Rolul educatiei estetice in dezvoltarea personalitatii copilului prescolar

Sa nu-i educam pe copii pentru lumea de azi. Aceasta lume nu va mai exista cand ei vor fi mari. Si nimic nu ne permite sa stim cum va fi lumea lor. Atunci sa-i invatam sa se adapteze. La varsta prescolara educatia estetica nu se poate separa de procesul de cunoastere a realitatii, de contactul direct cu obiectele si fenomenele din mediul inconjurator. In vederea infaptuirii acestei educatii, in activitatile pe care le-am desfasurat am tinut seama de particularitatile psiho-individuale, de particularitatile de percepere a frumosului de catre copii, mai ales de faptul ca la varsta prescolara copii au tendinta de a exprima in lucrarile lor ceea ce vad, aud ,ca spiritul de imitatie, dorinta de cunoastere, tendinta de a folosii creionul, culorile, nevoia acestora de continua miscare sunt caracteristici ale varstei prescolare. Pictura constituie o activitate prin care, jucandu-se, copii ne dau posibilitatea sa constatam felul cum vad, cum inteleg lumea, ce i-a impresionat mai mult din multitudinea aspectelor vazute, ce le-a retinut atentia sa descoperim interesele si nazuintele lor. In acest sens am cautat sa le dezvolt interesul si dragostea pentru activitatea de desen si pictura folosind diferite mijloace de realizare si modalitati de educatie. Pentru a le trezi interesul pentru pictura am inceput mai intai prin exercitii de desen incercand mai multe procedee. La inceput am desenat pe coli mari, albe, cu creioane negre sau colorate, ceea ce si-au imaginat, iar dupa aceea le-am dat o anumita tema. Deosebit de eficiente sunt diferitele etape ale desenului cu tema aleasa, care au fost introduse treptat pe parcursul anului scolar, avandu-se in vedere ca varsta prescolara este perioada pe care educatoarea trebuie sa o stimuleze si sa o indrume, o necesitate fireasca a copilului prescolar de independenta si creativitate in procesul de cunoastere a lumii inconjuratoare. Principalul lucru este sa o facem cu dibacie si tact pedagogic, cu dragoste pentru formarea personalitatii copiilor. Am constatat ca nu este suficient sa-i aratam copilului forma pe care trebuie sa o redea in desenul lui, ci trebuie sa revada cum se executa forma respectiva si aceasta executie sa fie insotita de analiza verbala a caracteristicilor ei, ale raporturilor spatiale. Am ajuns la aceasta concluzie, in urma unor observari facute pe copii de grupa mijlocie si mare, veniti pentru prima oara in gradinita. Le-am dat o coala de hartie, un creion si le-am cerut sa deseneze ce stiu ei si ce le place mai mult. Majoritatea nu stiau sa redea

imaginea unor obiecte simple din lumea inconjuratoare, fac o ingramadire haotica de linii pe care unii le numesc rata, tren, avion, etc. Pregatirea copiilor pentru desen incepe cu cunoasterea mediului inconjurator, al naturii, a figurilor geometrice, cu care ocazie isi formeaza notiuni despre pozitia, felul si forma obiectelor si liniilor. In acest sens am desfasurat cu copii observari, timp in care ei au vazut iarba, stalpi de telegraf, pomi, case, flori, garduri. Am purtat apoi cu copii discutii, apoi leam cerut sa deseneze ce au vazut. Copii au tras linii la intamplare sau pur si simplu nu stiau ce sa deseneze, atunci am tras concluzia ca pe copil trebuie sa-l inveti mai intai tehnica de redare a liniilor in diferite pozitii. Mod de expresie propriu copilului, desenul, imbinand elemente de joc si de creatie, reprezinta o activitate ce ocupa un loc important in ansamblul manifestarilor prescolarului. Manuind creionul cu destula dibacie si intalnind la tot pasul obstacole pe suprafata plana pe care o are la indemana copilul deseneaza cu frenezie. Orice bucatica de hartie devine pentru el o suprafata ce parca ii cere sa o orneze cu desenele sale. Realizarea de catre prescolari a desenelor este conditionata de o serie de factori si procese psihofizice, caracteristicile desenelor si evolutia acestora in perioada prescolara depinzand de modificri structurale. Redusa experienta de viata, slaba dezvoltare a operatiilor gandirii si a sistemului verbal, care controleaza si regleaza combinatii imaginative explica de ce desenele copiilor de 3-4 ani sunt realizate la intamplare fara ca tema sa fie propusa intentionat. Aceste desene constau in linii simple, neasamblate, carora le atribuie diferite semnificatii ce se schimba la sugestia adultilor. La prescolarul mijlociu si mare, datorita perfectionarii mecanismelor, fiziologice si a activitatii psihice, intensificandu-se functia analitico-sintetica a scoartei cerebrale si aparand noi forme ale proceselor de inhibitie, se produc manifestari importante atat la nivel senzorial cat si la nivelul gandirii si limbajului. Acum se vor dezvolta reprezentari senzorial-motorii, se dezvolta gandirea si limbajul care vor face ca bagajul informativ al prescolarului sa fie mai stabil, sistematic si general. Aceste achizitii pe plan fiziologic si psihologic vor genera progrese si in planul realizarilor grafice ale copilului. In aceasta perioada copilul nu mai deseneaza la intamplare, iar obiectele conturate incep sa aiba legatura intre ele. Prescolarii mijlocii si mari se straduiesc sa cuprinda in desenele lor cat mai multe elemente, relatii, sa dea o anumita unitate, finalitate. Abilitatea de a folosi culoarea trece de asemenea prin cateva faze. La prescolarul mic, coloratia este neomogena si depaseste conturul obiectelor ce trebuie colorate. La prescolarul mijlociu si mare, coloratia incepe sa se corecteze,

copilul utilizand mai multe culori care se imbina in mod original, dar in limitele impuse de caracteristicile obiectelor. Activitatile de pictura ne dau posibilitatea sa le dezvoltam copiilor gustul estetic sa-i initiem in tehnica picturii si a imbinarii culorilor si sa-i obisnuim cu limbajul plastic. Activitatea de desen reprezinta ocupatii ale copiilor cu mari resurse formative, ele dezvoltand indemanarea grafica si primele notiuni ale realitatii lumii inconjuratoare. Executand un desen din imaginatiae, li se dezvolta copiilor spiritul de observatie, li se precizeaza reprezentari, care reflecta tot mai fidel elementele lumii inconjuratoare si relatiilor dintre ele. Fiecare proba de desen a constituit o proba concludenta pentru depistarea posibilitatilor copiilor, a spiritului de observatie, a imaginatiei si am putut constata daca un copil este superficial sau daca este un spirit inventiv. Pentru aceasta de la inceput am cautat sa imbogatesc reprezentarile copiilor prin toate tipurile de activitati comune, continuand acest proces de cunoastere in cadrul plimbarilor, vizitelor cand copii au avut posibilitatea sa observe mediul inconjurator. Pentru copil desenul constituie un important mijloc de reflectare a realitatii. Unii psihologi echivaleaza si pe buna dreptate, desenul cu un Limbaj Pictografic in sensul ca copilul scrie cu figuri. Desenul este acel limbaj al liniilor si culorii, al semnelor si reprezentarilor grafice, prin intermediul carora, copilul isi exprima perceptiile, emotiile, dorintele si nevoile, intr-un cuvant universul propriu pe care il recreaza in permanenta sub aspectul semnificatiei subiective. Iata de ce este atat de important ca prescolarul sa devina stapan pe acest alfabet pictografic, care devine un instrument de dobandire, de interpretare, de inventare si de creare a mesajului informational. Pe masura ce creste, copilul isi exprima plastic emotiile. Indiferent de achizitii sau varsta, copilul va folosi desenul, pictura, pentru bucuria incercarii, explorarii, aventurii si comunicarii. Un lucru este sigur, fara sprijin si incurajare aptitudinile sale preexistente se atrofiaza, faza mazgalelilor neconcludente se va prelungi pana cand interesul va disparea complet, motivatiile isi vor gasi un al fagas, iar ca individ se va forma ca un ins opac la frumusetile artei adevarate. Date fiind aceste caracteristici ale desenului, el exprima mai mult prin continut decat prin forma de realizare cel mai profund personalitatea copilului, nivelul dezvoltarii sale cognitive si afective.

Educatoare: Marcu Dorica GPN: Nr. 8 Sebes