Prin nuvela La tiganci ( scrisa in iunie 1959) se cristalizeaza un alt tip de fantastic care se va instaura de aici inainde definitive

in opera lui Mircea Eliade. Din punct de vedere artistic, putem aprecia ca nuvela poate fi considerate capodopera scriitorului si una din cele mai bune in literatura romana. Mai intinsa decat celelalte nuvele, La tiganci este si mai riguros construita . Episoadele, despartite graphic, in numar de opt, constituie etapele distincte ale aventurii lui Gavrilescu , perfect simetric organizate ( I: in tramvai; II-III : la tiganci, cele trei femei; IV: la tiganci, visul, V: in tranvai, la Voitinovici; VI: acasa; VII: pe drum , in birja; VIII : la tiganci, plecarea finala1). Asadar, dupa un episode introductive plasat in lumea cotidiana , normala, a lui Gavrilescu, urmeaza trei episoade la tiganci ( acestea tot in numar de trei) , apoi trei episoade in lumea exterioara, acum anormala, dezorganizata, si in fine, reintoarcerea la tiganci si plecarea definitive, “dincolo”. Pendularea lui Gavrilescu intre Real si Ireal este, deci, organizata dialectic, arata Sorin Alexandrescu: Real – “Ireal” – “Real”- Ireal Termenii extremi ai secventei numesc iesirile si totodata intrarile dintr-un mod de existenta in altul: Realul, adica viata cotidiana obisnuita a lui Gavrilescu , se epuizeaza in episodul I, o data cu sosirea personajului in fata gradinii misterioase a tigancilor; acesta “iese” din real pentru a “intra” , in momentul urmator in “Ireal” , notat diferentiat penru a se diferentia de momentul final , Ireal, in comparative cu care el nu reprezinta o iesire definitive din lumea terestra , ci numai una intermediara , Gavrilescu trecand din lumea cotidianului in cea vrajita a tigancilor , acest limb necesar. In fine, termenul al treilea, “Real “ , desemneaza intoarcerea intr-o lume care a pastrat numai aparentele cotidianului , dar este plina de surprise , marcand instrainarea fatala a personajului. Toate cele patru faze ale aventurii lui Gavrilescu , constituite in cele opt episoade ale nuvelei ( 1+3+3+1) , reprezinta faze ale unui itinerary spiritual , itinerarul dintre Viata si Moarte dintre Profan si Sacru , dintre lumea “de aici” si lumea “de dincolo”. Constructia insasi a nuvelei , dialectica desfasurarii ei semnaleaza semnificatia secunda a textului, dincolo de aparenta strict terestra a semnificantilor. O analiza mai stransa a acestora ar impune , totusi, reveland impresionanta reverberatie de sensuri a fiecarui element epic , adica ambiguitatea lor inepuizabila. Tehnica narativa a lui Mircea Eliade continua acum procedee intalnite inca din Şarpele , respectiv, integrarea efasata in text a unor termini cu valoare simbolica, ori de semnal al unei alte semnificatii decat cea literara. Esential si definitoriu pentru proza lui Mircea Eliae se pare a fi discretia ,
1

Sorin Alexandrescu, op. cit. pag. 192.

o secreta magiciana stapana peste timp si spatiu. brutal. Parcele. ci. ca in basmele romanesti.ale acestora . dupa episodul al IV-lea . o strategie generala a epicului. schita deloc fantastica.cit. la fel ca intr-un poem in sensul unui cuvant le “iradiadza” pe toate celelalte si primeste “iradierea” tuturor celorlalte2. nu reprezinta un fel de vama luata sufletului celui care a murit . In mod parallel . pag. ori un spirit malefic folkloric . are in fond aceeasi logica a absurdului ca si Caldura mare a lui Caragiale . in cursul calatoriei lui? Atunci ratacirea lui Gavrilescu prin “labirintul” bordeiului celor trei fete este tot un moment characteristic riturilor mortii? Este evident ca nuvela ia forma unei alegorii a mortii sau mai bine zis. deci exact ca si cum s-ar afla pe o scena in care ceea ce este prezentat poate fi comentat de autor. 199. Numai ca ara lui Eliade consta in fisurarea sistematica a literarului3 . ci si la cel total ( intreaga nuvela) . sau. A doua parte a nuvelei . Ibidem.voita lipsa de spectaculozitate a procedeului. pastrandu-si o enignmatica autonomie.Cele trei fete sunt ursitoarele. a unui excentric. ca pana atunci. ori forme ale culturii tentand artistul din Gavrilescuetc)? Baba este un Charon . Asfel intreaga nuvela are o perfecta logica literara. la toate nivelele textului. pan ace acesta incepe sa scartaie de 2 3 Sorin Alexandrescu. cand tot ceea ce urmeaza nu mai poate fi considerat . a trecerii spre moarte iar aceasta afirmatie se bazeaza strict pe convergenta conotatiilor textului.. cu oameni si ei confuzionati. atunci. pentru ca intreaga confuzie care oi-a lovit pe bucuresteni este “explicate” prin factori climatici. din acest punct de vedere . care tine atat de mise en scene a evenimentelor . priveghind trecerea dincolo si primind obolul . dupa traditie. pag 195. ca si Suren Bose. in sensul de creare a unui veritabil “ spectacol” cat si de o tratare a cuvantului in tehnici mai curand lirice . . o bajbaiala a unui individ confuz printr-un oras toropit de caldura . mai mult. deloc stranie . actorilor si perspectivelor –divergente. in strecurarea conotativului prin fisurile denotativului. Ghicitul insusi nu este cumva o proba specifica riturilor de initiere . putand fi inteles numai prin raportare la context . devine. ar deschide noi dileme: civilizatiile ar fi modalitati spirituale pentru marea trecere . plecarea de la tiganci . eventual. op. sin u numai la cel imediat . Evenimentul narat capata ambiguitate prin varietatea nesfarsita a decorului . La tiganci se preteaza la nenumarate speculatii si trimiteri mitologice . frecvente in poezie. cid oar comica . exact la mijlocul textului . insa. o vizita intr-o casa de toleranta. termenul care numeste evenimentul isi pierde “autoritatea” lui in proza . intrerupta. intr-o perspective literara . Exista. zane ori spirite ale unor stravechi civilizatii ( ceea ce .

) Toate aceste motive incep sa configureze planul second de semnificatie. Cateva obsesii: ce este in gradina tigancilor.. intrebare pusa de fiecare data cand trece pe acolo ( de trei ori pe saptamana ) . poate.” dupa care personajul isi aminteste de Charlottenburg. Cateva gesture: plata biletului de tramvai de catre Gavrilescu dupa o lunga cautare pprin buzunare a unei bacnote potrivite. dirijand semnificatia spre alte interpretari. Astfel. intelegand progresiv drama lui . atentie! Ca parcă. ori in poezie.) “Aproape ajunsese cand auzi tranvaiul gemand metallic in urma lui. biletul de tramvai . In episodul al V-lea dupa plecare de la tiganci. dar rostite si un paragraph mai inainte. Repet: atentie! Ca n-ai dreptul. pseudosandalizati. fiecare pornind de la o anumita izotopie a textului. intorcandu-l mult spre trecut . pe care caldura “ l-a lovit in crestet ca o sabie. decodabila separate. pana la intensificarea motivului “ apelului la memorie” ( reluat tocmai cu aceleasi cuvinte . denotativul si conotativul au existente paralele . La fel ca in spectacol . locvacitatea lui fata de necunoscuti cu o tendinta de confesiune. La 49 de ani barbatul este in floarea varstei…Un mic effort. In plan second . Prea tarziu!” ( Cuvintele sunt spuse aproape de intrarea la tiganci .. cu asocierea plecari sotiei sale Elsa in Germania.. Prea tarziu! Exclama. pana la . in momentul iesirii de la baba .ineficacitate. deocamdata fugitive.Coerentei literalului I se adauga o “coerenta secunda” . Epicul evoluează in planuri diferite si paralele de semnificatie. Gavrilescule. modificat. Primul episode din La tiganci este cel mai evident. in incheierea episodului. nuvela lui Eliade produce fantasticul. amutindu-l”. sopti. intre niste barbate. aproape “ingropate” in text. la fel de excesiva.Se opri si-l salute cu palaria. gesturile excesiv politicoase ale lui Gavrilescu . in episodul al V-lea) . va fi un prim indiciu al intrarii intr-un Real straniu. prima “coborare in trecut”. ce-l de-al doilea generand la randu-I interpretari multiple. cu prêt sporit . colonelul Lawrence al Arabiei. pentru tehnica epicului dublu la Mircea Eliade. el este o simpla relatare a unei discutii din tranvai despre tiganci ca institutie.necomentata interior. incep sa apara insa niste motive care in primul plan nu au nici o pondere. Te ramolesti . amintirea unei scene din Charlottenburg. devenind adevarate laitmotive ale nuvelei dar fara nici un relief stylistic. locvacitatea lui Gavrilescu va creste in fata celor trei fete . autonoma. un mic effort de memorie !. memorie pe care Gavrilescu si-o va regasi treptat . Literal. iti pierzi memoria. Dar mai ales cateva glose si exclamatii ale lui Gavrilescu insusi: “ Gavrilescule. parcă ai inceput sa imbatranesti.

insa. ca un ultimo si. motivul timpului. in domeniul in care fete. mirata de acest simt inutil al timpului. Cele terei episoade de la tiganci nu sunt cu nimic delimitate in timp pentru Gavrilescu . Iata un caz tipic de stingere a mecanismelor constintei. O alta memorie incepe sa functioneze acum. cit. fetele sunt evocate musical. nimic nu o sprijina concret. uruitul tramvaiului il va auzi si in episodul al II-lea si al V-lea adica la intrarea si la iesirea de la tiganci . sopti batrana. va fi prea tarziu sa-l mai regaseasca. eliberate de greutatea prezentului . pentru ca este inverse celei din constiinta diurnal. in fine. exclamatia are deci o simbolica valoare de adio vietii lui si Realului cunoscut pana la tiganci. Apoi . al Realului cotidian. inauntru “se simte fericit. Intrarea in domeniul tigancilor nu este intreprinsa intr-un scop erotic ( de altfel. parka ar fi fost din nou tanat si toata lumea ar fi fost a lui. aparenta de femei usoare a tigancilor e mai mult conventionala. arta pura. conjugat cu cel al memoriei incepe sa exprime treptat a doua veleitate . Citind in continuare nuvela. adresandu-se fetei . realizam treptat aparitia unor motive epice . si Hildegard s-a pastrat tanara ca atunci. de totdeauna. Baba. si Hildegard ar fi fost. cazand din nou pe ganduri”) . Gavrilescu. a dragostei. el poate 4 5 Ibidem.. prin care faptele existentei I se reveleaza lui Gavrilescu drept etape ale destinului sau. cand paraseste totul. din inertie. declara. candid. Traiesc pentru suflet”. Iata o relatie ciudata . semnificativ. pag.intalnirea finala cu Hildegard4. op. pag. 198. Nu mai m-am gandit la ea de douazeci de ani. prizonier inca. definitive. pe langa cealalta. respective prim semnal al lumii ramase “afara”. a caror functie se precizeaza progresiv . Sorin Alexandrescu. . nici macar in finalul nuvelei . o corecteaza pe baba (“Trebuie sa fie aproape patru. prin opozitie cu caldura sufocanta de afara. A fost marea mea dragoste”. de asemenea. tipic compensate de reverie. delicat-triste. a artei. traieste in afara timpului ( “Atunci sa stii ca iar a stat ceasul. vestale ori preotese in temple ori haremuri de hasis) ci din dorinta de cunoastere sui de cautare a unei oaze de racoaare . marturisindu-se ca un veleitar ratat . pe care. Emotionat inainte de a intra in bordei. Gavrilescu nu afla niciodata. alaturi de Hildegard. in fata babei. definibila deci.simple siluete gratioase si enigmatice. Hildegard! Exlama el. 198. propriu iesiri din lume a sufletelor.e n-au varsta. “ Idealul meu a fost . ce este in gradina lor. si el insusi aceasta dimensiune a existentei in perioada cand se afla la tiganci. numai la intrare. cadane. al mentalitatii de afara . Timpul retragandu-se apare Memoria5. dar cu un soi de nonsalanta al autorului. La trei am terminat lectia cu Otilia”). a lui.

vedea acum nu scopul marunt ( sa se reintoarca la madame Voitinovici sa-si ia servieta uitaata ) ci viata lui ca intrg . perspective care margheaza deja distantarea de aceasta viata. cand se simte invelit intr-o draperie “ ca intr-un giulgiu”? Greu de descifrat in ambiguitatea textului . dupa cum nu mai comunica nici planul existential “de dincolo” al fetelor cu planul lui Gavrilescu. dincolo de paravane”.” […] “ simtea deasemenea ca hora il poarta printer fotolii si paravane catre fundul incaperii . desi.” Cand va fi avul loc” moartea clinica” 6 a lui Gavrilescu? La sfarsitul primului episode ( de insolatie) in fata portii gradinii. “Na-I ghicit. aceste planuri nu mai comunica. in timpul visului. Gavrilescu “ lasa sa-I cada palaria de paie . impietrit. despre Hildegard. ori mai tarziu. Dialogul “surzilor” intre Gavrilescu si fete este tipic pentru tehnica lui Eliade. un “ rit al trecerii” . cand Gavrilescu povesteste dragostea lui pentru Hildegard . se confeseaza. rob inca al literalului situatiei. . op. chir existenta superioara a fetelor se exprima intr-un mod care este perfect compatibil cu planul literal . n-ai ghicit! Auzi el. si parka vocile veneau de foarte departe. suprauman. de buna credinta. dincolo de uma. fara sa inteleaga ca aluneca inevitabil. urmarind semnificatiile. Surprinzator si meritoriu pentru arta lui Eliade – este ca.moartea propriu-zisa avand loc abia la sfarsitul nuvelei?) “ Nu trebuia sa visezi. acum. Este insa. in fond. trebuia s-o iubesti”. prin care fetele incearca sa determine o deschidere spre sacru a mediocrului professor – de unde tristetea lor in fata esecului sau. dar dupa catva timp renunta sa se mai impotriveasca – si nu-si dadu seama de nimic. 199. totusi. desi putem mai degraba opta. Esecul de a ghici tiganca il proiecteaza pe profesorul de muzica in “ hora de iele” a fetelor:” In clipa urmatoare se simti prins de maini . ( Sau poate toate scenele de la tiganci alcatuiesc un rit de initiere . cit. ramas “intre”. stiu ce inseamna aici euphoria lui Gavrilescu : i-e frica sa le ghiceasca. si le privea fix. Ei vorbesc si traiesc in planuri de semnificatie diferite. strigand si suierand. al textului . ca si cum ar fi privit altceva . dincolo de ele . Cand I se cere sa ghiceasca giganca . . poate sacru. Gavrilescu. ca prin vis. pag. . opina Sorin Alexandrescu. ca toate acestea trei formeaza o continuitate . pentru primul moment. evident. in acest lesin. plangandu-se ca nu mai stie ce s-a intamolat atunci) este interpretata de fete ca un gest de frica ( “ ti-e frica san e ghicesti”) . mai ales despre Hildegard . fetele traind detasat in planul lor . iar alta o cearta pe 6 Sorin Alexandrescu. exclama una din fete . Euforia sa ( iar vorbeste despre el ca marele artist – vestigiu al memoriei individuale – apoi despre colonelul Lawrence. cu momente successive de modificare a constiintei. si fetele incepura sa-l invarteasca in cerc.

de depasire. esentialul cu superficialul . cu unghiile . . de a se pierde in reveri. (“Intelese repede ca era altceva. goliciunea aproape groteasca a trupului diform. anxietatea si dezgustul ei. Caci trece timpul.” O noua incercare. cu literalul situatiei.[…] Ajungeau pana la el voci si rasete si zgomot de scaune trase pe parchet . fericitul nemuritor devenind un homo ludens . adica. in pantecul pianului si apoi mai departe. trece timpul. abandonan-o pe Hildegard .” Eroarea lui Gavrilescu.prima: “ Nu trebuia sa-l lasi. cu care se casatoreste. De ce? “ Is-a intamplat ceva. Gavrilescu sia amintit complet drama din trecut . Ti-am fi cantat si ti-am fi dantuit sit e-am fi plimbat prin toate odaile. “seducerea” lui de catre Elsa . dupa visul mortii. Prima oara substituind-o pe Elsa cu Hildegard . teroarea de acum. a limitelor umanului. sopti grecoica. trebuie totusi sa asociem labirintul. . cu obiceiurile romanesti de ingropare. ar fi fost foarte frumos. prin “mitul capacitatii sale de pianist”: “ El canta . Pentru ca “ s-a ratacit in trecut” si “trece timpul” . Atunci.. intunericul. tigancii. parka ar fi vrut sa rascoleasca clapele . mai adanc”. seninatatea conditie divine.” Intre timp. este de a nu mai putea devea just. spaima. iata ce rateaza Gavrilescu . este condamnat. s-a ratacit in trecut. un nou esec . cit. senzatia finala de infasurare in draperie “ ca un giulgiu” si de sufocare “in pasla” . dar cu dreptul de a vedea tot. teroarea obiectelor. In acea clipa se vazu gol”…) Dupa euphoria si nonsalanta momentului precedent . “Gavrilescu si-a ratat viata . sa-si aduca aminte. Si-a adus aminte de ceva si s-a pierdut. sa le smulga sis a-si faca loc . el “ n-a putut ghici tiganca” . Ce s-ar fi intamplat atunci? ( “ daca ai fi ghicit-o. auzi el pe cele doua fete soptind. Acum n-o san e mai ghiceasca niciodata. in acord deci.pag 200. isi rateaza si moartea : culpa sa . lipsa perspicacitati si a luciditatii l-au facut sa-si rateze viata ( = Hildegard) si il fac si acum sa-si rateze moartea. spuse grecoaica. este de aincerca sa se reintoarca la securitatea conditiei umane. Fara a cauta cu orice prêt corespondente in ritualul terestru al mortii . “ Si acum ce-I de facut ? il intrebara fetele. Exact cand fetele au 7 Sorin Alexandrescu.” ( Sorin Alexandrescu) Beatitudinea. Similaritati tulburatoare apar intre momentele Real si Ireal ale ciclului existentei lui Gavrilescu. violenta. Gavrilescu se ineaca in iremediabil. op. tacerea. In ambele. Reactia lui insasi. acum grecoaica si evreica . toate odaile. adica obsesilor pamanteanului. a omului .de fapt. de a confunda adevarul cu aparenta lui. parka un intreg grup s-ar fi ridicat de la masa si s-ar fi indreptat spre el. ritul ghicitului nu apare ca o ultima sasa de cunoastere . Ar fi fost foarte frumos…”) Paradisul este vazut ca un harem nesfarsit. Visul care urmeaza ( episodul al IV-lea) pare un cosmar al traversarii materiei7. ceva care nu semana cu nimic cunoscut .

in Real. fapt si mai important. Tulburat de straniul evenimentelor . ridicandu-se anevoie de pe sofa. cea cu peste cinci. devine ironica in pllanul adanc al textului. adica efemerul bogat al finite umane. literal. apare moartea ca mizerie a trupului . Crezand ca “realizeaza” trecerea timpului . normala literal. in aceleasi unitati temporale ca inainte de vizita la tiganci. exclama Gavrilescu. “ Ah. acea frica de a privi lucid clipa. neintelegand ce s-a intamplat intre timp. aceste doua episoade ( care s-ar putea rezuma intr-unul singur) au rostul de a reinviora perspective literara . 200. Timpul uman. bantuind locurile in care a trait. “profana” . intarind si straniul unui epic ce parea exclusive fantastic . darn u si la a doua. Dar. Banii lui sunt primiti de catre taxator la prima cursa cu tramvaiul . Otilia s-a maritat si s-a mutat cu opt ani in urma. Concentrat si lapidary in taramul celalalt. asupra evenimentelor . ca si in primul episode. iata memoria ca intense dorinta de reintegrare printer oameni. Reintoarcerea in viata. ratacitor in viitor Gavrilescu rateaza din nou prezentul . ritmurile fiind ireconciliabile. Traversarea materiei inseamna desprindere de materie . pag. ultima incercare de eludare a prezentului. aceasta inseamna reintoarcere in Timp. Ratacit in trecut . a ratat prezentul . trece furtunos . cand “a murit” domnul Gavrilescu. Desi usor diluate. personajul uita tocmai esentialul . incapacitate de a realize ca atare ( Nu intelegi ce ti s-a intamplat acum de curand. acum. Proiectat acum pe alte coordinate . adica vesnicia finite divine. caracteristica dintotdeauna pentru gavrilescu. opt ori doisprezece ani mai tarziu. pentru ca nu are constiinta noii sale conditii existentiale: nu cateva ore ci cativa ani au trecut. identifica cu sine. Gavrilescu nimereste in alta lume . chiar in cursul timpului povestirii. Timpul a ramas masiv si amplu “dincoace”. dupa excesul (de sugestii ) a celei sacre .. ascultand de alte legi. din episoadele V-VI. cu ticurile ei. Dupa memoria ca destin. 8 Ibidem. Gavrilescu face mereu apel la memoria sa . masurabil pentru Gavrilescu. Refuz al mortii.disparut. coplesind himerele amintiri8. cand Gavrilescu a ratat ultima sansa a spiritului sau . I se spune ( dovada ar putea fi definitive pentru “fixarea” mortii lui Gavrilescu in momentul intrarii in gradina tigancilor). la firea profesorului. Fraza. care nu s-a putut cunoaste pe sine.prin polivalenta episoadelor de la tiganci. Elsa a plecat de doisprezece ani . incearca sa se reintoarca in lume . cum trece timpul”. unde afla ca banii s-au schimbat “de un an”. de foarte curand?” se va mira mai tarziu Hildegard ). al celorlalti. . si atunci Spiritul . cu dansul si frumusetea lor.

visitor incorigibil si generos. perfect verosimil literal. In acest popos intre viata si moarte ea l-a asteptat pentru a pleca impreuna. Rezultatul va fi ca va pleca definitive. omul se reintoarce in iIreal . nu o luciditate. poate . de cea mai pura poezie pe care a realizat-o Mircea Eliade. spuse. o noua Beatrice. remarca induiosata Hildegard.” Chiar moartea. “Ii e frica” . “ Toti visam. comun. in sfarsit.pentru ca si ea ratase “ghicirea tiganci”. darn u o poate transcende. pentru Gavrilescu ramane un vis. Instrainat in Real. pentru a cere socoteala pentru cele intamplate. a unei dragoste neimplinite. Roaba si ea a trecutului. . dar evident mesager al mortii. in acel punc de jonctiune cu Realul. bonom. incapabil sa se mai orienteze in legile omenesti caudate. in planul second. Charon “travesandu-l” pe Gavrilescu “dincolo”. Final lyric.Fantasticul reapare. ea devine un ghid al barbatului. al unui destin . Ca intr-un vis. “dincolo” in Ireal. femeia realizeaza situatia. Asa incepe. aproape supranatural. ( “toti visam”) . “muscal” bucurestean din celalalt secol. utilizand pluralul solidaritatii . prin extraordinara figura a birjaruluidricar.