http://www.wiziwig.tv/competition.php?part=sports&discipline=football pt. sport live http://www.bjvaslui.ro/files/publicatii/02hurmuzaki.pdf pdf: vasilica grigora - eudoxiu hurmuzaki i colecia hurmuzaki ((vaslui 20007))_02hurmuzaki http://www.patrimoniuromanesc.

c.ro/ http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/cum-se-sparge-o-blocada-mediatica-lectiade-la-rosia-montana-si-cum-s-a-pierdut-unesco-cu-firea-foto-97085.html http://www.criserb.com/blog/doamna-care-ne-facea-sa-varsam-o-lacrima-in-reclama-tvpentru-rosia-montana-este-cu-totul-alta-in-realitate.html

Absintul, licoarea artitilor

Autor: Irina-Maria Manea | 10401 vizualizri http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/absintul-licoarea-artistilor accesat 26 august 2013

Controversata zn verde (La Fee Verte), foarte tare i cu gust amar, era odinioar sursa de inspiraie a artitilor. Se zvonea c i poate lua minile, dar nu puini au fost aceia care i-au gsit sursa de inspiraie n licoarea magic. Oscar Wilde spunea aa: Dup primul pahar vezi lucrurile cum ai vrea s fie. Dup al doilea, vezi lucrurile aa cum nu sunt. La sfrit vezi lucrurile aa cum sunt i asta este cel mai ru lucru din lume. Absintul aa cum l stim acum a fost distilat prima data n secolul al XVIII-lea i ntrebuinat ca medicament pentru afeciunile stomacale. Este un alcool foarte tare, care conine extract de pelin (Artemisia absinthium), anason, fenicul, angelic i alte ierburi. Claritatea de smarald a buturii se datoreaz clorofilei abundente. Cum se bea? Nu ca azi, la shot. Metoda clasic francez cerea o lingur perforat. Se turna absint pe fundul paharului, lingura se punea deasupra i pe lingur se aeza un cub de zahr nerafinat. Peste zahr se picura ap rece pn

ce acesta se dizolva i picura n pahar. Se puneau de obicei trei pri de ap i una de absint. Procedura avea deci ceva din calitatea unui ritualLingurile nsele erau uneori adevrate opere de art, acoperite cu flori i stele n filigran sau n form de scoic.

Mult vreme s-a crezut c absintul provoac halucinaii i chiar moartea, din cauza unei substane numite tujon, aflate ntr-un procent de 50-60% n pelin, care poate aciona asupra creierului. Coninutul de tujon este ns prea slab (20 mg/l) pentru a produce alte efecte dect cele care apar n urma consumului excesiv de orice fel de alcool. Halucinaiile se instaleaz la o concentraie de tujon mai mare de 35 mg/l. Este foarte probabil ca n secolul al XIX-lea concentraia substanei s fi fost mai mare, analizele epocii estimnd undeva la 260 mg/l. Surs de inspiraie sau de nebunie, absintul a fcut parte din destinul artitilor. Charles Baudelaire, Paul Verlaine, Vincent van Gogh, Arthur Rimbaud, Ernest Hemingway sau Guy de Maupassant sunt doar civa dintre cei care adorau starea de extaz indus de licoare. Tot Oscar Wilde povestete: La nceput nu se deosebete prea mult de o alt butur, dar dup un timp ncepi s vezi montri i alte lucuri fioroase. Dac perseverezi, vei intra ntr-o lume n care vei vedea exact ce i doreti, lucruri absolut minunate () Un pahar cu absint este cel

mai poetic lucru din lume. Ce diferen este ntre el i un apus de soare?. S ne ntoarcem ns puin n timp cu stimulul creativ Relatrile din textele antice vechi de chiar 3500 de ani menioneaz proprietile medicinale i religioase ale pelinului, precum i existena unei buturi care ar avea la baz extractul de Artemisia absinthium. Cine a realizat prima distilare nu se tie. Prima descriere detaliat cu privire la uzul terapeutic al pelinului o aflm la Gaius Plinius Cecilius Secundus (23-79 p.Hr.), marele enciclopedist care scrie n Naturalis Historia: Exist mai multe feluri de pelin: cel numit Santonic de la un ora din Gallia, cel pontic din Pont, cu care se hrnesc vacile i de aceea au probleme cu fierea; nu e altul mai fin ca acesta; cel Italian e mult mai amar, n vreme ce ponticul are un gust mai dulce. Ct despre folosina lui toi sunt de accord c este o plant foarte comun i foarte de trebuin; ba mai mult, este preuit n riturile romanilor ntruct la festivalul latin cnd carele cu patru cai se ntrec pe Capitoliu, nvingtorul bea pelin, pentru c, cred eu, strmoii notri erau de prere c este un beneficiu considerabil pentru sntate. Srind un pic n timp, absintul modern este creaia lui Pierre Ordinaire, un doctor francez care se autoexileaz n orelul elveian Couvet. Se spune c i-ar fi venit ideea cu pelinul n timp ce cltorea spre Val-de-Travers. Amestec pelin cu alte ierburi i elaboreaz al 136-lea su elixirIl folosete ca tratament, pacienii recunoscndu-i calitile deosebite. Devine un fel de remediu universal. Se mai spune i c doctorul ar fi vndut reeta surorilor Henrod din Couvet, care au promovat medicamentul n farmacii. Asta se petrecea pe la 1792. Doi ani mai trziu, Abram-Louis Perrenoud, distilator, noteaz reteta pentru absint n jurnalul su. De la Perrenoud reeta ajunge la Daniel-Henri Dubied, un negustor care mpreun cu copii si ncepe s produc absint sub marca Dubied Pere et Fils. Fiul lui Perrenoud, n 1805, i schimb numele n Pernod i i ntemeiaz propria distilerie n Pontarlier, numit Maison Pernod Fils. Evoluia absintului de la doctorie la drog e de cutat n armat.

Cererea de absint crete dup rzboiul algerian (1844-47), cnd soldailor li se furnizeaz absint ca agent antibacterian. Apoi popularitatea sa ia amploare i mai mare n momentul n care culturile de vi-de-vie sunt compromise din cauza invaziei de phylloxera din 1870-1900. Clasele de mijloc gsesc alternativa vinului n licoarea verde. Consumul de absint dupamiaza se impregneaz att de bine n cultura francez nct oamenii inventeaz sintagmade lheure verte, cafenelele fiind pline de la ora 5 cu admiratori ai buturii. Absintul este beaverage du jour pentru scriitori, pictori, muzicieni, liber-cugettori, intelectuali, spiritele boeme ale culturii, sau mai bine zis, anti-culturii. Artitii credeau c zna verde stimuleaz creativitatea, c le ofer experinee emoionale care erau cu neputin la nivel contient. Toi se afund cu entuziasm dincolo de limitele minii i ntr-adevr, multe dintre creaiile produse sub oblduirea licorii romantice abund n idei i triri originale. Dar odat cu extazul creator i fac loc i alcoolismul i halucinaiile. Absintul este foarte apreciat i de ctre femei, fascinate de ritualul de pregtire a acestuia. Din Frana absintul ajunge n New Orleans, unde vechea absinterie nc este pe lista celor mai importante atracii turistice. La nceputul secolului al XX-lea se organizeaz o micare (susinut mai ales de productorii de vinuri) mpotriva licorii verzi, considerat responsabil pentru rata mare de alcoholism, degenerare rasial sau instabilitate social. n 1910 absintul este interzis n Elveia, iar civa ani mai trziu i n SUA i Frana, pe motiv c ar cauza nebunie i c ar impinge consumatorii

la acte criminale. Efectele buturii sunt ns cele ale alcoolismului n generalAbia n anii 90 rile din Europa ncep s autorizeze din nou producia i comercializarea absintului. SUA ridic interdicia abia n 2007. Motenirea absintului se ntrevede n impactul cultural puternic, dei efectele sale psihoactive i halucinogene sunt puse sub semnul ntrebrii. Misterioasa butur i las totui amprenta n impressionism, suprarealism, modernism sau cubism. Este subiectul a numeroase picturi semnate Edgar Degas (Labsinthe), Henri de Toulouse-Lautrec (Monsieur Boileau au caf), Paul Gauguin, Edouard Manet (Le buveur dabsinthe) sau Picasso care l reprezint chiar i sculptural. Nu numai artele vizuale s-au mprtit din savoarea sa amruie. Nici literatura nu s-a lepdat de el. n afar de deja menionatul Oscar Wilde, care adesea l punea n legtur cu procesul creativ, absintul mai apare ca laitmotiv i la Hemingway (For Whom the Bell Tolls, Hills Like White Elephants), Paul Verlaine care i pe patul de moarte avea sticle ascunse sub pern, Rimbaud care i-a consumat relaia cu Verlaine tot pe fundalul verde, Ernest Dowson, poet englez care dedic un poem ntreg buturii (Absinthia Taetra), Maupassant sau Alfred Jarry, care n piesa Ubu Roi vorbete despre licoare ca despre mijlocul perfect de a mbina visul, realitatea, arta i viaa http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/absintul-licoarea-artistilor accesat 26 august 2013

http://www.orange.ro/stiri/divertisment/cea-mai-veche-harta-a-lumii-noi-incrustata-pe-cojilea-doua-oua-de-strut-486733 accesat 26 august 2013

Cea mai veche harta a Lumii Noi, descoperita

Cea mai veche harta a Lumii Noi a fost descoperita de o echipa de oameni de stiinta pe un glob pamantesc realizat din cojile a doua oua de strut si este foarte probabil ca aceasta sa fi fost realizata in atelierul lui Leonardo da Vinci, informeaza dailymail.co.uk. 25 august, 14:50

Cele doua coji de oua formeaza o sfera, pe care sunt desenate zone descoperite de exploratori precum Cristofor Columb. Obiectul dateaza de la inceputul secolului al XV-lea si are o provenienta necunoscuta, informeaza dailymail.co.uk . Un specialist in cartografie, cercetatorul belgian S. Missinne, este de parere ca respectiva sfera a fost cel mai probabil facuta in Florenta, iar artistul care a realizat contururile zonelor cunoscute in acea perioada ar fi lucrat in atelierul lui Leonardo da Vinci. Aceasta sfera este incrustata cu contururile continentelor si teritoriilor care fusesera descoperite pana la acea vreme. Initial , s-a crezut ca aceasta harta este o copie a globului Lennox, care se afla expus la Biblioteca Publica din New York, dar expertii au apreciat ca harta de pe sfera creata din cojile de ou de strut este mai veche. Missinne crede ca acest mic glob pamantesc, cu contururile Lumii Noi, ar fi fost chiar modelul pentru globul Lennox, care dateaza din 1504. Lumea Noua este regiunea geografica ce cuprinde America de Nord, America de Sud si Oceania, inclusiv Australia, termenul fiind folosit din secolul al XVI-lea ca referire la pamanturile proaspat descoperite atunci dincolo de Oceanul Atlantic - America. Emisfera vestica a acestui glob pamantesc include doar sapte zone cu nume si niciunul dintre acestea nu este atribuit Americii de Nord, care este prezentata ca un grup de insule. Trei nume sunt marcate in America de Sud - "Mundus novus", "Terra de Brazil" si "Terra Sanctae Crucis". Zonele de pe neobisnuitul glob reflecta descoperirile recente ale exploratorilor, dar si credintele legate de regiuni cunoscute doar partial. Astfel, globul include desene ale unor diferite modele de corabii si o regiune marcata cu textul "'hic svnt dracones" ("aici sunt dragoni"). Expertii in cartografie au spus ca acest glob este, probabil, cel mai vechi obiect de gen care atesta existenta, din punct de vedere al hartilor vremii, a Japoniei si Braziliei. Neobisnuitul glob pamantesc a fost cumparat la London Map Fair si a avut nevoie de un an pentru a fi datat exact. Aproximativ 100 de experti din intreaga lume au fost consultati cu privite la datarea exacta a globului. http://www.orange.ro/stiri/divertisment/cea-mai-veche-harta-a-lumii-noi-incrustata-pe-cojilea-doua-oua-de-strut-486733 accesat 26 august 2013

Un schelet de 1700 de ani arata ca in trecut femeile conduceau Peru-ul

http://stirileprotv.ro/stiri/stiinta/un-schelet-de-1700-de-ani-arata-ca-in-trecut-femeileconduceau-peru-ul.html accesat 26 august 2013 acum 1 zi 57 minute

Un schelet, vechi de 1700 de ani descoperit in Peru demonstreaza ca femeile conduceau Peru-ul in urma cu secole, sustin oamenii de stiinta. Ads by INTERNET PROTV In luna iulie, in regiunea La Libertad din nordul tarii a fost descoperit un nou schelet de femeie apartinand civilizatiei preincase Mochica, relateaza Daily Mail. Scheletul preotesei preincase este a 8-a descoperire de acest tip din ultimii 20 de ani care confirma ca femeile conduceau aceasta regiune in urma cu peste 1000 de ani. "Femeile nu doar conduceau ritualuri, ci guvernau zona, erau regine ale civilizatiei Mochica" a declarat arheologul Luis Jaime Castillo. "Aceasta este a opta preoteasa pe care o descoperim in zona. Sapaturile nu au scos la iveala barbati, ci doar femei" a mai explicat el.

http://stirileprotv.ro/stiri/stiinta/un-schelet-de-1700-de-ani-arata-ca-in-trecut-femeileconduceau-peru-ul.html accesat 26 august 2013

Chinezii

http://www.patentdesign.ro/inventatori-si-inventii-celebre/china/ accesat 26 august 2013 Hartia, tiparul, praful de pusca, busola Dup cum tii, hrtia, tiparul, praful de puc i busola sunt cele 4 invenii importante din antichitatea chinez care au adus contribuii deosebite la progresul civilizaiei universale.

HARTIA Inc n timpul dinastiei Shang, secolul 16 naintea erei noastre, au aprut n China semne gravate pe caparace de broasc estoas i pe oase de animale. Ulterior crturarii chinezi au scris hieroglife pe plci de bambus, de lemn sau pe esturi de mtase. Abia n anul 105, era noastr, inventatorul Chai Lun a reuit s produc hrtia, folosind ca materii prime coaj de pomi i pnza de in, cnep i bumbac, prin procese tehnologice de tiere, amestecare, fierbere i uscare. Pn n secolul 3 gama sortimental a hrtiei s-a lrgit, producia a crescut cantitativ i calitativ, iar sursa de materii prime s-a diversificat. La nceputul secolului 7 tehnica de producere a hrtiei a ptruns n Coreea i Japonia. In secolul 8 a ptruns n lumea arab, dup aceea n rile europene. In cursul revoluiei industriale din Europa din ultima parte a secolului 19, a cunoscut o dezvoltare rapid producia mecanizat de hrtie bazat pe material lemnos, care a nlocuit treptat tehnologia veche, bazat pe munca manual. TIPARUL Invenia tiparului are o strns legtur cu hrtia. Pn atunci desenele i scrierea fuseser gravate i multiplicate pe plci de piatr, iar dup invenia hrtiei, se gravau pe plci de lemn i se imprimau cu tu. Metoda se numea tipar de gravur. Pn n secolul 8 aceast cale de tiprire se practica foarte mult n China i s-a rspndit n Coreea, Japonia, Vietnam, Filipine, Iran i pn n rile africane i europene. Dup secolul 11, odat cu dezvoltarea forelor de

producie, s-au fcut multe mbuntiri i invenii legate de modul de tiprire. Cea mai important e datorat lui Bi Sheng, care a creat o nou metod bazat pe palturi. Potrivit documentelor istorice, dup metoda lui Bi Sheng, se gravau mai nti caracterele pe plci de lut, fiecare caracter pe o bucat mic de lut, care dup trecerea prin foc devine un fel de za. La tiprire, se aterne pe o plac de fier o coal de hrtie i cear, pe care se nir palturile. Dup nclzire, ceara se topete, semnele se lipesc de placa de fier. Dup aceea se multiplic la fel ca i o plac sculptat. In afar de aceast metod, Bi Sheng a mai ncercat metoda de tipar cu palturi de lemn care pot fi folosite de mai multe ori, ridicnd viteza de tiprire i difuzare a crilor. PRAFUL DE PUSCA In legtur cu inventarea prafului de puc, aceasta este probabil cea mai faimoasa dintre anticele descoperiri chinezesti, iar legenda spune ca ar fi fost realizata din intamplare de alchimisti, in timp ce incercau sa puna la punct un elixir al vietii vesnice. Experii consider c acesta are strns legtur cu metoda de preparare a unor panacee din antichitatea chinez, fiind un produs anex n procesul de preparare a unor substane medicamentoase. De fapt praful de puc este un amestec de sulf, salpetru i crbune, iar sulful i salpetrul sunt ingrediente importante n farmacologia tradiional chinez. Chiar praful de puc nsui face parte din categoria substanelor medicamentoase. Cunoscuta lucrare Studii de plante medicinale de Li Shizhen noteaz c cu praful de puc se poate vindeca o anume boal dermatologic, se pot nimici insectele i nltura umezeala. Abia la nceputul secolului 10, praful de puc a fost folosit n scopuri militare. Pe vremea aceea, apruser deja tunuri rudimentare. In secolele 12 i 13, praful de puc a ptruns mai nti n rile arabe i apoi n rile europene i n alte regiuni ale lumii. BUSOLA Inventarea busolei constituie de asemenea o mare contribuie a Chinei la civilizaia universal. n secolul 4 chinezii foloseau deja busola care era numit Sinan. Ea a fost fabricat dintr-o bucat de piatr magnetic natural lefuit n form de lingur. Dar Sinan avea o putere magnetic mai mic. http://www.patentdesign.ro/inventatori-si-inventii-celebre/china/ accesat 26 august 2013

Nokia, de la cizmele de cauciuc la telefoanele mobile

http://www.bizwords.ro/article/povesti_de_success/1713/-Nokia-de-lacizmele-de-cauciuc-la-telefoanele-mobile.html accesat 26 august 2013 Istoria firmei Nokia incepe in secolul al XIX-lea, cu o fabrica de hartie. Compania se dezvolta in mai multe domenii, dar in anii 90, conducerea firmei ia decizia de a se concentra asupra zonei de telecomunicatii.

Istoria companiei Nokia este o poveste aproape neverosimila despre afaceri cu lemn, cauciuc, electrocasnice si, mai recent, telecomunicatii, derulate in Finlanda incepand din anii 60 ai secolului al XIX-lea. Astazi, despre Nokia se stie ca este o poveste de succes in zona comunicatiilor mobile, insa in urma cu doar 15 ani, Nokia traversa una dintre cele mai negre perioade din existenta sa.

La inceputul anilor 90, managerii grupului finlandez Nokia se confruntau cu probleme care nu aveau vreo legatura cu zona comunicatiilor mobile. Desi avea o productie foarte diversificata - de la cizme de cauciuc pana la televizoare si hartie igienica - compania traversa o perioada grea, vanzarile erau in scadere; concernul era prezent pe mai multe piete, insa fara sa exceleze pe vreuna. In anul 1992, la carma companiei a fost instalat Jorma Ollila, care s-a dovedit a fi un adevarat manager vizionar si care a hotarat ca destinul companiei va fi legat de cel al telefoniei mobile. Catre sfarsitul anilor 90, Nokia a devenit lider mondial in productia de telefoane mobile, depasind in scurt timp companii ca Ericsson si Motorola.

In timp ce corporatiile high-tech americane isi canalizau toate energiile in zona tehnologiilor informationale, cele europene si japoneze s-au axat, in principal, pe cele din zona telecomunicatiilor si a tehnologiilor fara fir. Din acest punct de vedere, Nokia a fost unul dintre reformatorii lumii. Chiar si americanii au recunoscut ca, gratie Nokia, viitorul comunicatiilor fara fir apartine Europei.

Istoria companiei Nokia incepe in anul 1865, cand inginerul Frederic Idestam obtine autorizatia pentru construirea, pe malul raului Nokia, a unei fabrici de prelucrare a masei lemnoase. Cererea in continua crestere a transformat, in scurt timp, intreprinderea Nokia dintr-o micuta fabrica intr-un mega-combinat. Intreprinderea a atras forta de munca, astfel ca in jurul fabricii se creeaza un adevarat oras, denumit Nokia. In primii ani de activitate, hartia produsa de Nokia a inceput sa fie exportata in Rusia, Marea Britanie, Franta si chiar China. Catre sfarsitul anilor 1860, cererea de hartie a crescut mult peste oferta industriei finlandeze, iar de aceea Nokia a inceput sa realizeze importuri masive de masa lemnoasa din Suedia si Rusia. In februarie 1871, este creata Nokia Corporation (Nokia Aktiebolag), companie care, in scurt timp, a devenit jucator principal pe pietele din Danemarca, Germania, Rusia, Marea Britanie, Polonia si Franta.

Troica hartie-cauciuc-cablarie

Primele produse de cauciuc apar in Finlanda la sfarsitul secolului al XIX-lea sub forma de incaltaminte si obiecte din panza cauciucata. Foarte scumpe la inceput, hainele de ploaie si incaltamintea de cauciuc au devenit populare in orase si sate. In Finlanda, principalul producator de articole de acest gen era compania Finnish Rubber Works (FRW). In momentul in care managementul FRW a decis sa-si mute unitatea de productie din Helsinki, alegerea s-a indreptat catre un teren aflat langa fabrica de hartie existenta pe malul raului Nokia.

In anul 1912, in capitala finlandeza a fost deschisa o companie care, ulterior, a primit denumirea de Finnish Cable Works (FCW). Electrificarea tarii si cresterea continua a cerererii de cabluri de telegraf si telefonie au impus repede compania in topul celor mai mari societati finlandeze. Anticipand evenimentele, trebuie remarcat ca dupa terminarea celui de-al Doilea Razboi Mondial, FCW a devenit un monopol, firma detinand majoritatea fabricilor de cabluri din Finalnda.

In anul 1920, cele trei societati, Nokia Corporation, Finnish Rubber Works si Finnish Cable Works, au creat o alianta numita Nokia Group. Aceasta unire le-a sprijinit in depasirea evenimentelor furtunoase ale secolului al XX-lea: Marea Criza de la sfarsitul anilor 1920, invazia Uniunii Sovietice (1939) si cel de-al Doilea Razboi Mondial. Diversificarea a ajutat compania sa supravietuiasca vicisitudinilor vremii. Cand unul din sectoare se afla in criza, celelalte reuseau sa mentina pe linia de plutire intregul grup.

In anii 1920, divizia FCW a atras Nokia intr-un alt domeniu, putin cunoscut: construirea de statii electrice. In zece ani de la crearea grupului Nokia, acesta a devenit lider de piata pe toate segmentele pe care opera. Insa fuziunea finala a celor trei s-a produs mult mai tarziu, in 1967. In acest an, Nokia Ab reprezenta deja un conglomerat industrial cu activitate in patru mari sectoare: industria lemnului, productia de articole de cauciuc, cabluri si echipamente electronice. Diviziile vechi au asigurat rentabilitatea grupului Nokia. Unii analisti considera ca succesul in timp al Nokia a fost asigurat de sistemul de management preluat si extins la nivel de grup de la FCW si de banii castigati de divizia de

cauciuc. In ceea ce priveste Divizia de Electronice, aceasta a reusit sa redea competitivitatea companiei in momentul intrarii sale intr-o noua etapa de dezvoltare.

Nokia si telecomunicatiile

Divizia de electronice a fost infiintata in anii 60, ca o unitate de cercetare in domeniul semiconductoarelor. Aceasta sectie este responsabila pentru primul radiotelefon (1963) si modem pentru transfer de date (1965). In pofida unui curent conservator in ceea ce priveste realizarea comutatoarelor numerice, Nokia incepe sa lucreze si reuseste sa produca, in anul 1969, primele echipamente de telecomunicatii in tehnologie numerica, iar aceasta inovatie ii asigura intaietatea in domeniu. Ulterior, dupa exemplul Suediei, in Finlanda apare o noua piata - telefoanele mobile de masina. La inceputul anilor 80, strategia companiei Nokia este definita de ideea activizarii pe toate segmentele noi de piata. Primele rezultatele nu s-au lasat asteptate mult timp. In anul 1981, este creata o retea de telefonie mobila care cuprinde Suedia si Finlanda, numita Nordic Mobile Telephony (NMT). Mai tarziu, acesteia i se alatura si alte tari. Sistemul se baza pe tehnologiile Nokia, iar NMT a devenit in curand un fel de model pentru alte retele de telefonie mobila.

In 1987, toate telefoanele mobile erau mari si grele, iar Nokia reuseste sa produca primul telefon compact si cu greutate mica. Acest fapt a contribuit la cucerirea unei importante cote de piata. Totodata, in contextul unificarii pietelor europene in domeniul telefoniei mobile, a aparut necesitatea realizarii unui standard numeric unic in zona comunicatiilor mobile, care ulterior a fost denumit GSM (Global System for Mobile Communications).

In anul 1989, Nokia realizeaza o alianta strategica cu doi operatori de telefonie mobila, in vederea realizarii primei retele GSM, Helsinki Telephone Corporation si Tampere Telephone Company, provideri de telefonie analoga mobila, care formeaza societatea Radiolinja. Noua companie cumpara de la Nokia infrastructura in valoare de 50 milioane de dolari si o instaleaza, in pofida faptului ca nu detinea licenta pentru noua retea.

O alegere riscanta, dar care a adus succesul

Trebuie remarcat ca, spre sfarsitul anilor 80, productia industriala a Finlandei intra in declin. In acest interval de timp, Nokia devine al treilea mare producator european de televizoare. De un mare succes comercial se bucura si receptoarele de satelit produse de companie, precum si productia de anvelope.

Cu toate acestea, Nokia face o alegere riscanta. In luna mai 1990, noul director general, Jorma Ollila, decide reducerea tuturor celorlalte capacitati de producte si canalizarea eforturilor productive si de cercetare in zona telecomunicatiilor. Jorma Ollila a preluat conducerea departamentului telefoanelor mobile in anul 1990. Chiar de la inceput, noua tehnologie trezea contestari printre alti manageri ai Nokia. Cu toate acestea, echipa condusa de Ollila a perseverat. Pe 1 iulie 1990, premierul finlandez face primul apel telefonic intr-o retea comerciala GSM de pe un aparat Nokia. Succesul proiectului a impresionat Consiliul de Administratie al Nokia si, un an mai tarziu, Ollila este numit director general. Incepand cu anul 1996, telecomunicatiile devin domeniul principal de activitate al grupului Nokia. Compania incheie contracte de furnizare a infrastructurii pentru retele GSM cu noua tari, iar in august 1997, Nokia incepe livrarea de echipamente catre circa 59 de operatori de telefonie mobila din 31 de tari. Practic, in 1997, Nokia producea telefoane mobile conforme tuturor standardelor GSM existente la acea ora: GSM 900, GSM 1800, GSM 1900, TDMA, CDMA si Japan Digital. In 1998, Nokia a anuntat cresterea profitului cu 70%, in timp ce concurentii sai Ericsson si Motorola au declarat reducerea ritmului de productie.

Un an mai tarziu, Nokia detinea 27% din piata aparatelor de telefonie mobila, iar Motorola, aflata pe pozitia secunda, era in urma cu zece puncte procentuale.

O alta decizie care a contribuit mult la cresterea companiei a fost promovarea numelui de brand. Managementul Nokia a decis ca, pentru o dezvoltare puternica, compania are nevoie de propriul brand anterior, aparatele Nokia erau vandute sub marca operatorilor locali de telefonie mobila. Nokia a anticipat faptul ca telefoanele celulare vor deveni produse de larg consum. Aceasta sarcina a fost indeplinita cu succes, ca dovada sta faptul ca, in prezent, brandul Nokia se afla in topul mondial

pe pozitia 8, intre McDonalds (pozitia 7) si Toyota (9).

Managerul vizionar care a schimbat compania

Jorma Ollila, managerul vizionar, este cel care a promis sa transforme Nokia in cea mai mare companie de telecomunicatii. A fost initiatorul listarii Nokia la Bursa din New York, una din sursele principale de fonduri ale companiei. In cinci ani de la listarea pe bursa newyorkeza, actiunile Nokia au crescut cu 2.300%. "Daca venitul de pe urma principalului produs al companiei nu creste cu 25% pe an, inseamna ca nu putem avea asteptari mari de la viitorul acestei companii, trebuie schimbat produsul si toata strategia de productie a companiei, spune Jorma Ollila.

Originea numelui companiei

Compania si-a luat numele dupa locul in care Frederic Idestam a intemeiat, in 1868, fabrica de prelucrare a masei lemnoase. Localitatea Nokia este cunoscuta din 1270, insa prima mentiune documentara dateaza din 1505. In prezent, Nokia este un orasel situat la 15 km de Tampere.

Mercedes, un simbol german devenit multinational

Steaua cu trei capete, celebrul logo al Mercedes, a fost creata pentru a simboliza succesul marcii in cele trei domenii in care activeaza: auto, motoare pentru nave si motoare pentru avioane. Astazi, producatorul Mercedes a fuzionat cu compania americana Chrysler.

Istoria companiei germane Daimler Motoren Gesellschaft, producator al automobilelor Mercedes, a inceput cu 105 ani in urma. In afara de masini, Daimler Motoren Gesellschaft producea motoare pentru nave si avioane, motiv pentru care, in 1909, Gottlieb Daimler a inventat celebrul logo al Mercedes o stea cu trei capete simbolizand succesul marcii in apa, pe mare si uscat. In anul 1926, are loc fuziunea companiilor

Daimler si Benz, steaua fiind inscrisa intr-un inel cu o cununa de lauri (ca o amintire a victoriilor masinilor Benz la cursele de viteza). De atunci, logoul Mercedes a ramas aproape neschimbat.

Din 1901, numele Mercedes a devenit marca comerciala a Daimler Motoren Gesellschaft. Compania a fost infiintata de catre Gottlieb Daimler in 1890, la Cannstatt, langa Stuttgart, pe locul atelierului sau unde a construit (intre anii 1885 si 1886) primul autovehicul cu patru roti din lume, (cu motor pe benzina). In anul 1899, Wilhelm Maybach, cel care a participat activ la construirea primelor masini Daimler, a realizat automobilul Phoenix-Daimler cu un motor cu patru cilindri si de 24 cai putere, care avea insa o serie de neajunsuri. Emile Jellinek, seful reprezentantei Daimler in Franta si consul al Imperiului Austro-Ungar, a reusit sa-l convinga pe Maybach sa construiasca o alta masina, care a fost gata in 1901. La propunerea lui Jellinek, automobilul a fost botezat Mercedes, dupa numele fiicei consulului austro-ungar.

Primul Mercedes 35P5 era dotat cu un motor cu patru cilindri si 5.913 cm3, amplasat in fata, cu tractiune pe rotile din spate, si avea o infatisare despre care mai tarziu s-a spus ca era clasica. Automobilul a devenit baza pentru urmatoarele modele produse incepand din 1902 sub marca Mercedes Simplex. Cele mai cunoscute modele ale acestei serii sunt Mercedes 40/45PS si Mercedes 60PS cu motoare de 6.785 cm3 pana la 9.235 cm3, ultima reusind sa dezvolte o viteza de 90 km/h.

In anii care au urmat, Daimler a produs o intreaga gama de automobile cu motoare de la 1.568 pana la 9.575 cm3, inclusiv variantele de lux, cu caroseria complet inchisa.

Printre modele produse dupa Primul Razboi Mondial, se remarca Mercedes 24/100/140 PS cu motor cu sase cilindri si 6.240 cm3, putere de 100-140 CP.

Dupa fuziunea (1926) companiilor Daimler si Benz, noul concern a profitat din plin de experienta si cunostintele inginerilor celor doua companii, dintre care se evidentia Ferdinand Porsche. Talentatul inginer a innoit radical linia de productie si a scos pe piata modelul Mercedes Benz 24/110/160 PS (motor cu sase cilindri, 6.240 cm3). Din cau-za puterii si a vitezei sale (pana la 145 km/h), noul Mercedes Benz a fost

botezat de soferi capcana mortala. Modelul a devenit platforma de baza pentru mult mai cunoscuta serie S de automobile.

In anul 1928, Ferdinand Porsche pleaca de la Daimler Benz, si locul sau este luat de catre Hans Nibel. Sub conducerea lui Nibel, concernul a produs Mercedes-Benz Mannheim 370 (motor cu sase cilindri si capacitate de 3,7 l) si Nrburg 500 (motor cu opt cilindri si capacitate de 4,9 l), bazate pe ultimele modele proiectate de Porsche.

Desi compania dedica mult efort participarii la cursele de masini, reusea sa mentina stabilitatea financiara, producand automobile de foarte buna calitate. La sfarsitul anilor 1920, Mercedes a inceput sa organizeze echipe de curse, fapt care i-a prins bine cand noul sef al statului, Adolf Hitler, a promis finantarea oricarei companii germane care va livra cea mai rapida masina de curse. Daimler Benz a castigat acest concurs. In toata aceasta perioada, Daimler Benz a produs si motoare pentru nave, avioane si chiar pentru zeppeline. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Daimler Benz a trecut la productia de razboi. Camioane, motoare pentru tancuri si avioane de lupta germane, toate erau produse la fabrica din Stuttgart. Evident ca productia de masini de strada a fost drastic redusa, iar participarea la cursele de masini a fost abandonata. Pe toata durata razboiului, la Daimler Benz au lucrat peste 30.000 de oameni, muncitori germani si prizonieri de razboi. Aceasta forta de munca a fost esentiala pentru mentinerea productiei companiei, pentru Luftwaffe si intreaga masina de razboi germana.

Dupa terminarea razboiului, la Daimler Benz a inceput anevoiosul proces de refacere a fabricii. Productia efectiva a fost reluata abia in anul 1946, primul automobil postbelic iesit pe poarta fabricii fiind tot un model antebelic, Mercedes-170Y.

Printre proictele noi, se remarca popularul Mercedes-180 (1953) si seriile mult mai solide Mercedes 220 si 300. Incepand cu anul 1951, clasa automobilelor sport a fost dominata de Mercedes 300S, iar trei ani mai tarziu a aparut modelul coup 300SL, produs pana in prezent. In 1955, Daimler Benz a inceput sa produca un cabriolet mai putin scump, Mercedes 190 SL. De altfel, 1955 este considerat anul de apogeu al companiei germane. Masinile produse de Daimler Benz erau cele mai rapide si cele mai bune. Mercedes a castigat toate cursele sportive

organizate in acest an, atat la categoria autoturisme, cat si la camioane.

In 1958, in premiera mondiala, Mercedes introduce in productia de serie injectia mecanica de benzina, un sistem pus la punct cu patru ani mai devreme de catre Robert Bosch. Acest sistem a permis cresterea puterii motorului de 2,2 litri instalat pe modelul Mercedes 220SE de la 106 CP la 120 CP.

La sfarsitul anului 1963, producatorul german a prezentat modelul Mercedes 600, un autovehicul de inalta clasa, dotat cu motor de 6,3 litri, cu opt cilindri, 250 CP si cutie de viteze automata. Viteza maxima pe care o dezvolta noul model era de 204 km/h. Mercedes 600 a candidat pentru pozitia de cel mai bun autovehicul al lumii si a fost produs si in varianta Pullman, cu o lungime de 6.240 mm.

Modele sport ale Mercedes au fost inlocuite, in anul 1963, de mult mai modestul Mercedes-230SL. Variantele lui 230SL au fost produse pana in anul 1989, cand au fost inlocuite de moderna serie SL. Totusi, simbolul avansului tehnologic al Daimler Benz a fost, fara indoiala, clasa S de automobile Mercedes. La editia din 1965 a Salonului auto de la Frankfurt, Mercedes a prezentat prima gama de automoble din aceasta clasa. In 1972, a aparut noua generatie de automobile din clasa S (W-116), inlocuite in 1979 de mult mai aerodinamicele modele 280S si 560SEL.

Anii 90, sub semnul globalizarii

In anii 1990, Daimler Benz a efectuat o restructurare radicala a productiei sale. Compania a prezentat produse pentru noi segmente de piata (camioane, autobuze), astfel ca, in momentul fuziunii cu corporatia americana Chrysler (1998), Mercedes avea in productie cateva zeci de modele de masini. In afara de camioane si autobuze, Daimler Benz si compania elevetiana Swatch (producator de ceasuri) au proiectat o minimasina de oras, Smart, care insa nu poarta marca Mercedes.

Fuziunea Daimler Benz cu Chrysler Corporation a costat circa 38

miliarde de dolari, fiind una dintre cele mai mari tranzactii ale secolului trecut. Practic, una dintre cele mai puternice companii germane si europene s-a unit cu cea mai mare corporatie americana, rezultand o transnationala cu peste 400.000 de angajati si o cifra de afaceri de circa 130 miliarde de dolari. Fuziunea celor doua a dus la aparitia celei de-a cincea mari forte in industria auto din lume dupa General Motors, Ford, Toyota si Volkswagen.

Potrivit analistilor americani, fuziunea a fost mai degraba o preluare de catre Daimler Benz a companiei americane. Pana la tranzactie, Chrysler se confrunta cu probleme legate de scaderea calitatii produselor, iar unirea cu Mercedes, firma de pres-tigiu si notorietate pentru calitatea masinilor sale, ar fi fost menita sa reabiliteze compania americana in ochii clientilor.

Din pacate, evolutia ultimilor ani arata ca socoteala de acasa nu se portiveste cu cea din targ. In presa germana, sunt tot mai frecvente titlurile gen Mercedes nu mai este o icoana, sau Ce se intampla cu Mercedes? Motivele unor asemenea reactii sunt tot mai frecventele abateri de la legendara calitate pe care le comite fabricantul de la Stuttgart. La unele masini, geamurile se deschid singure, la altele pica plasticele de captuseala, in alte cazuri nu functioneaza incuietorile. Cele mai frecvente plangeri sunt in legatura cu defectiunile la sistemul electronic. Cel mai notoriu caz este al unei masini noi din clasa E care, aflata intr-un tunel, a ramas fara control dupa ce sistemul electronic s-a blocat pe neasteptate. De altfel, in luna martie a acestui an, concernul Daimler Chrysler a rechemat circa 1,3 milioane de masini pentru verificari la sistemele de franare si electronic. Din aceasta cauza, rentabilitatea companiei a scazut.

Trebuie observat ca este vorba doar despre reducerea profitului, nu despre pierderi. Asa ca discutiile despre sfarsitul concernului Daimler Chrysler sunt premature, mai ales ca, potrivit datelor companiei, vanzarile de Chrysler Limousine 300 au un mare succes. Totusi, imaginea marcii Mercedes, devenita pentru multi simbolul Germaniei, se altereaza mai ales in tara de origine a brandului. Ca fapt divers, trebuie amintit ca, pe unele taxiuri din Germania, astazi, pot fi vazute abtibilduri cu inscriptia Nie wieder Mercedes, ceea ce in traducere ar insemna Nu mai vreau Mercedes.

Etape-cheie in dezvoltarea Daimler Benz si Nokia

1865 Infiintarea fabricii de hartie Nokia, in sudul Finlandei.

1900 Emile Jellinek infiinteaza la Monaco firma Daimler, specializata in vanzarea de automobile, si comanda de la fabrica din Cannstatt un numar de 36 de masini, in valoare totala de 550.000 marci aur. Conditia lui Jellinek era ca producatorul sa-i ofere drepturi exclusive de vanzare a masinilor pe teritoriul Austro-Ungariei, Frantei, Belgiei si Statelor Unite ale Americii, iar automobilul sa fie vandut sub marca comerciala Mercedes. Compania Benz produce 603 de automobile, devenind, astfel, cel mai mare producator de autoturisme din lume la acea data.

1902 Daimler Motoren Gesellschaft prezinta modelul Mercedes Simplex, un automobil cu mult superior celor existente pe piata in acea perioada.

1906 Primul Mercedes american este produs in SUA, la Daimler Company, din New York.

1911 Conducand un Mercedes, Bob Burman stabileste recordul mondial de viteza cu un automobil Benz pe o sosea din Daytona Bich (228,1 km/h), record care a fost depasit abia in 1924.

1917 Nokia formeaza o alianta strategica cu alte doua companii specializate in

productia de cauciuc Finnish Rubber Works si cabluri Finnish Cable Works 1923. Pentru a-si pastra capacitatea de plata, in conditiile unei hiperinflatii, Daimler Motoren Gesellschaft este nevoita sa emita propria valuta.

1926 Daimler Motoren Gesellschaft si Benz & Co. fuzioneaza, formand Daimler Benz AG. Head office-ul este stabilit la Berlin.

1930 Daimler Benz prezinta la Salonul auto din Paris cel mai mare, cel mai scump si greu automobil din lume modelul 770.

1933 Mercedes prezinta la auto-show-ul din Berlin cateva noi modele 200 (W 21), 290 (W 18) si 380 (W 22). Ultimul, mai ales, initiaza traditia masinilor sport si elegante, dotate cu motor cu opt cilindri si compresor.

1937 Mercedes Benz produce 30 de masini-pilot Wolkswagen (VW 30, Porsche 60).

1938 Rudolf Caracciola obtine, cu un autoturism Mercedes, viteza de 432,7 km/h, pe distanta de un kilomentru, pe soseaua Frankfurt-Darmschtadt. Este cea mai mare viteza obtinuta vreodata de un automobil pe un drum obisnuit. Recordul de viteza realizat de Caracciola nu a fost batut pana in zilele noastre.

1942

Productia de automobile este redusa in favoarea celei de razboi.

1944 Bombardamentele distrug circa 80% din cladirile fabricii si peste 50% din halele de productie.

1946 Este reluata productia de automobile. Primele modele iesite pe poarta fabricii sunt Mercedes 170 V (W 136 I).

1950 La Buenos Aires, este infiintata societatea Mercedes Benz Argentina SA.

1951 Daimler Benz inregistreaza brevetul de inventie pentru celula de securitate. In prezent, aceasta inventie reprezinta baza sistemului de securitate pasiva in constructia de autovehicule.

1953 Daimler Benz devine principalul exportator german de autovehicule.

1954 In premiera mondiala, la salonul auto din New York, Mercedes prezinta modelele sport 300SL, dotate cu sistem de injectie a benzinei.

1962 Productia postbelica de autoturisme Mercedes atinge cifra 1.000.000 de

unitati.

1967 Nokia fuzioneaza cu Finnish Rubber Works si Finnish Cable Works. Este creata Nokia Corporation.

1973 Kontio devenite cele mai populare cizme de cauciuc incep sa fie produse de catre Nokia.

1977 Productia postbelica de autoturisme Mercedes atinge cifra de 5.000.000 de unitati. Kari H. Kairamo devine director general al Nokia Corporation, moment din care Nokia incepe sa se transforme intr-un gigant al electronicii.

1978 Mercedes Benz si Robert Bosch prezinta cea de-a doua generatie a Antiblockiersystem (ABS - Anti-lock Braking System). Pentru inceput, de ABS beneficiaza limuzinele Mercedes din clasa S.

1979 Nasterea primelor telefoane Nokia.

1980 Mercedes Benz prezinta in premiera mondiala noile masuri de siguranta in trafic airbagul si centura de siguranta.

1984 Nokia prezinta primul telefon de automobil in reteaua NMT.

1986 Consiliul de Administratie Nokia divizeaza Nokia Electronics in Nokia Information Systems, Mobile Phones si Nokia Telecommunications.

1987 Nokia prezinta primul telefon mobil de buzunar. Operatori de retele mobile din 13 tari semneaza acorduri pentru realizarea retelelor GSM.

1988 Productia postbelica a Mercedes ajunge la 10 milioane de unitati. Airbagul devine accesibil pentru automobilele din clasa S si pentru masinile din clasa medie seria 124.

1991 Primul apel in reteaua mobila din Finlanda este facut de pe un telefon Nokia.

1992 Jorma Ollila este numit director general al Nokia.

1993 Nokia adopta sloganul Connecting people.

1994

Mercedes Benz AG prezinta noul sistem de reglare a dinamicii autovehiculului FDR, proiectat impreuna cu Robert Bosch, care un an mai tarziu va fi comercializata sub marca ESP (Electronic Stability Program). Nokia devine primul producator european de telefoane mobile care exporta in Japonia.

1995 Nokia prezinta cea mai mica statie pentru retele GSM/DCS - Nokia PrimeSite.

1997 Noua strategie Nokia prevede integrarea tehnologiilor fara fir cu internetul.

1998 Fuziunea Daimler Benz cu Chrysler Corporation. Tranzactia a costat circa 38 miliarde de dolari, fiind una dintre cele mai mari tranzactii ale secolului trecut. Noua multinationala produce autoturisme si camioane sub marcile Chrysler, Dodge, Jeep, Mercedes-Benz, Smart si Maybach.

1999 Nokia produce primul mobil cu sustinere WAP - Nokia 7110.

2000 Jorma Ollila este nominalizat de catre revista Industry Week managerul anului. Este produs Nokia 9210 primul telefon model cu ecran color. Nokia este divizata in Nokia Mobile Phones si Nokia Networks.

2002

Nokia 7650 primul aparat pe baza platformei Series 60 cu camera. A fost realizat primul apel intr-o retea comerciala 3G pe baza WCDMA. Oleg Cojocaru sursa: Bilant News Ultimile stiri BRD si-a incheiat oficial cea mai eficienta campanie de promovare a cardurilor Dacia Logan vs Skoda Octavia Tour Automobilul occidental trece in Est, incet dar sigur Blog-urile, bazaruri de idei Cele mai economice masini Care sunt brandurile in care au incredere romanii? Porsche isi extinde gama cu un nou model 911 Bancile isi extind retelele in acesti ultimi ani de expansiune in Romania BMW Seria 3 - masina anului 2006 in lume Hyundai Sonata castiga premiul "Alegerea soferilor" pentru cel mai bun Sedan de familie Reteta financiara a meciului Steaua:Rapid Manechine la virsta a treia Chrysler ME Four-Twelve Cele mai tari masini pentru primavara 2006 Audi Q7, 'incredibil' in loc de 'mda'! Special - Lectii de leadership creativ de la Paul Claudel si IEDC Cele mai tari femei din 2006 Razboiul marcilor nemtesti: Audi A8 vs. BMW seria 7 http://www.bizwords.ro/article/povesti_de_success/1713/-Nokia-de-la-cizmele-de-cauciuc-latelefoanele-mobile.html accesat 26 august 2013