Prin nuvela La tiganci ( scrisa in iunie 1959) se cristalizeaza un alt tip de fantastic care se va instaura de aici inainde definitive

in opera lui Mircea Eliade. Din punct de vedere artistic, putem aprecia ca nuvela poate fi considerate capodopera scriitorului si una din cele mai bune in literatura romana. Mai intinsa decat celelalte nuvele, La tiganci este si mai riguros construita . Episoadele, despartite graphic, in numar de opt, constituie etapele distincte ale aventurii lui Gavrilescu , perfect simetric organizate ( I: in tramvai; II-III : la tiganci, cele trei femei; IV: la tiganci, visul, V: in tranvai, la Voitinovici; VI: acasa; VII: pe drum , in birja; VIII : la tiganci, plecarea finala1). Asadar, dupa un episode introductive plasat in lumea cotidiana , normala, a lui Gavrilescu, urmeaza trei episoade la tiganci ( acestea tot in numar de trei) , apoi trei episoade in lumea exterioara, acum anormala, dezorganizata, si in fine, reintoarcerea la tiganci si plecarea definitive, “dincolo”. Pendularea lui Gavrilescu intre Real si Ireal este, deci, organizata dialectic, arata Sorin Alexandrescu: Real – “Ireal” – “Real”- Ireal Termenii extremi ai secventei numesc iesirile si totodata intrarile dintr-un mod de existenta in altul: Realul, adica viata cotidiana obisnuita a lui Gavrilescu , se epuizeaza in episodul I, o data cu sosirea personajului in fata gradinii misterioase a tigancilor; acesta “iese” din real pentru a “intra” , in momentul urmator in “Ireal” , notat diferentiat penru a se diferentia de momentul final , Ireal, in comparative cu care el nu reprezinta o iesire definitive din lumea terestra , ci numai una intermediara , Gavrilescu trecand din lumea cotidianului in cea vrajita a tigancilor , acest limb necesar. In fine, termenul al treilea, “Real “ , desemneaza intoarcerea intr-o lume care a pastrat numai aparentele cotidianului , dar este plina de surprise , marcand instrainarea fatala a personajului. Toate cele patru faze ale aventurii lui Gavrilescu , constituite in cele opt episoade ale nuvelei ( 1+3+3+1) , reprezinta faze ale unui itinerary spiritual , itinerarul dintre Viata si Moarte dintre Profan si Sacru , dintre lumea “de aici” si lumea “de dincolo”. Constructia insasi a nuvelei , dialectica desfasurarii ei semnaleaza semnificatia secunda a textului, dincolo de aparenta strict terestra a semnificantilor. O analiza mai stransa a acestora ar impune , totusi, reveland impresionanta reverberatie de sensuri a fiecarui element epic , adica ambiguitatea lor inepuizabila. Tehnica narativa a lui Mircea Eliade continua acum procedee intalnite inca din Şarpele , respectiv, integrarea efasata in text a unor termini cu valoare simbolica, ori de semnal al unei alte semnificatii decat cea literara. Esential si definitoriu pentru proza lui Mircea Eliae se pare a fi discretia ,
1

Sorin Alexandrescu, op. cit. pag. 192.

zane ori spirite ale unor stravechi civilizatii ( ceea ce . pan ace acesta incepe sa scartaie de 2 3 Sorin Alexandrescu. A doua parte a nuvelei . dupa traditie. o secreta magiciana stapana peste timp si spatiu.. Numai ca ara lui Eliade consta in fisurarea sistematica a literarului3 .voita lipsa de spectaculozitate a procedeului. frecvente in poezie. Asfel intreaga nuvela are o perfecta logica literara. ca pana atunci. sin u numai la cel imediat . brutal. cid oar comica . priveghind trecerea dincolo si primind obolul . Exista. Evenimentul narat capata ambiguitate prin varietatea nesfarsita a decorului . intr-o perspective literara . a trecerii spre moarte iar aceasta afirmatie se bazeaza strict pe convergenta conotatiilor textului. deci exact ca si cum s-ar afla pe o scena in care ceea ce este prezentat poate fi comentat de autor. Ghicitul insusi nu este cumva o proba specifica riturilor de initiere . ca in basmele romanesti. schita deloc fantastica. intrerupta. La tiganci se preteaza la nenumarate speculatii si trimiteri mitologice . din acest punct de vedere . exact la mijlocul textului . ca si Suren Bose. are in fond aceeasi logica a absurdului ca si Caldura mare a lui Caragiale . Parcele. cand tot ceea ce urmeaza nu mai poate fi considerat .Cele trei fete sunt ursitoarele. la fel ca intr-un poem in sensul unui cuvant le “iradiadza” pe toate celelalte si primeste “iradierea” tuturor celorlalte2. 199. op. eventual. cu oameni si ei confuzionati. putand fi inteles numai prin raportare la context . plecarea de la tiganci . mai mult. ar deschide noi dileme: civilizatiile ar fi modalitati spirituale pentru marea trecere . pag 195. sau. devine. in strecurarea conotativului prin fisurile denotativului.ale acestora . o vizita intr-o casa de toleranta. o bajbaiala a unui individ confuz printr-un oras toropit de caldura . pag. o strategie generala a epicului. deloc stranie . In mod parallel . in sensul de creare a unui veritabil “ spectacol” cat si de o tratare a cuvantului in tehnici mai curand lirice . . pastrandu-si o enignmatica autonomie. ori un spirit malefic folkloric . dupa episodul al IV-lea .cit. actorilor si perspectivelor –divergente. ci si la cel total ( intreaga nuvela) . ci. care tine atat de mise en scene a evenimentelor . a unui excentric. in cursul calatoriei lui? Atunci ratacirea lui Gavrilescu prin “labirintul” bordeiului celor trei fete este tot un moment characteristic riturilor mortii? Este evident ca nuvela ia forma unei alegorii a mortii sau mai bine zis. termenul care numeste evenimentul isi pierde “autoritatea” lui in proza . pentru ca intreaga confuzie care oi-a lovit pe bucuresteni este “explicate” prin factori climatici. ori forme ale culturii tentand artistul din Gavrilescuetc)? Baba este un Charon . insa. la toate nivelele textului. atunci. nu reprezinta un fel de vama luata sufletului celui care a murit . Ibidem.

cu prêt sporit . Cateva gesture: plata biletului de tramvai de catre Gavrilescu dupa o lunga cautare pprin buzunare a unei bacnote potrivite.. in momentul iesirii de la baba . devenind adevarate laitmotive ale nuvelei dar fara nici un relief stylistic. Epicul evoluează in planuri diferite si paralele de semnificatie.. intre niste barbate. la fel de excesiva.Coerentei literalului I se adauga o “coerenta secunda” .) “Aproape ajunsese cand auzi tranvaiul gemand metallic in urma lui.) Toate aceste motive incep sa configureze planul second de semnificatie. pseudosandalizati. memorie pe care Gavrilescu si-o va regasi treptat . intelegand progresiv drama lui . fiecare pornind de la o anumita izotopie a textului. el este o simpla relatare a unei discutii din tranvai despre tiganci ca institutie. autonoma. dirijand semnificatia spre alte interpretari. gesturile excesiv politicoase ale lui Gavrilescu . Astfel. Prea tarziu!” ( Cuvintele sunt spuse aproape de intrarea la tiganci . pana la intensificarea motivului “ apelului la memorie” ( reluat tocmai cu aceleasi cuvinte . decodabila separate. In plan second . atentie! Ca parcă. cu asocierea plecari sotiei sale Elsa in Germania. Repet: atentie! Ca n-ai dreptul. intrebare pusa de fiecare data cand trece pe acolo ( de trei ori pe saptamana ) . sopti. locvacitatea lui Gavrilescu va creste in fata celor trei fete . ce-l de-al doilea generand la randu-I interpretari multiple. in incheierea episodului. amutindu-l”. Literal. Dar mai ales cateva glose si exclamatii ale lui Gavrilescu insusi: “ Gavrilescule. pana la . colonelul Lawrence al Arabiei. Cateva obsesii: ce este in gradina tigancilor. nuvela lui Eliade produce fantasticul. incep sa apara insa niste motive care in primul plan nu au nici o pondere. pe care caldura “ l-a lovit in crestet ca o sabie. intorcandu-l mult spre trecut .ineficacitate. parcă ai inceput sa imbatranesti. modificat. in episodul al V-lea) . dar rostite si un paragraph mai inainte. iti pierzi memoria. deocamdata fugitive. locvacitatea lui fata de necunoscuti cu o tendinta de confesiune. aproape “ingropate” in text. La 49 de ani barbatul este in floarea varstei…Un mic effort. Te ramolesti . amintirea unei scene din Charlottenburg. un mic effort de memorie !. In episodul al V-lea dupa plecare de la tiganci. poate. Primul episode din La tiganci este cel mai evident. prima “coborare in trecut”.” dupa care personajul isi aminteste de Charlottenburg. Prea tarziu! Exclama. Gavrilescule. denotativul si conotativul au existente paralele . ori in poezie. biletul de tramvai . va fi un prim indiciu al intrarii intr-un Real straniu.. pentru tehnica epicului dublu la Mircea Eliade.Se opri si-l salute cu palaria.necomentata interior. La fel ca in spectacol .

dar cu un soi de nonsalanta al autorului. a artei. pag. a dragostei. nici macar in finalul nuvelei . candid. alaturi de Hildegard. parka ar fi fost din nou tanat si toata lumea ar fi fost a lui. al mentalitatii de afara . Apoi . in domeniul in care fete. ca un ultimo si. exclamatia are deci o simbolica valoare de adio vietii lui si Realului cunoscut pana la tiganci. prin opozitie cu caldura sufocanta de afara. prin care faptele existentei I se reveleaza lui Gavrilescu drept etape ale destinului sau. uruitul tramvaiului il va auzi si in episodul al II-lea si al V-lea adica la intrarea si la iesirea de la tiganci . La trei am terminat lectia cu Otilia”). marturisindu-se ca un veleitar ratat . traieste in afara timpului ( “Atunci sa stii ca iar a stat ceasul.intalnirea finala cu Hildegard4. Nu mai m-am gandit la ea de douazeci de ani. Traiesc pentru suflet”. O alta memorie incepe sa functioneze acum. in fata babei. vestale ori preotese in temple ori haremuri de hasis) ci din dorinta de cunoastere sui de cautare a unei oaze de racoaare . fetele sunt evocate musical. de asemenea. conjugat cu cel al memoriei incepe sa exprime treptat a doua veleitate . pag. si el insusi aceasta dimensiune a existentei in perioada cand se afla la tiganci. declara. respective prim semnal al lumii ramase “afara”. “ Idealul meu a fost . Baba. Hildegard! Exlama el. cadane. el poate 4 5 Ibidem. al Realului cotidian. pe care. 198. numai la intrare. o corecteaza pe baba (“Trebuie sa fie aproape patru. Iata o relatie ciudata . Emotionat inainte de a intra in bordei. cazand din nou pe ganduri”) . Citind in continuare nuvela. semnificativ. adresandu-se fetei .e n-au varsta. Gavrilescu. delicat-triste. si Hildegard ar fi fost. prizonier inca. inauntru “se simte fericit. pe langa cealalta. eliberate de greutatea prezentului . din inertie. si Hildegard s-a pastrat tanara ca atunci. Cele terei episoade de la tiganci nu sunt cu nimic delimitate in timp pentru Gavrilescu . . a lui. A fost marea mea dragoste”. mirata de acest simt inutil al timpului. arta pura. aparenta de femei usoare a tigancilor e mai mult conventionala. definibila deci. cit. pentru ca este inverse celei din constiinta diurnal. Gavrilescu nu afla niciodata. va fi prea tarziu sa-l mai regaseasca. de totdeauna. Intrarea in domeniul tigancilor nu este intreprinsa intr-un scop erotic ( de altfel. Iata un caz tipic de stingere a mecanismelor constintei. definitive.. realizam treptat aparitia unor motive epice . Sorin Alexandrescu. in fine. propriu iesiri din lume a sufletelor. 198. sopti batrana. tipic compensate de reverie. nimic nu o sprijina concret. Timpul retragandu-se apare Memoria5. ce este in gradina lor. insa. cand paraseste totul. motivul timpului. a caror functie se precizeaza progresiv .simple siluete gratioase si enigmatice. op.

fara sa inteleaga ca aluneca inevitabil. trebuia s-o iubesti”. cit. poate sacru. si fetele incepura sa-l invarteasca in cerc. aceste planuri nu mai comunica. acum. in acest lesin. Ei vorbesc si traiesc in planuri de semnificatie diferite. rob inca al literalului situatiei. . ramas “intre”.moartea propriu-zisa avand loc abia la sfarsitul nuvelei?) “ Nu trebuia sa visezi. cu momente successive de modificare a constiintei. un “ rit al trecerii” . iar alta o cearta pe 6 Sorin Alexandrescu. dupa cum nu mai comunica nici planul existential “de dincolo” al fetelor cu planul lui Gavrilescu. perspective care margheaza deja distantarea de aceasta viata. al textului . “Na-I ghicit. mai ales despre Hildegard . evident. strigand si suierand. chir existenta superioara a fetelor se exprima intr-un mod care este perfect compatibil cu planul literal . stiu ce inseamna aici euphoria lui Gavrilescu : i-e frica sa le ghiceasca. opina Sorin Alexandrescu.” Cand va fi avul loc” moartea clinica” 6 a lui Gavrilescu? La sfarsitul primului episode ( de insolatie) in fata portii gradinii. Este insa. Surprinzator si meritoriu pentru arta lui Eliade – este ca. exclama una din fete . Gavrilescu “ lasa sa-I cada palaria de paie . ca toate acestea trei formeaza o continuitate . cand se simte invelit intr-o draperie “ ca intr-un giulgiu”? Greu de descifrat in ambiguitatea textului . se confeseaza. dincolo de ele . suprauman. ( Sau poate toate scenele de la tiganci alcatuiesc un rit de initiere . ori mai tarziu. plangandu-se ca nu mai stie ce s-a intamolat atunci) este interpretata de fete ca un gest de frica ( “ ti-e frica san e ghicesti”) . in fond. Gavrilescu. fetele traind detasat in planul lor . Esecul de a ghici tiganca il proiecteaza pe profesorul de muzica in “ hora de iele” a fetelor:” In clipa urmatoare se simti prins de maini . despre Hildegard. in timpul visului. dincolo de uma. cand Gavrilescu povesteste dragostea lui pentru Hildegard . totusi. urmarind semnificatiile. 199.vedea acum nu scopul marunt ( sa se reintoarca la madame Voitinovici sa-si ia servieta uitaata ) ci viata lui ca intrg . op. . dar dupa catva timp renunta sa se mai impotriveasca – si nu-si dadu seama de nimic. Euforia sa ( iar vorbeste despre el ca marele artist – vestigiu al memoriei individuale – apoi despre colonelul Lawrence. desi putem mai degraba opta. prin care fetele incearca sa determine o deschidere spre sacru a mediocrului professor – de unde tristetea lor in fata esecului sau. Dialogul “surzilor” intre Gavrilescu si fete este tipic pentru tehnica lui Eliade. . pag. si parka vocile veneau de foarte departe. dincolo de paravane”. desi. de buna credinta. pentru primul moment. Cand I se cere sa ghiceasca giganca .” […] “ simtea deasemenea ca hora il poarta printer fotolii si paravane catre fundul incaperii . ca si cum ar fi privit altceva . si le privea fix. ca prin vis. impietrit. n-ai ghicit! Auzi el.

adica obsesilor pamanteanului. sopti grecoica. mai adanc”. toate odaile. este de a nu mai putea devea just. spaima. Caci trece timpul.de fapt. (“Intelese repede ca era altceva. ar fi fost foarte frumos. goliciunea aproape groteasca a trupului diform.pag 200. Exact cand fetele au 7 Sorin Alexandrescu. cu obiceiurile romanesti de ingropare. cu literalul situatiei. s-a ratacit in trecut. lipsa perspicacitati si a luciditatii l-au facut sa-si rateze viata ( = Hildegard) si il fac si acum sa-si rateze moartea. dupa visul mortii. tacerea. ritul ghicitului nu apare ca o ultima sasa de cunoastere . senzatia finala de infasurare in draperie “ ca un giulgiu” si de sufocare “in pasla” . Atunci. teroarea obiectelor. Gavrilescu se ineaca in iremediabil. In acea clipa se vazu gol”…) Dupa euphoria si nonsalanta momentului precedent . spuse grecoaica. esentialul cu superficialul . Ar fi fost foarte frumos…”) Paradisul este vazut ca un harem nesfarsit. a omului . ceva care nu semana cu nimic cunoscut . Pentru ca “ s-a ratacit in trecut” si “trece timpul” . Similaritati tulburatoare apar intre momentele Real si Ireal ale ciclului existentei lui Gavrilescu. auzi el pe cele doua fete soptind. Acum n-o san e mai ghiceasca niciodata. de depasire. trebuie totusi sa asociem labirintul. op. . un nou esec . sa le smulga sis a-si faca loc . in pantecul pianului si apoi mai departe. de a se pierde in reveri. el “ n-a putut ghici tiganca” . dar cu dreptul de a vedea tot. . “seducerea” lui de catre Elsa .” ( Sorin Alexandrescu) Beatitudinea. Fara a cauta cu orice prêt corespondente in ritualul terestru al mortii . Gavrilescu sia amintit complet drama din trecut . Visul care urmeaza ( episodul al IV-lea) pare un cosmar al traversarii materiei7. fericitul nemuritor devenind un homo ludens . tigancii.” Eroarea lui Gavrilescu.[…] Ajungeau pana la el voci si rasete si zgomot de scaune trase pe parchet . sa-si aduca aminte. in acord deci. parka un intreg grup s-ar fi ridicat de la masa si s-ar fi indreptat spre el. parka ar fi vrut sa rascoleasca clapele .” Intre timp. este condamnat. Si-a adus aminte de ceva si s-a pierdut. abandonan-o pe Hildegard . trece timpul. “ Si acum ce-I de facut ? il intrebara fetele. iata ce rateaza Gavrilescu . adica. violenta.” O noua incercare. cu unghiile . Ti-am fi cantat si ti-am fi dantuit sit e-am fi plimbat prin toate odaile.prima: “ Nu trebuia sa-l lasi. de a confunda adevarul cu aparenta lui. a limitelor umanului. cu care se casatoreste. este de aincerca sa se reintoarca la securitatea conditiei umane.. isi rateaza si moartea : culpa sa . Reactia lui insasi. In ambele. intunericul. Prima oara substituind-o pe Elsa cu Hildegard . anxietatea si dezgustul ei. De ce? “ Is-a intamplat ceva. acum grecoaica si evreica . “Gavrilescu si-a ratat viata . teroarea de acum. seninatatea conditie divine. cit. Ce s-ar fi intamplat atunci? ( “ daca ai fi ghicit-o. prin “mitul capacitatii sale de pianist”: “ El canta .

Elsa a plecat de doisprezece ani . Reintoarcerea in viata. Ratacit in trecut . acea frica de a privi lucid clipa. “ Ah. de foarte curand?” se va mira mai tarziu Hildegard ). si atunci Spiritul . in aceleasi unitati temporale ca inainte de vizita la tiganci. cand “a murit” domnul Gavrilescu. unde afla ca banii s-au schimbat “de un an”. aceasta inseamna reintoarcere in Timp. cu ticurile ei. Otilia s-a maritat si s-a mutat cu opt ani in urma. in Real. Tulburat de straniul evenimentelor . fapt si mai important. . apare moartea ca mizerie a trupului .prin polivalenta episoadelor de la tiganci. chiar in cursul timpului povestirii. ascultand de alte legi. normala literal. Desi usor diluate. care nu s-a putut cunoaste pe sine. neintelegand ce s-a intamplat intre timp. al celorlalti. opt ori doisprezece ani mai tarziu. exclama Gavrilescu. literal. ridicandu-se anevoie de pe sofa. ratacitor in viitor Gavrilescu rateaza din nou prezentul . cea cu peste cinci. la firea profesorului. a ratat prezentul . personajul uita tocmai esentialul . Crezand ca “realizeaza” trecerea timpului . Concentrat si lapidary in taramul celalalt. pag. 8 Ibidem. trece furtunos . Dar. 200. Timpul a ramas masiv si amplu “dincoace”. aceste doua episoade ( care s-ar putea rezuma intr-unul singur) au rostul de a reinviora perspective literara .. Proiectat acum pe alte coordinate . Gavrilescu nimereste in alta lume .disparut. bantuind locurile in care a trait. Fraza. ca si in primul episode. identifica cu sine. darn u si la a doua. Banii lui sunt primiti de catre taxator la prima cursa cu tramvaiul . asupra evenimentelor . caracteristica dintotdeauna pentru gavrilescu. cum trece timpul”. pentru ca nu are constiinta noii sale conditii existentiale: nu cateva ore ci cativa ani au trecut. incearca sa se reintoarca in lume . Timpul uman. din episoadele V-VI. masurabil pentru Gavrilescu. iata memoria ca intense dorinta de reintegrare printer oameni. coplesind himerele amintiri8. ritmurile fiind ireconciliabile. adica vesnicia finite divine. cand Gavrilescu a ratat ultima sansa a spiritului sau . Traversarea materiei inseamna desprindere de materie . “profana” . incapacitate de a realize ca atare ( Nu intelegi ce ti s-a intamplat acum de curand. dupa excesul (de sugestii ) a celei sacre . ultima incercare de eludare a prezentului. Gavrilescu face mereu apel la memoria sa . adica efemerul bogat al finite umane. I se spune ( dovada ar putea fi definitive pentru “fixarea” mortii lui Gavrilescu in momentul intrarii in gradina tigancilor). devine ironica in pllanul adanc al textului. cu dansul si frumusetea lor. intarind si straniul unui epic ce parea exclusive fantastic . acum. Dupa memoria ca destin. Refuz al mortii.

In acest popos intre viata si moarte ea l-a asteptat pentru a pleca impreuna. utilizand pluralul solidaritatii . omul se reintoarce in iIreal . darn u o poate transcende. in sfarsit. poate . ( “toti visam”) . aproape supranatural. . in planul second. o noua Beatrice. Asa incepe.” Chiar moartea. bonom. nu o luciditate. “dincolo” in Ireal. Rezultatul va fi ca va pleca definitive. incapabil sa se mai orienteze in legile omenesti caudate.visitor incorigibil si generos. remarca induiosata Hildegard. dar evident mesager al mortii. Charon “travesandu-l” pe Gavrilescu “dincolo”. spuse. “ Toti visam. in acel punc de jonctiune cu Realul. femeia realizeaza situatia. pentru Gavrilescu ramane un vis. Final lyric. Instrainat in Real. pentru a cere socoteala pentru cele intamplate.pentru ca si ea ratase “ghicirea tiganci”. prin extraordinara figura a birjaruluidricar. al unui destin . de cea mai pura poezie pe care a realizat-o Mircea Eliade. Ca intr-un vis. perfect verosimil literal. comun. a unei dragoste neimplinite. Roaba si ea a trecutului.Fantasticul reapare. “Ii e frica” . ea devine un ghid al barbatului. “muscal” bucurestean din celalalt secol.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful