ROLUL PSIHOLOGIC AL POVESTILOR

Povestile au fost dintotdeauna o modalitate utila si placuta de a petrece timpul alaturi de copil si de a-i transmite un mesaj, de a-l invata sa descopere si sa se aventureze in minunata lume a fanteziei. Insa povestile parintilor par sa nu mai fie si povestile de azi ale copiilor. Povestea este o fictiune, adica o imbinare fantastica de locuri, personaje, idei, obiecte, un spatiu in care totul este posibil si care lasa frau liber imaginatiei. Reprezinta o punte catre vis si imaginar, catre aventura si fantezie. Povestile dezvolta creativitatea si imbogatesc imaginatia copilului lasand loc participarii sale la aventurile personajelor, la a gandi ce urmeaza sa se intample, la a-si imagina cum arata, cine sunt ele. Imaginatia joaca un rol important in viata copilului pentru ca ea este cea care il ajuta sa creeze la randul lui, sa investeasca simbolic obiectele, cu alte cuvinte sa se joace. Iar joaca este principala sa activitate si primul instrument psihologic care leaga lumea sa interna de cea externa. Isi va putea creea propriile lui povesti sau le va putea pune in scena jucandu-se de-a personajele cu alti copii, inventand roluri si aventuri noi. Povestile intruchipeaza o oglinda pentru copil si universul sau interior, ele traduc adesea gesturi, actiuni, comportamente pe care copiii nu le inteleg la adulti. Povestile ofera copilului posibilitatea de a se identifica cu anumite personaje, de a se recunoaste in ele si de a identifica si alte caracteristici ale persoanelor din jurul lui, reusind astfel sa le redescopere. Fantezia ii ofera un acces la roluri din lumea adultilor, un univers interzis, dar dorit. Copilul poate fi oricine isi doreste, poate experimenta rolul de parinte, de batran sau de vrajitoare. Adica el poate proiecta in aceste personaje ceea ce ii este de neinteles sau ceea ce isi doreste foarte mult in lumea reala. Povestile consolideaza legatura dintre copil si parinte prin apartenenta celor doi in acelasi spatiu si timp, intr-o activitate care ii reuneste si care filtreaza nu doar cuvinte, ci si trairi, ganduri, gesturi. Parintele este purtatorul catre copil a povestii, in special cand copilul nu stie sa citeasca, el este portavocea ce da glas tuturor personajelor, ce dezvaluie actiunea si in care copilul pune toata curiozitatea, dezamagirea, incantarea sau nemultumirea sa. Unele povesti sunt citite la culcare, altele in parc, uneori sunt povesti preferate recitite de mai multe ori, alteori sunt povesti lungi citite pe bucati. Este un ritual al familiei respective si el contribuie la consolidarea legaturii, transmitand celor doi

si intreaga emotie pe care ei o resimt citind si ascultand impreuna. Povestile dezvolta limbajul si faciliteaza accesul copilului la cuvinte si expresii noi, la o exprimare cursiva si cu intonatie, la a intelege sensul unor cuvinte abstracte sau metaforice, la a-si forma reprezentari cognitive si verbale. Copilul le poate repovesti apoi, uneori poate desena sau creea anumite jocuri in care sa foloseasca cele invatate. Povestile dezvolta vocabularul si cresc bagajul de cuvinte la care copilul poate apela in diverse situatii pentru a se exprima sau pentru a explica. Povestile imbogatesc viata afectiva a copilului dandu-i ocazia sa simta, sa traiasca alaturi de personaje, sa aiba acces la a vedea, a auzi, a se transpune, a-si inchipui cum se simt si ce simt cei din poveste. Copiii adesea pun intrebari, ofteaza, se bucura, plang, sunt cu totul in acea poveste si ea ii incarca de afecte pe care ei incearca sa le inteleaga si sa le dea o forma plecand de la ce simt si ceea ce li se intampla personajelor. Povestile aduc copiilor adesea trairi contradictorii: iubire, ura, teama, furie, neputinta sau confruntarea dintre bine si rau. Aceste reprezentari ale afectelor sunt greu de realizat pentru copii, fiind abstracte si orice forma de mediere este utila in incercarea lor de a le intelege. Povestile sunt o cale catre universul nostru interior, catre fantezie si libertatea de a visa, dar si o cale catre a duce in realitatea ce ne inconjoara putin din curajul si minunatia acestei fantezii. Scufita Rosie, Alba ca Zapada, Harap Alb sunt doar cativa dinbtre eroii care populau lumea noastra de copii. Traiam alaturi de ei, de zeci de ori, intamplarile prin care treceau si parca tot nu ne saturam. Ne straduiam sa memoram fiecare intamplare si fiecare replica in parte si ne maginam ca intr-o zi vor spune aceleasi povesti copiilor nostri. Din pacate, eroii copilariei noastre sunt straini multor micuti de astazi. Ei au fost inlocuiti de Shrek, Nemo, Tom si Jerry, personaje la fel de interesante dar parca fara farmecul eroilor de basm. Prea putini parinti gasesc timpul necesar pentru a spune copiilor povestile cu care au crescut ei insisi. Povestile au fost pe nedrept uitate, si sunt pe nedrept ignorate. Ele sunt pilne de povete si intamplari din care copii pot trage invataminte utile: sa nu fim neascultatori ca Scufita Rosie, sa nu fim rautaciosi ca mama mama vitrega a Albei ca Zapada, si lista ar putea continua. Din povesti, copiii afla care sunt consecintele defectelor si calitatilor umane, care sunt efectele faptelor bune si rele. Antitezele atotprezente in basme

ii ajuta sa faca diferenta intre bine si rau, intre minciuna si adevar, intre lasitate si curaj, ii invata care sunt calitatile pozitive si care sunt defectele cele mai comune ale oamenilor. Traind alaturi de personajul preferat intamplarile basmului, copilul invata despre lumea din jur, fara sa fie el insusi pus in situatii periculoase sau dificile. Un alt avantaj major al povestilor este acela ca stimuleaza imaginatia si fantezia copilului. Povestitorul foloseste cuvinte pentru a descrie imagini pe care copilul nu el vede. De aici incepe sa funtioneze imaginatia celui mic care este nevoit sa construiasca in minte peisaje, chipuri, situatii. In afara de imaginatie, povestile stimuleaza intelectul copiilor care se straduiesc sa retina cat mai multe detalii ale povestii, sa memoreze cuvintele folosite de parinte pentru a fi capabil sa le reproduca. Nu trebuie sa uitam nici de rolul benefic pe care povestile il au asupra afectivitatii unui copil. Frica, bucuria, iubirea sunt traite de copil la intensitate maxima, fara ca el sa fie pus in situatii periculoase sau dificile. Exista parinti care isi fac griji in legatura cu emotiile prea puternice provocate de personajele negative. Copiii mai sensibili poate ar fi bine sa beneficieze de o varianta putin indulcita a povestii, insa in rest, nu avem de ce sa ne temem. Sa nu uitam ca la un moment dat copilul va trebui sa tina piept lumii care nu este intotdeauna atat de frumoasa pe cat ne-am dori. Povestile il pregatesc pentru momentul in care se va confrunta cu situatii neplacute. Oricum, basmul ii transmite copilului ca totul se va termina cu bine, la un moment dat, iar la aceasta varsta este bine sa traiasca cu acest gand. Chiar si la varste foarte fragede, povestile au un rol important in dezvoltarea copilului. Un bebelus de cateva luni nu intelege nimic din ce i se spune, insa ascultand povesti invata foarte mult despre limbaj, intonatie, felul cum sunt create sunetele si ce inseamna ele. Pe langa efectul benefic asupra copilului, sa nu uitam de rolul povestilor in relatia parinti copil. Lipsa timpului ii face pe multi dintre noi sa isi abandoneze copiii in fata televizorului, la desene animate, sau in fata calculatorului, la jocuri. Cate un basm spus macar o data la cateva zile, creaza intre parinti si copil acea legatura speciala dintre doi oameni care traiesc aceleasi senzatii, au aceleasi sentimente si isi imagineaza aceleasi scenarii. Complicitatea creata si limbajul comun construit de parinte si copil imbunatateste mult relatia dintre cei doi. Momentul povestii este unul special si poate sa se pastreze peste ani, cand nu va mai fi nevoie de povesti, dar va fi nevoie de discutii ca intre prieteni.

Povestile - fie ca sunt expuse oratoric, fie ca sunt citite - joaca un rol esential atat in educatia, cat si in dezvoltarea copiilor. Reprezinta un stimul pentru creativitate, o intarire a relatiei cu parintii, ajuta la dezvoltarea morala si ii invata sa capete incredere in propriile forte, dar si sa si patrunda intr-un univers fantastic plin de mistere si distractii. Povestile nu trebuie niciodata inlocuite cu televizorul, desenele sau calculatorul! Cu mult timp inainte ca micutul tau sa mearga sau sa vorbeasca, el va acorda o atentie deosebita si va asculta ritmul vocii tale atunci cand ii spui povesti. Inainte de 6 luni experienta bebelusilor cu povestile este asociata cu cea pe care o traiesc cand asculta muzica.Citirea sau spunerea povestilor ajuta copilul peste 6 luni sa isi dezvolte mai repede limbajul. Acesta este unul dintre cele mai importante roluri ale povestilor la bebelusi. Pe langa acesta, povestile ajuta copiii sa creasca frumos si armonios: ajuta la dezvoltarea si imbogatirea imaginatiei; ajuta copilul sa combata stresul; ofera un moment de relaxare; ii ajuta sa invete mai multe lucruri despre ei insisi si despre lume in general; ii ajuta sa isi dezvolte interese proprii si sa aiba oportunitati in acest sens; ii ajuta sa gandeasca singuri; ii ajuta sa ia decizii proprii, sa invete diferenta dintre bine si rau, sa faca judecati de valoare; ii ajuta sa isi exprime propriile sentimente si emotii mai bine; reprezinta pentru ei o forma de joc in care invata semnificatiile vietii reale; dezvolta increderea in forte proprii; indreapta atentia catre aspecte pozitive ale vietii (frumusete, bucurie, dragoste etc.), dar fara a exclude partea negativa (binele invinge intotdeauna raul, deci exista si latura negativa expusa in povesti); ii invata ce inseamna prietenia; ba chiar isi aleg personaje de poveste care sa le fie prieteni; ii modeleaza un caracter puternic (din povesti in care exista eroi, zane, printi care se lupta de la egal la egal cu monstrii si ii inving insufla copilului forta, curaj); dezvolta viata afectiva a copilului (il ajuta sa aiba acces la sentimente si trairi specifice personajelor si sa le transpuna in viata de zi cu zi); il ajuta sa isi depaseasca temerile si fobiile (este indicat sa alegi povesti care au personaje ce se confrunta cu anumite temeri) Povestile ii ajuta pe copii sa se simta si confortabil si in siguranta si sa creeze o legatura speciala cu tine.

Unele povesti iti pot fi un ajutor de nadejde, pentru ca te pot ajuta sa raspunzi prin ele la unele dintre cele mai inconfortabile intrebari ale copiilor despre: moarte, furie, divort, iubire etc. Multe povesti au o morala la sfarsitul lor de care te poti folosi pentru a-ti educa corect copilul. Reprezinta un instrument la-ndemana de educatie si disciplinare. Inainte de a alege o poveste, gandeste-te la copilul tau si la ce anume are el nevoie sa inteleaga si sa isi dezvolte la acea varsta. De exemplu, daca ii este frica de intuneric alege o poveste despre un personaj care depaseste anumite frici, daca se cearta cu fratele alege una in care rivalitatea fraternala este depasita si in care cei doi frati ajung sa se inteleaga. Alege-i povestioare cu tematica, cu rol educativ care sa aiba o influenta pozitiva si constructiva asupra lui. De asemenea, daca animalutul lui de companie moare, alege o poveste despre un copil care tocmai si-a pierdut animalutul. De asemenea, daca alegi sa ii citesti din carti, atunci ai grija ca acestea sa fie cat mai colorate si pline de imagini pentru a-i fi mai usor copilului sa asocieze ce spui cu imaginea.