In urma cu trei secole incepea lupta de la Stan ilesti Se infruntau, pe de o parte, fortele tarului Petru I al Rusiei, aliat cu domnito

rul Moldovei, Dimitrie Cantemir, iar pe de alta parte, elita oastei turcesti. Rusia urmarea ca, prin pacea ce se va incheia, sa-i alunge pe turci de pe coaste le estice, nordice si nord-vestice ale Marii Negre, iar Cantemir urmarea iesirea de sub suzeranitatea turceasca. Granita principatului lui Cantemir era Nistrul, rau pe care rusii l-au trecut la 27 iunie 1711, continuand marsul spre Prut pe o vreme de seceta cumplita. Oamen ii si caii infruntau arsita, setea si foamea, toti in egala masura. Dupa un mars de 6 zile, armata rusa, obosita, flamanda si insetata, a trecut Pru tul, pentru confruntarea cu turcii, care intrasera si ei in principat, pe la Bra ila. Primele atacuri s-au declansat la 18 iulie, pe la orele doua dupa miezul zilei, fara rezultate concrete. Rusii au infruntat cavaleria turca, ale carei slabiciun i le-au speculat cu succes, fara sa stie ca, la turci, hartuiala face parte din tactica primului atac, cel de tatonare - gandit anume pentru derutarea adversaru lui. Dupa apusul soarelui, cavaleria turca s-a retras, spre bucuria rusilor, care sim teau nevoia unui ragaz, pentru odihna si regrupare. Cantemir trebuie sa fi cunos cut tacticile turcesti, dar era greu sa intorci voia tarului, venit acolo sa cas tige lupta, nu sa primeasca sfaturi. A doua zi, turcii au declansat atacul in zori, cu toate fortele. Iluziile rusilo r din ajun s-au spulberat rapid. Dupa o zi de lupte, seara la orele 23.00, Petru si Cantemir si-au retras fortele in amonte, pe Prut. Batalia fusese crancena, d ar inca indecisa. Atacul final s-a produs la 20 iulie, langa localitatea Stanilesti, unde fortele moldo-ruse n-au putut rezista presiunii turcesti, s-au retras, iar in ziua urmat oare, tarul Petru trimitea mesageri cu propuneri de pace. Desi infrangera era clara, turcii au platit greu pretul victoriei: conform rapoa rtelor ambasadorului britanic Moreau de Brasil, armata turca a pierdut mult pest e peste 7.000 oameni, in timp ce pierderile rusesti, numarau exact 2.680 morti, raniti si disparuti.Ciudatul razboi, in care invingatorii au fost loviti mai gre u decat infrantii, s-a incheiat cu o pace. Merita pus in balanta cine ce a casti gat si cine ce a pierdut din acest scurt razboi. Turcii n-au castigat terenuri, dar si le-au pastrat pe cele deja stapanite. In p lus, au incasat peschesuri frumoase conform obiceiului, si au impus rusilor ceva conditii, ca sa le mai reduca influenta in Europa Centrala (Polonia) si cea de Nord (Suedia). Rusii au pierdut exact ce au castigat turcii, plus faptul ca si-au luat adio pen tru multa vreme de la visul lor de aur, sa-i vada pe turci alungati din jurul Ma rii Negre. Cantemir si-a pierdut tronul, dar poate a iesit castigat, in noua sa pozitie de consilier personal al tarului, legat mai mult de studiu si de bioblioteca, decat de invalmaseala politica. Cat priveste Principatul Moldovei acesta a iesit sigur castigat, neatins in gran itele sale, inclusiv fasia dintre Prut si Nistru, pentru inca o suta de ani, inc heiati.

Daca rusii castigau batalia de la Stanilesti, nimic nu l-ar fi oprit pe Petru ce l Mare sa-si anexeze fasia cu un secol mai devreme. Tot pana la Prut, cum a facu t-o mai tarziu Alexandrul I, ba chiar poate si ceva in plus, cum au facut altii, dupa el.

De neamul Moldovenilor De neamul moldovenilor este precedata de o Predoslovie catre cetitoriu in care autor ul isi exprima motivele care l-au determinat sa scrie lucrarea. Prefata se deschide prin precizarea obiectului cartii, care este inceputul tarilo r acestora , adica nasterea poporului roman. Tot in prima faza, referindu-se la nea mul moldovenesc, muntenesc si la romanii din Transilvania, autorul sugereaza unit atea noastra etnica, indiferent de granitele istoorice temporare. In spirit umanist, autorul afirma originea latina a poporului roman si unitatea lui pe intreg teritoriul national : ca toti un neam si o data descalicati santu . Cu o probitate exemplara, Miron Costin ne obisnuieste cu responsabilitatea vesni ciei, asumandu-si in fata posteritatii ceea ce a scris : Eu voi da sama de ale me le cate scriu . Aceeasi probitate o manifesta autorul in recunoasterea meritelor lui Grigore Ure che care a inceput consemnarea faptelor istorice de dragostea tarii . Din Predoslovie catre cetitoriu se desprind inaltele trasaturi morale ale autorulu i : patriotismul, orgoliul de a face parte dintr-un neam cu origine aleasa, rasp underea in fata posteritatii, sentimentul adevarului.