Sunteți pe pagina 1din 54

CUM SĂ FACEM O

PREZENTARE DE SUCCES

Mihai Cruce
Motto

“Ca limba de greşeli să ţi-o fereşti, de cinci


lucruri trebuie să ţii seama: cui, despre ce, cum,
când şi unde vorbeşti”
Anonim
• Arta de a vorbi este la fel de importantă pentru un
medic(cercetător,viitor cadru didactic, om de ştiinţă)
ca şi arta de a scrie dar este, poate, şi mai greu de
învăţat!

• Textul scris poate fi recitit şi finisat până când îl


satisface măcar pe autor, dacă nu şi pe cititor

• Cuvântul vorbit nu mai poate fi şters, chiar dacă nu îl


satisface pe nici unul dintre ei
? De ce oratoria presupune mai
multă artă decât scrisul?

• Pentru că se bazează pe:


 dobândirea deprinderii de exprimare
fluentă
 calităţi personale: autocontrolul, dicţia plăcută, lipsa ticurilor
 tact psihologic în relaţia cu publicul (capacitatea de a-i
judeca reacţiile tăcute)
 spontaneitatea gândirii (de ex. întrebări neaşteptate, abatere
de la textul pregătit)
• Multe dintre calităţile necesare pentru scris
sunt valabile şi pentru vorbit

• Prezentarea unui poster/ comunicările scurte


depind însă şi de calităţi înnăscute (care nu pot
fi deprinse) dar care pot fi îmbunătăţite prin
experienţă

• De aceea, orice debutant trebuie să folosească


orice prilej ca să vorbească în public
• Vorbiţi în faţa oglinzii pentru a vă observa
gesturile, mişcarea şi pentru a elimina ticurile

• În sală cu publicul este mai greu pentru că


auditoriul:
vă simpatizează sau nu
reflectă interes sau plictiseală
înţelege sau nu ceea ce îi prezentaţi
• Trebuie să stabiliţi un contact strâns cu
ascultătorii deoarece:
- nu ştiţi nimic despre ei
- ei nu vă pot îndruma mereu prin întrebări
- ei vă stau în faţă, enigmatic de tăcuţi

• Trebuie să posedaţi capacitatea


de a “citi pe faţa” celor care vă ascultă

• Această artă trebuie şi poate fi deprinsă!


Cele cinci păcate ale unui
prezentator
Recomandări:
• Nu utilizaţi mai mult de 5% din cunoştinţele pe
care le aveţi asupra subiectului expus
• Începătorii simt o nevoie de nestăpânit să
spună tot ce ştiu şi produc uneori confuzie
referindu-se la lucruri pe care nu le cunosc
bine
De ex: “ultimul experiment … ar trebui repetat”
“această referinţă ar trebui verificată”
• Prezentarea nu trebuie să fie o reproducere a unui text
• Privind sala “citeşti” pe feţe / “încurajezi” întrebările
celor care te ascultă – avantaj faţă de articolul tipărit
• Dar prezentarea orală trebuie bine gândită deoarece:
nici un vorbitor cu experienţă nu va citi un manuscris
cuvânt cu cuvânt
detaliile pot sufoca stilul expunerii
aveti nevoie de o schiţă a prezentării care să conţină
maxim 12 cuvinte cheie pentru:
− a sublinia anumite aspecte
− a respecta ordinea de expunere a ideilor
• De exemplu, dacă ar fi să vorbesc despre
păcatele capitale ale vorbitorilor aş folosi
următoarele cuvinte cheie:
1. Lipsa de pregătire
2. Logoreea
3. Dicţiunea neclară
4. Izolarea de sală
5. Manierismul
• La fiecare dintre acestea ar mai trebui adăugate
câteva cuvinte cheie
• Lăsaţi textul şi redaţi prospeţimea, caracterul
direct şi coloritul vorbirii libere, care irupe
caldă din mintea voastră!

• Un lapsus, o expresie de jargon s-au chiar o


eroare gramaticală pot să imprime
spontaneitate prezentării libere!
1.  Lipsa de pregătire

 Nu veniţi nepregătiţi la o comunicare liberă


 Nu improvizaţi monologuri interminabile
 Oferiţi în prezentarea pe care o faceţi
“crema” cunoştinţelor de care dispuneţi,
păstraţi rezerve pentru a le folosi dacă vă
abateţi de la planul iniţial
 Conferinţa trebuie să fie foarte bine
pregătită şi de gazde:
• fixati de comun acord data (ziua, ora)
• alegeti sala potrivita (acustică, vecini)
• utilizati aparatura care trebuie verificată (retro,
videoproiector, plasarea luminilor, tablă, cretă,
laser point) şi pusa la îndemâna prezentatorului
• precizati clar, dinainte timpul care se acordă
prezentatorului; si aflati ce fel de public veti
avea
2. Logoreea - este cel mai mare păcat al
oratorilor
• Indiferent de experienţa celui
care vorbeşte mai rămâne loc
pentru îmbunătăţirea proporţiei
dintre cuvintele şi conţinutul
discursului pe care îl ţineţi
• Conciziunea este o artă greu de însuşit, mai ales
dacă vorbiţi liber
• Orice prezentare trebuie adaptată celor care le este
destinată şi timpului rezervat de expunere
• Pentru a lupta împotriva logoreei trebuie:
să precizaţi în minte “ce aveţi de spus” şi “cât
timp aveţi la dispoziţie”
repartizaţi un anumit timp dezvoltării unui
“cuvânt cheie” din schema prezentării
• Să nu deveniţi “vorbitorul care o ia razna”
(bulgărele de zăpadă)
3. Dicţiunea neclară

• Un vorbitor care mormăie trebuie să facă un curs de


dicţiune, sau cel care are o voce slabă să nu se depărteze de
microfon
• Vorbirea prost articulată este consecinţa emoţiei, a
încordării şi timidităţii (mai ales în primele 90”)
• Combateţi emoţia învăţând pe dinafară primele fraze
• Nu exageraţi folosind jargonul “chiar cel studenţesc” în
expuneri ştiinţifice
• Feriţi-vă de “lipsa de dicţiune” a unor diapozitive grafice,
fotografii, neglijent pregătite sau a unor tabele şi scheme
supraîncărcate şi greu de citit
4. Izolarea de sală

• Este legată de celelalte păcate enumerate mai


sus
• Provine din lipsa de pregătire
• Duce adesea la o logoree plină de nervozitate,
la o elocuţiune defectuoasă şi la ticuri
(adevărate baricade între prezentator şi
auditoriu)
• Minimizează raportul profesor – elevi atât de
necesar pentru adaptarea cuvântului vorbit la
cerinţele mereu în schimbare ale auditoriului
(exprimate prin reacţiile lor)
• Combateţi neatenţia şi indiferenţa privind deschis
feţele ascultătorilor
• Căutaţi din ochi şi vorbiţi mai întâi uneia şi apoi
alteia dintre persoanele pe care le aveţi în faţă
• Adresaţi-vă frazele celor interesaţi, ca şi cum aţi
avea cu ei o discuţie degajată, prietenească
5. Manierismul
• Spasmul din colţul gurii, gestul teatral şi exagerat, vorbirea
emfatică, folosirea monotonă a aceloraşi platitudini,
obsesia fixării podelii/tavanului cu ochii lipsiţi de expresie
= manierismul care separă prezentatorul de auditoriul său
• Scălâmbăielile fac ca discursul tău să nu fie urmărit
• Când lumina se stinge, manierismul tău dispare
• Un vorbitor neantrenat are nevoie de această “protecţie”
• Există vorbitori agresivi care “atacă” pe cei care nu sunt de
acord cu vederile lui
• Există vorbitori în defensivă care îşi accentuează mereu
meritele prin argumente ocolite, dar complet transparente
• Uneori elocvenţa fascinantă şi dicţiunea fără cusur a
unui vorbitor te face să percepi numai muzicalitatea
discursului nu şi înţelesul lui

• Fiţi degajaţi (sprijiniţi-vă pe marginea mesei,


controlaţi-vă tonul şi alegeţi cuvintele potrivite)

• Încercaţi ca prezentatori să induceţi discuţiile pentru


că astfel stimulaţi înţelegerea; o prezentare “solemnă”
indiferent de “înălţimea” vorbitorului stimulează mai
mult memorizarea
Modele de expuneri ştiinţifice

 Cursurile universitare
• presupun un dialog permanent cu studentii
• au o durata de 50-100 de minute
 Comunicările ştiinţifice scurte
• se ţin în cadrul unei societăţi medicale, catedrei,
minisimpozioanelor, congreselor
naţionale/internaţionale.
• au o durata de 8 - 10 minute
• începătorul utilizează acest mijloc pentru a-şi expune
direct rezultatele
Recomandări pentru prezentator
• Să pregătească cu grijă materialul evitând banalităţile
• Să expună aspectele cele mai importante ale studiului, în
limita timpului acordat fără o grabă inoportună
• Să restrângă la minimum detaliile metodologice şi datele
cantitative (care apar în lucrări tipărite)
• Trebuie să înceapă cu o schiţare succintă a scopului
prezentarii şi să se încheie cu o recapitulare precisă a
rezultatelor
• Să vorbească liber folosind retro/video proiectorul
• Să verifice înaintea expunerii imaginile care vor fi
prezentate
• Să ocupaţi un loc în faţă dar să aveţi acces la tribună
• Vă adresaţi cu “Domnule preşedinte, doamnelor şi
domnilor…”
• Trebuie să vorbiţi clar şi rar, să nu “goniţi” într-un
ritm pe care ascultătorii nu-l pot urmări

Recomandări pentru preşedintele reuniunii


ştiinţifice
• Să vegheze ca vorbitorii să respecte limitele timpului
(8-10 minute prezentarea, 5 minute discuţiile)
• Să întrerupă vorbitorul după 8 minute şi să deschidă
discuţiile
 Recomandări pentru participantul la discuţii
• Să-şi formuleze întâi în minte observaţiile pe care le
va face
• Dacă vrea să se refere la mai multe aspecte să-şi
noteze cuvintele cheie
• Să se prezinte şi să vorbească clar şi puternic
• Observaţiile sale să se limiteze strict la lucrarea în
cauză
• Anumite aspecte le poate discuta în particular cu
autorul
Raportul ştiinţific oficial
• Este cel mai dificil mijloc de comunicare verbală a
gândirii ştiinţifice
• Este susţinut de o personalitate ştiinţifică în domeniu
pe baza unei invitaţii
• Scopul: prezentarea unui domeniu larg de cercetare
• Prezentatorul se adresează unor specialişti
• Publicul fiind numeros, numai un număr mic de
invitaţi pot participa la discuţii
• Pot să apară la discuţii persoane care fac observaţii
prosteşti, narcisişti, sau care o iau razna
• Preşedintele este singurul protector al
vorbitorului
• Expunerea trebuie să aibă un caracter relaxat
• Trebuie să fiţi apropiaţi de cei care vă ascultă,
să cunoaşteţi o parte din realizările lor
profesionale şi abia apoi să le vorbiţi despre
ceea ce i-ar putea interesa
Discuţiile la mese
rotunde/minisimpozioane
• Fac o dezbatere aprofundată, a unei probleme nerezolvate,
în cadrul unui mic grup de specialişti
• Participă 10 – 20 de persoane interesate de temă
• Sunt degajate, neconvenţionale
• Uneori expunerile nu sunt publicate permiţând vorbitorilor
să se concentreze asupra ceea ce doresc să spună sau să
întrebe
• Începătorii pot învăţa din discuţiile “experţilor”
• Un preşedinte este necesar pentru a menţine discuţia în
limitele subiectului respectiv
Conversaţia ştiinţifică
− Cale de comunicare între membrii laboratorului
− Fără politeţe exagerată
− Clară şi concisă
− Discuţiile se poartă asupra experimentelor din
ultimele 24 de ore pe baza unui raport scurt al
celor care le efectuează
− Se trece fără politeţuri la discuţia următorului
experiment
Radio şi televiziunea
 Radioul
- izolează vorbitorul aproape total de ascultători
- permite citirea lentă şi nuanţată a unui text
- permite evidenţierea personalităţii vorbitorului aşa cum o reflectă
vocea şi dicţiunea lui
- aveţi succes numai dacă limitaţi la 5-10 minute intervenţia şi
vorbiţi pe înţelesul celor mai puţin instruiţi

 TV
- publicul te poate însoţi în studio
- poţi fi văzut şi poţi prezenta un film didactic cu experimente
reale, desene animate, tehnici de microchirurgie etc.
Spuneţi doar câteva cuvinte

• Întrebarea “Vă rugăm să spuneţi doar


câteva cuvinte celor de faţă…” vă obligă
destul de frecvent să improvizaţi o
alocuţiune
• Nu întrebaţi “Ce doriţi să vă spun” pentru
că răspunsul va fi “orice doriţi”!
• Prima oară veţi fi intimidat de întrebare şi
inspiraţia nu vă va ajuta
Puteţi ieşi din impas dacă:
• aveţi la îndemână câteva subiecte generale;
• vă întrebaţi: “cine sunt aceşti oameni?”, “de ce
m-au invitat?” şi “ce i-ar interesa?”
• faceţi câteva observaţii lipsite de pretenţii,
într-un limbaj de conversaţie obişnuită, în
legătură cu orice vi se pare potrivit!
Trucuri pentru o prezentare de succes

• Prezentarea trebuie să devină un mijloc vizual de


comunicare
• Publicul gândeşte vizual, iar prezentatorul trebuie să
gândească în imagini
• Dacă o imagine mentală te ajută să reţii o idee, un concept,
foloseşte-o! (jocul cu mingea)
• La orice prezentare:
1. Prezentatorul îşi ia un angajament faţă de public
2. Publicul judecă acest angajament (evaluează mesajul)
• Interacţiunea prezentator-auditoriu se bazează pe feed-
back (relaţia: nevoie de a afla
– nevoie de aprobare)

• Creaţi “momentul perfect”


exersându-l până la perfecţiune, dar se poate să apară şi
instantaneu
• Evadaţi din textul scris şi folosiţi aspectomatul,
retroproiectorul, sau videoproiectorul
• Care dintre urmatoarele calităţi necesare unui prezentator
te caracterizează:
Ce gândeşte cealaltă persoană când vorbeşti?
Ai memorie bună?
Ţi-ai ascultat vreodată vocea
numai pentru a şti cum sună?
Te-ai privit vreodată pe o casetă
video pentru a vedea cum arăţi,
cum te mişti, cum eşti perceput?
Îţi place să le spui şi altora ce ai învăţat?
Gândeşti în imagini? Când vorbeşti vezi imagini
formându-ţi-se în minte? (priveşte pe fereastră!)
Eşti un bun redactor? Poţi să exprimi într-un limbaj
simplu şi clar, materialul citit în prealabil?
Poţi să răspunzi unei întrebări provocatoare fără să te
enervezi?
Îţi place să deţii controlul situaţiei?
Îi priveşti pe oameni în ochi atunci când vorbeşti cu ei?
Dar oamenii te privesc în ochi atunci când vorbesc cu
tine?
Eşti optimist? Te grăbeşti să treci la acţiune?
Reguli “învechite” dar actuale
 Să nu ai emoţii, deşi ele te menţin în formă
 Foloseşte o tribună (pentru a-ţi reduce
posibilitatea de mişcare)
 Declară obiectivul (cum îi “ajuţi” pe
cei din sală)
 Vorbeşte rar
 Trezeşte-ţi auditoriul, surprinde-i (spune-le o poveste!)
 Stinge lumina când prezinţi imagini
 Acoperă toate aspectele subiectului
 E bine să începi cu o glumă!
 La final sintetizează
 Controlează totul
 dacă vreţi să anunţaţi un mesaj important trebuie
urmaţi trei paşi:
• tăcere... şi astfel atrageţi atenţia;
• emiteţi mesajul;
• tăcere... pentru asimilarea şi luarea în considerare a
mesajului!
 Atenţie primele 90 de secunde sunt hotărâtoare
− zâmbeşte şi spune ascultătorilor că eşti încântat de prezenţa lor
 Stai în picioare când faci expunerea, câştigi autoritate
 ai mai multă libertate de mişcare
 poţi să te uiţi la oricine din sală
 poţi manevra aparatura de prezentare
 devii un bun material audio-vizual
 Încearcă să încălzeşti auditoriul
 priveşte-i în ochi şi spune-le
ceva ce-ţi place
 evită figurile acre  revenind
la o figură prietenoasă
Trebuie să fii un adevărat regizor

 Prezentarea de succes răspunde nevoilor publicului


şi nu prezentatorului
 Să ai capacitatea de a rezolva diferenţele de opinie
 Să ştii să foloseşti aparatura audio-video
 Să ai capacitate mobilizatoare, idei noi
 Să nu intri în panică (să poţi schimba derularea)
 Să fii etern optimist
 Dacă ai emoţii nu declara acest lucru!
 fă o plimbare de 5 minute
 verifică-ţi ţinuta
 respiră adânc de câteva ori
 întreabă-te, care este obiectivul
meu pe ziua de azi
 schimbă câteva cuvinte cu cineva
 fii atent la superstiţii
 Supraveghează-ţi gesturile
 dacă ştii ce faci vei şti şi ce nu
trebuie să faci
 nu ţine mâinile în buzunare sau
împreunate
Pregătirea psihică: noaptea de dinainte
 Ascultă-ţi prezentarea înregistrată pe o casetă;
cronometreaz-o

 Taie din text dacă îţi pare stufos (dar nu opera


schimbări majore)

 Culcă-te mai devreme :


− a doua zi când te trezeşti ascultă încă o dată banda
înregistrată
− fă o plimbare de relaxare înainte
− urcă la tribună cu siguranţă şi vei “ajuta” cu
adevărat auditoriul!
Mişcarea în timpul prezentării
 Dovedeşte că eşti viu, nu “plantat” în podea
 Obligă publicul să stea cu ochii deschişi
 Îţi reduce stresul, energiile se pun în mişcare
 Te poţi opri, îţi aduni gândurile iar publicul va
avea şi el un moment de răgaz
Cum să creezi atmosferă?

 Trebuie să fii mai mult decât un mesager, prezentarea


trebuie să conţină ceva de la tine
 Ar trebui să fii entuziast si interesat de rezultat
 Trebuie să crezi fără rezerve în ceea ce spui
 Să nu ai nelămuriri, îndoieli în privinţa cunoştinţelor
tale
 Să-ţi conectezi cunoştinţele la nevoile publicului (să-l
faci să devină interesat)
 Să creezi “afinitate”, ascultătorii să spună îmi va face
plăcere să-l ascult din nou
Cum poţi implica ascultătorii în
prezentare?

 Avertizaţi ascultătorii că trebuie să se implice


 În prealabil verifică dinamica sălii
 Fă în aşa fel încât tuturor să le fie uşor să participe
 Dacă ceri ascultătorilor să participe, fii pregătit să
conduci exerciţiul
 Dacă cineva se opune treci mai departe
Păstrează-ţi umorul
 Pentru că el creează bună dispoziţie (dacă nu este forţat)
dar atenţie:
râzi pe seama ta şi niciodată pe seama publicului
fereşte-te de glume nesărate, cuvinte indecente
nu aştepta ca publicul să râdă, nu râde la glumele pe
care le spui
oamenii râd mai uşor dacă stau mai aproape unii de
alţii
zâmbetul are valoare terapeutică!
începe prezentarea stârnind un hohot de râs. Cu toţii se
vor simţi mai bine, inclusiv tu!
Structura unei prezentări de succes:

- introducere
- cuprins
- incheiere
 redactează o introducere care să atragă atenţia;
 spune lucrurile deschis, aşa cum le gândeşti;
 exprimă-ţi limpede entuziasmul pentru a capta
interesul celor care te ascultă;
 pregăteşte o încheiere specială:
– rezumă ideile principale;
– adresează un compliment publicului;
– spune o glumă/short story;
– foloseşte un citat/ vers dintr-o poezie;
– construieşte-ţi un punct de apogeu prin buna folosire a
glasului;
 Ascultătorii îşi dau seama:
 cum te simţi în ziua prezentării
 dacă îi agresezi
 dacă ţi-ai învăţat prezentarea pe de rost
 când minţi
 când abandonezi lupta

Morala: dacă se întrerupe curentul, se defectează


aparatele sau nimeni nu zâmbeşte la glumele tale,
mergi înainte! Nu-ţi pierde curajul! Ovaţiile le
primesc cei care luptă până la capăt!
Cum reacţionezi la întrebări?
 Să nu spui niciodată “nu sunt de acord cu
dumneavoastră în privinţa asta”!

 Când cineva este de altă părere:


• ascultă-l cu atenţie
• priveşte-l în ochi încât îşi va da
seama că te gândeşti serios la ceea ce spune
• si nuanţează “daţi-mi voie să mai adaug ceva…”
sau “mai trebuie luat în calcul şi un alt aspect”
 Când auziţi “nu sunt întrebări!” înseamnă că:
• ai făcut o prezentare prea lungă
• nu te-ai referit la ceea ce îi interesează
• ai atins un punct sensibil, neplăcut pentru
ascultători
Nu uitaţi că multe persoane nu aşteaptă un răspuns
când pun o întrebare, ci aşteaptă o aprobare!
Ce nu trebuie să faci?

 nu-ţi exagera propria importanţă (foloseşte cu


zgârcenie “eu...”);
 nu începe cu scuze;
 nu bombarda publicul cu date şi cifre;
 evită jargonul irelevant;
 nu neglija publicul (pune-te în locul lui);
 nu-i jigni pe cei care te ascultă;
 nu critica decât la persoana a treia;
Cum ţi-a fost evaluată prezentarea?

• Dacă nu ai primit nici un compliment înseamnă că nu i-


ai impresionat peste măsură
• Dacă ai făcut o prezentare
pentru 50 de persoane şi 10 din
ei au venit să te complimenteze
poţi pleca acasă liniştit
• Dacă mai puţin de 10% din ascultători nu au venit să te
complimenteze nu trebuie să desfaci...o sticlă de
şampanie
• Dacă cineva îţi spune “ne-ai dat de gândit” sună
grozav! sau “aş vrea să aflu mai multe despre
acest subiect”, fii fericit!
• După prezentare schiţează o scară de
autoevaluare de la unu (dezastru) la 10 (perfect)
şi întreabă-te:
− Care a fost punctul forte? Dar punctul slab?
− Care a fost mesajul lor? (gândeşte-te la
complimente)
− Ce trebuie îmbunătăţit?