POVESTEA MONAHULUI (Un monah cu rugciune adnc, de la Vechiul Russikon, povestete Printelui Sofronie despre copilria lui) Familie

srac ntr'un sat din Rusia (pe la sfritul veacului al XlX-lea); tatl murise, fratele cel mare poart povara familiei; feciorul cel mic (poate copilul cel mai mic), este mereu bolnav, dar... vrea s intre la mnstire. Fratele cel mare i spune: - Stai cu noi; n mnstire n'o s te poat primi - acolo trebuie s munceti. Tu eti mereu bolnav... Rmi tu cu noi... Dar de sraci ce erau, nu mai puteau s se ngrijeasc de el. Se duce mama la biseric cu pruncul, i merge naintea icoanei Maicii Domnului, i ia pruncul n brae, i-l tinde Ei: - Tu vezi, Stpn..., nu mai pot s m ngrijesc de el. ie i-l dau. De acum este fiul tu: Rogu-Te, Stpn bun, primete-l ntru grija Ta. n noaptea aceea viseaz feciorul un vis: o Doamn, strlucind cu lumin, preaslvit, mrea. tie c este mprteas, dar tie c este i mama lui... mprteasa i d o mic legtur, o basma cu ceva nfurat n ea, i i zice: - Mergi la mpratul i-I d acestea. Se duce feciorul. i intr ntr'o sal mare, foarte lung, plin de lumini. La captul ei sade pe Scaun - mpratul, nconjurat de fee domneti, de slujitori, de ostai. Feciorul face civa pai, dar cuprins de fric mult, cade cu faa la pmnt. Zice mpratul cuiva dintre cei de lng El: - Mergi i ridic-i legtura, i vezi ce cuprinde. Slujitorul o desface. - Dou inimi zdrobite! mpratul se ridic i zice pruncului: - Atunci - tu eti fiul Meu! i se trezete copilul. Din acea zi, nu a mai fost niciodat bolnav.