Prin nuvela La tiganci ( scrisa in iunie 1959) se cristalizeaza un alt tip de fantastic care se va instaura de aici inainde definitive

in opera lui Mircea Eliade. Din punct de vedere artistic, putem aprecia ca nuvela poate fi considerate capodopera scriitorului si una din cele mai bune in literatura romana. Mai intinsa decat celelalte nuvele, La tiganci este si mai riguros construita . Episoadele, despartite graphic, in numar de opt, constituie etapele distincte ale aventurii lui Gavrilescu , perfect simetric organizate ( I: in tramvai; II-III : la tiganci, cele trei femei; IV: la tiganci, visul, V: in tranvai, la Voitinovici; VI: acasa; VII: pe drum , in birja; VIII : la tiganci, plecarea finala1). Asadar, dupa un episode introductive plasat in lumea cotidiana , normala, a lui Gavrilescu, urmeaza trei episoade la tiganci ( acestea tot in numar de trei) , apoi trei episoade in lumea exterioara, acum anormala, dezorganizata, si in fine, reintoarcerea la tiganci si plecarea definitive, “dincolo”. Pendularea lui Gavrilescu intre Real si Ireal este, deci, organizata dialectic, arata Sorin Alexandrescu: Real – “Ireal” – “Real”- Ireal Termenii extremi ai secventei numesc iesirile si totodata intrarile dintr-un mod de existenta in altul: Realul, adica viata cotidiana obisnuita a lui Gavrilescu , se epuizeaza in episodul I, o data cu sosirea personajului in fata gradinii misterioase a tigancilor; acesta “iese” din real pentru a “intra” , in momentul urmator in “Ireal” , notat diferentiat penru a se diferentia de momentul final , Ireal, in comparative cu care el nu reprezinta o iesire definitive din lumea terestra , ci numai una intermediara , Gavrilescu trecand din lumea cotidianului in cea vrajita a tigancilor , acest limb necesar. In fine, termenul al treilea, “Real “ , desemneaza intoarcerea intr-o lume care a pastrat numai aparentele cotidianului , dar este plina de surprise , marcand instrainarea fatala a personajului. Toate cele patru faze ale aventurii lui Gavrilescu , constituite in cele opt episoade ale nuvelei ( 1+3+3+1) , reprezinta faze ale unui itinerary spiritual , itinerarul dintre Viata si Moarte dintre Profan si Sacru , dintre lumea “de aici” si lumea “de dincolo”. Constructia insasi a nuvelei , dialectica desfasurarii ei semnaleaza semnificatia secunda a textului, dincolo de aparenta strict terestra a semnificantilor. O analiza mai stransa a acestora ar impune , totusi, reveland impresionanta reverberatie de sensuri a fiecarui element epic , adica ambiguitatea lor inepuizabila. Tehnica narativa a lui Mircea Eliade continua acum procedee intalnite inca din Şarpele , respectiv, integrarea efasata in text a unor termini cu valoare simbolica, ori de semnal al unei alte semnificatii decat cea literara. Esential si definitoriu pentru proza lui Mircea Eliae se pare a fi discretia ,
1

Sorin Alexandrescu, op. cit. pag. 192.

ca in basmele romanesti. Ghicitul insusi nu este cumva o proba specifica riturilor de initiere . in strecurarea conotativului prin fisurile denotativului. pastrandu-si o enignmatica autonomie. . brutal.ale acestora . ci. ca si Suren Bose. atunci. Exista. Asfel intreaga nuvela are o perfecta logica literara. o secreta magiciana stapana peste timp si spatiu. care tine atat de mise en scene a evenimentelor . o strategie generala a epicului. pag 195. putand fi inteles numai prin raportare la context . dupa episodul al IV-lea . la fel ca intr-un poem in sensul unui cuvant le “iradiadza” pe toate celelalte si primeste “iradierea” tuturor celorlalte2. ori forme ale culturii tentand artistul din Gavrilescuetc)? Baba este un Charon . cand tot ceea ce urmeaza nu mai poate fi considerat . pag.Cele trei fete sunt ursitoarele. are in fond aceeasi logica a absurdului ca si Caldura mare a lui Caragiale . devine.voita lipsa de spectaculozitate a procedeului. Evenimentul narat capata ambiguitate prin varietatea nesfarsita a decorului . eventual. pentru ca intreaga confuzie care oi-a lovit pe bucuresteni este “explicate” prin factori climatici. pan ace acesta incepe sa scartaie de 2 3 Sorin Alexandrescu. ar deschide noi dileme: civilizatiile ar fi modalitati spirituale pentru marea trecere . sin u numai la cel imediat . cu oameni si ei confuzionati. la toate nivelele textului. cid oar comica . a unui excentric. intrerupta. termenul care numeste evenimentul isi pierde “autoritatea” lui in proza . o vizita intr-o casa de toleranta. in cursul calatoriei lui? Atunci ratacirea lui Gavrilescu prin “labirintul” bordeiului celor trei fete este tot un moment characteristic riturilor mortii? Este evident ca nuvela ia forma unei alegorii a mortii sau mai bine zis. deci exact ca si cum s-ar afla pe o scena in care ceea ce este prezentat poate fi comentat de autor. Numai ca ara lui Eliade consta in fisurarea sistematica a literarului3 . intr-o perspective literara . ca pana atunci.. In mod parallel . frecvente in poezie. deloc stranie . zane ori spirite ale unor stravechi civilizatii ( ceea ce . op. ci si la cel total ( intreaga nuvela) . schita deloc fantastica. priveghind trecerea dincolo si primind obolul . Parcele. a trecerii spre moarte iar aceasta afirmatie se bazeaza strict pe convergenta conotatiilor textului. exact la mijlocul textului . o bajbaiala a unui individ confuz printr-un oras toropit de caldura . Ibidem. sau. La tiganci se preteaza la nenumarate speculatii si trimiteri mitologice . 199. in sensul de creare a unui veritabil “ spectacol” cat si de o tratare a cuvantului in tehnici mai curand lirice . A doua parte a nuvelei .cit. ori un spirit malefic folkloric . nu reprezinta un fel de vama luata sufletului celui care a murit . mai mult. insa. actorilor si perspectivelor –divergente. dupa traditie. din acest punct de vedere . plecarea de la tiganci .

nuvela lui Eliade produce fantasticul. ce-l de-al doilea generand la randu-I interpretari multiple. va fi un prim indiciu al intrarii intr-un Real straniu. locvacitatea lui fata de necunoscuti cu o tendinta de confesiune. gesturile excesiv politicoase ale lui Gavrilescu . denotativul si conotativul au existente paralele . Cateva gesture: plata biletului de tramvai de catre Gavrilescu dupa o lunga cautare pprin buzunare a unei bacnote potrivite. un mic effort de memorie !. Prea tarziu!” ( Cuvintele sunt spuse aproape de intrarea la tiganci . locvacitatea lui Gavrilescu va creste in fata celor trei fete . dirijand semnificatia spre alte interpretari. autonoma. la fel de excesiva. cu prêt sporit . Cateva obsesii: ce este in gradina tigancilor. pana la intensificarea motivului “ apelului la memorie” ( reluat tocmai cu aceleasi cuvinte . amintirea unei scene din Charlottenburg. el este o simpla relatare a unei discutii din tranvai despre tiganci ca institutie. La 49 de ani barbatul este in floarea varstei…Un mic effort. In episodul al V-lea dupa plecare de la tiganci. Repet: atentie! Ca n-ai dreptul. cu asocierea plecari sotiei sale Elsa in Germania. atentie! Ca parcă. Epicul evoluează in planuri diferite si paralele de semnificatie. iti pierzi memoria. In plan second . sopti.) “Aproape ajunsese cand auzi tranvaiul gemand metallic in urma lui. Astfel. Gavrilescule. dar rostite si un paragraph mai inainte.necomentata interior. Primul episode din La tiganci este cel mai evident. biletul de tramvai . intelegand progresiv drama lui .. prima “coborare in trecut”. ori in poezie. aproape “ingropate” in text. memorie pe care Gavrilescu si-o va regasi treptat . pe care caldura “ l-a lovit in crestet ca o sabie. intre niste barbate. pseudosandalizati. Te ramolesti . intorcandu-l mult spre trecut . incep sa apara insa niste motive care in primul plan nu au nici o pondere.” dupa care personajul isi aminteste de Charlottenburg. deocamdata fugitive. pana la . in momentul iesirii de la baba . in episodul al V-lea) . pentru tehnica epicului dublu la Mircea Eliade. fiecare pornind de la o anumita izotopie a textului. Dar mai ales cateva glose si exclamatii ale lui Gavrilescu insusi: “ Gavrilescule.Coerentei literalului I se adauga o “coerenta secunda” .. decodabila separate. poate. La fel ca in spectacol .) Toate aceste motive incep sa configureze planul second de semnificatie.Se opri si-l salute cu palaria. in incheierea episodului. modificat.. parcă ai inceput sa imbatranesti. colonelul Lawrence al Arabiei. intrebare pusa de fiecare data cand trece pe acolo ( de trei ori pe saptamana ) .ineficacitate. amutindu-l”. devenind adevarate laitmotive ale nuvelei dar fara nici un relief stylistic. Prea tarziu! Exclama. Literal.

insa. 198. Timpul retragandu-se apare Memoria5. Apoi . conjugat cu cel al memoriei incepe sa exprime treptat a doua veleitate .intalnirea finala cu Hildegard4. Cele terei episoade de la tiganci nu sunt cu nimic delimitate in timp pentru Gavrilescu .simple siluete gratioase si enigmatice. eliberate de greutatea prezentului . pag. Emotionat inainte de a intra in bordei. definitive. in fine. o corecteaza pe baba (“Trebuie sa fie aproape patru. exclamatia are deci o simbolica valoare de adio vietii lui si Realului cunoscut pana la tiganci. candid. Intrarea in domeniul tigancilor nu este intreprinsa intr-un scop erotic ( de altfel. si el insusi aceasta dimensiune a existentei in perioada cand se afla la tiganci. Nu mai m-am gandit la ea de douazeci de ani. . definibila deci. fetele sunt evocate musical. prin opozitie cu caldura sufocanta de afara. respective prim semnal al lumii ramase “afara”. pag. Iata un caz tipic de stingere a mecanismelor constintei. numai la intrare. parka ar fi fost din nou tanat si toata lumea ar fi fost a lui. declara. propriu iesiri din lume a sufletelor. el poate 4 5 Ibidem. a caror functie se precizeaza progresiv . arta pura. A fost marea mea dragoste”. al mentalitatii de afara . prizonier inca. ce este in gradina lor. adresandu-se fetei . cazand din nou pe ganduri”) . 198. Iata o relatie ciudata . motivul timpului. inauntru “se simte fericit. delicat-triste.. semnificativ. nimic nu o sprijina concret. pentru ca este inverse celei din constiinta diurnal. Traiesc pentru suflet”. si Hildegard ar fi fost. vestale ori preotese in temple ori haremuri de hasis) ci din dorinta de cunoastere sui de cautare a unei oaze de racoaare . cadane. prin care faptele existentei I se reveleaza lui Gavrilescu drept etape ale destinului sau. Baba. Citind in continuare nuvela. marturisindu-se ca un veleitar ratat . O alta memorie incepe sa functioneze acum. al Realului cotidian. de asemenea. pe care. mirata de acest simt inutil al timpului. de totdeauna. Gavrilescu. op. cand paraseste totul. alaturi de Hildegard.e n-au varsta. Gavrilescu nu afla niciodata. ca un ultimo si. a dragostei. Hildegard! Exlama el. din inertie. nici macar in finalul nuvelei . uruitul tramvaiului il va auzi si in episodul al II-lea si al V-lea adica la intrarea si la iesirea de la tiganci . sopti batrana. in domeniul in care fete. va fi prea tarziu sa-l mai regaseasca. aparenta de femei usoare a tigancilor e mai mult conventionala. cit. realizam treptat aparitia unor motive epice . “ Idealul meu a fost . a lui. pe langa cealalta. in fata babei. traieste in afara timpului ( “Atunci sa stii ca iar a stat ceasul. a artei. tipic compensate de reverie. dar cu un soi de nonsalanta al autorului. Sorin Alexandrescu. La trei am terminat lectia cu Otilia”). si Hildegard s-a pastrat tanara ca atunci.

ca toate acestea trei formeaza o continuitate . pentru primul moment. Surprinzator si meritoriu pentru arta lui Eliade – este ca. ( Sau poate toate scenele de la tiganci alcatuiesc un rit de initiere . . ramas “intre”. dar dupa catva timp renunta sa se mai impotriveasca – si nu-si dadu seama de nimic. trebuia s-o iubesti”.vedea acum nu scopul marunt ( sa se reintoarca la madame Voitinovici sa-si ia servieta uitaata ) ci viata lui ca intrg . pag. dupa cum nu mai comunica nici planul existential “de dincolo” al fetelor cu planul lui Gavrilescu. si parka vocile veneau de foarte departe. Ei vorbesc si traiesc in planuri de semnificatie diferite. cand se simte invelit intr-o draperie “ ca intr-un giulgiu”? Greu de descifrat in ambiguitatea textului . Cand I se cere sa ghiceasca giganca . rob inca al literalului situatiei. stiu ce inseamna aici euphoria lui Gavrilescu : i-e frica sa le ghiceasca. de buna credinta. evident. prin care fetele incearca sa determine o deschidere spre sacru a mediocrului professor – de unde tristetea lor in fata esecului sau. perspective care margheaza deja distantarea de aceasta viata. fetele traind detasat in planul lor . exclama una din fete . urmarind semnificatiile. totusi. mai ales despre Hildegard . poate sacru.” Cand va fi avul loc” moartea clinica” 6 a lui Gavrilescu? La sfarsitul primului episode ( de insolatie) in fata portii gradinii. Euforia sa ( iar vorbeste despre el ca marele artist – vestigiu al memoriei individuale – apoi despre colonelul Lawrence. dincolo de paravane”. fara sa inteleaga ca aluneca inevitabil. strigand si suierand. si le privea fix. ori mai tarziu. iar alta o cearta pe 6 Sorin Alexandrescu. cu momente successive de modificare a constiintei. dincolo de uma. 199.” […] “ simtea deasemenea ca hora il poarta printer fotolii si paravane catre fundul incaperii . opina Sorin Alexandrescu. in fond. “Na-I ghicit. se confeseaza.moartea propriu-zisa avand loc abia la sfarsitul nuvelei?) “ Nu trebuia sa visezi. Dialogul “surzilor” intre Gavrilescu si fete este tipic pentru tehnica lui Eliade. in timpul visului. al textului . n-ai ghicit! Auzi el. dincolo de ele . op. Gavrilescu. ca si cum ar fi privit altceva . cit. . . si fetele incepura sa-l invarteasca in cerc. chir existenta superioara a fetelor se exprima intr-un mod care este perfect compatibil cu planul literal . un “ rit al trecerii” . despre Hildegard. Este insa. aceste planuri nu mai comunica. ca prin vis. suprauman. desi putem mai degraba opta. cand Gavrilescu povesteste dragostea lui pentru Hildegard . in acest lesin. impietrit. Gavrilescu “ lasa sa-I cada palaria de paie . plangandu-se ca nu mai stie ce s-a intamolat atunci) este interpretata de fete ca un gest de frica ( “ ti-e frica san e ghicesti”) . desi. acum. Esecul de a ghici tiganca il proiecteaza pe profesorul de muzica in “ hora de iele” a fetelor:” In clipa urmatoare se simti prins de maini .

a limitelor umanului. intunericul. mai adanc”. ar fi fost foarte frumos.” O noua incercare. este de aincerca sa se reintoarca la securitatea conditiei umane.de fapt. de a se pierde in reveri. adica obsesilor pamanteanului. un nou esec . “seducerea” lui de catre Elsa . . Gavrilescu sia amintit complet drama din trecut . iata ce rateaza Gavrilescu . acum grecoaica si evreica . Pentru ca “ s-a ratacit in trecut” si “trece timpul” . In ambele. spaima. “Gavrilescu si-a ratat viata . op. tacerea. cu care se casatoreste. lipsa perspicacitati si a luciditatii l-au facut sa-si rateze viata ( = Hildegard) si il fac si acum sa-si rateze moartea. sopti grecoica. adica. de a confunda adevarul cu aparenta lui.” ( Sorin Alexandrescu) Beatitudinea. teroarea de acum. abandonan-o pe Hildegard . toate odaile. parka un intreg grup s-ar fi ridicat de la masa si s-ar fi indreptat spre el.[…] Ajungeau pana la el voci si rasete si zgomot de scaune trase pe parchet . Reactia lui insasi. tigancii. (“Intelese repede ca era altceva. seninatatea conditie divine. Acum n-o san e mai ghiceasca niciodata. prin “mitul capacitatii sale de pianist”: “ El canta . esentialul cu superficialul .” Eroarea lui Gavrilescu. Ar fi fost foarte frumos…”) Paradisul este vazut ca un harem nesfarsit. senzatia finala de infasurare in draperie “ ca un giulgiu” si de sufocare “in pasla” . fericitul nemuritor devenind un homo ludens . de depasire. este condamnat. Ce s-ar fi intamplat atunci? ( “ daca ai fi ghicit-o. isi rateaza si moartea : culpa sa . Prima oara substituind-o pe Elsa cu Hildegard . in acord deci. Exact cand fetele au 7 Sorin Alexandrescu. cu obiceiurile romanesti de ingropare. sa-si aduca aminte. Si-a adus aminte de ceva si s-a pierdut. violenta. a omului . Ti-am fi cantat si ti-am fi dantuit sit e-am fi plimbat prin toate odaile. ritul ghicitului nu apare ca o ultima sasa de cunoastere . dupa visul mortii. dar cu dreptul de a vedea tot.pag 200. In acea clipa se vazu gol”…) Dupa euphoria si nonsalanta momentului precedent . cu literalul situatiei. este de a nu mai putea devea just. anxietatea si dezgustul ei. trece timpul. Fara a cauta cu orice prêt corespondente in ritualul terestru al mortii ..” Intre timp. in pantecul pianului si apoi mai departe. Atunci. parka ar fi vrut sa rascoleasca clapele . auzi el pe cele doua fete soptind. cu unghiile . . Caci trece timpul. trebuie totusi sa asociem labirintul. goliciunea aproape groteasca a trupului diform. “ Si acum ce-I de facut ? il intrebara fetele. ceva care nu semana cu nimic cunoscut . sa le smulga sis a-si faca loc . teroarea obiectelor. Gavrilescu se ineaca in iremediabil. el “ n-a putut ghici tiganca” . Similaritati tulburatoare apar intre momentele Real si Ireal ale ciclului existentei lui Gavrilescu. s-a ratacit in trecut. spuse grecoaica. cit. De ce? “ Is-a intamplat ceva. Visul care urmeaza ( episodul al IV-lea) pare un cosmar al traversarii materiei7.prima: “ Nu trebuia sa-l lasi.

in Real. literal. Timpul a ramas masiv si amplu “dincoace”. Elsa a plecat de doisprezece ani . care nu s-a putut cunoaste pe sine. devine ironica in pllanul adanc al textului. 200. exclama Gavrilescu. de foarte curand?” se va mira mai tarziu Hildegard ). incearca sa se reintoarca in lume . I se spune ( dovada ar putea fi definitive pentru “fixarea” mortii lui Gavrilescu in momentul intrarii in gradina tigancilor). Reintoarcerea in viata. Proiectat acum pe alte coordinate .disparut. pentru ca nu are constiinta noii sale conditii existentiale: nu cateva ore ci cativa ani au trecut. al celorlalti. Fraza. intarind si straniul unui epic ce parea exclusive fantastic . ca si in primul episode. bantuind locurile in care a trait. ratacitor in viitor Gavrilescu rateaza din nou prezentul . identifica cu sine. adica vesnicia finite divine. 8 Ibidem. “ Ah. ascultand de alte legi. Traversarea materiei inseamna desprindere de materie . a ratat prezentul . cea cu peste cinci. dupa excesul (de sugestii ) a celei sacre . . ritmurile fiind ireconciliabile. aceste doua episoade ( care s-ar putea rezuma intr-unul singur) au rostul de a reinviora perspective literara . trece furtunos . ultima incercare de eludare a prezentului. cu ticurile ei. fapt si mai important. acea frica de a privi lucid clipa. din episoadele V-VI. incapacitate de a realize ca atare ( Nu intelegi ce ti s-a intamplat acum de curand. caracteristica dintotdeauna pentru gavrilescu. la firea profesorului. “profana” . cand “a murit” domnul Gavrilescu. ridicandu-se anevoie de pe sofa. neintelegand ce s-a intamplat intre timp. adica efemerul bogat al finite umane. iata memoria ca intense dorinta de reintegrare printer oameni. Tulburat de straniul evenimentelor . darn u si la a doua.prin polivalenta episoadelor de la tiganci. normala literal. aceasta inseamna reintoarcere in Timp. Banii lui sunt primiti de catre taxator la prima cursa cu tramvaiul . acum. Ratacit in trecut . chiar in cursul timpului povestirii. Dar. Crezand ca “realizeaza” trecerea timpului . Desi usor diluate. personajul uita tocmai esentialul . pag. Dupa memoria ca destin. Refuz al mortii. cum trece timpul”. Gavrilescu face mereu apel la memoria sa . Otilia s-a maritat si s-a mutat cu opt ani in urma.. asupra evenimentelor . Gavrilescu nimereste in alta lume . opt ori doisprezece ani mai tarziu. si atunci Spiritul . Timpul uman. unde afla ca banii s-au schimbat “de un an”. cand Gavrilescu a ratat ultima sansa a spiritului sau . apare moartea ca mizerie a trupului . cu dansul si frumusetea lor. Concentrat si lapidary in taramul celalalt. masurabil pentru Gavrilescu. coplesind himerele amintiri8. in aceleasi unitati temporale ca inainte de vizita la tiganci.

de cea mai pura poezie pe care a realizat-o Mircea Eliade. ( “toti visam”) . “Ii e frica” . “muscal” bucurestean din celalalt secol. a unei dragoste neimplinite. omul se reintoarce in iIreal . femeia realizeaza situatia. poate . in acel punc de jonctiune cu Realul. darn u o poate transcende. In acest popos intre viata si moarte ea l-a asteptat pentru a pleca impreuna. Charon “travesandu-l” pe Gavrilescu “dincolo”. incapabil sa se mai orienteze in legile omenesti caudate. spuse. nu o luciditate. bonom. prin extraordinara figura a birjaruluidricar. perfect verosimil literal. “ Toti visam. comun. Final lyric. Asa incepe.pentru ca si ea ratase “ghicirea tiganci”. pentru a cere socoteala pentru cele intamplate. utilizand pluralul solidaritatii . pentru Gavrilescu ramane un vis. remarca induiosata Hildegard. “dincolo” in Ireal. aproape supranatural. o noua Beatrice. Instrainat in Real. ea devine un ghid al barbatului. dar evident mesager al mortii. in planul second.Fantasticul reapare. Ca intr-un vis.visitor incorigibil si generos.” Chiar moartea. in sfarsit. Roaba si ea a trecutului. al unui destin . Rezultatul va fi ca va pleca definitive. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful