P. 1
La Tiganci- Nuvela Fantastica

La Tiganci- Nuvela Fantastica

|Views: 258|Likes:
Published by Iulia Ruxandra
Mircea Eliade - La Tiganci ( nuvela fantastica)
Mircea Eliade - La Tiganci ( nuvela fantastica)

More info:

Published by: Iulia Ruxandra on Sep 26, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/16/2015

pdf

text

original

Prin nuvela La tiganci ( scrisa in iunie 1959) se cristalizeaza un alt tip de fantastic care se va instaura de aici inainde definitive

in opera lui Mircea Eliade. Din punct de vedere artistic, putem aprecia ca nuvela poate fi considerate capodopera scriitorului si una din cele mai bune in literatura romana. Mai intinsa decat celelalte nuvele, La tiganci este si mai riguros construita . Episoadele, despartite graphic, in numar de opt, constituie etapele distincte ale aventurii lui Gavrilescu , perfect simetric organizate ( I: in tramvai; II-III : la tiganci, cele trei femei; IV: la tiganci, visul, V: in tranvai, la Voitinovici; VI: acasa; VII: pe drum , in birja; VIII : la tiganci, plecarea finala1). Asadar, dupa un episode introductive plasat in lumea cotidiana , normala, a lui Gavrilescu, urmeaza trei episoade la tiganci ( acestea tot in numar de trei) , apoi trei episoade in lumea exterioara, acum anormala, dezorganizata, si in fine, reintoarcerea la tiganci si plecarea definitive, “dincolo”. Pendularea lui Gavrilescu intre Real si Ireal este, deci, organizata dialectic, arata Sorin Alexandrescu: Real – “Ireal” – “Real”- Ireal Termenii extremi ai secventei numesc iesirile si totodata intrarile dintr-un mod de existenta in altul: Realul, adica viata cotidiana obisnuita a lui Gavrilescu , se epuizeaza in episodul I, o data cu sosirea personajului in fata gradinii misterioase a tigancilor; acesta “iese” din real pentru a “intra” , in momentul urmator in “Ireal” , notat diferentiat penru a se diferentia de momentul final , Ireal, in comparative cu care el nu reprezinta o iesire definitive din lumea terestra , ci numai una intermediara , Gavrilescu trecand din lumea cotidianului in cea vrajita a tigancilor , acest limb necesar. In fine, termenul al treilea, “Real “ , desemneaza intoarcerea intr-o lume care a pastrat numai aparentele cotidianului , dar este plina de surprise , marcand instrainarea fatala a personajului. Toate cele patru faze ale aventurii lui Gavrilescu , constituite in cele opt episoade ale nuvelei ( 1+3+3+1) , reprezinta faze ale unui itinerary spiritual , itinerarul dintre Viata si Moarte dintre Profan si Sacru , dintre lumea “de aici” si lumea “de dincolo”. Constructia insasi a nuvelei , dialectica desfasurarii ei semnaleaza semnificatia secunda a textului, dincolo de aparenta strict terestra a semnificantilor. O analiza mai stransa a acestora ar impune , totusi, reveland impresionanta reverberatie de sensuri a fiecarui element epic , adica ambiguitatea lor inepuizabila. Tehnica narativa a lui Mircea Eliade continua acum procedee intalnite inca din Şarpele , respectiv, integrarea efasata in text a unor termini cu valoare simbolica, ori de semnal al unei alte semnificatii decat cea literara. Esential si definitoriu pentru proza lui Mircea Eliae se pare a fi discretia ,
1

Sorin Alexandrescu, op. cit. pag. 192.

in cursul calatoriei lui? Atunci ratacirea lui Gavrilescu prin “labirintul” bordeiului celor trei fete este tot un moment characteristic riturilor mortii? Este evident ca nuvela ia forma unei alegorii a mortii sau mai bine zis. mai mult.Cele trei fete sunt ursitoarele. Evenimentul narat capata ambiguitate prin varietatea nesfarsita a decorului . deloc stranie . din acest punct de vedere . plecarea de la tiganci . A doua parte a nuvelei . La tiganci se preteaza la nenumarate speculatii si trimiteri mitologice . pastrandu-si o enignmatica autonomie. insa. o bajbaiala a unui individ confuz printr-un oras toropit de caldura . sin u numai la cel imediat . cand tot ceea ce urmeaza nu mai poate fi considerat . ar deschide noi dileme: civilizatiile ar fi modalitati spirituale pentru marea trecere . la fel ca intr-un poem in sensul unui cuvant le “iradiadza” pe toate celelalte si primeste “iradierea” tuturor celorlalte2. care tine atat de mise en scene a evenimentelor . brutal. ori forme ale culturii tentand artistul din Gavrilescuetc)? Baba este un Charon . Ibidem. deci exact ca si cum s-ar afla pe o scena in care ceea ce este prezentat poate fi comentat de autor. .cit. pentru ca intreaga confuzie care oi-a lovit pe bucuresteni este “explicate” prin factori climatici. ci. pag 195. o secreta magiciana stapana peste timp si spatiu. Numai ca ara lui Eliade consta in fisurarea sistematica a literarului3 . are in fond aceeasi logica a absurdului ca si Caldura mare a lui Caragiale . atunci. sau. actorilor si perspectivelor –divergente. a trecerii spre moarte iar aceasta afirmatie se bazeaza strict pe convergenta conotatiilor textului. a unui excentric. zane ori spirite ale unor stravechi civilizatii ( ceea ce . pan ace acesta incepe sa scartaie de 2 3 Sorin Alexandrescu. intr-o perspective literara . frecvente in poezie.. ca si Suren Bose. ori un spirit malefic folkloric . intrerupta. la toate nivelele textului. Asfel intreaga nuvela are o perfecta logica literara. putand fi inteles numai prin raportare la context . cid oar comica . nu reprezinta un fel de vama luata sufletului celui care a murit .ale acestora . o vizita intr-o casa de toleranta. op. priveghind trecerea dincolo si primind obolul . exact la mijlocul textului . o strategie generala a epicului. In mod parallel . ca in basmele romanesti. cu oameni si ei confuzionati. Ghicitul insusi nu este cumva o proba specifica riturilor de initiere . ca pana atunci. Parcele. ci si la cel total ( intreaga nuvela) . 199. dupa episodul al IV-lea . devine. Exista.voita lipsa de spectaculozitate a procedeului. pag. in strecurarea conotativului prin fisurile denotativului. termenul care numeste evenimentul isi pierde “autoritatea” lui in proza . dupa traditie. in sensul de creare a unui veritabil “ spectacol” cat si de o tratare a cuvantului in tehnici mai curand lirice . eventual. schita deloc fantastica.

pana la .. Epicul evoluează in planuri diferite si paralele de semnificatie. parcă ai inceput sa imbatranesti. gesturile excesiv politicoase ale lui Gavrilescu . ce-l de-al doilea generand la randu-I interpretari multiple. modificat. cu asocierea plecari sotiei sale Elsa in Germania. intelegand progresiv drama lui . ori in poezie. el este o simpla relatare a unei discutii din tranvai despre tiganci ca institutie. In plan second . un mic effort de memorie !. in incheierea episodului. decodabila separate. Cateva gesture: plata biletului de tramvai de catre Gavrilescu dupa o lunga cautare pprin buzunare a unei bacnote potrivite. denotativul si conotativul au existente paralele . devenind adevarate laitmotive ale nuvelei dar fara nici un relief stylistic. Prea tarziu!” ( Cuvintele sunt spuse aproape de intrarea la tiganci . Astfel. Cateva obsesii: ce este in gradina tigancilor. Gavrilescule. in momentul iesirii de la baba . aproape “ingropate” in text. Primul episode din La tiganci este cel mai evident. La 49 de ani barbatul este in floarea varstei…Un mic effort. iti pierzi memoria. prima “coborare in trecut”.” dupa care personajul isi aminteste de Charlottenburg. poate.. La fel ca in spectacol . memorie pe care Gavrilescu si-o va regasi treptat . incep sa apara insa niste motive care in primul plan nu au nici o pondere. pe care caldura “ l-a lovit in crestet ca o sabie. Repet: atentie! Ca n-ai dreptul.) “Aproape ajunsese cand auzi tranvaiul gemand metallic in urma lui. deocamdata fugitive. la fel de excesiva. Literal. va fi un prim indiciu al intrarii intr-un Real straniu. intrebare pusa de fiecare data cand trece pe acolo ( de trei ori pe saptamana ) .Coerentei literalului I se adauga o “coerenta secunda” . biletul de tramvai . In episodul al V-lea dupa plecare de la tiganci. Dar mai ales cateva glose si exclamatii ale lui Gavrilescu insusi: “ Gavrilescule. fiecare pornind de la o anumita izotopie a textului. locvacitatea lui Gavrilescu va creste in fata celor trei fete .ineficacitate. Te ramolesti . sopti. intorcandu-l mult spre trecut . nuvela lui Eliade produce fantasticul. dirijand semnificatia spre alte interpretari. amintirea unei scene din Charlottenburg. Prea tarziu! Exclama. colonelul Lawrence al Arabiei. in episodul al V-lea) . dar rostite si un paragraph mai inainte. amutindu-l”.. pentru tehnica epicului dublu la Mircea Eliade. pana la intensificarea motivului “ apelului la memorie” ( reluat tocmai cu aceleasi cuvinte .) Toate aceste motive incep sa configureze planul second de semnificatie.necomentata interior. cu prêt sporit . pseudosandalizati. intre niste barbate.Se opri si-l salute cu palaria. locvacitatea lui fata de necunoscuti cu o tendinta de confesiune. atentie! Ca parcă. autonoma.

candid. Hildegard! Exlama el. Apoi . cit. a lui. delicat-triste. alaturi de Hildegard. a caror functie se precizeaza progresiv . sopti batrana. op. Gavrilescu nu afla niciodata. Baba. a dragostei. Citind in continuare nuvela. dar cu un soi de nonsalanta al autorului. in domeniul in care fete. fetele sunt evocate musical. cand paraseste totul. realizam treptat aparitia unor motive epice . 198. pentru ca este inverse celei din constiinta diurnal. eliberate de greutatea prezentului . Sorin Alexandrescu. A fost marea mea dragoste”. el poate 4 5 Ibidem. declara. semnificativ. din inertie. insa. marturisindu-se ca un veleitar ratat . adresandu-se fetei . uruitul tramvaiului il va auzi si in episodul al II-lea si al V-lea adica la intrarea si la iesirea de la tiganci . conjugat cu cel al memoriei incepe sa exprime treptat a doua veleitate . definibila deci. pag. si Hildegard ar fi fost. 198. mirata de acest simt inutil al timpului. al Realului cotidian. Cele terei episoade de la tiganci nu sunt cu nimic delimitate in timp pentru Gavrilescu . arta pura. prin care faptele existentei I se reveleaza lui Gavrilescu drept etape ale destinului sau. . in fine. Emotionat inainte de a intra in bordei. Traiesc pentru suflet”. propriu iesiri din lume a sufletelor..intalnirea finala cu Hildegard4.e n-au varsta. pag. parka ar fi fost din nou tanat si toata lumea ar fi fost a lui. ca un ultimo si. Intrarea in domeniul tigancilor nu este intreprinsa intr-un scop erotic ( de altfel. o corecteaza pe baba (“Trebuie sa fie aproape patru. Iata o relatie ciudata . Nu mai m-am gandit la ea de douazeci de ani. nimic nu o sprijina concret. a artei. traieste in afara timpului ( “Atunci sa stii ca iar a stat ceasul. al mentalitatii de afara . inauntru “se simte fericit. prizonier inca. de totdeauna. si Hildegard s-a pastrat tanara ca atunci. Timpul retragandu-se apare Memoria5. numai la intrare. cazand din nou pe ganduri”) . ce este in gradina lor. Iata un caz tipic de stingere a mecanismelor constintei. definitive. pe care. prin opozitie cu caldura sufocanta de afara. aparenta de femei usoare a tigancilor e mai mult conventionala. va fi prea tarziu sa-l mai regaseasca. exclamatia are deci o simbolica valoare de adio vietii lui si Realului cunoscut pana la tiganci. Gavrilescu. nici macar in finalul nuvelei . tipic compensate de reverie. motivul timpului. “ Idealul meu a fost . respective prim semnal al lumii ramase “afara”. O alta memorie incepe sa functioneze acum. vestale ori preotese in temple ori haremuri de hasis) ci din dorinta de cunoastere sui de cautare a unei oaze de racoaare . si el insusi aceasta dimensiune a existentei in perioada cand se afla la tiganci.simple siluete gratioase si enigmatice. in fata babei. pe langa cealalta. cadane. La trei am terminat lectia cu Otilia”). de asemenea.

aceste planuri nu mai comunica. in acest lesin. acum. rob inca al literalului situatiei. al textului . Este insa. Ei vorbesc si traiesc in planuri de semnificatie diferite. cand se simte invelit intr-o draperie “ ca intr-un giulgiu”? Greu de descifrat in ambiguitatea textului . dar dupa catva timp renunta sa se mai impotriveasca – si nu-si dadu seama de nimic. strigand si suierand. si le privea fix. dincolo de paravane”. cu momente successive de modificare a constiintei.” […] “ simtea deasemenea ca hora il poarta printer fotolii si paravane catre fundul incaperii . Euforia sa ( iar vorbeste despre el ca marele artist – vestigiu al memoriei individuale – apoi despre colonelul Lawrence. desi putem mai degraba opta. fara sa inteleaga ca aluneca inevitabil. dupa cum nu mai comunica nici planul existential “de dincolo” al fetelor cu planul lui Gavrilescu. in fond. op. . mai ales despre Hildegard . Esecul de a ghici tiganca il proiecteaza pe profesorul de muzica in “ hora de iele” a fetelor:” In clipa urmatoare se simti prins de maini . perspective care margheaza deja distantarea de aceasta viata. poate sacru. Cand I se cere sa ghiceasca giganca . se confeseaza.” Cand va fi avul loc” moartea clinica” 6 a lui Gavrilescu? La sfarsitul primului episode ( de insolatie) in fata portii gradinii. Gavrilescu.vedea acum nu scopul marunt ( sa se reintoarca la madame Voitinovici sa-si ia servieta uitaata ) ci viata lui ca intrg . impietrit. suprauman. iar alta o cearta pe 6 Sorin Alexandrescu. ca si cum ar fi privit altceva . cit. ramas “intre”. stiu ce inseamna aici euphoria lui Gavrilescu : i-e frica sa le ghiceasca. de buna credinta. totusi. pag. in timpul visului. 199. opina Sorin Alexandrescu. despre Hildegard. ca prin vis. prin care fetele incearca sa determine o deschidere spre sacru a mediocrului professor – de unde tristetea lor in fata esecului sau. un “ rit al trecerii” . urmarind semnificatiile. . si fetele incepura sa-l invarteasca in cerc. ( Sau poate toate scenele de la tiganci alcatuiesc un rit de initiere . Surprinzator si meritoriu pentru arta lui Eliade – este ca. desi. ori mai tarziu. pentru primul moment. si parka vocile veneau de foarte departe. dincolo de ele . evident. chir existenta superioara a fetelor se exprima intr-un mod care este perfect compatibil cu planul literal . Dialogul “surzilor” intre Gavrilescu si fete este tipic pentru tehnica lui Eliade. trebuia s-o iubesti”. cand Gavrilescu povesteste dragostea lui pentru Hildegard . dincolo de uma. “Na-I ghicit. fetele traind detasat in planul lor . ca toate acestea trei formeaza o continuitate . plangandu-se ca nu mai stie ce s-a intamolat atunci) este interpretata de fete ca un gest de frica ( “ ti-e frica san e ghicesti”) . . exclama una din fete . n-ai ghicit! Auzi el.moartea propriu-zisa avand loc abia la sfarsitul nuvelei?) “ Nu trebuia sa visezi. Gavrilescu “ lasa sa-I cada palaria de paie .

Ar fi fost foarte frumos…”) Paradisul este vazut ca un harem nesfarsit. op. cit. s-a ratacit in trecut. este de a nu mai putea devea just. in acord deci. fericitul nemuritor devenind un homo ludens . (“Intelese repede ca era altceva. sa-si aduca aminte. a omului .[…] Ajungeau pana la el voci si rasete si zgomot de scaune trase pe parchet . “seducerea” lui de catre Elsa . “Gavrilescu si-a ratat viata . seninatatea conditie divine. lipsa perspicacitati si a luciditatii l-au facut sa-si rateze viata ( = Hildegard) si il fac si acum sa-si rateze moartea. cu literalul situatiei. Pentru ca “ s-a ratacit in trecut” si “trece timpul” . Similaritati tulburatoare apar intre momentele Real si Ireal ale ciclului existentei lui Gavrilescu. de a se pierde in reveri. spaima. tacerea. Caci trece timpul.. Prima oara substituind-o pe Elsa cu Hildegard . parka un intreg grup s-ar fi ridicat de la masa si s-ar fi indreptat spre el. tigancii. . un nou esec . sa le smulga sis a-si faca loc . el “ n-a putut ghici tiganca” . de a confunda adevarul cu aparenta lui. Gavrilescu se ineaca in iremediabil. In ambele. intunericul.” Eroarea lui Gavrilescu.” Intre timp. In acea clipa se vazu gol”…) Dupa euphoria si nonsalanta momentului precedent . iata ce rateaza Gavrilescu . parka ar fi vrut sa rascoleasca clapele . ritul ghicitului nu apare ca o ultima sasa de cunoastere . cu obiceiurile romanesti de ingropare.pag 200. toate odaile. spuse grecoaica. acum grecoaica si evreica . isi rateaza si moartea : culpa sa . mai adanc”. este condamnat. “ Si acum ce-I de facut ? il intrebara fetele.” ( Sorin Alexandrescu) Beatitudinea. trebuie totusi sa asociem labirintul. adica obsesilor pamanteanului. sopti grecoica. Si-a adus aminte de ceva si s-a pierdut. dar cu dreptul de a vedea tot. anxietatea si dezgustul ei. ceva care nu semana cu nimic cunoscut . Visul care urmeaza ( episodul al IV-lea) pare un cosmar al traversarii materiei7. cu unghiile . senzatia finala de infasurare in draperie “ ca un giulgiu” si de sufocare “in pasla” . esentialul cu superficialul . Acum n-o san e mai ghiceasca niciodata. a limitelor umanului. abandonan-o pe Hildegard . Gavrilescu sia amintit complet drama din trecut . goliciunea aproape groteasca a trupului diform. de depasire.prima: “ Nu trebuia sa-l lasi. prin “mitul capacitatii sale de pianist”: “ El canta . este de aincerca sa se reintoarca la securitatea conditiei umane. Ti-am fi cantat si ti-am fi dantuit sit e-am fi plimbat prin toate odaile. Exact cand fetele au 7 Sorin Alexandrescu. teroarea obiectelor.de fapt. . violenta. De ce? “ Is-a intamplat ceva. in pantecul pianului si apoi mai departe. Reactia lui insasi. ar fi fost foarte frumos. teroarea de acum. Ce s-ar fi intamplat atunci? ( “ daca ai fi ghicit-o. trece timpul.” O noua incercare. auzi el pe cele doua fete soptind. adica. dupa visul mortii. Fara a cauta cu orice prêt corespondente in ritualul terestru al mortii . Atunci. cu care se casatoreste.

ritmurile fiind ireconciliabile. identifica cu sine. pentru ca nu are constiinta noii sale conditii existentiale: nu cateva ore ci cativa ani au trecut. Dar. exclama Gavrilescu. adica vesnicia finite divine. Elsa a plecat de doisprezece ani . unde afla ca banii s-au schimbat “de un an”. devine ironica in pllanul adanc al textului. ultima incercare de eludare a prezentului. aceste doua episoade ( care s-ar putea rezuma intr-unul singur) au rostul de a reinviora perspective literara . al celorlalti. Proiectat acum pe alte coordinate . bantuind locurile in care a trait. “ Ah. cea cu peste cinci. acum. cu ticurile ei. Reintoarcerea in viata. Banii lui sunt primiti de catre taxator la prima cursa cu tramvaiul .disparut.prin polivalenta episoadelor de la tiganci. ratacitor in viitor Gavrilescu rateaza din nou prezentul . din episoadele V-VI. la firea profesorului. 200. acea frica de a privi lucid clipa. in aceleasi unitati temporale ca inainte de vizita la tiganci. trece furtunos .. incearca sa se reintoarca in lume . intarind si straniul unui epic ce parea exclusive fantastic . Desi usor diluate. fapt si mai important. Refuz al mortii. in Real. Fraza. pag. neintelegand ce s-a intamplat intre timp. cu dansul si frumusetea lor. cum trece timpul”. ca si in primul episode. cand Gavrilescu a ratat ultima sansa a spiritului sau . a ratat prezentul . Concentrat si lapidary in taramul celalalt. literal. caracteristica dintotdeauna pentru gavrilescu. opt ori doisprezece ani mai tarziu. Timpul a ramas masiv si amplu “dincoace”. normala literal. apare moartea ca mizerie a trupului . Dupa memoria ca destin. I se spune ( dovada ar putea fi definitive pentru “fixarea” mortii lui Gavrilescu in momentul intrarii in gradina tigancilor). Gavrilescu nimereste in alta lume . si atunci Spiritul . “profana” . iata memoria ca intense dorinta de reintegrare printer oameni. masurabil pentru Gavrilescu. Otilia s-a maritat si s-a mutat cu opt ani in urma. Gavrilescu face mereu apel la memoria sa . Crezand ca “realizeaza” trecerea timpului . chiar in cursul timpului povestirii. asupra evenimentelor . coplesind himerele amintiri8. adica efemerul bogat al finite umane. de foarte curand?” se va mira mai tarziu Hildegard ). ascultand de alte legi. Traversarea materiei inseamna desprindere de materie . dupa excesul (de sugestii ) a celei sacre . aceasta inseamna reintoarcere in Timp. ridicandu-se anevoie de pe sofa. care nu s-a putut cunoaste pe sine. . darn u si la a doua. 8 Ibidem. cand “a murit” domnul Gavrilescu. Tulburat de straniul evenimentelor . incapacitate de a realize ca atare ( Nu intelegi ce ti s-a intamplat acum de curand. Timpul uman. personajul uita tocmai esentialul . Ratacit in trecut .

bonom. ea devine un ghid al barbatului.Fantasticul reapare. Ca intr-un vis. de cea mai pura poezie pe care a realizat-o Mircea Eliade. remarca induiosata Hildegard. dar evident mesager al mortii. ( “toti visam”) . perfect verosimil literal. a unei dragoste neimplinite. pentru a cere socoteala pentru cele intamplate. utilizand pluralul solidaritatii . comun. “Ii e frica” . omul se reintoarce in iIreal . Final lyric. Rezultatul va fi ca va pleca definitive. Instrainat in Real. in acel punc de jonctiune cu Realul. poate .pentru ca si ea ratase “ghicirea tiganci”. “muscal” bucurestean din celalalt secol. in planul second. “dincolo” in Ireal. “ Toti visam. prin extraordinara figura a birjaruluidricar. Asa incepe. spuse. In acest popos intre viata si moarte ea l-a asteptat pentru a pleca impreuna. .” Chiar moartea. darn u o poate transcende. incapabil sa se mai orienteze in legile omenesti caudate. al unui destin . o noua Beatrice. in sfarsit. Roaba si ea a trecutului. Charon “travesandu-l” pe Gavrilescu “dincolo”. pentru Gavrilescu ramane un vis. femeia realizeaza situatia.visitor incorigibil si generos. nu o luciditate. aproape supranatural.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->