Prin nuvela La tiganci ( scrisa in iunie 1959) se cristalizeaza un alt tip de fantastic care se va instaura de aici inainde definitive

in opera lui Mircea Eliade. Din punct de vedere artistic, putem aprecia ca nuvela poate fi considerate capodopera scriitorului si una din cele mai bune in literatura romana. Mai intinsa decat celelalte nuvele, La tiganci este si mai riguros construita . Episoadele, despartite graphic, in numar de opt, constituie etapele distincte ale aventurii lui Gavrilescu , perfect simetric organizate ( I: in tramvai; II-III : la tiganci, cele trei femei; IV: la tiganci, visul, V: in tranvai, la Voitinovici; VI: acasa; VII: pe drum , in birja; VIII : la tiganci, plecarea finala1). Asadar, dupa un episode introductive plasat in lumea cotidiana , normala, a lui Gavrilescu, urmeaza trei episoade la tiganci ( acestea tot in numar de trei) , apoi trei episoade in lumea exterioara, acum anormala, dezorganizata, si in fine, reintoarcerea la tiganci si plecarea definitive, “dincolo”. Pendularea lui Gavrilescu intre Real si Ireal este, deci, organizata dialectic, arata Sorin Alexandrescu: Real – “Ireal” – “Real”- Ireal Termenii extremi ai secventei numesc iesirile si totodata intrarile dintr-un mod de existenta in altul: Realul, adica viata cotidiana obisnuita a lui Gavrilescu , se epuizeaza in episodul I, o data cu sosirea personajului in fata gradinii misterioase a tigancilor; acesta “iese” din real pentru a “intra” , in momentul urmator in “Ireal” , notat diferentiat penru a se diferentia de momentul final , Ireal, in comparative cu care el nu reprezinta o iesire definitive din lumea terestra , ci numai una intermediara , Gavrilescu trecand din lumea cotidianului in cea vrajita a tigancilor , acest limb necesar. In fine, termenul al treilea, “Real “ , desemneaza intoarcerea intr-o lume care a pastrat numai aparentele cotidianului , dar este plina de surprise , marcand instrainarea fatala a personajului. Toate cele patru faze ale aventurii lui Gavrilescu , constituite in cele opt episoade ale nuvelei ( 1+3+3+1) , reprezinta faze ale unui itinerary spiritual , itinerarul dintre Viata si Moarte dintre Profan si Sacru , dintre lumea “de aici” si lumea “de dincolo”. Constructia insasi a nuvelei , dialectica desfasurarii ei semnaleaza semnificatia secunda a textului, dincolo de aparenta strict terestra a semnificantilor. O analiza mai stransa a acestora ar impune , totusi, reveland impresionanta reverberatie de sensuri a fiecarui element epic , adica ambiguitatea lor inepuizabila. Tehnica narativa a lui Mircea Eliade continua acum procedee intalnite inca din Şarpele , respectiv, integrarea efasata in text a unor termini cu valoare simbolica, ori de semnal al unei alte semnificatii decat cea literara. Esential si definitoriu pentru proza lui Mircea Eliae se pare a fi discretia ,
1

Sorin Alexandrescu, op. cit. pag. 192.

in sensul de creare a unui veritabil “ spectacol” cat si de o tratare a cuvantului in tehnici mai curand lirice . 199. schita deloc fantastica. La tiganci se preteaza la nenumarate speculatii si trimiteri mitologice . pag 195. ca in basmele romanesti. o bajbaiala a unui individ confuz printr-un oras toropit de caldura . o strategie generala a epicului. deloc stranie . intr-o perspective literara . op. putand fi inteles numai prin raportare la context . dupa traditie. termenul care numeste evenimentul isi pierde “autoritatea” lui in proza . are in fond aceeasi logica a absurdului ca si Caldura mare a lui Caragiale . Numai ca ara lui Eliade consta in fisurarea sistematica a literarului3 . pentru ca intreaga confuzie care oi-a lovit pe bucuresteni este “explicate” prin factori climatici. ci si la cel total ( intreaga nuvela) . dupa episodul al IV-lea . Asfel intreaga nuvela are o perfecta logica literara. la fel ca intr-un poem in sensul unui cuvant le “iradiadza” pe toate celelalte si primeste “iradierea” tuturor celorlalte2. Exista. care tine atat de mise en scene a evenimentelor . atunci. a trecerii spre moarte iar aceasta afirmatie se bazeaza strict pe convergenta conotatiilor textului. ori un spirit malefic folkloric . Parcele. ca pana atunci.ale acestora . cid oar comica . cu oameni si ei confuzionati. exact la mijlocul textului . . A doua parte a nuvelei . a unui excentric. intrerupta.cit. sau. ar deschide noi dileme: civilizatiile ar fi modalitati spirituale pentru marea trecere . brutal. pan ace acesta incepe sa scartaie de 2 3 Sorin Alexandrescu. deci exact ca si cum s-ar afla pe o scena in care ceea ce este prezentat poate fi comentat de autor. frecvente in poezie. la toate nivelele textului. mai mult. Ibidem. devine. insa. In mod parallel . sin u numai la cel imediat . pag.. priveghind trecerea dincolo si primind obolul . din acest punct de vedere . ci. nu reprezinta un fel de vama luata sufletului celui care a murit . cand tot ceea ce urmeaza nu mai poate fi considerat . in strecurarea conotativului prin fisurile denotativului. eventual. o vizita intr-o casa de toleranta.Cele trei fete sunt ursitoarele. Evenimentul narat capata ambiguitate prin varietatea nesfarsita a decorului .voita lipsa de spectaculozitate a procedeului. ca si Suren Bose. plecarea de la tiganci . pastrandu-si o enignmatica autonomie. Ghicitul insusi nu este cumva o proba specifica riturilor de initiere . ori forme ale culturii tentand artistul din Gavrilescuetc)? Baba este un Charon . zane ori spirite ale unor stravechi civilizatii ( ceea ce . in cursul calatoriei lui? Atunci ratacirea lui Gavrilescu prin “labirintul” bordeiului celor trei fete este tot un moment characteristic riturilor mortii? Este evident ca nuvela ia forma unei alegorii a mortii sau mai bine zis. actorilor si perspectivelor –divergente. o secreta magiciana stapana peste timp si spatiu.

Cateva gesture: plata biletului de tramvai de catre Gavrilescu dupa o lunga cautare pprin buzunare a unei bacnote potrivite. in episodul al V-lea) . fiecare pornind de la o anumita izotopie a textului. denotativul si conotativul au existente paralele . intorcandu-l mult spre trecut . Prea tarziu! Exclama. cu asocierea plecari sotiei sale Elsa in Germania. Prea tarziu!” ( Cuvintele sunt spuse aproape de intrarea la tiganci . amintirea unei scene din Charlottenburg. dirijand semnificatia spre alte interpretari. gesturile excesiv politicoase ale lui Gavrilescu .ineficacitate. iti pierzi memoria. pseudosandalizati. pentru tehnica epicului dublu la Mircea Eliade. intre niste barbate.Coerentei literalului I se adauga o “coerenta secunda” . el este o simpla relatare a unei discutii din tranvai despre tiganci ca institutie.) Toate aceste motive incep sa configureze planul second de semnificatie. va fi un prim indiciu al intrarii intr-un Real straniu. incep sa apara insa niste motive care in primul plan nu au nici o pondere. pana la intensificarea motivului “ apelului la memorie” ( reluat tocmai cu aceleasi cuvinte . pe care caldura “ l-a lovit in crestet ca o sabie. modificat. La 49 de ani barbatul este in floarea varstei…Un mic effort. dar rostite si un paragraph mai inainte. locvacitatea lui Gavrilescu va creste in fata celor trei fete . la fel de excesiva. intrebare pusa de fiecare data cand trece pe acolo ( de trei ori pe saptamana ) .necomentata interior.. In episodul al V-lea dupa plecare de la tiganci. prima “coborare in trecut”. Te ramolesti . Primul episode din La tiganci este cel mai evident. memorie pe care Gavrilescu si-o va regasi treptat .” dupa care personajul isi aminteste de Charlottenburg. Repet: atentie! Ca n-ai dreptul. atentie! Ca parcă. sopti. Astfel. In plan second . nuvela lui Eliade produce fantasticul. decodabila separate. devenind adevarate laitmotive ale nuvelei dar fara nici un relief stylistic. amutindu-l”. aproape “ingropate” in text. ce-l de-al doilea generand la randu-I interpretari multiple.) “Aproape ajunsese cand auzi tranvaiul gemand metallic in urma lui. biletul de tramvai . Gavrilescule. Literal. un mic effort de memorie !. ori in poezie. locvacitatea lui fata de necunoscuti cu o tendinta de confesiune. deocamdata fugitive. in momentul iesirii de la baba .. parcă ai inceput sa imbatranesti.. pana la . La fel ca in spectacol . poate. Epicul evoluează in planuri diferite si paralele de semnificatie.Se opri si-l salute cu palaria. Cateva obsesii: ce este in gradina tigancilor. autonoma. Dar mai ales cateva glose si exclamatii ale lui Gavrilescu insusi: “ Gavrilescule. cu prêt sporit . intelegand progresiv drama lui . in incheierea episodului. colonelul Lawrence al Arabiei.

O alta memorie incepe sa functioneze acum. Hildegard! Exlama el. nici macar in finalul nuvelei . declara. ce este in gradina lor. Traiesc pentru suflet”. Gavrilescu nu afla niciodata. a dragostei. nimic nu o sprijina concret. vestale ori preotese in temple ori haremuri de hasis) ci din dorinta de cunoastere sui de cautare a unei oaze de racoaare . fetele sunt evocate musical. op. realizam treptat aparitia unor motive epice .. a lui. prizonier inca. Iata o relatie ciudata . pag. exclamatia are deci o simbolica valoare de adio vietii lui si Realului cunoscut pana la tiganci. traieste in afara timpului ( “Atunci sa stii ca iar a stat ceasul. pe langa cealalta. Gavrilescu. definibila deci.e n-au varsta. si Hildegard ar fi fost. propriu iesiri din lume a sufletelor. insa. inauntru “se simte fericit. pe care. el poate 4 5 Ibidem. a caror functie se precizeaza progresiv .simple siluete gratioase si enigmatice. Citind in continuare nuvela. a artei. 198. definitive. aparenta de femei usoare a tigancilor e mai mult conventionala. candid. cit. in fata babei. dar cu un soi de nonsalanta al autorului. Iata un caz tipic de stingere a mecanismelor constintei. respective prim semnal al lumii ramase “afara”. cadane. cazand din nou pe ganduri”) . Timpul retragandu-se apare Memoria5. parka ar fi fost din nou tanat si toata lumea ar fi fost a lui. numai la intrare. pag. mirata de acest simt inutil al timpului. o corecteaza pe baba (“Trebuie sa fie aproape patru. . pentru ca este inverse celei din constiinta diurnal. Intrarea in domeniul tigancilor nu este intreprinsa intr-un scop erotic ( de altfel. va fi prea tarziu sa-l mai regaseasca. tipic compensate de reverie. de asemenea. arta pura. eliberate de greutatea prezentului . sopti batrana.intalnirea finala cu Hildegard4. conjugat cu cel al memoriei incepe sa exprime treptat a doua veleitate . prin opozitie cu caldura sufocanta de afara. al mentalitatii de afara . 198. in domeniul in care fete. semnificativ. si el insusi aceasta dimensiune a existentei in perioada cand se afla la tiganci. din inertie. prin care faptele existentei I se reveleaza lui Gavrilescu drept etape ale destinului sau. cand paraseste totul. adresandu-se fetei . Emotionat inainte de a intra in bordei. Nu mai m-am gandit la ea de douazeci de ani. Cele terei episoade de la tiganci nu sunt cu nimic delimitate in timp pentru Gavrilescu . al Realului cotidian. si Hildegard s-a pastrat tanara ca atunci. Sorin Alexandrescu. “ Idealul meu a fost . Baba. delicat-triste. A fost marea mea dragoste”. uruitul tramvaiului il va auzi si in episodul al II-lea si al V-lea adica la intrarea si la iesirea de la tiganci . de totdeauna. ca un ultimo si. marturisindu-se ca un veleitar ratat . Apoi . in fine. La trei am terminat lectia cu Otilia”). alaturi de Hildegard. motivul timpului.

stiu ce inseamna aici euphoria lui Gavrilescu : i-e frica sa le ghiceasca. se confeseaza. ca toate acestea trei formeaza o continuitate . ca prin vis. Gavrilescu “ lasa sa-I cada palaria de paie . . Surprinzator si meritoriu pentru arta lui Eliade – este ca. despre Hildegard. suprauman. Este insa. poate sacru. dupa cum nu mai comunica nici planul existential “de dincolo” al fetelor cu planul lui Gavrilescu. iar alta o cearta pe 6 Sorin Alexandrescu. in acest lesin. fara sa inteleaga ca aluneca inevitabil. de buna credinta. “Na-I ghicit. ca si cum ar fi privit altceva . cand se simte invelit intr-o draperie “ ca intr-un giulgiu”? Greu de descifrat in ambiguitatea textului . aceste planuri nu mai comunica. ori mai tarziu. desi putem mai degraba opta. Ei vorbesc si traiesc in planuri de semnificatie diferite. in timpul visului.vedea acum nu scopul marunt ( sa se reintoarca la madame Voitinovici sa-si ia servieta uitaata ) ci viata lui ca intrg .moartea propriu-zisa avand loc abia la sfarsitul nuvelei?) “ Nu trebuia sa visezi. fetele traind detasat in planul lor . mai ales despre Hildegard . dincolo de ele . prin care fetele incearca sa determine o deschidere spre sacru a mediocrului professor – de unde tristetea lor in fata esecului sau. cit. pentru primul moment. Cand I se cere sa ghiceasca giganca . totusi. acum. Gavrilescu. trebuia s-o iubesti”. in fond. un “ rit al trecerii” . urmarind semnificatiile. al textului . dar dupa catva timp renunta sa se mai impotriveasca – si nu-si dadu seama de nimic. cu momente successive de modificare a constiintei. dincolo de paravane”. n-ai ghicit! Auzi el. op. ( Sau poate toate scenele de la tiganci alcatuiesc un rit de initiere . rob inca al literalului situatiei. si fetele incepura sa-l invarteasca in cerc. . exclama una din fete . si le privea fix.” […] “ simtea deasemenea ca hora il poarta printer fotolii si paravane catre fundul incaperii . Dialogul “surzilor” intre Gavrilescu si fete este tipic pentru tehnica lui Eliade. plangandu-se ca nu mai stie ce s-a intamolat atunci) este interpretata de fete ca un gest de frica ( “ ti-e frica san e ghicesti”) . ramas “intre”. si parka vocile veneau de foarte departe. evident. impietrit. cand Gavrilescu povesteste dragostea lui pentru Hildegard . opina Sorin Alexandrescu. pag. dincolo de uma. 199. chir existenta superioara a fetelor se exprima intr-un mod care este perfect compatibil cu planul literal .” Cand va fi avul loc” moartea clinica” 6 a lui Gavrilescu? La sfarsitul primului episode ( de insolatie) in fata portii gradinii. perspective care margheaza deja distantarea de aceasta viata. . strigand si suierand. desi. Esecul de a ghici tiganca il proiecteaza pe profesorul de muzica in “ hora de iele” a fetelor:” In clipa urmatoare se simti prins de maini . Euforia sa ( iar vorbeste despre el ca marele artist – vestigiu al memoriei individuale – apoi despre colonelul Lawrence.

Si-a adus aminte de ceva si s-a pierdut. dupa visul mortii.” Eroarea lui Gavrilescu. tacerea.prima: “ Nu trebuia sa-l lasi. In acea clipa se vazu gol”…) Dupa euphoria si nonsalanta momentului precedent . teroarea de acum. a limitelor umanului. senzatia finala de infasurare in draperie “ ca un giulgiu” si de sufocare “in pasla” . ritul ghicitului nu apare ca o ultima sasa de cunoastere . Similaritati tulburatoare apar intre momentele Real si Ireal ale ciclului existentei lui Gavrilescu. “seducerea” lui de catre Elsa . de depasire. parka un intreg grup s-ar fi ridicat de la masa si s-ar fi indreptat spre el. Pentru ca “ s-a ratacit in trecut” si “trece timpul” . lipsa perspicacitati si a luciditatii l-au facut sa-si rateze viata ( = Hildegard) si il fac si acum sa-si rateze moartea. adica. prin “mitul capacitatii sale de pianist”: “ El canta . anxietatea si dezgustul ei. teroarea obiectelor. mai adanc”.pag 200. Ti-am fi cantat si ti-am fi dantuit sit e-am fi plimbat prin toate odaile. in acord deci. parka ar fi vrut sa rascoleasca clapele . fericitul nemuritor devenind un homo ludens . esentialul cu superficialul . abandonan-o pe Hildegard . auzi el pe cele doua fete soptind. cu literalul situatiei. de a se pierde in reveri. cu obiceiurile romanesti de ingropare. In ambele. Reactia lui insasi. goliciunea aproape groteasca a trupului diform. . Gavrilescu sia amintit complet drama din trecut . un nou esec . acum grecoaica si evreica . Gavrilescu se ineaca in iremediabil. de a confunda adevarul cu aparenta lui. Visul care urmeaza ( episodul al IV-lea) pare un cosmar al traversarii materiei7. este condamnat. Ar fi fost foarte frumos…”) Paradisul este vazut ca un harem nesfarsit. este de aincerca sa se reintoarca la securitatea conditiei umane.[…] Ajungeau pana la el voci si rasete si zgomot de scaune trase pe parchet . seninatatea conditie divine. Prima oara substituind-o pe Elsa cu Hildegard . adica obsesilor pamanteanului. op. Atunci. (“Intelese repede ca era altceva. Ce s-ar fi intamplat atunci? ( “ daca ai fi ghicit-o. trebuie totusi sa asociem labirintul. cu unghiile . toate odaile. iata ce rateaza Gavrilescu . violenta. ar fi fost foarte frumos. isi rateaza si moartea : culpa sa . “ Si acum ce-I de facut ? il intrebara fetele. s-a ratacit in trecut. intunericul. Exact cand fetele au 7 Sorin Alexandrescu. a omului .” ( Sorin Alexandrescu) Beatitudinea.” O noua incercare. el “ n-a putut ghici tiganca” . ceva care nu semana cu nimic cunoscut . . sa le smulga sis a-si faca loc . Caci trece timpul. trece timpul. cu care se casatoreste. spuse grecoaica. Acum n-o san e mai ghiceasca niciodata. spaima. in pantecul pianului si apoi mai departe.. sopti grecoica. tigancii.de fapt. De ce? “ Is-a intamplat ceva. este de a nu mai putea devea just. cit.” Intre timp. Fara a cauta cu orice prêt corespondente in ritualul terestru al mortii . sa-si aduca aminte. dar cu dreptul de a vedea tot. “Gavrilescu si-a ratat viata .

identifica cu sine. Gavrilescu nimereste in alta lume . Desi usor diluate. cum trece timpul”. pag. care nu s-a putut cunoaste pe sine. pentru ca nu are constiinta noii sale conditii existentiale: nu cateva ore ci cativa ani au trecut.prin polivalenta episoadelor de la tiganci. Timpul uman. devine ironica in pllanul adanc al textului. cand “a murit” domnul Gavrilescu. apare moartea ca mizerie a trupului . adica vesnicia finite divine. masurabil pentru Gavrilescu. ultima incercare de eludare a prezentului. personajul uita tocmai esentialul . incearca sa se reintoarca in lume . literal. iata memoria ca intense dorinta de reintegrare printer oameni. Elsa a plecat de doisprezece ani . in aceleasi unitati temporale ca inainte de vizita la tiganci. aceste doua episoade ( care s-ar putea rezuma intr-unul singur) au rostul de a reinviora perspective literara . unde afla ca banii s-au schimbat “de un an”. ratacitor in viitor Gavrilescu rateaza din nou prezentul . trece furtunos . Ratacit in trecut . Reintoarcerea in viata. Otilia s-a maritat si s-a mutat cu opt ani in urma. acea frica de a privi lucid clipa. in Real. ascultand de alte legi. Gavrilescu face mereu apel la memoria sa . chiar in cursul timpului povestirii. asupra evenimentelor . dupa excesul (de sugestii ) a celei sacre . I se spune ( dovada ar putea fi definitive pentru “fixarea” mortii lui Gavrilescu in momentul intrarii in gradina tigancilor).disparut. Banii lui sunt primiti de catre taxator la prima cursa cu tramvaiul . cea cu peste cinci. Tulburat de straniul evenimentelor . 8 Ibidem. darn u si la a doua. cand Gavrilescu a ratat ultima sansa a spiritului sau . caracteristica dintotdeauna pentru gavrilescu. acum. . cu ticurile ei. cu dansul si frumusetea lor. Timpul a ramas masiv si amplu “dincoace”. neintelegand ce s-a intamplat intre timp. din episoadele V-VI. Dar. aceasta inseamna reintoarcere in Timp. incapacitate de a realize ca atare ( Nu intelegi ce ti s-a intamplat acum de curand. intarind si straniul unui epic ce parea exclusive fantastic . Fraza. a ratat prezentul . Concentrat si lapidary in taramul celalalt. fapt si mai important. ridicandu-se anevoie de pe sofa. exclama Gavrilescu. adica efemerul bogat al finite umane. al celorlalti. de foarte curand?” se va mira mai tarziu Hildegard ). “profana” . ritmurile fiind ireconciliabile. coplesind himerele amintiri8. bantuind locurile in care a trait. Dupa memoria ca destin. Crezand ca “realizeaza” trecerea timpului . la firea profesorului. Refuz al mortii. Traversarea materiei inseamna desprindere de materie . opt ori doisprezece ani mai tarziu.. normala literal. “ Ah. ca si in primul episode. si atunci Spiritul . Proiectat acum pe alte coordinate . 200.

nu o luciditate. Roaba si ea a trecutului. de cea mai pura poezie pe care a realizat-o Mircea Eliade. ea devine un ghid al barbatului. Rezultatul va fi ca va pleca definitive. in acel punc de jonctiune cu Realul.Fantasticul reapare. In acest popos intre viata si moarte ea l-a asteptat pentru a pleca impreuna. poate . Final lyric. a unei dragoste neimplinite. bonom. spuse. in planul second. pentru a cere socoteala pentru cele intamplate. “muscal” bucurestean din celalalt secol. aproape supranatural. in sfarsit. Ca intr-un vis.” Chiar moartea. al unui destin .visitor incorigibil si generos. Asa incepe. utilizand pluralul solidaritatii . pentru Gavrilescu ramane un vis.pentru ca si ea ratase “ghicirea tiganci”. “dincolo” in Ireal. dar evident mesager al mortii. “Ii e frica” . Charon “travesandu-l” pe Gavrilescu “dincolo”. incapabil sa se mai orienteze in legile omenesti caudate. Instrainat in Real. omul se reintoarce in iIreal . “ Toti visam. prin extraordinara figura a birjaruluidricar. . o noua Beatrice. femeia realizeaza situatia. perfect verosimil literal. remarca induiosata Hildegard. darn u o poate transcende. comun. ( “toti visam”) .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful