Prin nuvela La tiganci ( scrisa in iunie 1959) se cristalizeaza un alt tip de fantastic care se va instaura de aici inainde definitive

in opera lui Mircea Eliade. Din punct de vedere artistic, putem aprecia ca nuvela poate fi considerate capodopera scriitorului si una din cele mai bune in literatura romana. Mai intinsa decat celelalte nuvele, La tiganci este si mai riguros construita . Episoadele, despartite graphic, in numar de opt, constituie etapele distincte ale aventurii lui Gavrilescu , perfect simetric organizate ( I: in tramvai; II-III : la tiganci, cele trei femei; IV: la tiganci, visul, V: in tranvai, la Voitinovici; VI: acasa; VII: pe drum , in birja; VIII : la tiganci, plecarea finala1). Asadar, dupa un episode introductive plasat in lumea cotidiana , normala, a lui Gavrilescu, urmeaza trei episoade la tiganci ( acestea tot in numar de trei) , apoi trei episoade in lumea exterioara, acum anormala, dezorganizata, si in fine, reintoarcerea la tiganci si plecarea definitive, “dincolo”. Pendularea lui Gavrilescu intre Real si Ireal este, deci, organizata dialectic, arata Sorin Alexandrescu: Real – “Ireal” – “Real”- Ireal Termenii extremi ai secventei numesc iesirile si totodata intrarile dintr-un mod de existenta in altul: Realul, adica viata cotidiana obisnuita a lui Gavrilescu , se epuizeaza in episodul I, o data cu sosirea personajului in fata gradinii misterioase a tigancilor; acesta “iese” din real pentru a “intra” , in momentul urmator in “Ireal” , notat diferentiat penru a se diferentia de momentul final , Ireal, in comparative cu care el nu reprezinta o iesire definitive din lumea terestra , ci numai una intermediara , Gavrilescu trecand din lumea cotidianului in cea vrajita a tigancilor , acest limb necesar. In fine, termenul al treilea, “Real “ , desemneaza intoarcerea intr-o lume care a pastrat numai aparentele cotidianului , dar este plina de surprise , marcand instrainarea fatala a personajului. Toate cele patru faze ale aventurii lui Gavrilescu , constituite in cele opt episoade ale nuvelei ( 1+3+3+1) , reprezinta faze ale unui itinerary spiritual , itinerarul dintre Viata si Moarte dintre Profan si Sacru , dintre lumea “de aici” si lumea “de dincolo”. Constructia insasi a nuvelei , dialectica desfasurarii ei semnaleaza semnificatia secunda a textului, dincolo de aparenta strict terestra a semnificantilor. O analiza mai stransa a acestora ar impune , totusi, reveland impresionanta reverberatie de sensuri a fiecarui element epic , adica ambiguitatea lor inepuizabila. Tehnica narativa a lui Mircea Eliade continua acum procedee intalnite inca din Şarpele , respectiv, integrarea efasata in text a unor termini cu valoare simbolica, ori de semnal al unei alte semnificatii decat cea literara. Esential si definitoriu pentru proza lui Mircea Eliae se pare a fi discretia ,
1

Sorin Alexandrescu, op. cit. pag. 192.

deci exact ca si cum s-ar afla pe o scena in care ceea ce este prezentat poate fi comentat de autor. actorilor si perspectivelor –divergente. in sensul de creare a unui veritabil “ spectacol” cat si de o tratare a cuvantului in tehnici mai curand lirice . mai mult.cit. Numai ca ara lui Eliade consta in fisurarea sistematica a literarului3 . Ghicitul insusi nu este cumva o proba specifica riturilor de initiere . in strecurarea conotativului prin fisurile denotativului. la fel ca intr-un poem in sensul unui cuvant le “iradiadza” pe toate celelalte si primeste “iradierea” tuturor celorlalte2. o secreta magiciana stapana peste timp si spatiu. ci si la cel total ( intreaga nuvela) . o bajbaiala a unui individ confuz printr-un oras toropit de caldura . brutal. Parcele. o vizita intr-o casa de toleranta. a unui excentric..ale acestora . Asfel intreaga nuvela are o perfecta logica literara. 199.Cele trei fete sunt ursitoarele. are in fond aceeasi logica a absurdului ca si Caldura mare a lui Caragiale . care tine atat de mise en scene a evenimentelor . cu oameni si ei confuzionati. cand tot ceea ce urmeaza nu mai poate fi considerat . atunci. ci. Ibidem. intrerupta. termenul care numeste evenimentul isi pierde “autoritatea” lui in proza . La tiganci se preteaza la nenumarate speculatii si trimiteri mitologice . dupa episodul al IV-lea . Exista. o strategie generala a epicului. ar deschide noi dileme: civilizatiile ar fi modalitati spirituale pentru marea trecere . zane ori spirite ale unor stravechi civilizatii ( ceea ce . pag 195. schita deloc fantastica. pentru ca intreaga confuzie care oi-a lovit pe bucuresteni este “explicate” prin factori climatici. intr-o perspective literara . ca in basmele romanesti. . din acest punct de vedere . exact la mijlocul textului . sau. nu reprezinta un fel de vama luata sufletului celui care a murit . frecvente in poezie. pag.voita lipsa de spectaculozitate a procedeului. plecarea de la tiganci . a trecerii spre moarte iar aceasta afirmatie se bazeaza strict pe convergenta conotatiilor textului. ori un spirit malefic folkloric . Evenimentul narat capata ambiguitate prin varietatea nesfarsita a decorului . A doua parte a nuvelei . pastrandu-si o enignmatica autonomie. devine. ori forme ale culturii tentand artistul din Gavrilescuetc)? Baba este un Charon . In mod parallel . ca si Suren Bose. eventual. sin u numai la cel imediat . la toate nivelele textului. cid oar comica . pan ace acesta incepe sa scartaie de 2 3 Sorin Alexandrescu. insa. dupa traditie. putand fi inteles numai prin raportare la context . ca pana atunci. in cursul calatoriei lui? Atunci ratacirea lui Gavrilescu prin “labirintul” bordeiului celor trei fete este tot un moment characteristic riturilor mortii? Este evident ca nuvela ia forma unei alegorii a mortii sau mai bine zis. priveghind trecerea dincolo si primind obolul . op. deloc stranie .

In episodul al V-lea dupa plecare de la tiganci. autonoma. gesturile excesiv politicoase ale lui Gavrilescu . Gavrilescule. denotativul si conotativul au existente paralele . prima “coborare in trecut”. Dar mai ales cateva glose si exclamatii ale lui Gavrilescu insusi: “ Gavrilescule. Prea tarziu!” ( Cuvintele sunt spuse aproape de intrarea la tiganci . Epicul evoluează in planuri diferite si paralele de semnificatie. Repet: atentie! Ca n-ai dreptul. La fel ca in spectacol . locvacitatea lui Gavrilescu va creste in fata celor trei fete . intrebare pusa de fiecare data cand trece pe acolo ( de trei ori pe saptamana ) . pana la intensificarea motivului “ apelului la memorie” ( reluat tocmai cu aceleasi cuvinte . biletul de tramvai . colonelul Lawrence al Arabiei. iti pierzi memoria. fiecare pornind de la o anumita izotopie a textului.) Toate aceste motive incep sa configureze planul second de semnificatie. locvacitatea lui fata de necunoscuti cu o tendinta de confesiune. cu asocierea plecari sotiei sale Elsa in Germania. un mic effort de memorie !. el este o simpla relatare a unei discutii din tranvai despre tiganci ca institutie. in episodul al V-lea) . atentie! Ca parcă.Se opri si-l salute cu palaria. Literal. La 49 de ani barbatul este in floarea varstei…Un mic effort. Te ramolesti . aproape “ingropate” in text. dirijand semnificatia spre alte interpretari. pe care caldura “ l-a lovit in crestet ca o sabie. in incheierea episodului. amutindu-l”.. decodabila separate. modificat. in momentul iesirii de la baba . incep sa apara insa niste motive care in primul plan nu au nici o pondere. va fi un prim indiciu al intrarii intr-un Real straniu. devenind adevarate laitmotive ale nuvelei dar fara nici un relief stylistic.necomentata interior. Primul episode din La tiganci este cel mai evident.. pseudosandalizati. deocamdata fugitive. ori in poezie.ineficacitate. cu prêt sporit . Astfel. intorcandu-l mult spre trecut . poate. ce-l de-al doilea generand la randu-I interpretari multiple.” dupa care personajul isi aminteste de Charlottenburg. la fel de excesiva. In plan second . intelegand progresiv drama lui .) “Aproape ajunsese cand auzi tranvaiul gemand metallic in urma lui. pana la . Prea tarziu! Exclama. memorie pe care Gavrilescu si-o va regasi treptat . parcă ai inceput sa imbatranesti.Coerentei literalului I se adauga o “coerenta secunda” . sopti. intre niste barbate. amintirea unei scene din Charlottenburg. nuvela lui Eliade produce fantasticul. pentru tehnica epicului dublu la Mircea Eliade. dar rostite si un paragraph mai inainte. Cateva obsesii: ce este in gradina tigancilor.. Cateva gesture: plata biletului de tramvai de catre Gavrilescu dupa o lunga cautare pprin buzunare a unei bacnote potrivite.

Iata o relatie ciudata .intalnirea finala cu Hildegard4. . Intrarea in domeniul tigancilor nu este intreprinsa intr-un scop erotic ( de altfel. Cele terei episoade de la tiganci nu sunt cu nimic delimitate in timp pentru Gavrilescu . Hildegard! Exlama el. fetele sunt evocate musical. Apoi . in fata babei. semnificativ. insa. Sorin Alexandrescu. Emotionat inainte de a intra in bordei. pag.e n-au varsta. nimic nu o sprijina concret. prin care faptele existentei I se reveleaza lui Gavrilescu drept etape ale destinului sau. si Hildegard ar fi fost. al mentalitatii de afara . ca un ultimo si. mirata de acest simt inutil al timpului. nici macar in finalul nuvelei . op. pe langa cealalta. in domeniul in care fete. motivul timpului. a artei. exclamatia are deci o simbolica valoare de adio vietii lui si Realului cunoscut pana la tiganci. alaturi de Hildegard. realizam treptat aparitia unor motive epice . definibila deci. declara. numai la intrare. inauntru “se simte fericit. pentru ca este inverse celei din constiinta diurnal. a caror functie se precizeaza progresiv . conjugat cu cel al memoriei incepe sa exprime treptat a doua veleitate . cazand din nou pe ganduri”) . definitive. Gavrilescu. “ Idealul meu a fost .simple siluete gratioase si enigmatice. 198. O alta memorie incepe sa functioneze acum. prin opozitie cu caldura sufocanta de afara. cadane. prizonier inca. Baba. Iata un caz tipic de stingere a mecanismelor constintei. a lui. delicat-triste. aparenta de femei usoare a tigancilor e mai mult conventionala. Citind in continuare nuvela. marturisindu-se ca un veleitar ratat . ce este in gradina lor. sopti batrana. cit. A fost marea mea dragoste”. adresandu-se fetei . pe care. eliberate de greutatea prezentului . cand paraseste totul. Traiesc pentru suflet”. el poate 4 5 Ibidem. traieste in afara timpului ( “Atunci sa stii ca iar a stat ceasul. dar cu un soi de nonsalanta al autorului. al Realului cotidian. respective prim semnal al lumii ramase “afara”. pag. propriu iesiri din lume a sufletelor. va fi prea tarziu sa-l mai regaseasca. din inertie. Nu mai m-am gandit la ea de douazeci de ani. tipic compensate de reverie. uruitul tramvaiului il va auzi si in episodul al II-lea si al V-lea adica la intrarea si la iesirea de la tiganci .. arta pura. si Hildegard s-a pastrat tanara ca atunci. si el insusi aceasta dimensiune a existentei in perioada cand se afla la tiganci. Gavrilescu nu afla niciodata. parka ar fi fost din nou tanat si toata lumea ar fi fost a lui. vestale ori preotese in temple ori haremuri de hasis) ci din dorinta de cunoastere sui de cautare a unei oaze de racoaare . candid. o corecteaza pe baba (“Trebuie sa fie aproape patru. in fine. La trei am terminat lectia cu Otilia”). 198. Timpul retragandu-se apare Memoria5. de totdeauna. de asemenea. a dragostei.

plangandu-se ca nu mai stie ce s-a intamolat atunci) este interpretata de fete ca un gest de frica ( “ ti-e frica san e ghicesti”) . si le privea fix. evident. dincolo de paravane”. ( Sau poate toate scenele de la tiganci alcatuiesc un rit de initiere . totusi. desi. in fond. trebuia s-o iubesti”. acum. rob inca al literalului situatiei. suprauman. se confeseaza. dupa cum nu mai comunica nici planul existential “de dincolo” al fetelor cu planul lui Gavrilescu. ca toate acestea trei formeaza o continuitate . al textului . pentru primul moment. si parka vocile veneau de foarte departe. ori mai tarziu. . ramas “intre”. si fetele incepura sa-l invarteasca in cerc. fetele traind detasat in planul lor . desi putem mai degraba opta. Ei vorbesc si traiesc in planuri de semnificatie diferite. pag. Euforia sa ( iar vorbeste despre el ca marele artist – vestigiu al memoriei individuale – apoi despre colonelul Lawrence. impietrit. dar dupa catva timp renunta sa se mai impotriveasca – si nu-si dadu seama de nimic. exclama una din fete . chir existenta superioara a fetelor se exprima intr-un mod care este perfect compatibil cu planul literal . mai ales despre Hildegard . stiu ce inseamna aici euphoria lui Gavrilescu : i-e frica sa le ghiceasca. strigand si suierand.” Cand va fi avul loc” moartea clinica” 6 a lui Gavrilescu? La sfarsitul primului episode ( de insolatie) in fata portii gradinii. Dialogul “surzilor” intre Gavrilescu si fete este tipic pentru tehnica lui Eliade. poate sacru. Gavrilescu. iar alta o cearta pe 6 Sorin Alexandrescu. dincolo de uma.vedea acum nu scopul marunt ( sa se reintoarca la madame Voitinovici sa-si ia servieta uitaata ) ci viata lui ca intrg . de buna credinta. . Esecul de a ghici tiganca il proiecteaza pe profesorul de muzica in “ hora de iele” a fetelor:” In clipa urmatoare se simti prins de maini . aceste planuri nu mai comunica. ca si cum ar fi privit altceva . n-ai ghicit! Auzi el. cand Gavrilescu povesteste dragostea lui pentru Hildegard . cand se simte invelit intr-o draperie “ ca intr-un giulgiu”? Greu de descifrat in ambiguitatea textului . in timpul visului. perspective care margheaza deja distantarea de aceasta viata. . despre Hildegard. Este insa. urmarind semnificatiile. prin care fetele incearca sa determine o deschidere spre sacru a mediocrului professor – de unde tristetea lor in fata esecului sau. cu momente successive de modificare a constiintei. Surprinzator si meritoriu pentru arta lui Eliade – este ca. Gavrilescu “ lasa sa-I cada palaria de paie . dincolo de ele . fara sa inteleaga ca aluneca inevitabil. un “ rit al trecerii” . ca prin vis. op. 199. cit. “Na-I ghicit.” […] “ simtea deasemenea ca hora il poarta printer fotolii si paravane catre fundul incaperii . in acest lesin. Cand I se cere sa ghiceasca giganca .moartea propriu-zisa avand loc abia la sfarsitul nuvelei?) “ Nu trebuia sa visezi. opina Sorin Alexandrescu.

violenta. mai adanc”. fericitul nemuritor devenind un homo ludens . adica obsesilor pamanteanului. . spuse grecoaica. esentialul cu superficialul . Acum n-o san e mai ghiceasca niciodata. “Gavrilescu si-a ratat viata . . “seducerea” lui de catre Elsa . seninatatea conditie divine.” ( Sorin Alexandrescu) Beatitudinea. cit. prin “mitul capacitatii sale de pianist”: “ El canta . acum grecoaica si evreica . Fara a cauta cu orice prêt corespondente in ritualul terestru al mortii . sa le smulga sis a-si faca loc . parka un intreg grup s-ar fi ridicat de la masa si s-ar fi indreptat spre el.pag 200. Gavrilescu se ineaca in iremediabil. Ce s-ar fi intamplat atunci? ( “ daca ai fi ghicit-o. Caci trece timpul.prima: “ Nu trebuia sa-l lasi. el “ n-a putut ghici tiganca” . a omului . cu literalul situatiei. Si-a adus aminte de ceva si s-a pierdut. de a confunda adevarul cu aparenta lui. Visul care urmeaza ( episodul al IV-lea) pare un cosmar al traversarii materiei7. cu obiceiurile romanesti de ingropare. Similaritati tulburatoare apar intre momentele Real si Ireal ale ciclului existentei lui Gavrilescu. trebuie totusi sa asociem labirintul. sa-si aduca aminte. iata ce rateaza Gavrilescu . teroarea de acum. cu unghiile . toate odaile.de fapt. parka ar fi vrut sa rascoleasca clapele . tigancii. a limitelor umanului.” Intre timp. trece timpul. In acea clipa se vazu gol”…) Dupa euphoria si nonsalanta momentului precedent . In ambele. este condamnat. Exact cand fetele au 7 Sorin Alexandrescu. De ce? “ Is-a intamplat ceva. dupa visul mortii.” Eroarea lui Gavrilescu. spaima. tacerea. de a se pierde in reveri.. cu care se casatoreste. este de a nu mai putea devea just. isi rateaza si moartea : culpa sa . Reactia lui insasi. lipsa perspicacitati si a luciditatii l-au facut sa-si rateze viata ( = Hildegard) si il fac si acum sa-si rateze moartea. Ti-am fi cantat si ti-am fi dantuit sit e-am fi plimbat prin toate odaile. ar fi fost foarte frumos. Prima oara substituind-o pe Elsa cu Hildegard . “ Si acum ce-I de facut ? il intrebara fetele. intunericul. sopti grecoica. Pentru ca “ s-a ratacit in trecut” si “trece timpul” . Atunci. un nou esec . de depasire. goliciunea aproape groteasca a trupului diform.” O noua incercare. abandonan-o pe Hildegard . in acord deci. Ar fi fost foarte frumos…”) Paradisul este vazut ca un harem nesfarsit. ceva care nu semana cu nimic cunoscut . Gavrilescu sia amintit complet drama din trecut . teroarea obiectelor. adica.[…] Ajungeau pana la el voci si rasete si zgomot de scaune trase pe parchet . auzi el pe cele doua fete soptind. op. (“Intelese repede ca era altceva. senzatia finala de infasurare in draperie “ ca un giulgiu” si de sufocare “in pasla” . dar cu dreptul de a vedea tot. este de aincerca sa se reintoarca la securitatea conditiei umane. s-a ratacit in trecut. ritul ghicitului nu apare ca o ultima sasa de cunoastere . in pantecul pianului si apoi mai departe. anxietatea si dezgustul ei.

Elsa a plecat de doisprezece ani . I se spune ( dovada ar putea fi definitive pentru “fixarea” mortii lui Gavrilescu in momentul intrarii in gradina tigancilor).. bantuind locurile in care a trait. Ratacit in trecut . normala literal. masurabil pentru Gavrilescu. Banii lui sunt primiti de catre taxator la prima cursa cu tramvaiul . la firea profesorului. al celorlalti. . intarind si straniul unui epic ce parea exclusive fantastic . ridicandu-se anevoie de pe sofa.disparut. din episoadele V-VI. identifica cu sine. coplesind himerele amintiri8. Fraza. Concentrat si lapidary in taramul celalalt. literal. Dar. 8 Ibidem. a ratat prezentul . trece furtunos . aceste doua episoade ( care s-ar putea rezuma intr-unul singur) au rostul de a reinviora perspective literara . in aceleasi unitati temporale ca inainte de vizita la tiganci. exclama Gavrilescu. dupa excesul (de sugestii ) a celei sacre . Timpul uman. acea frica de a privi lucid clipa. ultima incercare de eludare a prezentului. apare moartea ca mizerie a trupului . si atunci Spiritul . fapt si mai important. chiar in cursul timpului povestirii. cum trece timpul”. iata memoria ca intense dorinta de reintegrare printer oameni. ratacitor in viitor Gavrilescu rateaza din nou prezentul . pag. aceasta inseamna reintoarcere in Timp. care nu s-a putut cunoaste pe sine. Gavrilescu face mereu apel la memoria sa . Tulburat de straniul evenimentelor . cea cu peste cinci. “ Ah. cand “a murit” domnul Gavrilescu. de foarte curand?” se va mira mai tarziu Hildegard ). opt ori doisprezece ani mai tarziu. Traversarea materiei inseamna desprindere de materie . “profana” . 200. cu ticurile ei. Reintoarcerea in viata. in Real. darn u si la a doua.prin polivalenta episoadelor de la tiganci. neintelegand ce s-a intamplat intre timp. cu dansul si frumusetea lor. pentru ca nu are constiinta noii sale conditii existentiale: nu cateva ore ci cativa ani au trecut. Proiectat acum pe alte coordinate . Crezand ca “realizeaza” trecerea timpului . Dupa memoria ca destin. adica vesnicia finite divine. Refuz al mortii. adica efemerul bogat al finite umane. asupra evenimentelor . unde afla ca banii s-au schimbat “de un an”. cand Gavrilescu a ratat ultima sansa a spiritului sau . devine ironica in pllanul adanc al textului. Desi usor diluate. acum. incapacitate de a realize ca atare ( Nu intelegi ce ti s-a intamplat acum de curand. personajul uita tocmai esentialul . Otilia s-a maritat si s-a mutat cu opt ani in urma. ca si in primul episode. Timpul a ramas masiv si amplu “dincoace”. Gavrilescu nimereste in alta lume . incearca sa se reintoarca in lume . ritmurile fiind ireconciliabile. caracteristica dintotdeauna pentru gavrilescu. ascultand de alte legi.

de cea mai pura poezie pe care a realizat-o Mircea Eliade.visitor incorigibil si generos. al unui destin . o noua Beatrice. remarca induiosata Hildegard.pentru ca si ea ratase “ghicirea tiganci”. pentru a cere socoteala pentru cele intamplate. perfect verosimil literal. “dincolo” in Ireal. aproape supranatural. spuse. Final lyric. femeia realizeaza situatia. utilizand pluralul solidaritatii . In acest popos intre viata si moarte ea l-a asteptat pentru a pleca impreuna.Fantasticul reapare. in planul second. Instrainat in Real. “Ii e frica” . pentru Gavrilescu ramane un vis. in sfarsit. dar evident mesager al mortii. comun. incapabil sa se mai orienteze in legile omenesti caudate. Ca intr-un vis. “muscal” bucurestean din celalalt secol. poate . Asa incepe. nu o luciditate. “ Toti visam.” Chiar moartea. a unei dragoste neimplinite. bonom. ea devine un ghid al barbatului. Rezultatul va fi ca va pleca definitive. Roaba si ea a trecutului. omul se reintoarce in iIreal . Charon “travesandu-l” pe Gavrilescu “dincolo”. darn u o poate transcende. prin extraordinara figura a birjaruluidricar. in acel punc de jonctiune cu Realul. ( “toti visam”) . .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful