Sunteți pe pagina 1din 15

Liceul Particular „Octav Onicescu”

Matematică
Clasa a IX-a frecvenţă redusă
Semestrul II

Prof. Niculescu Paraschiv

An şcolar 2007 – 2008

1
Matematică clasa aIX-a
Semestrul II

Teme:
I. Funcţia de gradul al doilea
a) Forma canonică a funcţiei de gradul al doilea
b) Maximul şi minimul funcţiei de grad doi
c) Simetria graficului faţă de dreptele de forma x=m
d) Ecuaţia de gradul al doilea: Formele (Relaţiile) lui Viète
e) Graficul funcţiei de grad doi şi semnul funcţiei de grad doi
f) Poziţia unei drepte faţă de o parabolă.
II. Elemente de geometrie
a) Vectori în plan, relaţia de echivalenţă şi coliniaritate
b) Adunarea vectorilor, proprietăţi ale adunării
c) Înmulţirea cu scalari
d) Descompunerea unui vector după două direcţii date; reperul
cartezian
III. Coliniaritate şi concurenţă, paralelism
a) Vectorul de poziţie al centrului de greutate
b) Concurenţa medianelor, teoremele lui Thales, Silvester,
Menelaus

2
I. Ecuaţia de gradul doi

O ecuaţie de forma ax 2 + bx + c = 0 în care a, b, c ∈ℜ;a ≠ 0 sunt


coeficienţii ecuaţiei şi x necunoscuta ecuaţiei, se numeşte ecuaţie de
gradul doi datorită termenului ax 2 care este de grad doi.
Exemplu: Ecuaţia 2x 2 − 5x + 3 = 0 este de grad doi şi are coeficienţii
a = 2; b = 5;c = 3 .

A rezolva o ecuaţie de grad doi înseamnă a afla soluţiile


(rădăcinile) sale adică acele numere x ∈ ℜ pentru care egalitatea
ax 2 + bx + c = 0 este adevărată.

Exemplu: Fie ecuaţia 2x 2 + x − 1 = 0 în care a = 2; b = 1;c = −1 .


Numărul x = −1 este soluţie a ecuaţiei deoarece, prin înlocuirea lui x cu -1
în partea stângă a egalităţii 2x 2 + x − 1 = 0 se obţine:
2 ⋅ (−1) 2 + (−1) − 1 = 2 − 1 − 1 = 2 − 1 = 0

adică x = −1 verifică egalitatea 2x 2 + x − 1 = 0 .


Numărul x = 2 nu este soluţie a ecuaţiei 2x 2 + x − 1 = 0 deoarece prin
înlocuirea lui x cu 2 se obţine:
2 ⋅ 22 + 2 − 1 = 2 ⋅ 4 + 1 = 7 ≠ 0
adică x = 2 nu verifică egalitatea 2x 2 + x − 1 = 0 .
Vom începe rezolvarea ecuaţiilor de grad doi de formă incomplete.
Cazul 1. Dacă a ≠ 0 şi c = 0 ecuaţia ax 2 + bx + c = 0 devine ax 2 + bx = 0 care
descompusă în factori se scrie: x(ax + b) = 0 unde cei doi factori sunt x şi
ax + b .

Produsul de factori x(ax + b) = 0 este zero dacă factorii se anulează


adică ecuaţia x(ax + b) = 0 este echivalentă cu: x = 0 sau ax + b = 0 . Am
b
obţinut astfel soluţie x1 = 0 şi deci ax + b = 0 ⇒ ax = −b ⇒ x 2 = − .
a

3
Exemplu: Să se rezolve ecuaţia: 2x 2 − 5x = 0 cu coeficienţii
a = 2; b = −5;c = 0 . Prin descompunere în factori, dând pe x factor

2x 2 − 5x = 0 se scrie: x(2x − 5) = 0 echivalentă cu x = 0 sau 2x − 5 = 0 , adică

5
soluţiile vor fi: x1 = 0 şi din 2x − 5 = 0 ⇒ 2x = 5 ⇒ x 2 = .
2
Reţinem deci:
b
Dacă a ≠ 0 şi c = 0 ecuaţia ax 2 + bx + c = 0 are soluţiile: x1 = 0 şi x 2 = − ;
a
x 2 = 0 dacă b = 0 .

Cazul 2. Dacă a ≠ 0; b = 0;c ≠ 0 ecuaţia ax 2 + bx + c = 0 se scrie sub forma:


c
ax 2 + c = 0 ⇔ ax 2 = −c ⇔ x 2 = − .
a
c
Cum din x ∈ ℜ ⇔ x 2 ≥ 0 ceea ce însemnă că şi − > 0 , adică a şi c trebuie
a
să fie de semne contrare pentru că soluţiile x1 , x 2 ∈ ℜ .
c
Aceasta înseamnă că dacă − < 0 ecuaţia nu are soluţii în mulţimea
a
numerelor reale.
Exemple:
⎧ x 1 = −4
1. Rezolvaţi: 3x 2 − 48 = 0 ⇔ 3x 2 = 48 ⇒ x 2 = 16 ⇒ ⎨
⎩x 2 = 4

Observaţie: x 2 = 16 se poate rezolva şi astfel:


⎧ x + 4 = 0 ⎧ x 1 = −4
x 2 − 16 = 0 ⇔ ( x − 4 )( x + 4 ) = 0 ⇔ ⎨ ⇒⎨ .
⎩x − 4 = 0 ⎩x 2 = 4

2. Rezolvaţi ecuaţia: x 2 + 4 = 0 ⇔ x 2 = −4 care nu are soluţii în ℜ deoarece


x 2 ≥ 0 iar −4 < 0 .

Observaţie: Când ecuaţia nu are soluţii în ℜ spunem că mulţimea


soluţiilor notată cu S este mulţimea vidă adică S = ∅. (∅=mulţimea vidă)
Cazul 3. Rezolvarea ecuaţiei de grad doi în cazul general:
ax 2 + bx + c = 0, (a ≠ 0) .

4
Membrul I al ecuaţiei se mai scrie:
⎛ b c⎞
ax 2 + bx + c = a ⎜ x 2 + x + ⎟ =
⎝ a a⎠
⎛ 2 2 b 2
b2 c ⎞
= a ⎜ x + 2⋅ ⋅ x + 2 − 2 + ⎟ =
⎝ 2a 4a 4a a⎠
⎡⎛ b ⎞ b 2 − 4ac ⎤
2

= a ⎢⎜ x + ⎟ − ⎥
⎣⎢⎝ 2a ⎠ 4a 2 ⎦⎥

Notând cu Δ = b 2 − 4ac care se numeşte discriminantul ecuaţiei de


grad doi, putem scrie:
⎡ 2

b ⎞ ⎛ b 2 − 4ac ⎞ ⎥
2
⎢ ⎛
ax + bx + c = a ⎜ x + ⎟ − ⎜
2
⎟ =
⎢⎝ 2a ⎠ ⎝⎜ 2a ⎟ ⎥
⎠ ⎦

⎡ b ⎞ ⎛ Δ⎞ ⎤
2 2

= a ⎢⎜ x + ⎟ − ⎜⎜ ⎟ ⎥=0
⎢⎝ 2a ⎠ ⎝ 2a ⎟⎠ ⎥
⎣ ⎦

Dacă Δ ≥ 0 vom avea:


2
b ⎞ ⎛ Δ⎞
2

⎜ x + ⎟ − ⎜⎜ ⎟ =0
⎝ 2a ⎠ ⎝ 2a ⎟⎠

şi descompunând diferenţa de pătrate în factori se obţine:


⎛ b Δ ⎞⎛ b Δ⎞
⎜⎜ x + − ⎟⎜
⎟⎜ x+ + ⎟=0
⎝ 2 a ⎠⎝2a 2a ⎟⎠ 2a

ceea ce este echivalent cu:


b Δ b Δ
x+ − = 0 sau x + + =0
2a 2a 2a 2a
Efectuând calculele se obţine:
−b + Δ −b − Δ
x1 = ; x2 =
2a 2a
sau
−b ± Δ
x1 , x 2 =
2a
( )
; Δ = b 2 − 4ac .

care se numeşte forma de rezolvare a ecuaţiei de grad doi, forma


generală.

5
Exemple:
1. Să se rezolve ecuaţia de grad 2: x 2 + 3x − 4 = 0 .
Ecuaţia fiind de forma ax 2 + bx + c = 0 pentru a rezolva, parcurgem
paşii următori:
Pas1: Determinarea coeficienţilor ecuaţiei şi vom avea: a = 1; b = 3;c = −4 .
Pas2: Calculul discriminantului Δ = b 2 − 4ac vom avea:
Δ = 32 − 4 ⋅1(−4) = 9 + 16 = 25 > 0

Δ = 25 = 5 .

−b ± Δ
Pas3: Aflarea soluţiilor ecuaţiei folosind formula: x1 , x 2 = ; în
2a
cazul ecuaţiei date vom avea:
⎧ −3 − 5 8
x = = − − 4; x 2 = −4
−3 ± 5 ⎪⎪ 1 2 2
x1 , x 2 = =⎨
2 ⋅1 ⎪x = −3 + 5 2
= = 1; x 2 = 1
⎪⎩ 2 2 2

Dacă notăm cu S mulţimea soluţiilor putem scrie: S = {x1 = −4; x 2 = 1} .

Observaţie: Discriminantul Δ = 25 > 0 şi am obţinut pentru ecuaţie


două soluţii diferite x1 ≠ x 2 .
2. Să se rezolve ecuaţia: 4x 2 + 4x + 1 = 0 .
- coeficienţii ecuaţiei sunt: a = 4; b = 4;c = 1 .
- discriminantul ecuaţiei Δ = b 2 − 4ac etse:
Δ = 16 − 4 ⋅ 4 ⋅1 = 16 − 16 = 0; Δ = 0 ⇒ Δ = 0 = 0

- soluţiile ecuaţiei vor fi conform formulei:


⎧ −4 + 0 −1
⎪ x1 = =
− b ± Δ − b ± 0 −4 ± 0 ⎪ 8 2
x1,2 = = = =⎨
2a 2a 2⋅4 ⎪ x = −4 − 8 = −1
⎪⎩ 2 8 2

adică x1 = x 2 = − ⇒ S = ⎧⎨ x1 = x 2 = − ⎫⎬ .
1 1
2 ⎩ 2⎭

6
Observaţie: Dacă discriminantul Δ = 0 soluţiile ecuaţiei vor fi
b
întotdeauna x1 = x 2 = − adică cele 2 rădăcini x1 şi x 2 sunt egale.
2a
3. Să se rezolve ecuaţia: x 2 + x + 2 = 0 .
− coeficienţii ecuaţiei sunt: a = 1; b = 1;c = 2 .
− Discriminantul ecuaţiei este:
Δ = b 2 − 4ac = 12 − 4 ⋅1⋅ 2 = 1 − 8 = −7 < 0

Din Δ = −7 < 0 ⇒ Δ = −7 nu aparţine mulţimii ℜ şi spunem că ecuaţia


nu are soluţii în ℜ . Dacă notăm cu S mulţimea soluţiilor ecuaţiei putem
scrie: S = ∅ (mulţimea vidă).
Observaţii: Dacă discriminantul Δ < 0 ecuaţia nu are soluţii în mulţimea
ℜ a numerelor reale.

Exerciţii rezolvate
Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţiile:
a) 4x 2 − x = 0
b) 3x 2 + 27x = 0
c) 4x 2 − 1 = 0
d) 3x 2 − 2 = 0
e) x 2 + 1 = 0
f) x 2 − 3x + 2 = 0
g) x 2 + 7x + 10 = 0
h) 2x 2 + x − 5 = 0
i) x 2 + x + 2 = 0
j) x 2 + 4x + 4 = 0
Rezolvare:
a) 4x 2 − x = 0 ⇔ x(4x − 1) = 0 echivalent cu: x = 0 sau 4x − 1 = 0 şi
1
obţinem: x1 = 0; x 2 = .
4

7
b) 3x 2 + 27x = 0 prin descompunere în factori (dând 3x factor)
devine:
⎧3x = 0 ⇒ x1 = 0

3x(x + 9) = 0 ⇔ ⎨sau

⎩ x + 9 = 0 ⇒ x 2 = −9

1 1 1
c) 4x 2 − 1 = 0 ⇔ 4x 2 = 1 ⇔ x 2 = ⇒ x = ± = ± cu soluţiile:
4 4 2
1 1
x1 = − ; x 2 =
2 2
Observaţie: Ecuaţia 4x 2 − 1 = 0 prin descompunerea în factori
devine: (2x − 1)(2x + 1) = 0 echivalent cu 2x − 1 = 0 sau 2x + 1 = 0 adică
1 1
x1 = − ; x 2 = .
2 2

2 2
d) 3x 2 − 2 = 0 ⇔ 3x 2 = 2 ⇔ x 2 = ⇔ x = ± ⇒
3 3

⎧ 2
⎪ x1 = −
⎪ 3
⇒⎨
⎪x = 2
⎪⎩ 2 3

e) x 2 + 1 = 0 ⇒ x 2 = −1 < 0 ⇒ ecuaţia nu are soluţii în ℜ. S=∅.


f) x 2 − 3x + 2 = 0 coeficienţii ecuaţiei sunt: a = 1; b = −3;c = 2 .
Δ = b 2 − 4ac = 9 − 4 ⋅1⋅ 2 = 9 − 8 = 1

Δ = 1 = 1 şi soluţiile vor fi:

⎧ 3 +1
⎪ x2 = =2
−b ± Δ 3 ± 1 ⎪ 2
x1,2 = = =⎨
2a 2 ⎪x = 3 − 1 = 1
⎪⎩ 2 2

şi mulţimea S a soluţiilor va fi:


S = {x1 = 2; x 2 = 1} .

g) x 2 + 7x + 10 = 0 ⇒ a = 1; b = 7;c = 10 . Discriminantul ecuaţiei este:


Δ = b 2 − 4ac = 49 − 40 = 9; Δ = 9 = 3

8
− b ± Δ −7 ± 3 ⎧ x1 = −5
Soluţiile ecuaţiei sunt: x1,2 = = =⎨
2a 2 ⎩ x 2 = −2
−7 − 3 −10
x1 = = = −5
2 2
−7 + 3 −4
x2 = = = −2
2 2
h) 2x 2 + x − 5 = 0 coeficienţii ecuaţiei sunt: a = 2; b = 1;c = −5 ;

discriminantul ecuaţiei este Δ = b 2 − 4ac = 1 − 4 ⋅ 2 ⋅ (−5) = 1 + 40 = 41 .


−b ± Δ −1 ± 41
Δ = 41 . Soluţiile sunt: x1,2 = = şi mulţimea S
2a 4

⎧ −1 + 41 −1 − 41 ⎪⎫
a soluţiilor este: S = ⎪⎨ x1 = ; x2 = ⎬.
⎩⎪ 4 4 ⎭⎪

i) x 2 + x + 2 = 0;a = 1; b = 1;c = 2
Δ = b 2 − 4ac = 1 − 4 ⋅1⋅ 2 = 1 − 8 = −7

Δ = −7 < 0 ⇒ ecuaţia nu are soluţii în ℜ. Mulţimea soluţiilor S este:

S = ∅ (mulţimea vidă).

j) x 2 + 4x + 4 = 0 coeficienţii ecuaţiei sunt: a = 1; b = 4;c = 4 .


Δ = b 2 − 4ac = 42 − 4 ⋅1⋅ 4 = 16 − 16 = 0
b 4
Din Δ = 0 ⇒ x1 = x 2 = − =− ⇒ x1 = x 2 = −2 ⇒ S = {−2} .
2a 2 ⋅1

9
II. Formulele lui Viète

Fie ecuaţia ax 2 + bx + c = 0, a, b, c ∈ℜ şi a ≠ 0 . Dacă Δ ≥ 0 şi x1 , x 2 sunt


rădăcini ale ecuaţiei ele sunt date de formulele:
⎧ −b − Δ
⎪ x1 =
(1) ⎪⎨ 2a
, Δ = b 2 − 4ac este discriminantul ecuaţiei.
⎪ x = −b + Δ
⎪⎩ 2 2a

Dacă se adună cele două relaţii se obţine:


−b − Δ −b+ Δ 2b b
x1 + x 2 = =− =−
2a 2a a
sau
b
x1 + x 2 = − (suma rădăcinilor).
a
Dacă înmulţim cele două relaţii (1) se obţine:

( )
2
−b − Δ −b + Δ b − Δ
2

x1 ⋅ x 2 = ⋅ = =
2a 2a 4a 2
b 2 − Δ b 2 − (b 2 − 4ac) 4ac c
= = = 2 =
4a 2 4a 2 4a a

sau
c
x1 ⋅ x 2 = (produsul rădăcinilor).
a

⎧ b
⎪⎪ x1 + x 2 = − a
Relaţiile ⎨ adică suma şi produsul rădăcinilor se
⎪x ⋅ x = c
⎪⎩ 1 2 a

numesc formulele lui Viète sau relaţii între rădăcini şi coeficienţi asociate
ecuaţiei de grad doi. Notăm cu S suma rădăcinilor şi cu P produsul
rădăcinilor putem scrie:
b
S = x1 + x 2 = −
a
c
P = x1 ⋅ x 2 =
a

10
Se poate observa că dată ecuaţia de grad doi ax 2 + bx + c = 0 , se pot
scrie (calcula) suma S şi produsul P al rădăcinilor fără a rezolva ecuaţia.
Exemplu: În ecuaţia 2x 2 + 5x − 1 = 0 unde a = 2; b = 5;c = −1 vom avea:
b 5
S = x1 + x 2 = − =−
a 2
c 1
P = x1 ⋅ x 2 = =− .
a 2
Putem face verificarea rezolvând ecuaţia dată: 2x 2 + 5x − 1 = 0 .
− Coeficienţii ecuaţiei sunt: a = 2; b = 5;c = −1 .
− Discriminantul Δ = b 2 − 4ac = 52 − 4 ⋅ 2 ⋅ (−1) ; Δ = 25 + 8 = 33 .
−b ± Δ
− Soluţiile ecuaţiei vor fi: x1,2 = adică:
2a
⎧ −5 − 33
⎪ x1 =
−5 ± 33 ⎪ 4
x1,2 = =⎨
2⋅2 ⎪ x = −5 + 33
⎪⎩ 2 4

Suma S a rădăcinilor va fi:


−5 − 33 −5 + 33 −10 5
S = x1 + x 2 = + = =−
4 4 4 2
şi produsul P al rădăcinilor este
−5 − 33 −5 + 33 25 − 33 −8 1
P = x1 ⋅ x 2 = ⋅ = = =−
4 4 14 16 2
5 1
am obţinut deci S = − şi P = − care pot fi scrise şi direct fără a rezolva
2 2
ecuaţia.
Se constată că am calculat suma S şi produsul P al rădăcinilor
5 1
ecuaţiei adică S = x1 + x 2 = − şi produsul P = x1 ⋅ x 2 = − fără a calcula
2 2
rădăcinile x1 şi x 2 ale ecuaţiei 2x 2 + 5x − 1 = 0 .
Dacă, dată o ecuaţie ax 2 + bx + c = 0 se pot calcula suma S şi
produsul P al rădăcinilor fără a rezolva ecuaţia, se pune şi problema

11
inversă dacă se dau suma S şi produsul P al rădăcinilor, să se scrie ecuaţia
de grad doi corespunzătoare.
Ecuaţia ax 2 + bx + c = 0 cu a ≠ 0 şi Δ = b 2 − 4ac ≥ 0 se mai scrie
⎛ b c⎞
ax 2 + bx + c = a ⎜ x 2 + x + ⎟ = 0 ⇒
⎝ a a⎠
b c ⎛ −b ⎞ c
⇒ x 2 + x + = x 2 − ⎜ ⎟ x + = x 2 − Sx + P = 0
a a ⎝ a ⎠ a

Rezultă că dacă S şi P sunt două numere reale date ecuaţia de grad


doi corespunzătoare este:
x 2 − Sx + P = 0 .
Exemplul 1:
Se dau S=3 şi P=2. Ecuaţia corespunzătoare este:
x 2 − 3x + 2 = 0 .

Exemplul 2:
Fie x1 = 5 şi x 2 = 3 rădăcinile unei ecuaţii de grad doi. Să se scrie
ecuaţia de grad doi asociată.
Calculăm S = x1 + x 2 = 5 + 3 = 8 şi P = x1 ⋅ x 2 = 5 ⋅ 3 = 15 deci scriem
ecuaţia: x 2 − Sx + P = 0 adică x 2 − 8x + 15 = 0 .
Descompunerea în factori a trinomului ax 2 + bx + c = 0

Pornind de la relaţia:
x 2 − Sx + P = 0 ,

unde S = x1 + x 2 şi P = x1 ⋅ x 2 , relaţia se scrie:


x 2 − (x1 + x 2 )x + x1 ⋅ x 2 = 0

sau
x 2 − x ⋅ x1 − x ⋅ x 2 + x1 ⋅ x 2 = 0

Grupând convenabil termenii se obţine:


x(x − x1 ) − x 2 (x − x1 ) = 0

sau

12
(x − x1 )(x − x 2 ) = 0

din care rezultă: ax 2 + bx + c = a(x − x1 )(x − x 2 ), x1 , x 2 ∈ℜ, a ≠ 0 relaţie care


exprimă descompunerea în factori de grad 1 a trinomului ax 2 + bx + c = 0
folosind rădăcinile sale x1 şi x 2 .
b
Dată ecuaţia ax 2 + bx + c = 0, a ≠ 0 şi Δ ≥ 0 adică S = x1 + x 2 = − ;
a
c
P = x1 ⋅ x 2 = .
a
Se cere să se calculeze fără a rezolva ecuaţia, sumele:
1. S2 = x12 + x 22 ;
2. S3 = x13 + x 32
3. S4 = x14 + x 42
Rezolvare
1. Din S = x1 + x 2 prin ridicare la pătrat se obţine: S2 = x12 + x 22 + 2x1x 2

adică x12 + x 22 = S2 = S2 − 2P ⎛⎜ S = − ; P = ⎞⎟ .
b c
⎝ a a⎠

2. Din S = x1 + x 2 ridicăm la cub şi se obţine: S3 = x13 + x 32 + 3x1x 2 (x1 + x 2 )


b c
adică S3 = x13 + x 32 = S3 − 3PS unde: S = − ; P = .
a a
3. S4 = x14 + x 42 = ?
Scriem S2 = x12 + x 22 = S2 − 2P şi ridicând la pătrat se obţine:

(x ) = (S )
2 2
2
1 + x 22 2
− 2P

adică
x14 + x 42 + 2x12 x 22 = S4 − 4S2 P + 4P 2

S4 = x14 + x 42 = S4 − 4S2 P + 2P 2

b c
unde S = − ; P = .
a a

13
Reţinem deci:
b
Dată ecuaţia ax 2 + bx + c = 0 cu x1 , x 2 ∈ℜ unde S = x1 + x 2 = − şi
a
c
P = x1 ⋅ x 2 = avem:
a
S2 = x12 + x 22 = S2 − 2P

S3 = x13 + x 32 = S3 − 3PS

S4 = x14 + x 42 = S4 − 4S2 P + 2P 2

Exemplu:
Fie ecuaţia x 2 + 3x − 1 = 0 . Fără rezolva ecuaţia calculaţi: S2 = x12 + x 22 ;
S3 = x13 + x 32 ; S4 = x14 + x 24 .

Rezolvare:
Pentru ecuaţia dată avem:
Δ = 9 + 4 = 13 > 0;

b 3
S = x1 + x 2 = − = − = −3
a 1
c 1
P = x1 ⋅ x 2 = = − = −1
a 1
Deci: S = −3 şi P = −1 vom avea:
S2 = x12 + x 22 = S2 − 2P = (−3) 2 − 2(−1) = 9 + 2 = 11

S3 = x13 + x 32 = S3 − 3PS = (−3)3 − 3(−1) ⋅ (−3) = −27 − 9 = −36

S4 = x14 + x 42 = S4 − 4S2 P + 2P 2 =
= (−3) 4 − 4(−3) 2 ⋅ (−1) + 2(−1) 2 =
= 81 + 36 + 2 = 83 + 36 = 119

14
Exerciţii propuse
Rezolvaţi în mulţimea ℜ ecuaţiile:
a. 3x 2 − 6x = 0 ;
b. 12x 2 + 48x = 0 ;
c. x 2 − 16 = 0 ;
d. 2x 2 = 18 ;
e. 9x 2 − 1 = 0 ;
f. x 2 + 4 = 0 ;
g. 2x 2 + 7x − 11 = 0 ;
h. x 2 − 5x + 4 = 0 ;
i. 4x 2 + 4x + 1 = 0 ;
j. x 2 − 3x + 2 = 0 .
1. Fie ecuaţia x 2 − 3x + 2 = 0 . Calculaţi, fără a rezolva ecuaţia
folosind relaţiile S = x1 + x 2 = 3 şi P = x1 ⋅ x 2 = 2 ale lui Viète, următoarele
sume:
S2 = x12 + x 22 = ?

S3 = x13 + x 32 = ?

S4 = x14 + x 24 = ?

2. Fie x1 = 1; x 2 = 3 rădăcinile unei ecuaţii de grad doi. Scrieţi ecuaţia


de grad doi corespunzătoare.

15