Octavian Goga - Dsclia Cnd, tremurndu-i jalea i sfiala, Un cnt pribeag mbrieaz firea, i-un trandafir crescut n umbr

moare, i soare nu-i s-i plng risipirea, Eu plng atunci, cci tu-mi rsai n zare, A vremii noastre dreapt muceni, Copil blajin, cuminte prea devreme, Sfielnic, blaie dscli. Ca strlucirea ochilor ti limpezi, Poveste nu-i mai jalnic povestit, Tu eti din leagn sor cu sfiala, Pe buza ta n-a tremurat ispit. Cununa ta de zile i de visuri Au mpletit-o rele ursitoare, Ca fruntea ta nu-i frunte de zpad, i mn nu-i attea tiutoare. Monegi, cetei ai crilor din stran, Din graiul tu culeg nvtur, E scris parc-n zmbetele tale Senintatea slovei din scriptur. n barba lor, crunt ca amurgul, Ei strng prinosul lacrimilor sfinte, Cci vd aievea ntrupat ceaslovul n vorba ta domoal i cuminte. La tine vin nevestele s-i plng Feciorii dui n slujb la-mpratul, i tu ascunzi o lacrim-ntre slove, n alte ri cnd le trimii oftatul... i fete vin, s le-nfloreti altia, La pragul tu e plin ulicioara, i fetele i opotesc n tain: "Ce mini frumoase are domnioara!" ...Aa, grijind copiii altor mame, Te stingi zmbind n calea ta, fecioar, Iar cptiul somnului tu vitreg De-un vis deert zadarnic se-nfioar. Tu parc-auzi cum picur la geamuri Un ciripit de pui de rndunic i-un gnd rzle i nfierbnt tmpla, Cu tine-adoarme-o dulce, sfnt fric. Sfios, amurgul toamnei mohorte i mic-ncet podoaba lui bolnav, Ca din cdelnii fumul de tmie,

Prelung se zbate frunza din dumbrav. Tu stai n prag, i din frgar o frunz La snul tu s-a cobort s moar, Iar vntul spune crengilor plecate Povestea ta, frumoas domnioar...