, Puntea (Ultimele), 1997, Scrinteala vremii, 1997, Efectul de piramid, 1998, ncoronarea, 2000, Sgei postume, 2002. Marin Sorescu (1936-1996) este cel mai tradus dintre poeii romni, n peste 50 de ediii, a fost chiar o mare speran de universalizare deplin a literaturii romne. Public prima poezie n 1957, cnd ncepea o revenire la literatur. Critica preponderent estetic l susine, dar nu-i ascunde inegalitile, eterogenitatea unor volume, repetiia necreatoare a formulei de succes. i nfiereaz anecdotismul si-i denun absena tragicului. E aprat prin invocarea autenticismului care exprim adaptabilitatea romneasc, ntemeiat pe scepticism si fatalism. Unele dintre volumele lui sunt compozite si mizeaz pe incongruena formelor care se resping si si diminueaz fora autonom. Exist la el o eterogenitate tematic si figurativ, un amestec de livresc si documental, o mobilitate poetologic raportat la epoci dispuse pe o vast ntindere de timp, de la clasicitate la postavangard. Nimic din ce era si devenea nencetat literar nu i-a rmas strin acestui scriitor, nu doar poet, al amplitudinii si completitudinii. Opera ntreag exprim o angajare multipl si subtil, filosofic, moral, istoric, social. A fost apropiat de francezi ca A. Jarry, J. Prvert, R. Queneau ori de americani ca A. Ginsberg. A cunoscut poezia american la ea acas, printr-o burs, si s-a regsit sincron cu modul ei spontan, direct, popular, intens comunicativ. Influena romneasc, n cazul su, coboar pn la folclor. Sorescu si-a dezvluit admiraia pentru folclorul romnesc. nrurirea sa urc prin poeii romni premoderni, I. Budai-Deleanu, A. Pann, G. Toprceanu, si moderni, I. Minulescu, T. Arghezi, A. Maniu, avangardistul Urmuz, spre contemporanul Geo Dumitrescu. Poetul a fost vzut si n vecintatea prozatorilor, a "marelui clasic" I. Creang, a contemporanului M. Preda (psihologicul ludic-prefcut din capodopera realist, romanul rnesc Moromeii). A fost tradus, premiat (Herder, Campiello), chemat n afara rii cu burse (Germania, S.U.A.) ori pentru lansri si lecturi ale volumelor sale. A avut un adevrat instinct al sincronismului. A uimit si iritat prin surprinztoarea sa comunicabilitate n limbi si literaturi considerate mature si modelatoare. Nu e att demitizator, ct un mitizant al epocii noastre care-si ascunde miturile n antimituri. A pus lumea sa n relaie de dialog cu lumea larg, spiritul limbii romne n legtur cu spiritul oricrei limbi. A depsit asteptrile criticilor romni capabili s recunoasc poeii de uz intern. L-au suspectat de serialism, de reet de consum pentru piaa liber.
17
La Lilieci conine o poetic deopotriv a mimesis-ului si antimimesis-ului, a reprezentrii si a prezentrii. Forma poetic insolit e realizat pe dou ci: una a abaterii de la forma previzibil si alta a ntoarcerii la forma aparent previzibil. O ambiguizare lucid rezult din acomodarea stupefiant - manierist, pre- si postmodernist - a formelor opuse. Pe de o parte, (meta)fizice, realiste si vizionare. Pe de alt parte, epice, dramatice si lirice. Asadar, deopotriv lucide si iraionale. Totul e svrsit cu gravitate jucat ori n maniera ludicului serios. Sorescu lrgeste poeticul, dincolo de frontierele literaturii. Iar retorica, dincolo de singularitatea figurilor. Merge pn la universalitatea lor. Prin adoptarea oralitii discursurilor "de pia", n formele cele mai diferite, de la aspectul sociologic la acela economic. Trecnd prin acela estetic, care rmne central. n totul, poezia sa devine un triumf ineluctabil al biograficului. M. Crtrescu, Postmodernismul romnesc, 1998: "La Lilieci poate fi o scriere postmodern, dar te ntrebi dac este si poezie." Realismul su e complex, ambiguu, prozaic si chiar oniric. Dar Sorescu rmne tot mai mult un poet al realului, al existenialului. Si nu al imaginarului, fantasmaticului, fanteziei; dect n forme incluse n ontologia poetic. Poemele lui, indiferent de dimensiuni, sunt narative. Michael Hamburger le numea nc din 1983 "un fel de povestiri." Sunt depoetizante, marcate de oralitatea histrionic a unui poet-regizor care si joac toate personajele create. Se ntlnesc ntr-un fel admirabil la Sorescu epopeicul, comicul, tragicul. La Lilieci e chiar o renviere poetic a unei lumi scufundate si izolate, cu un mod particular, irepetabil, de a fi n via si n limbaj. Comicul este susinut si amplu: umor, burlesc, clovnerie, calambur, absurd; n formele cele mai diverse, fruste si analogice, livresti si intertextuale, ca la poeii ce i-au succedat n anii 1980. Limbajul poetic e (di)simulat n manier aparent comun. E un limbaj al devierilor la punct fix, central. Expunerea i ocup toate registrele. E poetic, dar si prozaic, dramatic, critic. Sorescu afl mereu calea cea mai sigur si eficient a comunicrii. Ea e, n limitele artisticului, expresia tranzitiv, nencifrat. La el se sterge limita dintre oral si scriptural. Sorescu are instinctul poetic rar de a nu separa cuvintele de via. Iar acest fapt explic traductibilitatea poeziei sale, (im)personalizat regional, dialectal, e drept c ntr-o limb romn, cum se recunoaste, unitar. Poeziei, Sorescu i-a resuscitat nu doar formele, figurile, dar si prozodia. A cutat mereu ci de acces spre sens si nu de abatere de la el. Nu a agreat parabola opac, dar direct si elementar sugestiv. A urmrit nu ezitarea ntre form si sens, dar tocmai adecvarea lor.
UNITATEA DE NVARE 3. Neoavangarda poetic. Obiective: - cunoasterea fenomenului de neoavangard poetic prin evenimente, opere si autori semnificativi si ilustrativi
18
Suprarealismul recuperat
Gellu Naum (1915-2001).
Filonul 1952, Tabra din muni, 1953, Poemele tinereii noastre, 1960, Soarele calm, 1961, Athanor, 1968, Poeme alese, 1970. Copacul-animal, 1971, Tatl meu obosit, 1972, Descrierea turnului, 1975, Partea cealalt, 1980, Malul albastru, 1990. Faa si suprafaa, 1994, Calea searpelui, 2002. Dup controlul total al comunismului asupra literaturii, poetul Gellu Naum (19152001) a renunat la o carier universitar, a tradus numeroase cri si s-a retras lng Bucuresti. A publicat totusi patru volume convenionale, din 1952 pn n 1961, regsindu-se cu adevrat abia n 1968. n anii 50, chiar si acest radical si rezistent suprarealist se contamineaz de conformismul social si politic, devenind, n direcie estetic, muzical si clasicizant, n crile sale: Filonul, 1952, Tabra din muni, 1953, Poemele tinereii noastre, 1960, Soarele calm, 1961. E un poet angajat social, etic, istoric, umanitarist, de la manifestul din semnificativul an al instaurrii hitlerismului n Germania, 1933, Poezia pe care vrem s o facem, scris mpreun cu prietenii si de atunci, Geo Bogza, G. Luca, P. Pun, S. Perahim. Prestigiul su e lent si mai degrab tardiv. ntr-un top al poeilor secolului XX, aprut ntr-o revist german la ncheierea mileniului, Gellu Naum, poet de limba romn, ocupa o poziie uimitoare, ntrecndu-i cu mult pe Tristan Tzara si Paul Celan, originari din Romnia si transmutai n alte limbi si "limburi". Naum a rmas suprarealistul cel mai important si "consecvent" din literatura romn. Trziu, a nceput s-si vad poezia tradus n german, francez, englez etc. Dar pn n anul 2001, singura monografie despre el a aprut n afara rii, n francez: Rmy Laville, Gellu Naum. Pote roumain prisonnier au chteau des aveugles. E o mistificare s se spun c e un poet fr evoluie. Exist la el chiar o involuie, n deceniile "culturii proletare". ntre 1936-1946 a practicat un suprarealism mai ortodox, apropiat de unele precepte teoretice ale curentului, iar dup 1968 a produs o abatere de la ele, marcat de o disiden estetic, o vreme solidar cu aceea a oniricilor din deceniul 7, apoi pe un traiect solitar, personal, de cert originalitate. Onirismul su lucid, lund realul drept vis, face din Gellu Naum un poet esenial, un precursor si o punte, vreme de aproximativ o jumtate de deceniu, ntre suprarealismul european al deceniilor 3 si 4, si onirismul estetic (structural), contestnd dicteul subconstientului si privind realul ca vis, la modul cel mai lucid si raional, prin Dimov si ceilali poei "onirici", n deceniul 7. n perioada suprarealismului acut creator, ncepnd cu 1968, Gellu Naum conciliaz perspectiva abisal cu cea a luciditii supraconstiinei modelat de vis. El face posibil o punte ntre poetica lui A. Breton si aceea a lui P. Valry. Tentativa si reusita va fi comun cu cea a oniricilor L. Dimov etc. Tot acum, el reface, nu doar rstoarn, ritmurile realitii si subiectivitii vitale si senzoriale, n linia unui suprarealism polidirecional. Retorica se modific. De la subversiunea imaginarului si destructurare prin rupturile sintaxei si lexicului, poetul trece la structuri narative detropologizante. Tentaia unei stilistici a denudrii expresiei dateaz de fapt din 1945, cnd scria aforistic : "Cuvintele sunt ca femeile - s-a spus - ele sunt ntotdeauna mai frumoase goale." Libertatea estetic izbutea s construiasc o suprarealitate fascinant. Suprarealitatea nu devenea un succedaneu ori un suplement al realitii, ci unica
19
realitate demn s existe ntr-o perpetu si mereu treaz cutare, att prin deconvenionalizarea fr limit a umanului, n configurarea existentului, ct si prin deconvenionalizarea poeticului, n configurarea expresiei. Gellu Naum are candoarea s cread c numai poezia va salva omul si lumea sa. (Po)eticul e pentru Naum un substitut al misticului. Poetul e stpn pe mister si indicibil, cu o for de convingere si cu o autenticitate uimitoare. Poezia lui Gellu Naum atest proteismul suprarealismului, cruia i confer un alt chip, ferm si caleidoscopic. Naum nu a redus imaginarul poetic la vis si metafora de extensiune analogic, ci l-a lsat s ptrund n zone multiple, necanonizate de suprarealism. Si-a impus, de aceea, n mod determinant, o enunare epico-dramatic escamotnd retorica figurilor. De aceea si nsuseste att de personal, spectaculos si fidel, procedeele aparent expuse oricrui suprarealist: bulversarea tuturor raporturilor psihice, existeniale si retorice, delirul, rebeliunea, dicteul, visul.
20
L-a apropiat de baroc si manierism ("o form de spiritualitate a lui homo absconditus, viziunea lumii ca labirint, o retoric bazat nu pe mimesis ci pe phantesia de tip asianic") si i-a rezumat, cu o bun cunoastere a textelor teoretice ale grupului (Dimov, epeneag) poetica: onirismul "foloseste ca surs si criteriu (model) visul, trieste sub severa veghe a luciditii, se supune legilor geometriei prozodice si tinde spre plenitudinea unui nou clasicism". Fiind o modalitate literar bine individualizat, onirismul nu rmne doar o stare, cum crede, n grab, dar si o metod cu principii de altfel clarificate, enunate si ilustrate de Dimov.
21
adaptate, de aceea Dimov l-a decelat si testat si la ali poei onirici involuntari. Onirismul, ca orice practic artistic ntr-adevr vie, asadar, nu e reductibil la un stil. El admite "o diversitate de stiluri." O estetic orict de nrobit ideologic n-a ncercat s decreteze stilul unanim, tolernd, ceea ce nelesese Proust, faptul c stilul e o problem de viziune.
22
cu personaje animaliere n situaii de un grotesc graios, asa cum numai visul l poate ntrezri.
23
romnesti, l-a reinut, cum nota ntr-un interviu, pentru relativizarea semantic a cuvintelor, prin iluzia real sau realismul iluzionant al limbajului/textului visat n stare de veghe diurn. Ludicul semantist, care era, asemenea oricrui veritabil poet, si un sintaxist - cum preciza Mallarm, al crui admirabil traductor este - a fost numit de Dimov, n 1982, "mult btiosul apologet al funambulilor semantici, Serban Foar". Prozodia este la Serban Foar nu doar o marc poetic ntre altele, ntr-o vreme a structurii lirice moderne, dar ea trece adesea drept marca esenial a poeziei sale. Serban Foar e cel mai apropiat de onirismul sonoritilor, semnificantului, de "puritatea" textualist a autoreferenialitii. El descoper senzaia, corporalitatea halucinaiei semiozice, activat instinctiv, ca narcoza unui acut si necesar artificiu. El caut coincidena opuselor, telescopajul iluminant, afectuos, al cuvintelor, care sunt cu toate niste metonimii ale structurii poematice, monade ale formei. Criticul Eugen Simion a recunoscut la el o poezie de tip filologic, de laborator al poeziei nssi, asemntoare cu a lui Denis Roche de la Tel Quel sau cu a unor poei din grupul Oulipo. Poetul este un fabricant de o impresionant instrucie si egal dispoziie ingenioas. El si expune intens o imagine a unui homo ludens. Ex-centricul oniric a inut s devin, ntr-un mod semnificativ, tocmai monograful poetic al oniricilor, n Spectacol cu Dimov, 2002. Dar cartea aceasta, feeric si fericit nostalgic, este nainte de orice un spectacol cu fermectorul prozodist, sintaxist, stilist Serban Foar.
UNITATEA DE NVARE 4. ncepnd cu deceniul 8 Obiective: - cunoasterea fenomenului literar romnesc n toate genurile prin evenimente, opere si autori semnificativi si ilustrativi; - nelegerea specificitii estetice si a contextelor de realizare; Tmp alocat: 2 ore
24
25
budism ori taoism. Poetul este ntr-o bun parte a operei un baladist de spirit latin si oriental, cu mult mai nefixat structural dect neoromanticii epici, revendicai de la linia germanic, ai Cercului de la Sibiu. Cezar Ivnescu se arat ostil poeziei (post)moderne. El caut sursele poeticului n sacralitatea recuperabil. Declar c "Poezia adevrat e o rugciune de care nu ne putem lipsi..." Fr a experimenta si nnoi, si are strania originalitate n faptul de a fi cu totul excentric poeticilor actuale. Revitalizeaz tradiia poetic, mai ales european, nu fr pigmentri sau accente etnicizante si, mai ales, folclorizante. Poemele lui par saturate de o aprofundat si vast culturalitate, meninut la scara tradiiei noastre apropiate. Prozodist abil, poetul reface diferite forme poetice. Poezia sa, de o nalt si cuprinztoare viziune, n fapt fr limit existenial, exprim un spiritualizant substanial si original asumndu-si cu superbie anacronismul.
26
L. Dimov, vedea n octombrie 1982, n plin perioad aproape neoproletcultist, n "Mircea Ivnescu, de departe [pe] cel mai bun poet actual" (cf. Momentul oniric, Cartea Romneasc, 1997, p. 238). Nu se poate vorbi n cazul su de modele urmate normativ. M. Ivnescu este un barochizant prin asumarea unei crize existeniale si creatoare, nefixarea tririi, imaginaiei, rostirii, scriiturii, prin deschiderea si exactitatea imaginarului si a expresiei, prin vertijul existenial. Romanticii sunt adoptai de el doar pentru instaurarea himericul n real. Poeii simbolisti sunt urmai numai pentru deturnarea transrealului n banal si desimbolizare. Simbolismul transformat n expresionism si antilirism absurd-existenial (tragismul acauzal, claustrant, distructiv, indicibil) l-a reconfigurat pe G. Bacovia. Suprarealistul Urmuz este emulat pentru modelarea antimimetic a absurdului patetic. Fundamental apare la el influena stilului anglo-saxon. Ea este si cel mai mult recunoscut de autor. Porneste de la poeii americani si englezi (T. S. Eliot, E. Pound) si continu cu deschiderea spre epic, narativ, tehnici de relatare si structurare a indicilor spaiotemporali, n relaie cu actanii poematici, prin remodelri dup prozatori ca Faulkner, Joyce, Borges, Sbato. M. Ivnescu si elaboreaz textele poetice la modul aproape suprarealist, cu viteza incitaiei momentane, nrdcinat n obsesia incipiturilor, captat de sinceritatea si exactitatea redrii momentului scriiturii, a adevrul textului, nu al vieii. Las iniiativ deplin cuvintelor si scrierii, fr nimic constrngtor, muzical ori structural, fr inspiraie sau tehnici prealabile, indiferent la riscul amorfului. El constat, dar nu amendeaz repetiia. Este determinant la el n egal msur trirea si precedena textual: intertextualitatea fundamental, putina de a scrie doar cu "citate si referiri la ce se ntmpl s citesc". Originea poeziei sale e fie biografic, psihologic, afectiv, pornit din memorie, fie livresc, lingvistic, recurgnd adesea la declansatorul verbal. M. Ivnescu este un energic detonator si deturntor de stiluri, crora le confer constiina epuizrii, ca urmare a cliseizrii si kitsch-izrii lor. La modul cel mai simplu, poezia sa apare ca o redescoperire a vorbirii autonome, Elegiac, erotic, parabolic, analitic, biografic, diaristic, (auto)reflexiv, M. Ivnescu reproduce, antimimetic, un amalgam de formule si registre, ntr-un text perpetuu, fr subordonare generic ori de specie. El extinde practic fr limit domeniul poeticului. Poetul mrturiseste temerea c "aceste texte nu sunt poezie - ci, n cel mai bun caz, schie..." Dup naraiune, a doua structur resuscitat poetic de M. Ivnescu este teatrul. Poemele sale sunt proz, schie, povestiri, nuvele - ntr-un volum intitulat Poem d o replic romanului -, dar si teatru, scene, tablouri, acte. Exegeza a remarcat adeseori gradul de profund avizare teoretic a acestei poezii, care realizeaz o substanialitate experimental unic. Poetica aceasta, desi este mult mai ndeprtat de aceea a metafizicilor solemnizani, nu se identific nici cu aceea a realistilor ironici, asimilai postmodernismului n variant romneasc. M. Ivnescu a fost anexat aici ntr-un mod evident simplificator. n ciuda emisiei metonimice, care tinde s se generalizeze, poezia sa nu aboleste metafora.
27
diriguitorilor culturali. Ce nu s-a mai spus despre el? Miracol poetic, extraordinar poet, talent regal, perfeciune artistic (Negoiescu), ncarnare a Poetului actual (Alex. Stefnescu), mare poet al secolului XX etc. Justiiarismul su devansndu-i eticismul i-a conferit rolul, greu acceptabil n lumea totalitar, al poetului insurgent, de mas. Un, altfel spus, poeta vates ntr-o lume ca o pester, care si absorbea cu vigilen ecourile. Mesajul su social este n mod natural epurat prin condiionare poetic, dar evident si prin presiune ideologic, ncadrabil n general frecventului registru esopic-alegoric, cu oaze de inserturi din real. Gama ntins a emoiilor si a atitudinilor recupereaz prin el normalitatea si autenticitatea omenescului, n toat puritatea si impuritatea lor, nu doar acceptabil dar chiar emblematic, exemplar. Dinescu e impur retoric, permeabil la alegorie, parabol, metafor, oximoron, metonimie, sinecdoc, ironie. E liric si depoetizant. Elegiac, goliardic, neo-avangardist, cu tandree si aciditate sarcastic, M. Dinescu face o poezie fundamental integratoare. Temele poeziei - politice, sociale, economice -, acced la limita jurnalisticului camuflat n literar, potrivit regimului de control ideologic si de absolut unidirecionalitate. Dup 1990, spiritul acestei poezii a intrat ntr-o eclips datorat neplierii pe realitatea istoric nesigur si nseltoare.
28
Expresionismul lui Adrian Popescu pare graios. Erezia religioas face cas bun cu poezia fr profunditate mistic. Cuvntul ritualizeaz chiar si atunci cnd vrea doar s numeasc.
UNITATEA DE NVARE 5. ncepnd cu deceniul 9 Obiective: - cunoasterea fenomenului literar romnesc n toate genurile prin evenimente, opere si autori semnificativi si ilustrativi; - nelegerea specificitii estetice si a contextelor de realizare; Tmp alocat: 2 ore
Dup gruparea Albatros, din anii celui de-al doilea rzboi mondial, dup timida revenire la poezia de notaie a celor de la revista Steaua, dup poezia realist-desolemnizant a lui M. Sorescu (pe dou linii : alogen, occidental, prin similitudini cu un J. Prvert si autohton, prin ciclul La Lilieci), dar si a poeilor germani din Romnia deceniului 8 (Aktionsgruppe), anii 1980 preiau poetica prozaicului la modul unui relativ timid militantism etic, politic, dar si estetic. Modelul cel mai adesea recunoscut este cel american, vechi de la Edgar Lee Masters (1869-1950), Spoon River Anthology, 1915, dezvoltat de-a lungul mai multor decenii ale secolului 20. Aceasta este azi chiar disputa poetic cea mai important, ntre liricii metaforici si prozaizanii metonimici, fr ca exegeza s-i separe cu acuratee nici mcar teoretic, iar n analize confundndu-le nu o dat modurile literare identitare.
29
poetului si pn la aceea a uneltelor sale. Sub multiple aspecte, de travesti al adevrului, de autenticitate atins prin msti convenabile, sau de bufonad exorcist, comicul deine funcia hotrtoare de eliberare catharctic. Romosan pare a lsa iniiativa cuvintelor, se las pe sine drept prad a puterii limbajului, dar numai pentru fixarea unui mod retoric personal. Acesta e unul al discursului hibrid, totodat enuniativ si exortativ, si al oblicvitii simbolice, alegorice, parabolice. n cele trei volume publicate pe durata a cinci ani (1977-1982), retorica sa rmne nemodificat. Stilul lui Romosan e jos si nalt, popular si ceremonios, colocvial si litotic, comicotragic.
30
De aceea, integrarea sa ntr-o serie poetic este dificil. Fapt impuntor, L. I. Stoiciu pare azi "Cel mai n form poet din postcomunism." (Al. Cistelecan, Postexpresionismul, Cuvntul, 11/2000) Primul su volum dezvluia personalizarea unui mod poetic care se slujea de registrul oral. Oralitatea sa era exorcizant, purificatoare. L. I. Stoiciu e un eticist metafizic si chiar religios, tios si absolutizant. n aceste circumstane, el nu se mpac, omeneste, cu spiritul postmodern, slbit, relativizant, mistificator, imoral ori amoral, care i-ar otrvi fiina de la nivelul organic, aducnd-o la limita imploziei. Universul poetic creat de Stoiciu este (trans)personal, biografic si social, mitic si cultural, transparent si "hermetic". n poemul lui Stoiciu, nici un nivel al realului nu este netranscris. De la cel al banalului si stereotipiilor, la cel al obscuritii, abstractizrii, imaginarului reflexiv. Structura poemului e, asadar, proteic, variat, stabil n instabilitatea ei adnc reliefat. Poezia aceasta se situeaz la limita antipoeticului si a poeticii intens achizitive si transformatoare. As spune, la limita poeticii holistice, n totul deschis limbajelor si gramaticilor poeziei, enunrii (inter)textualizante, fr a se desprinde de reperul determinant al realului, inclusiv n ipostaza idealitii acestuia. Lexicul e deliberat apoetic. Stoiciu democratizeaz vocabularul, el scrie cu toate cuvintele. Prozodia e dinamitat chiar si la nivelul ritmului, prin anarhizarea sintaxei.
31
Are puterea eliberrii de modele, pe care le deturneaz ntr-un mod original si creator. A trecut aceast prob n Levantul, 1990, cartea care este un fel de excursie critic si poetic n istoria esenial a celor dou secole de poezie n limba romn, o parodie disponibil si avizat, semnat de un ucenic-maestru. Poetul e proteic, disponibil, pn la hipertrofiere si narcisism. El are un mod autentic de a se placa pe supra si infra-real. Se arat deopotriv deschis senzorial si lucid, elegiac, tulburat, dramatic. Dar si critic, ironic, livresc. Modernist, la nceput, sedus de limbajul poetic autoreflexiv si impactul paginii albe (cf. Realismul poeziei tinere), el opteaz pentru postmodernism. Asum postmodernismul nu doar la modul militant, dar si cu ambiii teoretice, ntr-o practic literar asidu, pe care o desfsoar, o vreme n poezia ntrerupt, apoi n proz, mai ales n roman. nelege postmodernismul ca pe o art a intrrii n postistorie, n atemporalitate sau transtemporalitate, adic mai exact ntr-un timp suficient siesi, fr devenire. Prezent, cu faa spre trecut. Postmodernismul su e grevat pe un proiect romantic reactivat prin enunare vizionar. si asum si riscul polimorfismului, al disponibilitii impersonale. O mixtur modernist - neoexpresionism, suprarealism, onirism, post-avangardism -, de un impersonalism abstractizant, si el caleidoscopic, a fost deturnat ntr-o sintez postmodernist de sorginte personal si concret. E o poezie elaborat cu tratatul de stiluri aflat la vedere. Retoric, figural, Crtrescu e un metonimic cu dispoziii accentuat denotative, fr restrngeri tematice ori de registre stilistice. Expresia i e saturat de oralitate, dar si de livresc. E o poezie n registrul complet si complex al comicului sarcastic, polemic, ironic, umoresc, parodic. Narativ, descriptiv, obiectualist. De o larg si substanial cuprindere intertextual.
32
33
pare ru, 1990, Poeme alese, antologie, 2002. Discursul poetic se desfsoar la el ntr-o not de critic agresiv. Ea poate fi iconoclast, teribilist, dar si serioas si substanial. Cel mai adesea are n vedere (in)umanul individual si relaional. Realitatea deplin, concret, diurn, variabil si tensionat este recucerit dup ce este trecut prin afectul si luciditatea poetului, angajat estetic si moral n aventura uman. Este evident vorba de o recuperare a realului, mediat, inclusiv prin jocurile lingvistice, de un imaginar viu, proteic si insolit. Florin Iaru nu este doar un poet al realului demascat erotic, frivol, dar si al grotescului existenial halucinant, al dezolrii si disperrii etic-religioase, al unei sufocante apocalipse cotidiene.
34
Totul pare a porni dintr-o mentalitate grefat pe superstiia damnrii romantice. Violena tririi si expresiei nu apare doar automutilatoare, dar si purificatoare. Avem n poezia aceasta o catagrafiere a fobiilor eului n relaia cu sine si apropiata sa transcenden agresiv. Lirismul autoarei are accente grave din Cioran, n spiritul neajunsului de a te fi nscut. Nu-si interzice nici unele impulsuri ale absurdului, n siajul lui Ionesco. Poemul devine primitor cu gravitatea si jocul, documentul si nscenarea, clovneriile cinice si sarcastice. E evident prezena unei anumite luciditi onirice, sedus la rece de anamorfozele visului negru, grotesc. I se poate reprosa, ns, Martei Petreu o anumit rsfrngere si slbire a retoricii prin repetiie.
UNITATEA DE NVARE 6.
Obiective: - cultivarea capacitii disociative ntre tipurile de texte literare si neliterare (sau paraliterare); - cultivarea aptitudinii de a integra lectura si interpretarea literaturii n ambientul artistic, cultural, social; - cultivarea simului estetic; Tmp alocat: 2 ore
35
descopere biografismul sau personismul oharian. n modul cel mai curios, ns, tocmai M. Crtrescu i contest lui Cristian Popescu biografismul. Dar un Bucuresti nc si mai subteran, obscur, periferic - ca loc si umanitate este prezent si n fantezia sa prodigioas, ca la Crtrescu, ori bufon si copilreasc, apropiat de a lui Sorescu. Structura textual e generat de colaje stilistice, proliferate caleidoscopic. Unele dintre ele rmn apoetice, dar toate devin omogene si mozaicate, pentru realizarea efectului de autenticitate. Ni se impune cu deosebire puternica vocaie existenial si retoric a morii familiare si familiale a insului comun, cu numele deloc ntmpltor Popescu. Viaa ca vis dramatic si umoresc al morii reuneste realul si simbolicul. Registrele discursului poetic fuzioneaz. Parodia si patetismul n-au hotar. Ca Dimov, Cr. Popescu himeriza cu sperana de a trage clapa efemeritii ontologice. Miza sa retoric, n chip de substituent existenial, ajunge total cnd se arat convins c "Moartea este un simbol perfect". Tipologic, Cr. Popescu i reapropie pe Dimov si Turcea, dar temele, substana, viziunea i apar poetului succesor puternic reconfigurate, lexical, sintactic si stilistic.
36
Poetul acesta a ajuns deja un fel de prestidigitator al retoricii poetice n structuri abil articulate. Poemele sale vin n urma unei aventuri si experiene integrale, aflate n coliziune ontologic si fantezist cu realul. Ele sunt n egal msur poeme ale constiinei poetice, antropologice, religioase, politice si moral-civice. Si apar ca efect al unei raportri personale si creatoare la limbajele cele mai expresive si interesante: avangardismul angajat cu gravitate estetic si etic, suprarealismul, onirismul, postmodernismul. Galaicu-Pun se prezint n totul aplicat pe ultimele norme n vog, (post)moderne, cu efecte personale convingtoare. E un vizionar sarcastic, aflat destul de aproape de modelul poeta vates. Aura Christi (1967). De partea cealalt a umbrei, 1993, mpotriva mea, 1995, Ceremonia orbirii, 1996, Valea regilor, 1996, Nu m atinge, 1997. Aura Christi (1967) cultiv o poetic eclectic, impur, resuscitnd clasicismul, manierismul, barocul, romantismul si cantonnd n modernism, fr exclusivismele actualitii. Ignornd retorica unei poezii postmoderniste intolerante, metonimice, Aura Christi continu s ofere un osp metaforic. Psalmul coexist cu viziunea aspr, expresionist. Universul si limbajul au torsiunile si tragismul Ilenei Mlncioiu, n naraiuni poematice deopotriv fruste si fabuloase, (pre)mitice, care amintesc de Pasrea tiat. Moartea e o prezen familiar, ca privirea si olfacia nsesi. Tot ca la Ileana Mlncioiu, apar eresuri: cuiva i s-a mncat steaua. Mitul e prezent ca joc automodelator. Calea spre mit ajunge o traversare a suferinei. Paradigmatic e mitul lupului strin. Poezia e conceput si ca disput escatologic modern: "Scriind, tachinez neantul..." n fine, s mai notez c e prezent o echilibrat, ca s nu zic minimal, constiin teoretic a scriiturii.
UNITATEA DE NVARE 7. PROZA IDEOLOGIC, REALIST-SOCIALIST (PROLETCULTIST). Obiective: - formarea competenei de lectur si de interpretare a textelor ficionale si nonficionale - cultivarea capacitii disociative ntre tipurile de texte literare si neliterare (sau paraliterare); Tmp alocat: 2 ore
37
de ucenicie literar Soimii, urmeaz ntr-un mod artistic exemplar tema personalitii cu destin tragic n istorie. Epoca totalitar i smulge scrierea Puna Mic, 1948, roman pe linia realismului socialist, cu aciune derulat ntr-un sat de la Dunre, unde se organizeaz un falanster, de rani deocamdat lipsii de lumina comunist. Mitrea Cocor, 1949, enigmatic roman realist-socialist, antiestetic, profund infestat ideologic, este plasat ntr-un spaiu sudic, muntenesc, impropriu scriitorului. Romanul canonic pentru noua literatur este scris ntr-o limb de asemenea improprie lui. S-a mers pn la a se suspecta o tranzacie politic de timp colaboraionist prin simpla semnare a operei de ctre M. Sadoveanu. Elogiat si apoi uitat, Mitrea Cocor a fost ngropat n anii proletcultisti. Paradisul rural comunist colectivist va fi configurat n Aventur n Lunca Dunrii, 1954. Cntecul Mioarei, 1971, roman neterminat, postum, slujeste, de asemenea, propaganda totalitarismului rosu: un muncitor tipograf cu nume evanghelic, Petru Matei, ascuns de autoritile pe care le nfruntase, coboar din muni pentru spitalizare si vede noua lume comunist. Emoia erosului rural opus ordinii sociale are o anume pregnan n ficiunea extins, postum, Lisaveta. Opera vast a lui M. Sadoveanu s-a derulat ntr-o sinusoid poetologic si axiologic tot att de ntmpltoare pe ct de tainic.
Camil Petrescu
Camil Petrescu (1894-1957) las neterminat trilogia romanesc de factur tradiional, n mare msur decepionant estetic si ideologic, prin concesiile fcute noului regim comunist, Un om ntre oameni (1953, 1955, 1957). Ea ar fi fost destinat s devin un model al romanului istoric care s legitimeze prezentul politic n estetica monoideologic realist-socialist. Se crease si susinerea critic, tras din prestigiul unor profesionisti ai domeniului care supravieuiser epocii interbelice, unii timorai n afara iar alii nuntrul nchisorilor comuniste. S. Cioculescu citea n trilogie poate capodopera lui Camil Petrescu si una din culmile literaturii noastre epice. Vl. Streinu, vizitator al Gulagului romnesc, recunostea aici un monument al literaturii noastre istorice si adevrat triumf de autor asupra sa nsusi. Al. Piru, critic care face mari concesii monoideologiei, crede c parcurge o saga a revoluiei de la 1848, cu o galerie de tipuri originale, necontrazise de adevrul istoric. Mai trziu, Marian Popa citeste una dintre marile ncercri n genul istoriei prezentate la modul epic modern. Mihai Zamfir descoper, la o lectur estetic, virtui artistice unice, n aceast trilogie, cu condiia s se ndeprteze secvenele eseului ideologic scris n limba de lemn, si lipeste de paginile ntiului volum termenul capodoper. Cartea nu este dect un reper contrastiv, pentru romanul istoric cu aluzii critice la comunismul stalinist-dejist, posibil n perioada ceausist. Fals ca roman referenial, de o insuficient modernitate ficional, este si ru exemplu de biografism. O pierdere pentru memorialistic si ficiune deopotriv. Camil Petrescu prseste poetica romanului multiparadigmatic, al vaselor romanesti comunicante, prin invaziunea mutual a procedeelor contrastive. El devine aici unilateral, se las condus de un fals control artistic, sacrific esteticul si eticul pentru impunerea unei doctrine fr substan. Trilogia rural-citadin, cu palide reminiscene din originalitatea dificil si complex problematic, structural, tipologic, stilistic a prozatorului, evideniind biografia nseltor simbolic a lui Blcescu, este marcat de o regretabil rtcire literar, un pcat bizar, trist, al btrneilor. Camil Petrescu ajunge, din sovietofob, sovietofil, n condiia de captiv politic, l-a care consimise si moralmente. Turnul de fildes, 1950, urmeaz neabtut, conformist, ideologizarea esteticului, n sensul reflectrii unei atitudini proletcultiste. Nuvela titular, evident tezist, pledeaz pentru colectivism artistic si combate esecul solipsismului estetic impus de turnul de
38
fildes. Mnusile demasc opulena burghez n contrast cu umilina social a intelectualului, prin intermediul aceluiasi gazetar Ladima. Demitizarea boierului smntorist apropiat de rani prin disimularea omeniei l stpneste pe nuvelist n Moartea pescrusului, publicat prima oar n Revista Fundaiilor Regale, nr. 11, 1943.
G. Clinescu
G. Clinescu (1899-1965) Fragmente din Bietul Ioanide, 1953, apar n regimul burghez, n Vremea, 1943, apoi n Lumea 1946, Revista Fundaiilor Regale, 1947. Romanul trece, nti, prin furcile caudine ale cenzurii editoriale a statului totalitar, apoi prin cele ale criticii monoideologice si monopartidiste. Falsa critic literar voise o mai sever reducie si falsificare a istoriei, n modalitatea asa-zisului realism socialist. Romanul produce scandal, la standardele timpului, si este retras din librrii ori din slile de lectur. Pentru roman, tema este singular, dac nu o reaminteste pe aceea a inteligenei, propus de M. Eliade. G. Clinescu scrie romanul creatorului de geniu, dar ntr-o lume a ratrii creatoare generalizate, din suficien profesional si moral. Ioanide e un Mester Manole anturat de ucenici nepricepui si vanitosi. Grotescul neputinei umane e dominant, cu excepia creatorului personaj, arhitectul Ioanide. Personajele pornesc de la modele vii. Romanul este unul cu cheie. Doar romancierul, ca organizator si dezorganizator al lumii ficionale, stie cum s uzeze de ea. Ioanide vede idei si forme estetice ideale. El este un idealist absolutist. Ioanide devine fiina baroc, oximoronic, un geniu bufon. Genialul arhitect Ioanide face totul ca s nu-si condiioneze voina de constructor nici mcar de istorie. Vrea s rmn omul peste si nu sub vremuri, ntre (peste) oameni si nu alturi de ei. ine s-si edifice destinul si nu s prbuseasc n el, s dureze peste tragicul depsit de o ironie a nelegerii, nelepciunii, n definitiv a creaiei. Toi ceilali sunt apsai de limite precum originea social, formaia uman, moral si profesional, care i opresc ca s izbuteasc n competiia social. Personajele cu destine ridicole sau tragice, duble marionete farnice ale raionalului si iraionalului, sunt (con)strnse ntre vocaii si aspiraii intelectuale, culturale si politice, tulburi si nehotrte. Romanul reinterpreteaz realitatea istoric, dar si pe cea a literaturii. El este centrat pe reflexivitatea vie a unor constiine umorale abil individualizate, marcate, din perspectiv auctorial, de umorul semnificaiilor. Evenimentele decurg din constiin si, mai cu seam, din (dis)cursul acesteia. G. Clinescu reformeaz realitatea, pe care o poate asuma critic si estetic. Nu metaromanescul este intens sesizabil aici, ci meta-esteticul. Se cunoaste faptul c G. Clinescu era un contestatar al disciplinei esteticii, pe care o trecea n sarcina criticii si a istoriei literare. Iat c el transfer estetica si n poetica literaturii de ficiune. Esena realitii se gseste astfel n viaa estetic. Iar naturalismul, exersat mai ales n romanul anterior, sarcastic, zoologic, reificant, cum am menionat, este reactivat acum la nivelul vieii pretenioase, din unghi intelectual si cultural. Scrinul negru, 1960, fusese nceput n 1954. E anul n care scriitorul cumpr din Talciocul bucurestean un scrin, unde descoper actele cazaniere ale unei burgheze. Documentaia ntmpltoare, orientndu-l spre naraiunea factual, autenticist, l ispiteste pe estet spre romanul pretextual nonfictiv. Din pruden si zel cultural colaboraionist, romanul este dat la lectur editurii si forurilor politice. Autorul ntreine cu ele un lung dialog, concretizat printr-o profund autocenzur ideologic. n mod declarat, el se preface a o califica drept ameliorare estetic, dup regulile artei, fr compromis. Dirijat de contextul istoric, romanul nonfictiv va fi pus n ramele groase, mai late dect tabloul, ale realismului socialist. Lumea proletar, totodat utopic si real, l face publicabil.
39
Ea l menine n circuitul lecturii si comentariilor de pres. ntmpinrile critice, ideologice, l consider, cu unele abateri, n ansamblu, pe drumul cerut. Ultimul roman, scris la (auto!)comand de partid, pare o oper de raliere ideologic a unui creator cu origine obscur si devenire dificil, dar meritocratic, aflat ntr-o lupt pentru a-si menine locul sub vremuri potrivnice personalitii. De la artificiul estetic cade n artificiul ideologic. Ioanide mai are aici doar o constiin a geniului care se supune nu ucenicilor n profesie, ci unui maestru al ideologiei proletare absolute ca Dragavei. Ioanide nelege c nu are dect s se supun cu modestie directivelor lui Dragavei, pentru a se elibera de orgoliu. Geniul ajunge umilit de impostur. E salvat numai aparent de bufonad, nici aceasta liber. Arta nu mai deformeaz liber realitatea. O face la comand. Citim romanul unui exersat tipologist, care si d aici msura n biografia feminin a Caty-ei Znoag, pentru ca n rest s deraieze stupefiant, ntr-un fel de tulbure si suspect antistil portretistic si discursiv. Romancierul adopt viziunea ideologic, violent, fals, a luptei de clas. Falsific adevrul trecut si prezent despre mosierime si burghezie. O burghezo-mosierime e decimat social, umilit n aspiraia sa pentru civilizaie uman, ucis lent ori violent de o istorie tragic, printr-o rsturnare produs de o aventur absurd si anomic, privegheat de maliia lui Ioanide. El devine geniul sclav al acestei istorii si al oamenilor ei, care l umilesc si pe el si-l supun aceleiasi probe dure, acceptate: cine nu ignor tragicul si nu-l depseste prin comedia uman izbvitoare nu merit s supravieuiasc, pentru c nu mai are ce s (com)promit. Proza cu referenialitate istoric, subiecte si teme diferite sau complementare, din Trei nuvele, 1949 (Iubita lui Blcescu, Catin damnatul, Noi vrem pmnt), este scris n manier reconstitutiv, pedagogic, moralist si liric. Ea pare remarcabil, fie si printr-o anumit decen literar, prin comparaie cu un Camil Petrescu, nuvelistul, n contextul nceputului realismului socialist.
40
istoric nu mai este apsat, dar abia schiat, iar realismul ireal st n proximitatea alegoriei si parabolei, ca ntr-o oper cu adevrat deschis estetic. Registrul narativ rmne si aici prea ntins, repetitiv, logoreic si artificios, n defavoarea naraiunii susinute si convingtoare. Ce mult te-am iubit, 1968, este o naraiune poematic, elegiac, nu att de imprevizibil pentru ascendena sa literar, n fapt poetic. Cartea devine un bocet dilatat, totusi de o stpnit detasare literar, al fiului matur, Darie, la desprirea de mama sa, Maria, ntr-o tragic regsire rememorativ, moral-afectiv, a familiei originare.
41
Izbeste, n roman, falsificarea prin minciun, dublat de rarefierea adevrului, verosimilitatea pervertit, a o sut de ani de asa-zis rtcire istoric, din preajma primei uniri a Romniei, pn n anii sovietismului stalinist. Cronica este un monument de arhitectur narativ, cldit pe nisipurile utopiei agresiv dogmatice. Naraiunea devine diluat, redundant, subminat de discursul jurnalistic. Rmn recuperabile unele nuclee narative de anvergur, de vast si rafinat penetraie psihologic, pe linia tipologic a femeii voluntare si fanatizate de propriul proiect existenial (Davida si Salata).
42
la apariia sa prin teza druirii regretabile ntr-o lume socialist, dar n fapt individualist. Un tnr muncitor de origine rural, un erou al muncii socialiste, si risc viaa pentru semenii lui, dar este privit cu ingratitudine, ntr-o lume ce se pretinde a rsplatei drepte. Romancierul refuz un comunism deviat, n numele unuia sntos, raional, nepervertit prematur. n Marele singuratic, 1972, roman problematizant restrns la un realism conjunctural, moromeianismul ajunge n acord profund si n dezacord minimal cu lumea activismului comunist. Activistul comunist Niculae Moromete trece de la propagand la producie si se ntoarce la propagand, ntr-un comunism pretins maturizat si uman. Un roman istoric si polemic nu mai puin datat, conjunctural, din perioada naionalcomunismului, a simulrii autonomiei etnice si politice, este Delirul, 1975. Micile ndrzneli ale lui M. Preda sunt umbrite de marile lui conformisme menite s nu afecteze orientarea ideologic a comunismului naionalist. Concesiile sporesc la a doua ediie, pentru ntrirea ideologiei comunist-antifasciste si a stinge obieciile politice. nvinge, ca ntotdeauna la acest prozator, tot fibra moromeian. Iar n Delirul moromeianismul apare nc viguros, neperverit. Ca si n memorialul romanesc Viaa ca o prad, 1977. Trilogia Cel mai iubit dintre pmnteni, 1980, cu unele episoade si personaje izbutite la nivelul talentului su, este un proiect epic care promite foarte mult, mai ales n contextul n care apare, dar realizeaz mai puin si face obisnuite concesii artistice inerente personalitii autorului: problematizarea unor medii socio-profesionale cunoscute parial, deformat, excese naturaliste, pitoresti, n mediile n care autorul se simte familiar. Tezismul inacceptabil se afl n sugestia c Era ticlosilor a fost depsit n noua etap socialist.
43
modern, de o mare luxurian narativ si poematic. Tipul uman exponenial este aici alogenul, tragicul fantezist, pasionatul de ezoterisme, italianul Messer Otaviano. Personajul Princepelui este un Ianus, un om duplicitar, ambiguizndu-si aparena si esena, omogeniznd n constiina sa antinomiile eseniale ale existenei individuale, sociale si metafizice. Variatele surse livresti sunt animate cu mijloacele artei semnificative, majore. Imaginaia prozatorului devine fastuoas si precis n acest roman al unui rar echilibru narativ, descriptiv, dialogic. Princepele este subminat doar de irepresibila tendin pamfletar, resentimentar, a autorului, care nu prseste mijloacele gazetarului de scoal veche, interbelic, democratic, si de scoal nou, socialist. Un ciclul romanesc, foiletonistic, Incognito, 1975-1978, a ajuns scandalos prin intertextualismul su abuziv (plagiaz). Al doilea roman cu pretext istoric, n spirit fantast si reflexiv, benefic din perspectiv estetic pentru o viziune ampl, cuprinztoare, aprofundat a realitii umane, este Sptmna nebunilor, 1981. ntors din strintate, dup ce nutrise la Veneia, nselnd Eteria, visul de a conduce ntregul Bizan, tnrul mare boier Hrisant Hrisoscelu, un hedonist resentimentar, care-si nvluie constiina n paseism si amoralitate, trieste n abstract, n Bucurestii refugiului su, visul puterii feerice si distrugtoare, n epoca simbolicei decadene fanariote.
UNITATEA DE NVARE 8. PROZA IDEOLOGIC, REALIST-SOCIALIST (PROLETCULTIST). Obiective: - promovarea unui sistem de valori literare autentice - cultivarea capacitii disociative ntre tipurile de texte literare si neliterare (sau paraliterare); Tmp alocat: 2 ore
44
mama?, 1973, subintitulat Roman pentru copii si prini, Dansul ursului, 1988, subintitulat Roman pentru copii si bunici (acesta aduce supriza apropierii autorului aflat n exil intern de orasul n care a fost deportat, mai ales prin grdina zoologic a marelui Parc Romanescu). Dup jurnal, marea simpatie literar, tardiv, postum, i-o aduce romanul Adio, Europa!, n dou volume, aprute n 1992 si 1993. El este n fond un eseu romanesc, construit teatral, dialogic, cu ample partituri monologice. Confesiunea camuflat capt un rol deopotriv defulatoriu si fabulatoriu. Parabol anti-tiranic, indirect si sincretic, cu licen istoric, naraiunea aduce stpnirea turceasc n vremea celei sovietice si sovietizante. Comedia si farsa tragic si ideologic se dezvolt cu inteligen si profunzime. Eseul romanesc este viu, intens trit si suferit, de aceea posed un plus consistent de autenticitate fa de romanul politic oficializat, deopotriv tolerat si aservit, de obicei n varianta ce se voia patetic, mai rar comic sau, ntr-o a treia variant, sintetic. Ultimul su roman, Lupul si Catedrala, 1995, este o alegorie epic susinut iar uneori artificial si echivoc, plecnd de la formula romanului asa-zis politic, rechizitorial, despre epoca de dinaintea regimului Ceausescu. Lupul care, n plin violen istoric antiuman, ptrunde n oras stul si ajunge la Catedral este un simbol al bestiei apropiate de sacru si nu de om. Decznd n zoologic, omul este cel care a pierdut sensul sfineniei.
Constantin oiu
Constantin oiu (1923) e mai ales autorul unor ficiuni captivante si expresive ale constiinei, gndirii, fanteziei, stilului, n linia rafinat a prozei. nsemnat profund si definitiv de o vreme istoric si literar precednd o mai marcat, desi bine controlat, emancipare, primul su volum, Moartea n pdure (1965), rmne un roman integral artificial, ca problematic, univers narativ, expresie mental si lingvistic. E romanul luptei zoologice pentru fracturarea ideologic, ceea ce nseamn n fapt comunist, a istoriei si a indivizilor si n chip de supusi. Evazionismul, irealismul, utopicul nu pot fi eludate din cauza perspectivei mistificatoare a ideologiei care fabrica istoria, realul, nici n Galeria cu vi slbatic (1976). Tezismul strident (excipitul romanului ori secvena erotic n care femeia identific si cheam ntr-un mod sado-masochist istoria la zdrobirea colectiv) n-au trecut de limitele criticismului conjunctural, care era adesea si pretextual. Galeria, la vremea apariiei, dar si ulterior, etichetat cu superlative, este un semnificativ roman de context, un revelator documental si ficional, nc insuficient iluminat, al unui timp de criz uman tragic-grotesc. n mod diferit de ceea ce au crezut comentatorii sub vremuri, politic si moral, Galeria e, asadar, un roman mult mai perisabil documental dect artistic. n Galeria, varietatea tipologic, uman, moral, ademenitoare ntr-o lume (inclusiv literar) a omogenizrii, e abil construit n sensul autenticitii, dar face transparent un schematism pe care nu stiu dac e adecvat s-l numesc rafinat. Personajul Chiril Merisor nu poate fi ridicat, cum s-a spus, deasupra istoriei, care nu era doar tragice, dar si grotesti. Romanul nu atest ns n acest personaj o victim pur. Dac ar fi fost astfel, el rmnea n sertarul autorului su. Putea fi publicat, eventual, n Occident. Unde, e adevrat, a fost tradus, n francez, nu fr unele ecouri, dar, si asta e adevrat, nu pe ci editoriale faste, ci la editura care-l publicase si pe Ceausescu. nsoitorul (1981) este romanul corupiei estetice a realitii si istoriei. Expresia literar, indirect, oblic, travestit, carnavalesc, atenteaz la refacerea istoriei (aceasta nu era dect o mai acceptabil remistificare), graie medierii consecutive prin istorisire. Obligado (1984) este romanul ambiguitii morale masculine, o nregistrare a tangajului constiinei ntre vina moral si plezirismul estet, o reflexie lucid si profund, n sfrsit, un eseu jurnalistic, dintr-o vreme cnd romanul era un refugiu si pentru jurnalistica sufocat ideologic.
45
Ultimul roman publicat n timpul comunismului, Cderea n lume (1987), este o naraiune care sintetizeaz pretextele tematice si narative anterioare, dup o experien literar de acum matur, n formula romanului ideologic si istoric configurat parabolic, formul elaborat de romancierii remarcabili ai epocii, mergnd pe calea dezvluirilor ncurajate oficial. Cderea n lume este un roman politico-parabolic semnificativ pentru comunismul romnesc aflat, la apariia sa, n retragere si travestire. n Barbarius (1999), romancierul revine la uneltele sale epice, dup o lung absen, de 12 ani, ca dup o criz spiritual. Istoria brutal, creia i s-a adaptat si, parial, adoptat, l-a fcut pe Cezar Zdrfculescu s-si nstrineze identitatea n mai toat viaa sa matur. Si-a renegat originile si a pactizat cu persecutorii iar n prima perioad a comunismului a ajuns n capul justiiei staliniste. Dup schimbarea de macaz doctrinar, a ales libertatea n Occident, n Italia. Aici alienarea sa moral continu n plan psihologic, devine maladiv. Barbarius pstreaz discursul epic rafinat, manierist al romancierului.
Fnus Neagu
Fnus Neagu (1932) este un prozator important, un povestitor original, al sudului oriental, camuflat de vis si enigmatic, imaginativ, pitoresc, ispitit de exoticul real sau numai imaginar. Epica sa este instinctual, vitalist, senzorial, estetist, vizionar, mitic, poetic, solemnizant si parodic. Dar, pentru c prozatorul si-a forat mna, el s-a transformat ntr-un prodigios autor manierist. Este izbitoare la el o inaptitudine structural pentru roman, de care N. Velea, n scrisul lui, si-a dat seama si, prudent, n-a forat specia de amplitudine si complexitate a prozei. ngerul a strigat, 1968, Frumosii nebuni ai marilor orase, fals tratat despre iubire, 1976, Scaunul singurtii, 1987, vor fi incluse n ciclul ara hoilor de cai, 2001. ngerul a strigat are o structur fragmentarist, discontinu, centrat pe obsesia simbolic, tematizat n destinul tragic, care depseste eticul si (di)simuleaz trecutul mitic ntr-o proiecie a utopiei religioase. Scaunul singurtii are subiect de roman politic, justiiar si moralist, sfrsit disforic, n nota proprie scriitorului, cu o intrig n esen contextual, permis si chiar favorizat n timpul comunismului naionalist. Un roman de fantezie istoric recent, voit senzaional, este Amantul doamnei Dracula, 2001. El pleac de la biografia Elenei Ceausescu, pe care o anumit legend a nostalgicilor comunismului o face singur responsabil de decderea poporului romn.
46
Fragmentarist, unitar prin viziune si prin spirit, este Vntoarea regal, 1973, a doua pies de substan a ciclului. Romanul are ecou n traducere, n cteva literaturi semnificative, Anglia, SUA, Macedonia, Germania, Rusia, Suedia; aici este calificat de cineva drept o capodoper. Ficiunea are anvergur si estompeaz referina istoric si politic de tip conformist si chiar mistificator. Restul ciclului, ultimele trei romane, decad artistic n mod iremediabil, n autoparodiere, datorit recurenei problematice si tipologice, a haosului narativ si discursivretoric. Cu Viaa si opera lui Tiron B. (vol. I Iepurele schiop, 1980, vol. II Podul de ghea, 1982), acelasi mod de concepie a romanului se deschide ctre un nou ciclu. Este unul de istorie romanat, a periodei apropiat (pre)comuniste. Perspectiva naionalcomunist, ambiguizat literar, este introdus printr-un scriitor si jurnalist. Aici se produce un exces de diluare si nesupraveghere a procedeelor narative. Ele ajung s fie aplicate la momente si reflexii de o semnificaie aleatorie sau forat. Orasul ngerilor, 1985, este ultimul roman semnificativ al lui D. R. Popescu. Nu-i lipsesc unele inegaliti, care in de maniera autorului, de indecizia sa ntre istorie si mitologie. n perioada postcomunist, D. R. Popescu public mai multe romane, inegale artistic (Dumnezeu n buctrie, 1994, Truman Capote si Nicolae ic, romantz, 1995, Paolo si Francesca si al treisprezecelea apostol, 1996, Sptmna de miere, 1999, Falca lui Cain, 2001), n care sarja epic fr limite caut formule de impact la un cititor anarhic, ndeprtat de art, ca si de tendine, n cutarea unor forme facile de comunicare a talentului. Autorul exploateaz liber noile forme ale artei de consum, de bas-tage, n combinaii de substan si expresie forate ca s genereze insolitul.
47
Dup n absena stpnilor, apare primul su roman de mare succes la public si critic, Animale bolnave, 1968, imediat si unic reeditare a sa pn la cderea comunismului. n 1973 public usor ngerul de gips. O situaie similar i s-a mai ntmplat doar cu n absena stpnilor. Acum ns ncepe s suporte adevrate campanii ale colaboraionistilor, oportunistilor, obedienilor regimului, Ion Ianosi, Ov. S. Crohmlniceanu, Aurel Martin, Valeriu Rpeanu. Problematica existenial acut, stiina epic, liric si analitic tot mai vesel, n siaj nietzscheian, la limita realismului psihologic si mito-poetic, performate printr-o metamorfoz de tip regresiv, sunt recurenele unei narativiti ajunse la maturitate n ngerul de gips. Ademenit de iluminarea paradoxal a adevrului lui Zarathustra, doctorul Minda, burghez ntr-o lume care-si schimbase prejudecile, transformat n sobol, plteste pentru impostura angajrii cinice, dionisiace, luciferice. Romanul are aura mistic a victoriei si esecului uman. Tentaia amorfului l va supune pe Minda unui destin al pierderii grotesc-tragice n zoomorf. Personaj al secolului su, Minda este un anti-erou, capabil doar de un eroism abject. Inginerul Bibi Medoia - cel brutal de real, teluric, prefigurnd noroiul de pe buzele teratologicei Fabian, n care se va afunda Minda nsusi - e conformistul resemnat, nemistificat de mituri, himere, utopii, filosofie, moral, ideologie. Toate aceste personaje aparin unei lumi angajate n decaden. Public Bunavestire, 1977, romanul cu cel mai mare succes la critic, promovat cu un admirabil risc si curaj de cel mai important cronicar literar din era comunist, N. Manolescu. A suportat si el o campanie intrumentat ideologic, chiar la semnalul lui Ceausescu. Spectaculoas, ascensional, metamorfoza lui Grobei din Bunavestire nu depseste ns omenescul. Romanul transcrie o parodie a miraculosului si hagiografiei. Mituri, istorie, cotidian devin pretexte de verbiaj supus travaliului stilistic de deformare si mixaj. Nimic nu mai e genuin aici. Pastisa, ironia si parodia pun n criz, rennoindu-l spectaculos si durabil, codul romanului. Romanul Bunavestire e mai mult dect o satir a infernului micului burghez. E si o satir a omului nou si a lumii sale amgitoare. Mai mult dect o alegorie politic, mitic-istoric, satiricon demonologic, Bunavestire poart n sine o lume totalitar invadatoare, de ocupaie, a tuturor posibilitilor dezumanizante. Demiurgul narcisic, ru, fanfaron al noii lumi e Mihai Farca, exponent paradoxal, tragi-comic si anti-crestin, al eroismului-simulacru de a ajunge n iad. Criza epic se ntemeiaz aici pe judecata (crisis) unei existene a anomiei, adic a frdelegii. Bunavestire este romanul care produce o exemplar reconversie comic a poeticului. Pandant al Buneivestiri, Don Juan (1981) rescrie pentru saeculum-ul nostru, al XXlea, un mit literar, proiectnd istoria epic ntr-o decaden a istoriei propriu-zise, n fapt ntr-o relaie amfibologic cu sistemele politice. Rogulski, anarhistal gndirii, profesor ratat de istorie ratat si pedagog al tinerilor, este noul Burlador, noul batjocoritor, interesat de posesia constiinelor. El d detestatei sale lumi o lecie-fars. Rogulski e un maestru al iniierii n impostura sacrificial, prin iubire si prietenie, traduse n spiritul deriziunii anarhice si profund provocatoare pentru o lume a tuturor simulacrelor. Cel mai masiv roman al su, Drumul la zid, 1984, subintitulat poem epic. (Anti)-erou, dedat jocului ca sinucidere fr moarte, cum ar spune Malraux, Castor Ionescu din Drumul la zid supravieuieste ntre dou praguri sau paradigme ficionale: nenelegerea camusian si improvizaia ionescian. Drumul la zid nu e doar o flaubertian epopee ironic a prostiei, o astuioas satir de mentaliti tradus n acte bizare si derizorii. Excentricitile demonstrative ale lui Castor motiveaz omul-kitsch, demonul meschin al unei generaii infraumane si al unei lumi maculate pn la esen.
48
Pnd si seducie (scris n 1976, aprut n 1991), (meta)roman narat de romancierul Alexandru K., dezvolt trei farse dispuse ntr-o competiie a ridicolului. Farsa e aici singurul mod de a umple existena. Fars, de la farcire, nseamn chiar a umple. Romancierul K. strbate lumea comunist a travestiurilor si nlocuitorilor, provocnd si suportnd urmrirea, suspiciunea, recluziunea si descoperind c valori morale adevrate, ca iubirea si prietenia, nu pot fi aflate n regimul farsei, ci al adevrului, care este ntotdeauna mister. Simultan opozant si antiopozant al regimului comunist, ambiguul K. are curajul de a fi ridicol ntr-o ar confiscat si stigmatizat de deriziune, antitragic, anacronic si indiferent la haosul repetat nscenat. Apare trilogia romanesc Amfitrion, 1994, apoi, dintr-o proiectat tetralogie, Ziua si noaptea, 1998, Voina de putere, 2001, care continu romanul de idei, problematic, realistimaginativ si reflexiv, al unor teme fundamentale si dificile, filosofice, morale, mitologice.
UNITATEA DE NVARE 9. PROZATORI ROMNI N EXILUL COMUNIST. ROMANUL ASA-ZIS POLITIC. Obiective: - cunoasterea fenomenului literar romnesc n toate genurile prin evenimente, opere si autori semnificativi si ilustrativi; - nelegerea specificitii estetice si a contextelor de realizare; Tmp alocat: 2 ore
49
Timpul ajunge aleatoriu, o expresie a ambiguitii si incertitudinii: moart cu 40 (cifr simbolic a credinei crestin-ortodoxe despre timpul n care mortul nu se desprinde nc definitiv de via) de zile nainte, o femeie, Madame Popovici, mai poate fi vzut vie de provincialul, neatins de incertitudini, Iancu Gore, n Douspreceze mii de capete de vite. Timpul constiinei tradiionale, timpul sacru al Drgaicei sau Snzienelor, al celei mai scurte si revelatoare de destin dintre nopile anului, domin Noaptea de Snziene. Iar timpul ocult Nousprezece trandafiri. Dar tot n Nousprezece trandafiri este prezent timpul eliberator, subiectiv, cu toate c apare obiectivat, al constiinei unei istorii organice, democrattotalitare, dar ficionale. n nuvela Pe strada Mntuleasa, timpul proieciei, al imaginaiei istorice, si nu al reconstituirii acesteia, pare a fi similar timpului din romanul politic si tezist. Epoca stalinist este supusa literar aceluiasi efect, si anume efectului de necreditabil. n Noaptea de Snziene, 1970, romanul su cel mai complex, desi inegal realizat, ritualul tradiional este structurat n romanescul proteic, mitic, iniiatic, erotic, istoric, detectivist, cu o savant ingeniozitate narativ. Epicul fantastic popular devine suportul narativ si n unele nuvele ca Pelerina sau Tineree fr tineree. Politicul (n Pe strada Mntuleasa, 1968, Nousprezece trandafiri, 1980) este filtrat la Eliade prin fantastic. Proza lui Eliade propune o cutare a realitii evenimeniale si reflexive pe calea certitudinii si ambiguitii imaginaiei si mitului. Existena apare derealizat, interpretat oniric. Dar sunt propuse si transformri livresti, ficionale, romnesti sau strine. Pelerina, cum a observat Matei Clinescu (2002), rescrie Mantaua lui Gogol sau Visul unei noi de var de Shakespeare. Insolitul, iraionalul, inconstientul vegheaz n aceasta lume fr reguli, confiscat de excepie, o lume neasezat, care tocmai si caut configurarea.
Vintil Horia
Prin nastere, Vintil Horia (1915-1992) este oltean din Segarcea de Dolj. A trit n Italia, Argentina, Frana, dar mai ales n Spania, unde a si murit. A scris n patru limbi, considerate de el simple dialecte latine. Dar credea c gndul su originar rmnea acela romnesc. El, autorul multilingv, punea etnicul naintea lingvisticului. Propriu-zis, doar prin dou dintre volumele sale, exist un V. Horia romancier de limb romn : Acolo si stelele ard, 1942, si Mai sus de miaznoapte, roman-testament, 1992. Mai sus de miaznoapte, roman-testament, 1992, este scris la senectute, atunci cnd limba, oricare ar fi ea, ncepe s fie pierdut. Nimic imprevizibil, aici, n ce priveste problematica si modul de abordare. Acestea sunt unele de surs naional-crestin, tezist. Se afl la limita unui fel de antiumanism si antiiluminism. Se poate reine de aici ambiia original foarte trzie a noutii tehnicii literare.
Mai sus de miaznoapte si merit ntr-adevr subtitlul de roman-testament, ca naraiune testimonial, similar celor din corpusul textelor sacre apocrife, cu autor declarat.
Romanul este polifonic si totodat un epos sintetic. Cam tot asa era, pentru M. Eliade, Noaptea de Snziene. Extincia ca iniiere n etern o moduleaz pe aceea prezent la prozatorul pe care tocmai l amintesc. Marele su succes de autor epic, romanul cel mai tradus (versiunea romneasc apare revizuit de autor), Dieu est n en exil, 1960, tematizeaz mai cu seam exilul vzut ca o pecete a destinului originar, nnscut si co-nscut; cunoscut, potrivit ideii claudeliene. Roman spiritualist, magic si profetic, el reface si totodat actualizeaz eposul liric al antichitii. Citim o mic si hibrid epopee a exilului. Un poem epic tulburtor, obsesiv, scris anume pentru cititorul occidental. Personajul narator este o proiecie auctorial, memorialistic, subiectiv, ntr-un mare simbol al surghiunului: poetul Ovidiu. Romancierul s-a documentat, dar a si documentat ficiunea cu propria biografie material si spiritual. Istoria este pretextual, sub aspect politic. Ea devine expus perspectivei religioase, etice, filosofice si antropologice. Prezentul apare
50
revelat prin si chiar n trecut. Prozatorul se arat intrigat de interpretarea care attribue des intentions historiques mes romans (Journal dun paysan du Danube). Eseuri lirico-epico-dramatice, problematice, teziste, ntre ezoterism si dogm, romanele lui V. Horia au o deschidere rezervat fa de tehnicile narative nnoitoare. Alexandru Vona (1922-2004) Pentru o jumtate de secol, Alexandru Vona (1922-2004) a fost un scriitor rmas nu doar n sertarele dictaturii, dar si n cele ale exilului. Elaborat n 1947, ntr-un fel de trans scriptural de cteva sptmni, n-a putut aprea dect dup aproape o jumtate de secol, si nu n primul val al noului roman francez de la Ed. de Minuit, n care nu toi romancierii erau francezi. Bunele impresii ale unor cititori ai romanului ca A. Robbe-Grillet si Roger Caillois n-au contat. Romanul a fcut, ns, o carier trzie, fiind premiat cu Premiul Internaional al Uniunii Latine si tradus n cteva literaturi importante. n Romnia, el a fost reeditat, dar n-a urcat spectaculos n canon. Roman poetic, proustian, Ferestrele zidite este un roman ermetic si pseudohermetic. El este poetic, ntr-un sens paradigmatic mallarman, iar n context romnesc, barbian. S amintesc aici c, nu ntmpltor, I. Barbu era un admirator al lui Mateiu I. Caragiale, preuit si de oniricii Dimov si epeneag. Ultimul i-a dat chiar o replic hipertextual, ntr-un roman al su, Nunile necesare. Naraiune se deruleaz din perspectiva unui tnr provincial solitar, izolat, ori, mai bine spus, distanat de oameni si spaiile publice, marcate de puine repere. Aceast situaie i adnceste cunoasterea contemplativ misterioas. Relaiile umane realizate n ntmplri absurde, ilogice, stranii, de (in)comunicare kafkian, sunt expresia unei suspiciuni fundamentale, n spiritul timpului, proprii omului scindat ntre proteism si ano(ni)mie, familiarizat cu necunoscutul cunoscut. Romanul Ferestrele zidite, o emanaia tulburtoare a unei sensibiliti si gndiri patetice si dispera(n)te, este o parabol, pentru c pstreaz indici narativi (spaiu, timp, pesonaj) redusi si inceri. Parabola, substanial si captivant, este rezolvat disforic, n planul existenial si n acela al cunoasterii.
51
recente, plecnd de la un jurnal al autorului. Amestec de factual si ficional, Patimile dup Pitesti, 1981, este o carte a trecutului din anii 50-60, despre infernul concentraionar comunist din Romnia. Chass-crois, 1983, continu consemnarea prezentului autorului, a disidentului exilat. Cu Bonifacia, 1986, Goma revine la trecutul ndeprtat, al primelor vrste, la erosul dramatic si creaia unui personaj feminin memorabil. n copilria sa basarabean si are originea Din Calidor, 1987. Cali-dor semnific frumusee si iubire clocotit-n regret. n descendena povestitorului Ion Creang, Goma ne d si el o istorie tipic a copilului universal, dar pe, adic sub, o alt treapt a istoriei. Dup 1990, Goma continu s scrie romane nonfictive, care vor fi avnd si o dimensiune fatalmente ficional. Arta refugii, 1991, urmeaz dezvoltarea matur a ciclului autobiografic. Astra, 1991, se ntoarce la adolescen, la anii liceului de la Sibiu si ai expansiunii senzoriale. n Justa, 1995, Goma si continu autobiografia auctorial, politic si moral, cu anii studeniei, dup revoluia din Ungaria anului 1956. Soldatul cinelui, 1991, Sabina, 1991, Altina grdina scufundat, 1998, Roman intim, 1999, trec ca si neobservate. Dar Goma devine incomod mai ales prin jurnale, memorii si scrisori. Rechizitoriale, pamfletare, ele sunt volume care l arunc n rzboi cu aproape toat lumea.
Norman Manea
Proza lui Norman Manea (1936) a fost apreciat de o restrns, desi uneori cu adevrat entuziast, parte a criticii romnesti. Pn n 2001, n aproape un deceniu si jumtate, numrul apariilor sale editoriale, n mai multe limbi de circulaie, va fi de 36 de volume. comparat frecvent cu F. Kafka, B. Schulz, R. Musil, Danilo Ki, H. Broch, A. Dblin, Ernesto Sbato, Czeslaw Milosz, M. Kundera, I. Kadare, recompensat cu Premiul MacArtur (Nobelul american) n 1992, premiul italian Nonino, n 2001. L. Raicu,: Norman Manea a inventat un fel de a scrie. () este puin spus, palid spus, c nu seamn cu alii, cu nimeni. () continu de fapt s inventeze cu fiecare fraz. E drept c si Claudio Magris scrie c Manea este unic. Dar criticii romni, dup bunul lor obicei, nu si-au regndit criteriile. A contat, n mai multe feluri, faptul c a avut un start macabru n via, prin deportarea, la 5 ani, n Transnistria, lagrul pe care, pentru c procentul de supravieuire era de 1 din 2, nu-l poate compara cu Auschwitz. ntiul su roman, Captivi, 1970, ncearc deja o formul hibrid, la limita dintre experimentul formal si substana epic. E un roman al eului abisal si empiric, n egal msur captiv si captivant n blecheriana irealitate imediat. Atrium, 1974, este un roman al provinciei totalitare si al polifoniei unor bine reliefate personaje-reflectori. Un roman (de)construit eseistic este Cartea Fiului, 1976, proiecie moral si existenial, realist si himeric, a relaiei dintre fiul inadaptat evoluiei psihologice a vrstei mature, regsit incert n recunoasterea tatlui. Romanul ciclicitilor si recurenelor existeniale este ncheiat n 1977 cu Zilele si jocul. Abia dup un deceniu va aprea importantul roman Plicul negru, 1986. Ediia necenzurat dateaz tocmai din 1996. Plicul negru este un roman realist, simbolic, magic, comic, satiric, (auto)referenial, despre fric, esec, condamnarea la utopie, exil obligatoriu, scris cu o verv substanial si complex. Si ntoarcerea huliganului, 2003, este un succes, calificat cu superlative n serie, n SUA, spaiul concurenei absolute. E un volum de memorii indirecte, cu vag si protector aspect ficional, romanesc. Iat nc o carte a lui N. Manea, de o pilduitoare implicare biografic si istoric n trecut si prezent.
52
53
Buzura drept scriitor anticomunist, fr a se preciza c faptul era posibil nu n Romnia comunist, ci numai dup decomunizarea ei. Tema nu este chiar att de nonconformist. Tema esecului este ns adus n prezent, din perioada pre-ceausist, cum apare ea la D. R. Popescu, F. Neagu si alii. Cel de-al doilea roman al ciclului prin care romancierul iese din habitatul Gulagului, Drumul cenusii, 1988, continu n acelasi mod gherila ficional cu societatea, revenind la perspectiva jurnalistului, ca si n Feele tcerii. Teza este aceea c adevrul (moral, cel politic aproape c nu este o preocupare a nici unui personaj sau este acceptat ca o fatalitate) trebuie s fie cunoscut. Sfrsitul intempestiv si misterios al comunismului romnesc este acompaniat si interpretat de Buzura n Recviem pentru nebuni si bestii, 1999, unde recurent este tot tema esecului. Recviem atrage prin discursul liber, nu rareori de o extrem de vie, memorabil oralitate.
54
scindat, ptat si ea, n esen, de aceeasi concepie social-politic. Materia de referin a prozei este istoria general a primelor decenii din secolul XX, exploatat literar din perspectiva cotidianului, prin constiina ideologic a unui antiburghez si antiliberal. Proza aceasta se afl n cutarea istoriei rensufleite, pentru a o judeca necrutor, pe criterii ideologice, conjuncturale, dar ntr-o mare suferin conjectural. Tema comun este aceea a esecului istoric, vzut orbeste, dintr-o istorie ilegitim, a recluziunii si teroarei. Romanele lui sunt comice, ironice, satirice, parodice, si au ca referin trecutul precomunist.
UNITATEA DE NVARE 10. PROZA POETIC SI ESTET. PROZATORI NEOAVANGARDISTI. Obiective: - promovarea unui sistem de valori literare autentice; - cultivarea interesului pentru literatur; Tmp alocat: 2 ore
Ion Vinea
Ion Vinea (1895-1964), romancierul se dezvluie postum. Scrie o proz a senzualismului balcanic, poetic si subiacent analitic, n latura moral si mai ales estet. Condiia femeii, umil si viclean, tragic si rzbuntoare, apare mereu supus neasteptatului asteptat. Lunatecii, 1965, relatat la persoana a treia, scriere ampl definitivat de autor, este o oper poetic, realist-naturalist, cu tangene expresioniste. Ea are o puternic dimensiune moralist. n alt mod si timp, dup Mateiu I. Caragiale, Vinea poetizeaz narativ noi moravuri bucurestene. Lunaticii lui Vinea sunt niste insi irealisti, idealisti, Adonisi asaltai si posedai de femei schimbtoare, prinsi n criz si suferin senzual. Personajele instinctuale ori erotomane ies din lumea bun, aristocraie, armat, mediile artei etc. Lucu Silion, disputat, vnat de femei, face figur de brbat expus si supus, doar artat si... ratat. El este sclavul genului feminin, fr puterea de a se stabili la vreo reprezentant a sexului nrobitor. Roabele au mai mult libertate dect el, alesul tuturor. Venin de mai, 1971, romanul rmas neterminat, este un decameron ori un erotikon levantin. Protagonistii si sunt un alt tip de dandy valahi, dect cei ai lui Mateiu I. Caragiale, mai puin paseisti si ostili vieii moderne. Romanul este dedicat tinerei generaii nonconformiste ntr-un fel mai degrab stereotip si previzibil, spiritual si fiziologic. Revine personajul care poate tri doar n msura n care se las trit de existen, cu prototipul n Darie din Paradisul suspinelor, o variant n Lucu Silion din Lunatecii. Aici el se numeste Andrei Mile. El este un rob al vieii, mai cu seam al celei erotice, psihanalizabile: iubirea tatlui si a fiului pentru o singur femeie fatal care ngroap un sir de adoratori, ori iubirea impulsionat la modul sordid. Parial, roman cu cheie, lsat la ndemna contemporanilor, Venin de mai adopt o formul de proz poetic, decadent, cu largi zone de rafinament estetizant. Pavel Chihaia (1922) Blocada, 1947, romanul su, abia aprut, intr n lotul primelor titluri eliminate de Cenzura totalitar. Era n primvara anului 1948, cnd republica popular uzurpase monarhia. Duhul etic si social, vast proiectat, al lui Panait Istrati si Jean Bart, leag Blocada.
55
Materia epic si arta ficiunii au o diversitate si o atracie caleidoscopic. Citim un roman liric si dramatic. Fantezist, fantastic, fantasmatic, exotic, simbolic, arhetipal, vizionar. Etic si politic. Sensibil la miscrile istoriei. Realist prin datale spaio-temporale. Scris cu o metod supl. Pe o linie care i nseriaz pe Dostoievski, Kafka si Camus. Pn la realisti magici, de la M. Bontempelli la latino-americanii care au irupt n ultimul sfert al veacului trecut. O arhitectur narativ complex este remarcabil pus n multiple planuri si perspective. Acest rafinat si subtil hibrid epic rmne ct se poate de antrenant pentru o lectur hermeneutic, clar-obscur, nc asteptat. Romanul este scris ntr-un stil flaubertian, substanial reliefat, desi nu lipsit de goluri artificios decadentiste. Parte dintr-o trilogie, Blocada este, chiar si pn azi, singura carte svrsit. Ciclul ar mai trebui s includ Hotarul de nisip si Torogai. n afara trilogiei, prozatorul a mai dat unele fragmente dintr-un roman autonom, intitulat, n spirit moralistic, Cearta sufletului cu trupul.
56
identificri de locuri si personaje. Romanul Biserica neagr este o pies literar de disiden. El apare n Germania, n 1976. n Romnia fusese cenzurat si ndeprtat de la tipar. Contextul defavorabil era cel de dup nceputul tentativei minirevoluiei culturale ceausiste (Tezele din iulie 1971). Totul s-a petrecut ntr-un mod mai misterios dect n cazul lui P. Goma. Baconsky nu a fcut disiden politic. A acionat solitar. Romanul apare n Romnia n 1990, dar are ecou redus. Procedeele lui le repet pe acelea din nuvele, ale parabolei, cu efect de indeterminare actanial si spaiotemporal. Parabola politic are transparen. Aceasta este chiar prea mare si, n plus, facil. Cenzura a reperat-o. Apare n Biserica neagr o lume rsturnat. Ea rezid ntr-o ficionalizare a conflictului asa-zis istoric, de clas, ntr-o dizlocare a normalitii de anormalitate. Dar exist si zone de ocultare a parabolicului, ntr-un fel modern, ambiguu. Biserica neagr este o contra-utopie romanesc despre monstruozitatea istoriei si destinul colectiv si individual.
57
poart amprenta distinct. Dovedeste o maturitate si o subtilitate de romancier exersat la scoala de proz european, deschis realismului epic si poematic, dar si modernismului fantasmatic si analitic. Cronic politic si meditaie alegoric-poematic, romanul se susine prin marea autenticitate a tririi etice si literare individuale si istorice. Protagonistul este un scriitor, dezvluit ca artist-cetean, suspectat de regim, hituit si distrus de Securitate. Avem n el unul dintre primele romane creditabile ale utopiei romnesti, n ordine politic, psihologic sau moral.
58
antropomorf dect cele ale lui Urmuz. Recunoastem, nu fr surpriz, o interpretare liber, paradoxal, de genuri, specii, moduri si stiluri narative. Miza adnc este asezat pe transferul figurativ-nonfigurativ. Citim, nendoielnic, o ficiune (auto)referenial cu poetic parodic inclus, ntr-un hibrid literar de o vie virtuozitate, ntre textualism si reportaj (contra)utopic, satiric, ideologic. n Peru, are memorialisti si comentatori exaltani, cucerii de farmecul omului luminos si locvace, dar si de obscuritatea sa literar. Unii jurnalisti literari peruani trec fr s clipeasc frontiera mistificrii si l prezent pe acest autor necitit pentru c netradus ca pe un clasic al literelor romnesti, o legend n sine n patria sa de origine... (cf. Caretas, noiembrie 1978, iau aceste informaii, dar si altele, de la Mircea Anghelescu, Destinul postum al lui Grigore Cugler, Romnia literar, 35, 2000). A fost pus n relaie literar cu avangarda, dadaismul si suprarealismul. Dar a fost discutat si n cadrul unui realism destupat de fantezism.
59
epic familiar este reorganizat acum livresc, tezist, ideologic (doar din aceast pespectiv tematic, poate, se altur Lungii cltorii) prin dezbateri eseistice insistente, iar uneori parazitare. Perspectiva, tonul, stilul, retorica general sunt meninute sub control, prin adecvare grav, patetic sau detasat. Universul ficional este livresc; fie spiritualist, modelat de scrieri veterotestamentare despre Cain, Iosif si fraii si; fie filosofic, centrat pe iubirea concret, personal, opus celei abstracte, categoriale; dar si realist, istoric, politic. Bibliografia prozatorului se ncheie, postum, prematur, n Melancolie. Romanul, nedefinitivat, a aprut n 1988, cu text stabilit de tatl su, dup ncheierea unui ciclu si nceputul altui drum, nchis de destinul biografic al autorului. Perspectiva este a studentului Matei, curnd eliminat din facultate. Scris fr complexitate tehnic, ntr-un stil al comunicrii eficiente, Melancolie nu nnoieste tipologiile cunoscute din scrierile circumscrise temei istoriei totalitare. El doar aduce o privire diferit, dinspre fora omului tnr, care nfrunt lumea inuman, cu inevitabilele personaje ale aparatului politic, de partid, din poliia politic sau din Universitate.
Matei Clinescu
Matei Clinescu (1934), critic si teoretician literar n Romnia (din 1973 n SUA), este, de asemenea, poet si prozator. Unicul su roman, totodat un roman singular, este Viaa si opiniile lui Zacharias Lichter, 1969. n epoc, formula romanului rmne original. Ea duce proza eseistic ntr-o direcie avansat a antiepicului, prin deconstrucia categoriilor narative specifice lumii ficionale, n primul rnd a tramei si a personajului. Epura epic este si un efect al accenturii reflexivitii. Abia peste trei decenii si jumtate, un cu totul alt prototip l-a ntors pe M. Clinescu la proz, de asemenea personal, n Portretul lui M, 2003. E vorba despre un eveniment biografic nc mai acut, prin intimitatea sa: moartea fiului, bolnav de autism si epilepsie. Iat o nou carte-mrturie. Una a tririi lucide si comprehensive a iraionalitii, nfrngerii, morii.
60
Formula crii este nc si mai hibrid: memorii, jurnal, eseu, ducument util studiului maladiei cumplite si enigmatice. George Bli (1935). Tentaia sincronizrii. Observaie hiperrealist, psihologic, poetic, parabolic, alegoric, ludic, comic, sarcastic, absurd, urmuzian si kafkian sau, n sensul deja stiut, oniric, halucinatorie. Lumea n dou zile, 1976, articolele de ntmpinare: salt artistic enorm, roman foarte personal, extraordinar, fermector, inteligent, profund, complex, substanial, nelinistitor si cte vor mai fi fost. Se discuta formula de roman: metaroman sau roman modern. Uneori cu nuana: foarte modern. Se meniona c este un soi de roman imaginativ, intelectualist, poetic, halucinant, grotesc, fantastic, magic, mitic, livresc, simbolic, alegoric. Si aici unii au crezut c finalul era nereusit, dar alii au negat negaia. Romanul, mult cercetat de comentatori, a mai fost gsit polemic, ironic, parodic, pastisant, carnavalesc, ludic, semnnd cu o fars, dar si realist, hiperrrealist, non-fictiv sau reportericesc. Cineva l socotea un exemplar roman scris ntr-o tehnic total. Gogol, Thomas Mann, Kafka, Musil, Joyce, Faulkner, Molcom Lowry, Canetti, Butor. Modul de structurare evenimenial si tipologic, de tip dualist, este, chiar din titlu, declarat ca genez. Tema puterii si a esecului, a proliferrii rului, a morii, din indiferen sau curiozitate nefast, este prezent aici din unghiuri noi sau puin frecventate n romanul romnesc. Cartea configureaz o genez esuat, deopotriv n constiin si n realitate. Este o genez n care Cain are puterea si adevrul, o genez negativ, malefic, a anti-genez. Personajele devin mai mult sau mai puin memorabile, n msura n care anim idei, doctrine, simboluri, roluri, registre, discursuri, retorici.
UNITATEA DE NVARE 11. PROZA INOVATOARE, EXPERIMENTALIST Obiective: - nelegerea conceptului de onirism estetic - sprijinirea dezbaterilor de idei Tmp alocat: 2 ore
61
scriitura. Ignor sursa visului si descoper, nu redescoper, modelul visului. epeneag separ oniricul textualist de liric, conducndu-l spre confiniile epicului experimental, neoavangardist, a-cauzal, structurat muzical, stilizat n modul seduciei iconice si ironice, punnd n criz creatoare categoriile de autor, personaj, naraiune, narativitate. Afirm scriitura autonom, textualist, ori descriptivismul exterior, al purei suprafee postmoderniste. Onirismul opune salvarea literaturii distrugerii acesteia, prin diferite forme de antiliteratur, ca noul roman francez, parial recuperat, tot prin onirismul textualist, etc. Scriitura adoptat si adaptat este lucid, elaborat n maniera lui Raymond Roussel, opus suprarealismului destructurant. epeneag si Dimov identific n comun legislaia visului: ubicuitatea demiurgic a privirii, dubla obiectualitate a cuvintelor si ideilor, ordinea stranie instituit de logica simbolic, invaziunea realitii prin medierea analogic a reveriei. Onirismul, recunoscut de epeneag ca o categorie estetic a graiei inspiratoare si enigmatice, accede la corespondene creatoare ntre realitatea si limbajul omogenizate narativ, muzical, prin matricea visului-text. E aici o soluie de depsire a crizei limbajului si realului. Textualismul era de la nceput promovat prin susinerea cuvntului autonom si omogenizarea genurilor si discursurilor ficionale n categoria unic a textului, derivat din epicul fundamental, fa de care Dimov era mai prudent nu prin concepie, dar temndu-se de rstlmcire si minimalizare. Onirismul produce o nnoire formal deloc rigid, dar exact articulat, apt pe aceast direcie, a formei, si din aceast cauz D. epeneag e mefient cu postmodernismul de diferen si integrare. epeneag poate, de aceea, n modul cel mai firesc, s rmn fidel onirismului estetic, o poetic bine, dar si deschis, fundamentat de la nceput, supl si iradiant, programatic (auto)revizionist, n profunzime si extensiune. Promotorii onirismului estetic au realizat un curent literar unitar, coerent, inovator si integrator, asa cum, nu doar n Romnia, dar oriunde, nu au fost prea multe. D. epeneag a nceput s scrie n 1957. Precursorul real, cu texte publicate, al noilor serii nnoitoare din literatura romn, se recunoaste el nsusi un demn succesor al unor Kafka, Urmuz, Joyce, Raymond Roussel. J. Ricardou l cita n articolul su despre Arpiges (1973), Les recherches de Tsepeneag. Les variantes rousselyennes, o le rcit doit admettre, ainsi que Roussel la fait dans ses Textes-Gense, des vnements lis entre eux par la similitude des mots qui les prsentent. Textele de mic, si totusi variabil, suprafa (Exerciii, 1966, Frig, 1967, Asteptare, 1972, nscenarea si alte texte, 1992, cuprinse ntr-o ediie complet, Prin gaura cheii, 2001, traduse si n francez, Exercices dattente, 1973, Attente, 2003) se afl la debut sub marca imaginarului poetic, fantastic, absurd, n siajul lui Kafka. Vizual si vizionar, pictural, oniricul textualist va fi atras de analogia cu pictura organizat suprarealist, spre deosebire de literatura suprarealist, care rmne entropic. Primul su text de mai mare ntindere (Arpiges, 1973, Zadarnic e arta fugii, 1991), cu o complexitate narativ sporit, concurent la Premiul Medicis pentru autori alogeni, intens si cu interes adevrat comentat n rile francofone, fusese respins de cenzura de la Bucuresti. Recunoastem n el o expresie deplin a principiilor onirist-textualiste: autoproductivitate lingvistic, (poli)structurare muzical, poeticitate pictural, luciditate vistoare, nexuri epice pregnante si memorabile tratate dup principiile recurenei onirice. Se impune prin el, cu eclatan, un mod narativ impresionant prin adecvare si personalitate. Exist la epeneag, cu civa ani mai devreme dect la prozatorii Scolii de la Trgoviste, formele narative si stilistice ale simultaneitii, telescopajului, transparenei. Naraiunea n transparen - n efigie, n abis, relaia Text-Model -, exist chiar si - sau mai ales - la nivel intratextual. Les Noces ncessaires, 1977 / Nunile necesare, 1992, este un experiment chiar mai radical, mereu persuasiv, textualist, hiper-realist, aparent marginal, n fapt integrator ca
62
program literar deschis realismului proteic si metafizicului profund si subtil. Nunile necesare poate fi citit ca o (anti)Mioria. Urmeaz trei cri ale scriitorului, hotrt s se lase prad artistic francofoniei, ntr-o epoc de mare ncercare a acesteia. Le mot sablier, 1984 / Cuvntul nisiparni, 1994, uimeste prin originalitatea cu adevrat singular a textului narativ, centrat pe tulburtoarea depeizare lingvistic generat de exil. Roman de la gare, 1986 / Roman de citit n tren, 1994, este un hipertext generat de un text originar, de un hipotext spus n termenii lui G. Genette , propriu, mai vechi, Asteptare, devenit scenariu de film si apoi chiar film, desigur ficional, pe tema confruntrii dintre om si supraom, titan, (Dumne)zeu. n sfrsit, Pigeon vole!, 1989 (aprut sub pseudonimul Ed Pastenague, folosit de altfel si ca traductor, personaj, alter ego)/ Porumbelul zboar!..., 1997, este probabil cel mai radical experiment oniric-textualist al lui D. epeneag, pe un spaiu diegetic mai amplu, o (re)sintez si concluzie a unui mod al scriiturii, dintr-o epoc crepuscular, agonic, a neoavangardei retoricii narative. Dup 1990, se produce o ntoarcere, probabil definitiv, pentru opera sa de ficiune, la limba originar, romna. n Hotel Europa, roman care inaugureaz o trilogie, aprut n acelasi an, 1996, mai nti n francez apoi n romn, revenirea la subiectul epic este impus de noul curs al istoriei, n care lumea celor dou sisteme, pn atunci coexitnd ntr-o adversitate asa-zis pasnic, si sfrm graniele, ncepnd astfel experiena unei reomogenizri democratice, iniial traumatizant de artificial si dramatic. n faza sa postmodern, romanul lui D. epeneag rmne nc inenarabil. Fabula e dispersat, suprapus, paralel ori intersectat. Formula narativ adopt sinteza original, liber fa de formele anterioare. Si n Pont des Arts (1998 n versiunea francez, 1999 n cea romn) Pastenague, personaj auctorial, reflect metatextual la un text hibrid, nici roman nici eseu. Potrivit inteniei autorului, Hotel Europa e un roman al scriiturii, iar Pont des Arts unul al lecturii. Maramures (2001, ambele versiuni, francez si romn) s stie si s spun ce se ntmpl cu romnii de pretutindeni n postcomunism. Romanul se deschide surprinztor de mult nonficiunii (memorialistic, jurnal, jurnalism, epistolar etc.), Trilogia nceput cu Hotel Europa trebuie considerat sinteza celei mai recente etape, un alt cerc, o nou integrare oniric, textualist, ironic si parodic, realist-derealizant, a romanului, ntors la modul creator spre istoria sa diegetic, structural, a ultimelor secole de ficiune romanesc. D. epeneag este scriitorul contemporan cel mai reprezentativ pentru autentica paradigm a nnoirii prozei romnesti, dar si a literaturii n general.
Vintil Ivnceanu
Vintil Ivnceanu (1941), care a prsit primul Romnia, pentru Austria, s-a manifestat si ca prozator. Pn la dispariie, 1968, este primul volum al unui membru al Grupului oniric aprut n strintate, la Viena, n 1971. n acest roman, realitatea totalitar, violent, a procesului si a vinei fr explicaie, cauz si scop, apare ca si cum ar fi vis(at), reordonat, pus ntr-o ordine a stranietii. Personajul, Ion Dragalina, este interogat cu barbaria si suspiciunea care, n proza realist, ntemeiat tot pe structura anchetei, din perioada dezgheului comunist-naional, nu atingea esena sistemului. Onirismul, cum spusese Dimov, nu evada din real, ci invada realul cu forme artistice modelate de visul creat prin cuvinte. n Nemaipomenitele panii ale lui Milorad de Bouteille, 1970, modalitile onirismului estetic (structural) vizeaz referentul livresc, literar, n formele sale proteice, de la realismul picaresc, la cel psihologic, istoric, mitic, fantastic, parabolic etc., remodelate prin procedeele intertextualitii, pastisa si parodia.
63
Virgil Tnase (1945) Dup Vintil Ivnceanu si Dumitru epeneag, Virgil Tnase (1945) este al treilea prozator al Grupului oniric (al patrulea va fi Sorin Titel) care se face cunoscut n strintate. Preul pltit de el este de a rmne necunoscut n ara de origine, Romnia, pn la cderea comunismului. Virgil Tnase, cel din urm membru al grupului, s-a fcut remarcat n Frana. Public la o editur din Romnia doar dup 1989. Apocalypse dun adolescent de bonne famille, Flammarion, Paris, 1980 (Apocalipsa unui adolescent de familie, 1992) este un ingenios si memorabil puzzle narativ, creat prin metoda metonimizrii ntregului si, n mod reversibil, a metaforizrii, a deplasrii iterative a secvenelor. Prezentul este intersectat cu trecutul. Memoria acioneaz pe mai multe canale asociative. Comentnd romanul, Angelo Rinaldi (Virgil Tanase: linventeur de lumiere) observ c romancierul intr n seria scurt a scriitorilor din Estul Europei care ptrund pe teritoriul estetic, ceea ce reprezint excepia de la regula (cvasi)literaturii regionale, naionale, eticiste, spiritualiste etc., fr rest literar. V. Tnase scrie n francez Lamour, lamour, romane sentimental, Flammarion, Paris, 1982. O versiune de autor n limba romn este Evenia Mihescu. Tratatul dumneaei de cltorie exotic la ceasul nunii sale dintr-un secol revolut. Roman, 1994, datat Iasi, februarie 1975 august 1979, Veneia. Numele din titlu nu apare n roman, nici chiar n pomelnicul mortuar din final. Este o naraiune (un text) de o impuntoare virtuozitate a scriiturii muzicale, captivant prin dialectica oniric-ironic a jocului si jonciunii real-vis (real ca vis). Citim acum o pies exemplar a poeticii onirismului. Faptul este posibil doar pentru un cititor care a neles autonomia doctrinar si efectele practicii literare diferite n nlnuirea conceptului de literatur, n care textul si are sorgintea. Falsa interpretare a unui mod literar deriv ntotdeauna dintr-o pseudonelegere a concepiei poetologice. Ea apare si la interprei cu vocaia principiilor si execuiei estetice, ca I. Negoiescu, cel care face n acest caz una dintre erorile sale memorabile, scriind despre romanul acum nici mcar oniric, ci pur suprarealist, Evenia Mihescu (cf. Scriitori contemporani, Dacia, Cluj, 1994). n Cest mon affaire, Cette mort qui va et vient et revient (cu subtitlul roman gendarme), Le bal sur la goelette du pirate aveugle, Le bal autour du diamant magique, Virgil Tnase nnobileaz genul pe care germanii l numesc trivialliteratur. Poate c romanul cel mai matur, complex, substanial al lui Virgil Tnase este Zoia, 2003, n sfrsit publicat n limba scriiturii sale, romna. (I)realismul oniric absoarbe o lung perioad de istorie. Este acea istorie care a experimentat, fie n act, fie n idee, totalitarismul de dreapta si de stnga, productor al unui om nou si al unui exilat de un tip necunoscut. Acuitatea unei lumi si a unei problematici apare sporit ntr-un mod impresionant de o retoric narativ pe deplin fixat. Pe aceasta, autorul o stpneste cu sigurana originalitii.
coala de la Trgoviste
Mircea Horia Simionescu (1928)
Scoala (de la Trgoviste, numit astfel de Dan Culcer) a murit, anun, ca ntr-un necrolog, Mircea Horia Simionescu (1928) ntr-o convorbire cu Ion Simu (Familia, 4/2001). Ea trieste n constiina criticii si istoriei literare. Ca si ali autori trgovisteni, Simionescu este revoltat c, desi scriu diferit, toi sunt grupai din impertinent admiraie (id.). Nu se ntmpl s fie disociai. Ca ntr-un tabel mendeleevian al literaturii, adun acolo toate (pre)facerile literare. Un inventar al tuturor formulelor... un fel de Arta fugii monstruoas destinat scriitorului... (id.) Literatura de bricolaj emulativ a lui Simionescu las s transpar chiar mai multe modele dect pot fi recunoscute la lectur ori dect recunoaste nsusi autorul. Si el numeste destule modele. Doar din literatura romn: de la Cantemir, I. B. Deleanu, pn la Arghezi, Urmuz si G. Clinescu. Dicionar onomastic, 1969, nu se citeste doar pentru c se autointerpreteaz. El dezvluie, explicit sau doar implicit, o poetic. Trimite spre suprarealism, textualism, onirism,
64
postmodernism, expresivitate involuntar, autobiografism, raportul posibil-real, cyberspaiu. Citim Bibliografie general, 1970, rmne Cartea Crilor, produs n acelasi mod de M. H. Simionescu. Ea aduce o accentuare si o restrngere a livrescului. Propune o sintez a crilor (prezentate n esantion sau numai prin referire) contras ntr-un macromodel. Jumtate plus unu, 1976, completeaz Dicionarul onomastic. Breviarul, 1980, indic, chiar de la titlu, nsumarea, sinteza. Toxicologia, 1983, ncheie ciclul. Relund o mare parte din temele volumelor anterioare, cu referiri autobiografice si intra-textualiste. M. H. Simionescu devine romancier fr voie, provocat de critica literar.
65
acum pretextuale. Ele sunt gsite n romanul comic-cavaleresc Don Quijote de Cervantes, prin cartea ca revelare ideal a realului. Ucenic la clasici, 1979, rmne un scurt si aproape accidental jurnal de existen si creaie, epic si reflexiv, un autoportret al tnrului oscilnd dezinvolt, cu generoas inteligen ironic, ntre modele formatoare. Relaiile lui Alexandru George (1930) cu grupul trgovistean sunt trzii si dificile. Al. George este si autor al mai multor romane. Unica lor formul este aceea a personajului-romancier care si scrie romanul. Efortul su este acela de a scrie si uneori rescrie cteva romane i-au aprut sase ntr-un timp care nu depseste cu mult un singur deceniu. Scris la sfrsitul deceniului 6, ca mrturie a unei agonii sociale, carte a victoriei literare de dup esecul existenial, Oameni si umbre, 1996, augmentat cu titlul Oameni si umbre, glasuri, tceri, 2003, a cucerit admiraia lui Matei Clinescu. El a calificat cartea drept capodopera de tineree a lui Al. George. Ea ambiioneaz s fie romanul sintez, problematic, tipologic, structural, care s absoarb n text, prin constiina auctorial, individual, exponenial pentru lumea burghez, ntreaga realitate obiectiv cunoscut.
UNITATEA DE NVARE 12. PROZA ANILOR 70. Obiective: - familiarizarea studenilor cu creaia literar contemporan - promovarea unui sistem de valori literare autentice; Tmp alocat: 2 ore
66
67
Manualul ntmplrilor, 1984. Autorul l-a declarat un volum de nceput, scris cu mult timp naintea publicrii. Potrivit mrturisirilor sale orgolioase, ar fi menajat agora literar de un irezistibil soc artistic: e o carte prea bun pentru un debut (id.). Capodopera neegalat de autorul su, cum au spus unii comentatori, n aceast lume, mai mult fabuloas dect fabulistic, totul amoreste n indistincia dintre iluzie si deziluzie. Un vistorism oriental (n expresia lui Dimov) stpneste acest univers. Este o scriere enigmatic, oniric si mai cu seam carnavalesc.
Mircea Nedelciu
Mircea Nedelciu (1950-1999) a trecut drept un promotor al nnoirii prozei n ultimul deceniu comunist. Dar el nu a recunoscut nici un model. Liderul incontestabil al generaiei textualiste (E. Simion) este un contestatar al textualismului, rmas mereu (vezi interviul din Familia, 1/1998) la frica politic totalitar (dar de ce i-e fric nu scapi?) si considerndu-l doar o etichetare rea a criticii, semnal ctre Cenzur. Nedelciu nu este strin de Tel Quel, dar prseste esteticul pentru sociologic si ideologic. Zmeura de cmpie, roman mpotriva memoriei, 1984. Romanul adopt o formul tematic si structural hibrid, ntre realismul mic si ideologismul mare al romanului politic. Tratament fabulatoriu, 1986, Uneste realismul mic sau hiperrealismul si realitatea utopiei politice, pe o direcie mai credibil, constatm acum, dect aceea a lui Preda, oiu, Buzura. Noul roman este alterat de tezism social si ideologic. Zodia scafandrului, 2000. considerat de autorul lui un roman postmodern (cf. interviul din 22, 24 noiembrie 1998), ntins pe o lung durat istoric, 1935-1990, este un roman neterminat. Un roman existenial, al vieii trit sub presiune. El a fost iniiat ca rspuns la provocarea politic a lumii coercitive. M. Nedelciu este co-autor, alturi de doi critici (Adriana Babei, Micea Mihies), al romanului Femeia n rosu, 1990. Tehnica grupului francez Oulipo este adus la scara triadei auctoriale, cu o constiin estetic unitar, postmodern la modul emulativ si adaptativ romnesc. Senzaionalul coabiteaz cu rafinamentul narativ.
68
Numele gazetei ntr-un exemplar (manuscris, dactilo?) era ingenios, ludic, decent (era s spun politic corect si chiar o spun), Noii. Gh. Crciun se foloseste de procedeele mprumutate. Textualismul su nu este autarhic, rousselian, autoproductiv, o exclusiv iniiativ a cuvintelor. Nu videaz fiina, dimpotriv, o exhib. Autoreferenialitatea rmne la el biografic si nu retoric (textualist). Compunere cu paralele inegale, 1988 (ed. a II-a, revzut, 1999) a fost un volum primit fie cu ngduin: merit s fie citit (N. Manolescu), fie cu superlative: ridic experimentul corporalitii textualizante si al senzorialitii scriiturii la nivelul de capodoper (I. B. Lefter). Cartea a fost tradus, si nu fr ecou, n francez, la editura lui M. Nadeau, ca urmare a brustei simpatii pe care proza mea i-o trezise lui Dumitru epeneag, cel care m-a recomandat (Observator Cultural, 63/ 5 mai 2001). Tema iubirii este trit postmodern, asa cum nelegea Eco postmodernismul, ca o incapacitate de nnoire a expresiei, doar de exprimare indirect, prin plagiat, pastis, parodie (intertextualitate).
69
Istoria este privit, ca la Sorin Titel, dinspre cei care o suport si nu dinspre cei care o dirijeaz. Fragmente citate, antologate, rescrise alctuiesc o structur insolit. Prozatorul deschide o cale de deconvenionalizare radical a romanului intens si abuziv canonizat n limitele esteticului, de care se ndeprteaz, prin limitarea mai puin rigid si nchis a interesantului. Cartea nu parodiaz, nici mcar nu pastiseaz, ea recombin citate. Dar nu ajunge la exclusivitatea, visat, a citrii. Prelucrarea textual rmne minim. O imens condic de evenimente si destine atest istorii dispensate si epurate de mit si fabulos.
Mircea Crtrescu
O vocaie care prea cel puin secundar, proza, l acapareaz aproape cu totul pe
70
Mircea Crtrescu (1956). Nuvelele din Visul, 1989 (Nostalgia, ediie integral, travestit abuziv n roman, 1993) sunt pregtite de poemele sale. Marcat de Dimov n poeme, Crtrescu nu scap de profunda fascinaie a onirismului admis ca vis cu ochii deschisi. Ion Negoiescu observ bine apropierea de si continuarea lui D. epeneag, Sorin Titel, Florin Gabrea, V. Ivnceanu. Cu nuana c nu doar visul devine modelul de existen al realului, dar si realul ajunge un model pentru vis. Realitatea cotidian, obiectiv, devine mpnat cu stranietatea, fantasmele, toposurile enigmatice ale subiectivitii, care se gsesc doar n vis. Micul roman Travesti, 1994, a fost recunoscut ntr-un interviu ca un semi-esec si esec important (Dilema, 182/iulie 1996), dup ce Crohmlniceanu nu-i ascunsese dezamgirea lecturii, surprinzndu-l neplcut, derutant, pe autorul su. Victor, cuprins de drogul imaginaiei si reveriei poetice n fiecare act al su, nareaz la maturitate zilele petrecute ntr-o tabr a elevilor, crizele si metamorfozele adolescenei bolnave, halucinante. Lulu figureaz natura sexual ambigu a adolescentului, tendina si tentaia maieutic a naturii feminine iesit din cea masculin aflat n formare. Orbitor, 1996, este o carte anunat ca proiectat tetralogie, roman manieristic, cu titlul lizibil ca adverb de mod (modul crii e deci primordial), ntr-un interviu din 1994 (Litere, Arte & Idei, 35/12 septembrie). Primul model recunoscut (si divulgat criticii, care nu l-a recunoscut pe cel din Travesti) este Curcubeul gravitaiei de Thomas Pynchon. Prima parte a romanului cuprinde copilria naratorului, refacerea genealogiei sale ncepnd cu mijlocul secolului XIX, odat cu biografia matern, neleas ca productoare si depozitar a imaginarului totalitar, dar si aceea patern, mult mai terestr. Spaiul ontologic ncepe de la cel corporal, intrauterin (absent n roman, prezent n poezia modern la Blaga, Barbu si alii), al creierului, si ajunge pn la acela celest. Ceea ce a devenit Corpul fusese iniial proiectat ca o lung secven poematic din partea a doua, si ultima, a crii, devenit pn la urm o trilogie, n curs de realizare. Masina de visat si tlmcit condiia cosmic a omului este pus n priz continu. Orbitor devine un roman-poem al abisurilor umane, imagistic, nu psihologic, prudent cu semnificarea, disimulnd o gnoz a imaginarului romanesc-poematic. El cuprinde ntregul ambient fizic si metafizic al omului. Al doilea volum Orbitor (Corpul), 2002, creeaz o seducie fanatic, o exaltare critic epocal: carte de Nobel, universal, capodoper, roman nemaivzut n limba romn, construcie uluitoare si impuntoare pentru clarvztori, alctuit din materii diverse si substaniale etc.
71
lume a materialitii triumftoare si a spiritualitii pe deplin supuse. O constiin a maleficului atotputernic unific indivizii si colectivitatea.
NTREBRI DE VERIFICARE, EXEMPLE DE SUBIECTE DE EXAMEN ntrebrile referitoare la temele cursului sunt de tipul:
- definii conceptul si curentul (premordernism, modernism, tradiionalism, avangardism, simbolism, suprarealism etc.) - numii, explicai teoretic si exemplificai analitic principiile poeticii (simboliste, expresioniste, suprarealiste, realiste etc.) - plasai scriitorul si opera n contextul istorico-literar. - Prezentai opera fiecrui scriitor n mod cronologic, pe genuri si specii literare. - Relevai originalitatea formulei estetice caracteristic operei. - Analizai arta literar (la un scriitor, ntr-o oper). Exemple de subiecte pentru examen (pstrnd formularea lor din curs):
BIBLIOGRAFIE
Bibliografie de elaborare a cursului:
Vezi Bibliografie, n M. V. Buciu, Panorama literaturii romne n secolul XX. 1 Poezia, Editura Scrisul Romnesc, Craiova, 2003. Zece prozatori exemplari. Perioada interbelic, Editura Ideea European, Bucuresti, 2006. Zece prozatori exemplari. Perioada comunist, Editura Euro Press Group, Bucuresti, 2007.
72
73