SENTIMENTUL DE VINOVATIE

Ce este sentimentul de vinovatie? Este el prezent in viata tuturor? Cum il percepem? Ce experiente am avut in care ne-am simtit vinovati sau i-am facut pe cei din jurul nostru sa se simta vinovati? Ce se poate face ce solutii avem pentru a lupta impotriva acestui sentiment? Sentimentul de vinovatie este o stare interioara pe care o avem fiecare dintre noi in anumite momente sau pentru perioade mai lungi de timp. El se poate manifesta oricand, la orice varsta, indiferent de pregatirea scolara sau universitara si in orice mediu, fie el personal, familial, social sau profesional. In concluzie vinovatia depinde de la persoana la persoana si de la comunitate la comunitate, deoarece este in stransa legatura cu valorile morale ale fiecaruia dintre noi precum si cu cele ale comunitatii din care facem parte. Se poate spune ca sentimentul de vinovatie s-a schimbat si in decursul evolutiei noastre ca omenire, in sensul ca in fiecare epoca sunt apreciate alte valori morale pe care incercam sa le respectam in comportamentul nostru. Asadar sentimentul de vinovatie este in stransa legatura cu ceea ce noi numim greseli,adica tipare mentale, emotionale sau de comportament care incalca valorile morale personale sau cele unanim acceptate ale comunitatii din care facem parte. Astfel, starea noastra interioara de vinovatie este bazata pe perceptia pe care o avem asupra experientei trecute pe care noi sau ceilalti o consideram ca fiind gresita. Aceasta stare de vinovatie este un sentiment absolut normal si firesc, pentru fiecare dintre noi. Exista studii psihologice care explica faptul ca dupa ce face ceva gresit, asteptam sa fim pedepsiti, simtindu-ne mai putin vinovati daca aceasta pedeapsa ni se si intampla. Deci ne vom simti cu sufletul mai usor daca platim pentru greala respectiva. Totusi, este absolut necesar ca sentimentul de vinovatie care se creeaza in interiorul nostru sa fie pe masura greselii pe care am facut-o. Cu alte cuvinte, sa ne observam sau sa ii observam pe ceilalti in mod obiectiv, evitand judecatile moralizatoare atat asupra noastra cat si asupra celorlalti. Practic vom evita sa ne judecam sau sa ii judecam pe ceilalti si doar vom observa aceste comportamente pe care noi le etichetam ca fiind gresite, incercand sa reparam. Aceste reparatii se pot face in moduri diferite, in functie de experienta si alegerea proprie, mergand de la reparatia materiala pana la prezentarea scuzelor. Se spune despre sentimentul de vinovatie faptul ca este una dintre cele mai puternice arme de manipulare emotionala pe care le putem folosi asupra celorlalti. El este folosit in aceasta forma in jurul nostru, dar este vizibil cu precadere intre parteneri si intre parinti si copii. De exemplu, in relatia de cuplu, femeile se pot recunoaste in situatiile urmatoare totusi, exemplul fiind valabil pentru ambii parteneri: Oare de cate ori nu am stat bosumflate numai pentru a obtine ceva? Oare de cate ori nu am refuzat sa facem ceva numai pentru a folosi aceasta ca moneda de schimb pentru ceva ce am fi vrut sa obtinem? Alte exemple se intalnesc in educatia copiilor: Daca nu manaci tot, se va inceca piticul (pictat) de pe fundul farfuriei... (Si copilul manaca, desi poate nu ii place sau nu ii trebuie, neavand puterea sa discearna intre situatia reala a piticului si sentimentul de vinovatie indus de parinti.) Daca nu faci... / daca nu iei note mari.... nu te mai iubesc.... Tot din educatia copiilor putem lua exemple din situatiile celor care se simt vinovati pentru dorintele implinite sau neimplinite ale parintilor lor, incercand sa isi modeleze viata dupa acestea.

Astfel sunt multe cazuri in care ajungem sa facem meserii care nu ne plac, nu ni se potrivesc, doar pentru faptul ca asa a vrut mama sau tata, sau pentru ca am urmat o anumita traditie din familie. In cazul fericit, la o anumita varsta, adulti fiind, reusim sa sa ne eliberam de acest sentiment de vinovatie si sa ne refacem viata dupa propriile noastre standarde, valori si dorinte. Totusi, in aceste cazuri, trebuie sa se simta parintii vinovati pentru faptul ca au impus un drum copiilor lor sau nu? Raspunsul la aceasta intrebare este propriu fiecaruia si fiecarei experiente in parte... Motivatia: Fa asa pentru ca asa este bine... poate primi rapsunsul: Binele cui? / Bine pentru cine? / Bine din ce punct de vedere etc..... Alte situatii in care poate aparea sentimentul de vinovatie sunt reprezentate de cazurile copiilor care se simt vinovati pentru neintelegerile dintre parintii lor, sau, mai grav, in cazurile de divort cand copiii cred ca parintii s-au despartit din cauza lor. In fiecare moment avem tendinta de a ne simti vinovati. De exemplu, suntem chemati de urgenta in biroul sefului. Cati dintre ne gandim, in cele cateva secunde / minute in care parcurgem distanta pana la biroul sefului ca am facut ceva rau / gresit si cati dintre noi ne vom gandi ca am fost promovati sau ca ni se propune o marire de salariu? Sau ajungem acasa si partenerul este necajit: Cati dintre noi ne gadim ca noi i-am gresit si cati dintre noi intreaba cu detasare ce s-a intamplat?! Putem spune ca unii dintre ne simitim mai mult sau mai putin vinovati decat ceilalti in situatii similare sau chiar identice. Care este explicatia? Motivul principal pare a fi ego-ul nostru, in sensul ca daca avem un ego (o personalitate) puternic, este posibil sa resimtim mai putin puternic acest sentiment de vinovatie. De exemplu, doua persoane care calatoresc in strainatate se simt sau nu vinovate de modul in care suntem perceputi ca si romani in occident. Si totusi ce este de facut in privinta acestui sentiment de vinovatie? Cred ca raspunsul la intrebarea "De ce sa incercam sa vindecam aceste sentimente de vinovatie?" este evident si nu ma voi opri aici asupra acestor raspunsuri. In randurile urmatoare ne vom concentra atentia asupra metodelor de ameliorare si chiar de vindecare a consecintelor acestor stari interioare pe care le denumim generic "sentiment de vinovatie". Exista in jurul nostru mai multe retete. Totusi, regasim puncte comune pe care putem sa le folosim in experientele noastre. n primul rand este nevoie sa CONSTIENTIZAM acest sentiment de vinovatie care se afla in interiorul nostru. Ne vom gandi apoi: este acest sentiment de vinovatie pe masaura greselii? Daca concluzionam ca sentimentul de vinovatie si greseala nu sunt proportionale, este necesar sa ne ajustam acest sentiment in forul nostru interior. Practic vom ACCEPTA existenta vinovatiei, vom ACCEPTA faptul ca este firesc sa gresim si sa ne simtim vinovati. Face parte din experienta noastra ca oameni sa avem si experiente din care sa putem invata, sa ACCEPTAM ca nu suntem perfecti, ca asa am fost construiti cu bune si rele. Dupa care ne vom IERTA pe noi insine dar si pe ceilalti pentru lucrurile pe care le consideram ca fiind gresite dar si pentru faptul ca ne simtim vinovati. Un ultim pas, dar extrem de necesar, este sa ne ELIBERAM de aceste sentimente si de aceste experiente din trecut, pastrand doar ceea ce este bun adica ceea ce am invatat din ele, fara a relua filmul acestora la infinit, gandindu-ne Daca as fi facut..., as fi.... Umerii nostri pot duce un sac limitat de sentimente de vinovatie si greseli din trecut, fara a ne simti complesiti. De exemplu, seara, inainte de culcare, cand revedem cu ochii mintii experientele din ziua respectiva,

putem sa ne spunem: Ma accept si ma iert pentru.... Ii accept si ii iert pe ceilalti pentru.... Ma eliberez si ii eliberez..... Sau, cand ne revine in minte numele unei persoane de mai multe ori in acea zi, sa ne spunem: Te rog sa ma ierti ca te-am facut prizonierul gandurilor mele. Te eliberez si ma eliberez. Exemplele de mai sus nu sunt formule magice. Ele pot fi folosite in forma de mai sus sau pot fi personalizate de fiecare dintre noi. Pentru fiecare dintre noi va functiona cel mai bine formula in care avem incredere. Totusi, este important sa ne iertam pe noi sau pe ceilalti, din interiorul nostru catre exterior, deoarece aceste sentimente sunt in interiorul nostru si nu in exteriorul nostru. Astfel, spovedania (ca iertare oferita de religie prin preot) va fi dublata si de iertarea in forul nostru interior, producandu-se astfel o vindecare profunda. Alte formule de rezolvare sunt cele folosite si in cadrul workshop-ului: In primul rand sa ne transmitem reiki pentru trecut, pentru rezolvarea si vindecarea acelor situatii. Sau se poate folosi metoda purificarii si a vindecarii cu ajutorul energiei focului arderea biletelelor pe care am notat situatii in care ne-am simtit vinovati sau i-am facut pe ceilalti sa se simta vinovati. Vom multumi energiei focului pentru ajutorul primit si vom primi acest proces cu respect, deoarece este o purificare foarte puternica (asa cum am procedat in timpul exercitiului din cadrul workshopului). Revin cu ideea anterioara: pentru fiecare dintre noi va functiona cel mai bine metoda in care avem incredere. Subiectul abordat in aceste cateva randuri este extrem de vast si poate fi privit din foarte multe puncte de vedere. Poate fi subiectul multor conferinte si workshoupuri. Totusi, teoria ramane teorie, informatia stiintifica ramane in planul mental, iar noi, oamenii, suntem un complex de planuri (mental, emotional, energetic, spiritual) si o suma de experiente si valori personale. In concluzie, in drumul nostru catre vindecare, catre rezolvarea acestui sentiment de vinovatie si nu numai, ramane extrem de valoroasa munca noastra interioara pe care o facem noi insine cu noi insine, mediul exterior oferindu-ne doar cai sau posibilitati pe care putem sa le alegem. Noi alegem, noi avem puterea deciziei pentru tot ceea ce insemnam noi insine. Acest workshop precum si informatiile de mai sus poate reprezenta pentru fiecare dintre participanti un alt pas, o alta etapa pe calea vindecarii sentimentului de vinovatie practic fiecaruia. Pentru unii dintre noi a reprezentat un inceput, pentru altii o continuare, pentru altii o confirmare a drumului ales, contand cel mai mult pentru succesul activitatii deschiderea participantilor care au impartasit din experientele proprii.