Sunteți pe pagina 1din 41

FARMACOLOGIA COAGULĂRII

HEMOSTAZA = oprirea spontană a sângerării în urma lezării


vaselor sanguine.
Mecanismele hemostazei: trombogeneza,coagularea și
fibrinoliza.
A).TROMBOGENEZA
- primul răspuns hemostatic = spasmul vascular –
vasoconstricția;
- în câteva secunde,colagenul expus prin leziunea endotelială
determină aderarea plăcuțelor sanguine;
- în continuare,are loc agregarea plăcuțelor între ele;
- mai departe,plăcuțele își pierd membrana și formează o masă
gelatinoasă,printr-o metamorfoză vâscoasă;
- acest dop ,alcătuit din plăcuțe ,asigură o oprire rapidă,de scurtă
durată a sângerării;
- pentru ca efectul hemostatic să fie de durată este nevoie de o
FARMACOLOGIA COAGULĂRII

cimentare sau întărire a acestui dop – cu ajutorul


fibrinei;fibrina apare ca urmare a unor stimuli locali
(colagenul,unele substanțe eliberate din plăcuțe);
- Ulterior,cu vindecarea leziunii,agregatul plachetar și
cheagul de fibrină sunt lizate /degradate;
- Trombina locală favorizează eliberarea de ADP (inductor
puternic al agregării plachetare) și derivați ai acidului
arahidonic (provenit din membrana plăcuțelor) cum ar fi
PGI2,TxA2; se eliberează și serotonină (5-HT) din plăcuțe;
- TxA2 favorizează trombogeneza și determină
vasoconstricție;
- 5-HT stimulează agregarea plachetară și produce
vasoconstricție;
- PGI2 – sintetizată de endoteliul vascular,are acțiune
antiagregantă plachetară;
FARMACOLOGIA COAGULĂRII

Plăcuțele sanguine (trombocitele) = elementul central al


hemostazei normale și a bolilor tromboembolice;
- Trombii sunt de 2 tipuri:trombul alb și trombul roșu;
1.Trombul alb
- Inițial ia naștere în artere (în vase cu presiune
crescută),mecanismul este cel descris mai sus,prin
aderarea plăcuțelor la suprafața anormală (patologică) a
endoteliului;trombul crește prin agregarea plăcuțelor fapt
care stînjenește circulația și scade fluxul sanguin arterial;
- Această stare declanșează formarea de fibrină și apariția
unui tromb roșu,în jurul trombului alb;
2.Trombul roșu
- Se formează fie după mecanismul de mai sus,în jurul
trombului alb,fie de novo,în vene (vase de capacitanță,cu
presiune scăzută);
FARMACOLOGIA COAGULĂRII

- Inițial,trombul roșu se formează la fel ca în artere,prin


aderarea plăcuțelor;foarte rapid se declanșeză procesele de
coagulare cu apariția unui cheag de fibrină în care sunt
înglobate și hematiile – este coada trombului;
- Coada se poate rupe foarte ușor și astfel se produce
trombembolia pulmonară;
- Astfel de trombi se nasc în caz de tromboză venoasă
profundă (TVP),la nivelul venelor pelvisului și a membrelor
inferioare;
- Deși toți trombii au o structură mixtă,în trombii arteriali
predomină plăcuțele iar în cei venoși predomină fibrina;
- Trombii arteriali determină ocluzia arterială ischemică iar
trombii venoși produc embolia la distanță;
B).COAGULAREA SÂNGELUI
FARMACOLOGIA COAGULĂRII

Definiție: coagularea este un ansamblu de procese sau


reacții proteolitice în care un factor (zimogen) activat
favorizează transformarea altui factor din forma inactivă în
cea activă;unele sunt procese enzimatice altele ne-
enzimatice.În procesul de coagulare intervin 13 factori –
proteine și glicoproteine – activați secvențial,în cascadă.
Coagularea se desfășoară în 3 etape principale:
I.Formarea complexului protrombinazic
- Elementul central este factorul Xa (Stuart-Power)
a).calea intrinsecă
- Pe această cale coagularea este activată (inițiată) prin
contactul sângelui cu materiale încărcate electronegativ
(structuri subendoteliale,LPZ bacteriene,endotoxine,plăcuțe
activate);
- Factorul XII (în contact cu suprafață negativă) devine F XIIa;
FARMACOLOGIA COAGULĂRII

F XIIa favorizează transformarea F XI în F XIa;


F XIa asigură activarea F IX în F IXa;
F IXa asigură activarea F VIII în F VIIIa;
Factorii IXa și VIIIa asigură transformarea F X în F Xa;
• În calea intrinsecă toate reacțiile se realizează cu
participarea unor factori ce se află exclusiv în plasmă.
b).calea extrinsecă
- Este mult mai rapidă;
- Coagularea este inițiată de interacțiunea dintre factorul
tisular (FT)= o lipoproteină tisulară provenită din unele
celule și factorul VII;
- Complexul FT – F VII determină activarea F X,rezultă F Xa;
II.Transformarea protrombinei în trombină
FARMACOLOGIA COAGULĂRII

- În această etapă are loc transformarea proteolitică a


protrombinei (F II) în trombină (F IIa) sub acțiunea
complexului protrombinazic;acesta este format din F Xa,F
Va(proaccelerina),fosfolipidele și ionii de Ca2+(factorul IV).
III.Transformarea fibrinogenului în fibrină
- În această etapă are loc transformarea fibrinogenului (F I) în
fibrină insolubilă,sub acțiunea proteolitică a trombinei (F
IIa).
Fibrina este apoi consolidată sau stabilizată prin formarea de
legături covalente încrucișate – fenomenul de
transglutamilare – proces catalizat de F XIIIa(acesta la
rândulă său este activat de către trombină=F IIa).
În final,rezultă cheagul de fibrină sau trombul roșu.În
ochiurile rețelei de fibrină sunt înglobate hematiile și
plăcuțele sanguine.
FARMACOLOGIA COAGULĂRII

- Amplificarea procesului de coagulare este asigurată de


activarea suplimentară a F V și F VIII de către trombină.
- Coagularea poate fi inhibată de către o proteină plasmatică
denumită antitrombină (AT).Heparina acționează
anticoagulant prin cuplarea cu antitrombina III (AT III).
- Odată cheagul format acesta poate fi lizat prin intervenția
sistemului fibrinolitic plasminogen – plasmină;
C).SISTEMUL FIBRINOLITIC
- Coagularea sângelui și trombogeneza trebuie să fie niște
procese limitate,cu scopul opririi sângerării (hemostaza
posttraumă,chirugicală),fără extinderea și diseminarea
coagulărării sau să fie afectată circulația sanguină ;
- Plasma conține niște proteaze inhibitoare care inactivează
rapid
FARMACOLOGIA COAGULĂRII

factorii coagulării și astfel aceștia vor evita (vor scăpa de)


locul agresiunii vasculare;
- Cele mai importante proteaze inhibitoare sunt: α1-
antiproteaza, α2- macroglobulina, α2- antiplasmina și
antitrombina.
- Dacă acest sistem este depășit apare CID (coagularea
intravasculară diseminată);
- CID apare în caz de leziuni tisulare masive,liza celulară din
neoplazii și boli maligne,urgențele obstetricale și sepsisul
bacterian;
- Înafara acestor inhibitori ai factorilor de coagulare mai
intervine și sistemul fibrinolitic.Plasminogenul inactiv se
transformă în plasmină. Activatorii plasminogenului se nasc
în urma leziunilor tisulare;
- Plasmina remodelează trombul și limitează extensia
FARMACOLOGIA COAGULĂRII

- Sistemul fibrinolitic are o importanță fiziologică și


terapeutică deosebită,astfel:
- Favorizarea (creșterea) fibrinolizei reprezintă o terapie
esențială în IMA și embolia pulmonară;
- Scăderea fibrinolizei protejează cheagul de liză,scade
sângerarea și ameliorează insuficiența hemostatică;
• Heparina (anticoagulant direct) și anticoagulantele
orale (indirecte) nu interferează cu sistemul fibrinolitic.
Plasmina este o protează nespecifică.Ea descompune
cheagul de fibrină dar și alte proteine plasmatice,inclusiv
câțiva factori ai coagulării.Tratamentul cu trombolitice
(fibrinolitice) conduce la dizolavarea atât a trombilor
patologici cât și a celor de la nivelul leziunii vasculare.Astfel
apare hemoragia (efect advers major).
FARMACOLOGIA COAGULĂRII

Există medicamente care favorizează coagularea sângelui și


oprirea sângerării (hemostatice – locale sau sistemice) și
medicamente care împiedică coagularea
(anticoagulante,antitrombotice).
Medicamentele care controlează și asigură fluidizarea sângelui
se împart în 3 clase principale:
III. ANTICOAGULANTE
IV.ANTIAGREGANTE PLACHETARE
V. TROMBOLITICE
I.ANTICOAGULANTE
- Medicamentele anticoagulante se împart în 2 clase:
A.Anticoagulante directe – acționează direct asupra unor
factori ai coagulării; se mai numesc și anticoagulante
parenterale,injectabile;B.Anticoagulante indirecte
(orale,cumarinice) – interferează cu sinteza unor factori ai
FARMACOLOGIA COAGULĂRII

coagulării.Acționează ca antivitamine K.
A).ANTICOAGULANTE DIRECTE (PARENTERALE)
1.Heparina
- Heparina este un polimer alcătuit din resturi de acid
glucuronic,acid iduronic și glucozamină sulfatate;
- Este un glicozaminoglican prezent în granulele secreteroii
ale mastocitelor.GM a heparinei este cuprinsă între 5000 și
30 000 daltoni,cu omedie de 12 000 daltoni.
- Heparina se extrage fie din mucoasa intestinală porcină ,fie
din plămânii de bovine;
- Preparatele comerciale de heparină au o compoziție
heterogenă (mai sunt prezenți cantități mici din alți
glicozaminoglicani); în ciuda acestei heterogenități,acțiunea
biologică a heparinelor este similară;
FARMACOLOGIA COAGULĂRII

- 1 mg heparină este echivalent cu 150 UI iar 1 UI (USP)=


cantitatea de heparină care împiedică coagularea a 1 ml de
plasmă de oaie,timp de 1 oră,după adăugarea a 0,2 ml
CaCl2 1%.
- Heparinele cu greutate moleculară mică (HGMM) se obțin
din heparina standard (nefracționată) prin diverse tehnici;
au o GM de 1000-10 000 D,cu o medie de 4500 D – sau
echivalentul a 15 unități de monozaharid; acțiunea
biologică se apreciază prin acțiunea anti-F Xa,mediată de
AT;
- Heparina acționează prin cuplarea cu antitrombina (AT) = o
polipeptidă glicozilată sintetizată în ficat.AT inhibă activarea
unor factori ai coagulării precum trombina,F X și F IX;
- Heparina cu GM sub 5400 D (18 unități monozaharid) nu
asigură efectul anticoagulant,adică inhibiția trombinei de
către AT.
FARMACOLOGIA COAGULĂRII

- Heparia are și acțiuni antiagregante plachetare ,în doze


mari;
- Favorizează eliberarea lipoprotein-lipazei în circulație și
clarifică (limpezește) plasma hiperlipemică;
- Indicații terapeutice: tromboza venoasă
profundă,trombembolismul pulmonar,angina pectorală
instabilă,IMA,angioplastaia coronariană și implantul de
stent;
- HGMM sunt indicate ca tratament profilactic și curativ în
trombembolia pulmonară,tromboza venoasă,angina
instabilă.Avantajul HGMM constă în profilul farmacocinetic
deosebit – nu necesită monitorizare strictă,se administrează
sc și pot fi folosite ambulator;
- Heparina poate fi folosită și în timpul sarcinii;
- Heparina se administrează pe cale iv sau sc;nu se absoarbe
din tubul
FARMACOLOGIA COAGULĂRII

digestiv;este metabolizată de sistemul reticulo-endotelial;


- În trombembolia pulmonară se administrează 5000 U
heparină bolus iv,continuat cu perfuzie iv,1200-1600
U/oră,cu seringa automată;
- Monitorizarea se face prin măsurarea aPTT;efectul
anticoagulant se poate considera terapeutic dacă timpul de
coagulare este de 1,8-2,5 ori mai mare decât valorile
normale;
- HGMM se administrează pe cale sc,în 1-2 doze;au efect
minim asupra testelor de coagulare și nu necesită
monitorizare;
- Principalele HGMM sunt: enoxaparina
(LOVENOX),dalteparina (FRAGMIN),tinzaparina
(INNOHEP),ardeparina (NORMIFLO),nadroparina
(FRAXIPARINA) și reviparina (CLIVARINE);
- Fondaparinux – este un medicament de sinteză cu structură
FARMACOLOGIA COAGULĂRII

haridică,folosit în doză unică în profilaxia trombozei la cei care


urmează intervenții chirurgicale ortopedice;este indicat și în
tratamentul emboliei pulmonare și a trombozei venoase
profunde;
- Efectele adverse: principalul efect advers este
sângerarea;efectul anticoagulant dispare în câteva ore de
la sistarea heparinei;în cazul sângerărilor masive datorate
heparinei folosim un antidot – sulfatul de protamină = un
amestec de polipeptide bazice izolate din lichidul seminal
de somon;dozele sunt minime,1 mg de protamină sulfat
pentru fiecare 100 U heparină;se folosește frecvent pentru
neutralizarea efectului anticoagulant al heparinei în cazul
chirurgiei cardiace și a procedurilor vasculare.
- Trombocitopenia indusă de heparină (prin mecanism
alergic),creșterea transaminazelor hepatice,osteoporoza și
inhibiția sintezei de aldosteron din CSR (hiperkaliemie);
FARMACOLOGIA COAGULĂRII

Alte anticoagulante directe (parenterale)


1.Lepirudina (Refludan)
- Este un derivat recombinat al hirudinei = inhibitor al
trombinei prezent în glandele salivare ale lipitorilor;
- Este indicată pe cale iv în caz de trombocitemie indusă de
heparină;
- aPTT trebuie să fie de 1,5- 2,5 mai mari decât VN;nu există
antidot pentru leprudină;
2.Bivalirudina (Angiomax)
- Este un compus sintetic cu 20 aa;inhibă direct trombina
printr-un mecanism similar lepirudinei;
- Este indicată pe cale iv,ca alternativă la heparină,la cei ce
urmează angioplastie coronariană;
FARMACOLOGIA COAGULĂRII

3.Argatroban
- Compus sintetic cu structură asemănătoare L-argininei;
- Are acțiune rapidă și este indicat pe cale iv în caz de
trombocitopenie indusă de heparină;
4.Danaparoidul (Orgaran)
- Este un amestec de glicozaminoglicani ne-heparinici obținut
din mucoasa intestinală porcină;GM medie este de 55 000
D;
- Este indicat în profilaxia trombozei venoase
profunde;favorizează inhibiția F Xa de către AT;este eficace
și în caz de trombocitopenie;
5.Drotrecogin alfa (Xigris)
- O variantă recombinată de proteină C reactivă umană cu
acțiune anticoagulantă;acționează proteolitic inactivând F
Va și F VIIIa ;
FARMACOLOGIA COAGULĂRII

- Este indicat la cei cu sepsis sever în primele 48 de ore de la


debutul disfuncției de organ (șoc,hipoxemie,oliguri);
- Are și efecte antiinflamatoare;
- Riscul major constă în sângerare.
B).ANTICOAGULANTE ORALE (CUMARINICE,INDIRECTE)
1.Warfarina
- Este un compus de sinteză cu acțiune anticoagulantă orală
folosit îndeosebi în SUA;
- Se folosește ca sare sodică,se absoarbe complet din tubul
digestiv (are o Bd de 100 %);se leagă peste 90 % de
albuminele plasmatice și are un T1/2 de 36 de ore (lung);
- Warfarina și celelate anticoagulante orale acționează prin
inhibiția (γ-carboxilarea ) protrombinei,a factorilor VII,IX și X
și a unor proteine
FARMACOLOGIA COAGULĂRII

anticoagulante endogene (proteinele C și S).Vor rezulta


molecule inactive biologic.
- Acest prosces de carboxilare este cuplat cu procesul de
inactivare ( prin metabolizare oxidativă) a vitaminei
K;anticoagulantele orale previn transformarea vitaminei K
din forma epoxid (inactivă) în forma redusă sau
hidrochinonică (activă);
Efecte adverse.Toxicitatea warfarinei.
- Warfarina traversează placenta și produce tulburări
hemoragice la făt;are și efecte teratogene și produce
malformații congenitale – anomalii ale oaselor și
scheletului;nu se administrează în sarcină;
Dozele de warfarină se stabilesc în funcție de timpul de
protrombină (timpul Quick);pentru eficacitatea
anticoagulantă trebuie menținută o activitate a
protrombinei de 25 % față de normal;
FARMACOLOGIA COAGULĂRII

- Terapia anticoagulantă orală se conduce în prezent după


așa numitul INR= international normalized ratio;
- Se determină TQ la pacientul aflat sub terapie
anticoagulantă și se raportează la valoarea
normală,valoarea martor;INR trebuie să fie cuprins între 2-
3;
- Interacțiuni medicamentoase:sunt deosebit de
importante,în special cele care conduc la un afect
anticoagulant marcat,cu risc de sângerare;
De exemplu fenilbutazona și sulfinpirazona produc
hipoprotrombinemie și inhibă funcțiile
plachetare;metronidazolul,fluconazolul și cotrimoxazolul
inhibă metabolizarea S-warfarinei; amiodarona,disulfiramul
și cimetidina inhibă metabolizarea ambilor izomeri ai
warfarinei;aspirina crește efectul warfarinei prin acțiunea
antiplachetară;afecțiunile hepatice conduc la scăderea
FARMACOLOGIA COAGULĂRII

sintezei factorilor de coagulare; cefalosporinele de gen.III-a


inhibă flora intestinală care secretă vitamină K și inhibă (la
fel ca warfarina) vitamina K-epoxid reductaza; barbituricele
și rifampicina induc sinteza enzimelor care metabolizează
warfarina și scad acțiunea anticoagulantă; colestiramina
leagă warfarina la nivel intestinal (scade absorbția);
- În prezența vitaminei K (crește sinteza factorilor de
coagulare) scade efectul anticogulant al
warfarinei;diureticele clortalidona și spironolactona (prin
concentrarea factorilor de coagulare) reduc și ele acțiunea
anticoagulantă;
- Există unele medicamente care nu afectează acțiunea
anticoaulantă:
etanolul,fenotiazinele,BZD,opioidele,paracetamolul și multe
antibiotice.
Tratamentul sângerării: oprirea medicației,vitamină K1
(fitomenadionă),
FARMACOLOGIA COAGULĂRII

plasmă proaspătă înghețată,concentrat de complex


protrombinic și factor VIIa.

II.ANTIAGREGANTE PLACHETARE

Funcțiile plachetare se află sub controlul a 3 clase de


compuși,astfel:
1.Unii sunt sintetizați înafara plăcuțelor și acționează asupra
receptorilor membranari:
catecolaminele,colagenul,trombina și prostaciclina ;
2.Alții sunt sintetizați în interiorul plăcuțelor și acționează tot
asupra receptorilor membranari: ADP,PGD2,PGE2 și
serotonina;
3.Alții sunt compuși sintetizați în interioul plăcuțelor și
acționează tot în interiorul acestora: PG,TxA2,AMPc, GMPc
FARMACOLOGIA COAGULĂRII

Medicamentele antiagregante plachetare recunosc mai multe


mecanisme de acțiune astfel: aspirina inhibă metabolismul
PG (COX),altele inhibă ADP (clopidogrel,ticlopidina) iar
altele blochează receptorii glicoproteici IIb/IIIa de pe plăcuțe
(abciximab,tirofiban).
1. Acidul acetilsalicilic
- Aspirina acționează antiagregant plachetar prin inhibiția
ireversibilă a COX plachetare,consecutiv scade (este
inhibată) producția de TxA2;
- În doze mari inhibă și prostaciclina endotelială (efect
nefavorabil pentru antiagregarea plachetară);
- Dozele recomandate pentru efectul antiagregant plachetar
sunt de 75-325 mg/zi;
- Indicațiile terapeutice :boala coronariană
ischemică,API,IMA,
FARMACOLOGIA COAGULĂRII

cei cu FiA,la cei care urmează angioplastie coronariană și


bypass Ao-coronarian;
- concentrația plasmatică eficace este < 20µg/ml;
- dozele mici (antiagregante) sunt relativ bine suportate;
riscul hemoragic crește odată cu asocierea
anticoagulantelor și a tromboliticelor;
- este contraindicată în caz de alergie severă,sângerări
gastro-intestinale recente,ulcerul activ;
2.Clopidogrelul și ticlopidina
- Ambele medicamente blochează ireversibil receptorii
plachetari pentru ADP;nu influențează metabolismul
prostaglandinelor;
- Sunt eficace în prevenirea accidentelor trombotice la cei cu
AIT,AVC constituit,API;
FARMACOLOGIA COAGULĂRII

- Au indicație majoră la cei care urmează angioplastie


coronariană și implant de stent;
- Efecte adverse – ticlopidina:greața,dispepsia,diareea (20
%),hemoragia (5 %) și leucopenia (1 %);uneori purpură
trombocitopenică;ticlopidina este utilă la cei care nu
tolerează aspirina;doza este de 250 mg de 2 ori pe zi;
- Clopidogrelul (Plavix) are mai puține efecte adverse,rareori
neutropenie; uneori purpură trombocitopenică;este
preferabil ticlopidinei;doza de întreținere este de 75
mg/zi;durata efectului antiplachetar este de 7-10 zile.
Blocante ale receptorilor GP IIb/IIIa
- Sunt indicate la cei cu sindrom coronarian acut;
- Complexul glicoproteic IIb/IIIa este un receptor pentru
fibrinogen,
FARMACOLOGIA COAGULĂRII

vibronectină , fibronectină și factorul von Willebrand;activarea


acestui receptor reprezintă calea comună,finală,pentru
agregarea plachetară.Există cca 50 000 de receptori pe
suprafața plăcuțelor.Pacienții lipsiți de acești receptori
prezintă hemoragii iar afecțiunea se numește trombastenia
Glanzmann.
1.Abciximab
- Este un anticorp monoclonal,antagonist GP IIb/IIIa pentru
vibronectină;este indicat în caz de sindrom coronarian acut
și la cei care urmează angioplastie coronariană;
2.Eptifibatide
- Este un analog al unei secvențe terminale din lanțul delta al
fibrinogenului (porțiune care asigură legarea acestuia de
receptor);
3.Tirofibanul
FARMACOLOGIA COAGULĂRII

Toate medicamentele acestei clase sunt antagoniste ale


receptorilor GP II b/IIIa și se folosesc pe cale parenterală.

III.TROMBOLITICE (FIBRINOLITICE)

Toate medicamentele trombolitice favorizează (catalizează)


transformarea unui precursor inactiv denumit plasminogen
într-o serin-protează denumită plasmină.
Ele creează o stare litică sistemică,generalizată ,ceea ce face
să fie lizați atât trombii hemostatici (fiziologici,protectivi)
cât și cei patologici;
Sunt medicamente indicate în special în tratamentul de
urgență al IMA și a emboliei pulmonare.Alte indicații: TVP a
membrelor inferioare,tromboflebita ascendentă ilio-
femurală.
FARMACOLOGIA COAGULĂRII

1.Streptokinaza
- Este o proteină sintetizată de unele tulpini de streptococi;
- Asigură transformarea plasminogenului inactiv în plasmină;
- Se administrează în perfuzie iv 1,5 mil UI în 100 ml ser
fiziologic,timp de 30-60 min;
- Rata de succes este de cca 65 % dacă tromboliza se inițiază
în primele 3 ore de la debutul simptomelor;
- Pacienții care au anticorpi față de streptococ pot prezenta
febră,reacții alergice și rezistență la tratament.
2.Anistreplaza (APSAC,complexul activator SK –
anisoilat)
- Este un complex alcătuit din plasminogen uman purificat și
SK bacteriană.Complexul este acetilat pentru a conserva
site-ul său enzimatic activ.
FARMACOLOGIA COAGULĂRII

- Se administrează pe cale iv;are o mare selectivitate mai


mare pentru plasminogenul din compoziția cheagului decât
față de cel din plasmă;
- Doza este de 30 U în 5 ml soluție salină,bolus iv în 4-5
min,ideal,în primele 6 ore de la debutul infarctului;
3.Alteplaza (t-PA,Activase,Actilyse)
- Este o serin-protează ce conține 527 de aa; are acțiune
activatoare slabă asupra plasminogenului în absența
fibrinei;
- În schimb,produce activarea plasminogenului legat de
fibrina din compoziția cheagului.Rezultă un efect limitat la
tromb și astfel este evitată activarea și fibrinoliza sistemică;
- Este un medicament produs prin tehnologia ADR
recombinat;
- Este foarte eficace asupra trombilor din IMA (are un efect
litic);
FARMACOLOGIA COAGULĂRII

- Doza totală este de 100 mg (2 flacoane a câte 50 mg) în


decurs de 90 min;
- Inițial se dă un bolus iv de 15 mg;acesta este urmat de o
perfuzie iv 0,75 mg/kg în decurs de 30 min (nu > 50 mg) și
apoi 0,5 mg/kg (nu > 35 mg) în următoarele 60 min.
4.Reteplaza (Retevase,Rapilysin) și Tenekteplaza
- Sunt variante recombinate ale t-PA disponibile pentru
tromboliza iv;
- Nu prezintă avantaje în ce privește eficacitatea și
toxicitatea față de t-PA;
- Reteplaza se administrează în dublu bolus iv de 10 U la 30
min interval;
- Tenekteplaza se administrează în blous iv unic de 0,5
mg/kg.
FARMACOLOGIA COAGULĂRII

Complicațiile terapiei trombolitice


- Hemoragia reprezintă principala complicație.Ea se explică
prin 2 acțiuni:1). liza fibrinei din ″trombul fiziologic″ - de la
nivelul leziunii vasculare și 2).o stare litică sistemică ce
duce la sinteza generalizată de plasmină,care la rândul ei
va produce o fibrinoliză sistemică și la distrugerea unor
factori de coagulare precum F V și F VIII.
- În ce privește complicațiile hemoragice după SK și t-
PA,majoritatea trialurilor clinice subliniază că acestea se
datorează heparinei asociate trombolizei;
- Ultimele trialuri arată că heparina nu conferă nici un
avantaj față de tromboliuză + aspirină;
- Cea mai gravă complicație este hemoragia cerebrală (AVC
hemoragic);
Contraindicațiile terapiei trombolitice
FARMACOLOGIA COAGULĂRII

1).Intervenții chirurgicale în ultimele 10 zile inclusiv biopsia de


organ; puncționarea de vase necompresibile,traumatisme
severe,resuscitare cardio-pulmonară;
2).Sângerări gastro-intestinale importante în ultimeele 3 luni;
3).Istoric de HTA necontrolată terapeutic (valori ale TA
diastolice > 110 mm Hg);
4).Sângerare activă sau tulburări hemoragice;
5).Accident cerebro-vascular în antecedente sau tumori
cerebrale;
6).Disecția acută de aortă;
7).Pericardită acută.
• HEMOSTATICE
• - sunt medicamente care împiedică sîngerarea;
• - unele favorizează procesele de coagulare,altele
acționează asupra vaselor (cresc rezistența
capilară)
• - hemostaticele se împart în două clase:
hemostatice locale și hemostatice sistemice;
• Hemostatice locale
• - sunt medicamente care opresc sîngerarea,prin
aplicarea pe suprafețe sîngerînde;ele produc fie
vasoconstricție,fie coagulează proteinele de
suprafață,fie favorizează coagularea sîngelui;
1.Adrenalina
- Areo acțiune vasoconstrictoare puternică;
- Este indicată ca hemostatic pentru oprirea
sîngerărilor din afecțiuni precum :
epistaxis,extracții dentare,alte hemoragii de
cauză ORL;
- Se administrează pe cale locală în diverse
concentrații (0,1-2 la 1000)
2.Sulfatul de aluminiu și potasiu
- acționează hemostatic datorită efectului
astringent;
- Este indicat sub formă de creioane/soluție în
sîngerări
• Superficiale;
• 3.Trombina
• - se administrează local sub formă de soluție sau
pulbere;
• - favorizează transformarea fibrinogenului în
fibrină;
• - este eficace în epistaxis,sîngerări după
amigdalectomiii;
• - este contraindicată administrarea sistemică
(injectabilă) – produce coagulare intravasculară
masivă;
• 4.Fibrina

• Intervenții chirurgicale în neurochirurgie,chirurgie
plastică etc;
• 5.Gelatina
• - se folosește sub formă de burete în diverse
sîngerări capilare și venoase;
• - se poate lăsa la nivelul plăgii hepatice care
rezultă după colecistectomie;
• Hemostatice sistemice
• 1.Vitaminele K
• - se folosesc pentru tratamentul sîngerărilor prin
deficit
• De vitamină K;
• - există 3 vitamine K: vitamina K1 sau
fitomenadiona,vitamina K2,sintetizată de flora
microbiană intestinală și vitamina K3,de origine
sintetică;
• - vitamina K1 este indicată pentru oprirea
sîngerărilor prin exces de anticoagulante
orale,diateze hemoragice,purpura
trombocitopenică,alte afecțiuni hemoragice;
• 2.Sulfatul de protamină
• - antagonizează acțiunea anticoagulantă a
heparinei;
• 3.Venostat
• - este un extract obținut din veninul unor șerpi;
• - este indicat în unele sîngerări din afecțiuni
stomatologice,ORL sau ginecologice;
• 4.Acidul aminocaproic
• - este indicat în hemoragii prin hiperfibrinoliză;
• - inhibă activatorii plasminogenului;
• 5.Acidul tranexamic
• - este indicat în hemoragii prin hiperfibrinoliză;
• 6.Carbazocromul (Adrenostazin)
• - este semicarbazoma adrenocromului;
• - acționează prin creșterea rezistenței capilare;
• - este indicată în hemoragii digestive,ale retinei,în
sfera ORL;
• 7.Etamsilatul (Dicynone)
• - are acțiune antihemoragică în sîngerări capilare;
• - este indicat în tratamentul unor sîngerări în
sfera ORL,stomatologie,oftalmologie,sîngerări
digestive etc;
• Alte hemostatice
• - sunt unele preparate din sîngele uman;
• - sunt indicate în diverse afecțiuni caracterizate
prin deficitul congenital al unor factori ai
coagulării;
• - Factorul antihemofilic A (factorul VIII),Factorul IX
(complexul protrombinic),concentratul de Factpor
XIII;