FILOCALIA

CUVIOSUL TALASIE LIBIANUL SI AFRICANUL Despre dragoste, nfrnare i petrecerea cea dup minte Ctre Pavel Prezbiteru 1. Dorul ntins ntreg spre Dumnezeu leag pe cei ce-l au cu Dumnezeu i ntreolalt.(1) 2. Mintea care a dobndit dragostea duhovniceasc nu cuget despre aproapele cele ce nu se potrivesc cu dragostea.(2) 3. Cel ce binecuvinteaz cu gura, dar dispreuiete cu inima ascunde frnicia sub chipul evlaviei.(3) 4. Cel ce a dobndit dragoste rabd fr s se tulbure suprrile i suferinele ce-i vin de la dumani.(4) 5. Dragostea adevrat a dobndit acela care nu sufer bnuieli i vorbe mpotriva aproapelui.() 6. Cel ce aduce fratelui la cunotin ocrile altuia ascunde pizma sub nfiarea bunvoinei.(9) 7. Slava deart o stingi fptuind n ascuns; iar mndria o izgoneti nedispreuind pe nimeni.(18) 8. De slav deart ine frnicia i minciuna, iar de mndrie prerea de sine i pizma.(19) 9. Povuitor este acela care se stpnete pe sine i-i supune sufletul i trupul raiunii.(20) 10. Sinceritatea prietenului se arat la vreme de ncercare, dac ia parte la necaz.(21) 11. Topete-i trupul cu foamea i privegherea i vei alunga gndul josnic al plcerii.(25) 12. Precum n fiin Dumnezeu este necunoscut, aa n mreie este fr margini.(59) 13. Contiina este un nvtor sincer. Cine ascult de ea, petrece fr greeal.(71) 14. Nu crede gndului care judec pe aproapele. Cci numai cine are visterie rea gndete cele rele.(84) 15. Bnuiala rea ntunec cugetarea i te face s vezi n loc de cale cele alturea de cale.(88) 16. De vrei s te izbveti de toate patimile, apuc-te de nfrnare, de dragoste i de rugciune.(93) SUTA A DOUA 1. Cele mai bune arme ale celui ce se linitete cu rbdare sunt: nfrnarea, dragostea, rugciunea, atenia i citirea.() 2. Scripturile cuprind acestea patru: poruncile, dogmele, ameninrile i fgduinele.(20) 3. S nu nepi pe fratele tu cu vorbe de ghicitur, cci nu vei rbda cnd vei primi cele asemenea.(22) 4. Cui i s-a dat cunotin i s-a dat lumina nelegerii. Iar cel ce primindu-o o necinstete va vedea ntuneric.(24) 5. Nu uita de fptuire. Cci uitnd de ea se mpuineaz cunotina i fcndu-se foamete, te vei pogor n Egipt.() 6. Obinuiete-i urechea s asculte des cuvinte duhovniceti i mintea se va deprta de gndurile necurate.(36) 7.Stpnete-ti stomacul, somnul , mnia i limba i nu vei lovi de piatr piciorul tu.(38) nevoiete-te s iubeti pe tot omul deopotriv i vei alunga de-a valma toate patimile.(39) 9. Folosete-te de trup ca de un slujitor al poruncilor, pzindu-l cu toat puterea nesupus plcerilor i fr boal.(81) 10 Rscoala trupului vine din neglijarea rugciunii, a dietei i a linitii celei bune.(82) 11 Citirea i rugciunea curesc mintea, iar dragostea i nfrnarea, partea pasional a sufletului.(84 12 Pzete aceeai nfrnare totdeauna, ca s nu cazi prin neegalitate n cele contrare.() 13 Cel ce-i pune legi sie-i, s nu se fac neasculttor sie-i.... 14. Mrturisim un singur ipostas al lui Hristos n dou firi nemprit.(96) 15 Slvim nemprit ipostasul lui Hristos i mrturisim neamestecat unirea firilor.(97) 16 Ne nchinm unei Fiine a dumnezeirii n trei ipostasuri i mrturisim neamestecat unirea firilor.(97) 17 Proprietile deosebite ale celor trei ipostasuri sunt: cea de Tat, cea de Fiu i purcederea. Iar comun au fiina, firea, dumnezeirea i buntatea.(99) SUTA A TREIA 1 Despre Cel bun din fire, cuget cele bune. i despre tot omul gndete numai bine.(1) 2 Cci numai prin osteneal ndelungat se izgonete iubirea de plcere.(10) 3 Te vei deda uor cu ostenelile nevoinei, de vei face toate cu msur i cu rnduial. 4 Cel ce rabd loviturile ncercrilor fr voie se face smerit la cuget, bine ndjduind.(11) 5 Pcatul este vetejit de struina n suferine i este ars deplin de rbdarea pn la capt.(17) 6 Acestea trei schimb n ru starea trupului: lipsa de regul n hran, schimbarea aerului i atingerea dracilor.(38) 7 Sufletul bun face bine aproapelui. Iar de i se rspunde cu nerecunotin se poart cu ndelung rbdare i rabd ptimind cele ce-i vin de la acela.(43)

8 Sufletul brfitor are n loc de limb spin: cci se vatm pe sine, pe asculttor i uneori i pe cel grit de ru.(48) 9 Uit rul cel ce se roag pentru cel ce l-a ntristat: i se izbvete de pomenirea rului, cel ce nu cru darurile.(49) 10 ndeprteaz-te de cel ce vieuiete cu nepsare, chiar dac a dobndit nume mare la muli.(58) 11 Ctig-i prieten pe brbatul iubitor de osteneal i-l vei afla acopermnt greelilor tale.(59) 12 Mintea micat de dragostea ctre aproapele gndete nencetat cele bune despre el; dar dimpotriv, bnuiete cele rele.(80) 13 Tuturor patimilor le premerge iubirea trupeasc de sine, iar la urm vine mndria.(86) SUTA A PATRA 1 Citirea, privegherea i psalmodia opresc mintea de la rtcirea n jurul patimilor.(19) 2. Stpnindu-i iubirea de slav deart, ia aminte dinspre curvie, ca nu cumva, fugind de cinstiri, s cazi n necinste.(27) 3. Postind pn seara, s nu mnnci atunci pn te saturi, ca s nu zideti iar cele ce ai dr mat odat. (32) 4. Cnd nu bei vin, s nu te saturi de ap; iar dac nu, i dai curviei aceeai materie.(33) 5. Ca s nlturi mndria trebuie s te rogi cu lacrimi, s nu dispreuieti pe nimeni i s primeti necazurile cele fr de voie.(36) 6. Brbat chibzuit este acela care sufer sfatul i mai ales pe Printele duhovnicesc, care-l sftuiete.(40) 7. Sufletul primete cunotina celor dumnezeieti pe msura curiei minii.(76) 8. Iar ipostasul hotrsc c este o fiin cu proprieti deosebite.(88) 9. Iar nceputul Fiului i al Duhului nu- l zic temporar.(96)

SFNTUL ISICHIE SINAITUL (EXTRASE) SUTA NTIA 1 Cel ce nu are rugciunea curat de gnduri nu are arm pentru lupt.(21) 2. Dar mintea nu poate s biruiasc nlucirea drceasc numai prin sine. S nu cumva s ndrzneasc aceasta. Cci fiind vicleni, se prefac c sunt biruii, dar pe de alt parte o fac s cad prin slav deart. Prin chemarea lui Iisus Hristos ns, ei nu rabd s stea i s te nele nici mcar o clip.(24) 3. Vezi s nu-i faci preri nalte despre tine.(25) 4. Ct mpotriva duhurilor rutii...?(26) 5. Cci petrecnd n chinovie, trebuie s tiem toat voia noastr din proprie hotrre i cu drag inim, nsui Dumnezeu fiind cu proestosul nostru.(31) 6. Cci voia noastr netiat de noi de bun voie, obinuiete s se mnie pe cei ce ncearc s o taie fr s vrem.(31) 7. Astfel trebuie s fugim de semeie ca de veninul de aspid i s ocolim multele ntlniri ca pe nite erpi i pui de vipere.(32) 8. Struie nuntru minii i nu vei obosi n ispite, dar dac pleci de acolo, rabd cele ce-i vin asupra ta. (54) 9. Dup cum celor ce s-au hrnit fr socoteal le folosete absintul amar, aa celor ce cu purtri pctoase le e de folos s ptimeasc rele.(55) 10 Mintea se orbete de aceste trei patimi: prin iubire de argint, prin slav deart i prin plcere.() 11 Bunul smereniei este greu de gsit.(63) 12 Vznd mintea puintatea proprie i ct e de departe de desvrirea frailor, omul se va socoti pe sine pmnt i cenu i nu om, ci un cine oarecare, ca unul ce este mai prejos i mai puin dect toi oamenii raionali de pe pmnt() 13 Calea spre cunotin este neptimirea i smerenia, fr de care nimeni nu va vedea pe Domnul.(67) 14 Cel ce se ocup nencetat cu cele dinluntru e cumptat.(68) 15 Multe patimi sunt ascunse n sufletele noastre, ele se dau pe fa abia atunci cnd apar pricinile.(72) 16 Fiind deci iubitor de nvtura, f-te i iubitor de osteneal, cci cunotina simpl ngmf pe om.() 17 ncercrile ce ne vin pe neateptate, ne nva cu bun rost s ne facem iubitori de osteneal.(81 18 E propriu cinstitorului i temtorului de Dumnezeu simplitatea i smerenia.(82) 19 Nimeni nu e mai nalt dect cel smerit.(83) 20 Cu ct eti atent la cugetare, cu att te vei ruga mai cu dor la Iisus.(84) 21 Aadar cum am spus i rugciunea lui Iisus se susin una pe alta.() 22 Nu trebuie, frailor, s mbrieze somnul cel ce vrea s rmn mereu nernit.()

SUTA A DOUA 1 Uitarea obinuiete s sting paza minii, cum stinge apa focul.(1) 2) Vechiul Testament este chipul nevoinei trupeti, exterioare i sensibile, iar Sfnta Evanghelie care este Noul Testament este chipul ateniei, adic al curiei inimii.(10) 3. Dracii ne duc pururea spre pctuire i minciun.(16) 4. Mnia pornit spre oameni este mpotriva firii i ntristarea care nu este dup Dumnezeu i trndvia stric de asemenea gndurile bune i cunosctoare. Pe acestea Domnul le mprtie prin mrturisire, sdind nuntru bucurie.(34) 5. Iar gndurile nfipte i fixate n inim, fr voia noastr, se terg prin rugciunea lui Iisus fcut cu trezvie din adncurile de nelegere ale inimii.(35) 6. Fr chemarea lui Iisus Hristos nu este cu putin a izgoni momeala gndului ru.(40) 7. Cele dinuntru ale inimii, se prelungesc afar n chip.() 8. Evlavia este cea care smulge din rdcin seminele celui ru.(45) 9. Monah cu adevrat este acela care a dobndit trezvie.(57) 10 Sufletul este ntunecat deopotriv de aceste dou: de vorbirile gndurilor n cugetare i de vorbele dearte de afar.(83) 11 Nu este pcat mai mare ca pcatul iubirii trupeti de sine.(100) SFNTUL FILOTEI SINAITUL 1 Nimic nu aduce tulburare ca vorba cea mult i nimic nu e mai ru ca vorba nenfrnat, care poate s strice starea sufletului. (5) 2. Aa se cuvine s umblm n fiecare zi, ca i cum ar trebui s ne nfim naintea lui Dumnezeu.(9) 3. Vorbele fr rost ne pricinuiesc ur celor ce ne ascult, alteori batjocori i rs, defimnd aceia prostia cuvintelor. Altele ntinarea cunotinei i iari altele osnd de la Dumnezeu i ntristarea Sfntului Duh, ceea ce este mai nfricoat dect celelalte.(10) 4. Iar cel ce cuget cu zbovire la moarte, vznd nvlirile dracilor, mai ager dect cel ce face altfel, le arunc izgonindu-le. (21) 5. S nu lepdm nici ostenelile nevoinei trupeti, cci din pmnt rsare grul, iar din acesta odrslete bucuria duhovniceasc i experiena celor bune. (28) 6. Cunotina obinuiete s ngmfe, fcnd pe om s-i nchipuie c e mai presus de multe, dac e lipsit de nvinovirea de sine i de smerenie. (32) 7. Despre treptele pctuirii. (34-35) SFNTUL IOAN CARPATIUL O sut de capete de mngiere 1 De se va rscula n cugetul tu roiul gndurilor urte i slbind vei fi biruit s ti c pentru o vreme te-ai desprit de harul dumnezeiesc.(5) 2. Monahul este dator s aleag postul cel mai frumos, s nu se lase robit de patimi i s porte grij pururea de cea mai deplin linite (isihie).(9) 3. Dracii care ursc sufletele noastre, d unora n gnd s ne aduc laude reci, apoi ne ndeamn s le mbrim plini de bucurie. (10) 4. Primete mai bine pe cel ce te batjocorete dect pe cel ce te laud, de care s-a scris c nu se deosebete de cel ce blestem. (11) 5. Cnd, srguindu-te pentru virtutea postirii nu o poi dobndi din pricina neputinei i cu inima zdrobit te ntorci cu mulumire ctre Purttorul de grij i Judectorul tuturor, nsui faptul de a mulumi milostivirii lui Dumnezeu i se va pune n socoteal, numai s te ari pururea umilit naintea Domnului i s nu te nali fa de nici un om. (12) 6. tiind vrjmaul c rugciunea ne st nou aprtoare iar lui vtmtoare, se silete s ne desfac de ea, ne mpinge la pofta tiinelor elineti.(15) 7. Iar a cnta nu este propriu celor ce se roag, cernd ceva celor ce se veselesc; dar veselia s o amestecm cu fric Dumnezeiasc.(14) 8. Drept aceea silii-v s v artai credin i cunotin mai mult prin fapte.() 9. n strile triste ale sufletului obinuiete s nfloreasc harul lui Dumnezeu.(10) 10 Nimic nu obinuiete s piard aa mult virtutea ca luarea n ras, batjocora i vorbirea deart. Dar iar, nimic nu nnoiete sufletul nvechit i nu-l face s se apropie de Dumnezeu cu fric de Dumnezeu, atenia cea bun, cugetarea nencetat la cuvintele lui Dumnezeu, narmarea cu rugciunea i urmrirea ctigului din privegheri. (20) 11 Mult destoinicie i mult folos ctig sufletul dac rabd cu trie orice necaz, fie c vine de la diavoli, fie c de la oameni i dac tie c suntem datori s purtm ostenelile i s nu nvinuim pe nimeni dect pe noi nine. Cel ce nvinuiete pe altul pentru necazurile sale a alunecat din dreapta judecat a ceea ce se cuvenea. (21) 12 Nu numai aproape de sfritul lumii va gri diavolul cuvinte mpotriva Celui Prea nalt, cum zice Domnul, ci i acum se ntmpl uneori c trimite prin gndurile noastre hule grele ctre cer i griete ocri mpotriva Celui Prea nalt, a fpturilor Lui i a Sfintelor Lui Hristos Taine.(24)

13 Chiar i o ispit dac este ngduit mpiedic pe cel ce se srguiete n naintare. Chindia petiorul cel mic care oprete o ncrctura mare. (26) 14 Mila lui Hristos nu va nceta niciodat. (33) 15 minile monahilor adevrai se vor umplea de cunotin. (34) 16 Se ntmpl uneori c nvtorul e dat spre necinstire, suferind ncercrile pentru oile ce s-au folosit duhovnicete. (35) 17 Socotete c-i porunceti s nu mnnci pete i vei vedea dup aceasta c vrmaul te mpinge nencetat spre poftirea petelui (39) 18 Pe unul mntuiete Dumnezeu prin cunotin, iar pe altul prin curie i nerutate. Cci eti dator s ti c nu va lepda Dumnezeu pe cel fr de rutate. (40) 19 Cei ce se roag mai struitor, aceia sunt mai tulburai de ispite nfricoate i slbatice. (41) 20 Deci urmnd cu rvn Stpnului tu mult iubit, de i se va mpiedica n calea vieii piciorul tu de vreo piatr ptima i vei cdea chiar de mai multe ori, fr s vrei, trecnd prin locuri noroioase, ori de cte ori i s-ar ntmpla s cazi i s te chinuiasc trupul, tot de-attea ori ridicndu-te ia-te dup Domnul tu cu aceiai rvn pn-L vei ajunge. (44) 21 Nu ngdui celor ce slujesc beiei i robesc meselor fr rnduial s fie cu ndrzneal fa de tine, nici celor ce vor s-i griasc cu neruinare, chiar dac ar fi cu parul alb sau chiar dac ar avea ani muli in viaa monahal, ca nu cumva s te acopere putreziciunea. (61 22 Ispitele sunt un fru care poate s nfrneze mndria omului, prin purtarea de grij a lui Dumnezeu.(62) 23 Dar e propriu sufletului mare i viteaz s nu dezndjduiasc n nenorocire. (65) 24 Smerita cugetare, druit din cer prin harul lui Dumnezeu la vremea sa, dup multe lupte, ntristare i lacrimi celor ce o cer, e nensemnat mai puternic i mai mare dect smerenia care vine n cei ce au czut din virtute. (72) 25 Dumnezeu nu dezamgete de mntuirea noastr.(81) 26. Mai ales mpotriva acestor trei e dator monahul s poarte un rzboi nendurat: mpotriva nebuniei pntecelui, a slavei nefolositoare i a iubirii de bani care este nchinare la idoli. (86) 27 Precum voiete Domnul ca om prin om s se mntuiasc, aa se srguiete satana ca om prin om s se piard. (88) 28 Nu te alipi de brbatul dispreuitor, viclean i limbut ca s nu mergi cu el la munci. Cci de abia dobndete cineva mntuirea stnd n preajma celui drept. Dar dac locuiete cu cel viclean, va cdea n valuri, cum se umple cineva de lepr i nu-i d seama. i cine va avea mil de cel ce s-a apropiat voios de balaur? Fugi deci de cei nenfrnai la limb, de cei pornii spre sfad i de cei ce tulbur mdularele dinluntru i din afar. (89) 29 Brbatul limbut, chiar dac merge drept n unele privine, dar n aceea nu merge drept i mai degrab strmb i-l vor vna relele ca s-l piard. (90) 30. Dumnezeu este iubire i cine rmne n iubire rmne n Dumnezeu i Dumnezeu n el, cruia i se cuvine slav i puterea n veci. AMIN. SFNTUL FILIMON Cuvnt foarte folositor 1. Linitea nate nevoin, iar nevoina nate plnsul, iar plnsul fric, iar frica smerenia, iar smerenia trecerea cu vederea, iar trecerea cu vederea dragostea, iar dragostea face sufletul fr boal i fr patim i atunci cunoate omul c nu este departe de Dumnezeu.() 2. Dac vrei s ajungi la aceste toate virtui, fii fr grij dinspre orice om, fugi de lume i umbl cu rvn pe calea Sfinilor, tine-i nfiarea nengrijit, haina ptat i smerit, purtare simpl, cuvnt fr meteug, mersul fr slav deart, glasul netocmit, vieuiete n srcie, las-te dispreuit de toi, iar mai presus de toate pzete-ti mintea, grijete-te de trezvie.() 3. Cuvantul fara rost poate desparti mintea de pomenirea lui Dumnezeu, dracii silindu-o la aceasta, iar simtirile ascultand de ei. ( ) 4. Numai lupta si frica mare pot pazi sufletul. 5. Trebuie sa te desparti de toata lumea ? sa te faci fara de oras, fara casa, fara lucruri de-ale tale, neiubitor de argint, lipsit de avere, neumblator dupa castig si dupa schimburi, nepriceput in lucrurui omenesti, smerit la cugetare, impreuna patimitor, bun, bland, linistit, gata sa primesti in inima intipariturile venite din cunostinta Dumnezeiasca. (pag. 165; ) 6. Iar cand dobandesti o virtute, sa nu ti se inalte gandul impotriva fratelui, fiindaca tu ai dobandit-o, iar acela nu i-a avut grija. Caci aceta este inceputul mandriei. (pag. 171) 7. Pazeste-te cu toata puterea sa nu faci nimic pentru placerea oamenilor. (pag. 171) 8. Iar cand mergi cu cineva pe cale, nu primii convorbire desarta, ci da-i mintii lucrarea duhovniceasaca pe care o avea, ca sa i se faca obicei bun si uitare a placerilor vietii si sa ajungi la limanul nepatimirii. 9. Cand te afli in biserica si vrei sa te impartasesti cu Dumnezeiestile lui Hristos Taine, sa nu iesi pana nu primesti pacea desavarsita. (pag. 172 10. Caci stiu ca pe cat se intind cele neplacute, pe atat se gatesc cununile celui ce rabda. (pag. 173) SFANTUL IOAN DAMASCHIN

Cuvant minunat si de suflet folositor: 1)Virtutile sufletesti zicem ca sunt aceste patru cele mai generale: barbatia, prudenta, cumpatarea si dreptatea. Din acestea se nasc virtutile sufletesti: credinta, nadejdea, dragostea, rugaciunea, smerenia, blandetea, nemanierea, cunostinta dumnezeiasca, neiutimea, simplitatea, nerautatea, nefatarnicia, neinfrumusetarea, nemandria, nepizmuirea, neviclenia, neiubirea de argint, compatimirea, milostenia, generozitatea, neintristarea, strapungerea inimii, sfiala, evlavia, dorinta bunurilor viitoare, doru; dupa Imparatia lui Dumnezeu, poftirea infierii. Iar virtutile trupesti, mai bine zis uneltele virtutilor care se nasc intru cunostinta si dupa Dumnezeu si duc pe om afara de orice fatarie si dorinta de a placea oamenilor, la inaintarea in smerenie si la nepatimire sunt acestea: infranarea, postul, setea, privegherea, starea de toata noaptea, plecarea deasa a genunchilor, neimbaierea, multumirea numai cu o singura haina, mancarea uscata, tarzie, putina, austeritate, bautura de apa, culcare pe pamant, saracie, neavere, neimpodobirea, neiubirea de sine, singuratatea, linistea, neiesirea din casa, toata reaua patimire si nevointa trupeasca si altele asemenea. (pag. 187) 2)Iar radacinile tuturor patimilor acestea este iubirea de sine, si cum ar zice cineva,cele dintai pricini ale lor sunt: iubirea de placere, iubirea de slava si iubirea de argint din care se naste tot raul. Dar nu savarseste omul nici un pacat daca nu-l biruie si nu-l ia in stapanire acesti uriasi puternici, cum zice prea inteleptul intre acestia, Marcu, adica: uitarea, nepasarea si nestiinta. Iar pe acestea le naste placerea, odihna, iubirea slavei de la oameni si imprastierea. Dar pricina cea dintai a tuturor acestora, si maica cea mai mare a lor este, cum am zis iubirea de sine, sau alipirea nerationala de trup si alipirea patimasa de el. Iar imprastierea si moleseala mintii, impreuna cu alunecarea la glune si la vorbe de rusine pricinuiesc multe rele si caderi, ca si indrazneala si rasul. 3)Iar dac impreuna cu impatimirea mai stapaneste pe om si o mica obisnuinta, il face pe cel stapanit de ea sa fie dus pe nesimtite, pana la capatul acestei impatimiri nerationale pentru placerea ascunsa in ea. (pag188) 4)Suf letul se imparte in trei: in ratiune, iutime si pofta. 5)Cac i mai mare decat toate virtutile este dreapta socoteala care e imparateasa si virtutea virtutilor. (pag. 195) SFANTUL TEODOR AL EDESEI 1)Trei sunt patimile cele mai grele, din care se nasc toate: iubirea de placeri, iubirea de argint si iubirea de slava. (10) 2)Caci pana ce sufletul se misca cu patima, se arata si stapanirea pacatului in el. (11) 3)Patimile trupesti si materiale si se vestejesc prin suferintele trupului. Iar cele sufletesti si nevazute se sting prin smerita cugetare, prin blandete si dragoste. (12) 4)Dracii, care ne razboiesc pururea, au obiceiul sa ne impiedice de la virtutile care ne sunt noua cu putinta si folositoare, dar sa ne indemne cu putere spre cele ce sunt cu neputinta si nefolositoare. (15) 5)Precum apa multa stinge flaacara, asa foamea, sau infranarea, impreuna cu smerenia sufletului, stinge fierbinteala trupului si nalucirile urate.(25) 6)Patima pomenirii raului sa fie deoarte de la tine, iubitorule de Hristos. (26) 7)In orice ispita si in orice razboi foloseste rugaciunea ca arma nebiruita; si vei invinge prin harul lui Hristos. (26) 8)Caci e mai bine sa dormi decat sa priveghezi in jurul vorbelor si al gandurilor desarte. (34) 9)Gandurile rele se nasc in suflet din frumusetea hainelor, din saturarea stomacului si din intalniri vatamatoare. (37) 10)De locuiesti cu un parinte duhovnicesc, si ai simtit folosul de la el, nimeni sa nu te desparta de dragostea lui si de impreuna locuire cu el. Sa nu-l judeci in ceva, sa nu-l vorbesti de rau daca esti mustrat sau lovit, sa nu dai ascultare unuia care-l defaima, sa nu te insotesti cu cel ce-l batjocoreste, ca sa nu se manie Domnul asupra ta si sa te stearga din cartea celor vii. (40) 11)Sa nu fi judecatorul faptelor parintelui tau, ci implinitorul poruncilor lui. Caci dracii au narav sa-ti arate lipsurile lui, ca sa-ti astupe urechile de la cuvintele lui si asa sa te scoata din lupta ca pe un ostas slab si fricos. (42) 12)Cel ce nu asculta de poruncile parintilor, calca cele mai insemnate datorii ale fagaduintei. (43) 13)Taie legaturile cu cei multi ca sa nu se imprastie mintea si sa nu-ti tulburi putinta linstirii. (56) 14)Mai usor este a curatii un suflet necurat decat a readuce la sanatate un suflet curatit si iarasi ranit. (67) 15)Nici sa nu dormiti aruncand totul asupra lui Dumnezeu, nici sarguindu-va sa nu socotiti ca dobanditi totul din ostenelile voastre. (68) 16)Cel cxe a impreunat faptuirea cu cunostinta, este un plugar vrednic de lauda, care isi uda locusorul sufletului din doua izvoare foarte limpezi. (74) 17)Ostenelile nevointei sfarsesc in odihna nepatimirii; iar modurile desfatari ajung la patimile de necinste. (77) 18)Alunga departe de la tine duhul vorbariei. Caci in el zac patimi foarte cumplite. Asadar tacerea e foarte trbuincioasa si foarte folositoare. (79) 19)Fereste-te de a vatama pe aproapele cu o limba vicleana, ca sa nu fi vatamat de ucigasul. (81)

20)Deasemenea fereste-te de a osandi greseala fratelui tau, ca sa nu cazi din bunatate si dragoste. (81) ACELUIASI CUVIOS PARINTE AL NOSTRU TEODOR CUVANT DESPRE CONTEMPLATIE 1)Caci cel ce s-a abatut de la rau, trebuie sa faca binele. (pag. 33) 2)Dupa masura cunostintei este si masura dorintei. (pag. 239) 3)Caci cercetarea firii lucrurilor ajuta foarte mult la curatire. Ea izbaveste da afectiunea patimasa fata de ele si inalta la pricipiul tuturor, ingaduind sa se vada din cele frumoase si minunate si mari, Cel mai frumos, Cel mai minunat si Cel mai mare, mai bine zis Cel mai presus de frumusete, de minunatie si de marime. (pag. 240) 4)Iar trupul este omorat prin post, priveghere, culcare pe pamant, prin haina aspra si strict necesara, prin osteneli si dureri. (240) 5)Eu insa afirm ca e cu neputinta sa zboare sufletul pironit de bogatie si de slava. (pag. 241) 6)Aceasta sete mancarea fiintelor intelegatoare, plinirea nedeplinatatii prin acea revarsare dumnezeiasca. (pag. 242) 7)Deci cauza ei (a slavei desarte) si scurt vorbind radacina tuturor relelor este nestiinta. (pag. 246) CUVIOSULUI PARINTELUI NOSTRU TEOGNOST DESPRE FAPTUIRE, CONTEMPLATIE SI PREOTIE 1)Iar daca vrei sa fi cunoscut de Dumnezeu, fa-te necunoscut de oameni, pe cat e cu putita. (1) 2)Ia seama la mangaierile de prisos ale trupului si fereste-te de ele, ca nu cumva sa-ti scaza din ostenelile tale, intrucat aceste mangaieri aduc o slabire a ostenelilor anterioare, dinainte de nepatimire, sau a celor de aici inainte. Socoteste paguba nu lipsirea de cele dulci ci caderea din cele mai inalte, prin impartasirea de ele. (2) 3)Si cand vei crede ca nu ai si nu sti nimic, atunci te vei imbogatii si in faptuire si in cunostinta de lauda intru Domnul. (3) 4)Retrage-te de la contemplatiile cele mai inalte, daca n-ai ajuns pana la nepatimirea cea mai de sus, si nu alerga fara oprire, poftind cele mai presus de tine. (6) DESPRE PREOTIE 5)Cel preotit trebuie sa se curateasca de toate patimile; dar mai ales de curvie si de pomenirea raului si sa nu aiba nici macar o inchipuire simpla. (17) 6)Dar multi din cei ce savarsesc aici cele sfinte cu nevrednicie, find rapiti fara veste de moarte, au fost trimisi la judecata de acolo. (20) 7)Departeaza-te cu intelepciune de pricinile patimilor. (29) 8) Nu pofti nepatimirea inainte de vreme, ca sa nu patesti ce a patit cel dintai zidit, impartasindu-se fara de vreme de pomul cunostintei. (30) 9)Nu te vei invrednicii de dragostea dumnezeiasca fara cunostinta, nici de aceasta fara credinta. (39) 10)Canvi cum va crede cu usurinta cineva in cele ce nu se vad, fara har ? (41) 11)Tine-te pe tine de nimic, chiar daca te-ar convinge inselatorul sa-ti pari ca esti ceva. (43) 12)Dobandind faptuirea, inca nu te vei putea apropia prin ea de nepatimire, ca sa te rogi curat si neimprastiat, de nu vor veni in minte si vederile (contemplatiile duhovnicesti) ale cunostintii luminatoare si ale intelegerii lucrurilor. (46) 13)Nu vom fi pedepsiti si osanditi in veacul ce va sa vie pentru ce am pacatuit, odata ce amorimit o fire nestatornica si schimbacioasa. Ci fiindca pacatuind nu ne-am pocait, nici nu ne-am intors de la calea cea rea spre Domnul, dupa ce am primit putere si vreme de pocainta, ca sa aratama si mai mult ca dumnezeirea este buna, si nu dimpotriva patimasa, ca una ce pedepseste si se manie. Dar el pedepseste pacatul si nu pe noi. (47) 14)Clintindu-te dintr-o stare mai buna nu te speria, ci indrepteaza-te, alergand mai degraba la strea dinainte, cu intristare si mahnire si cu multa invinovatire de sine, ba si cu multa varsare de lacrimi intru frangerea duhului. Iesind prin acestea din caderea ce ti s-a intamplat, vei veni in valea bucuriei mantuitoare, intarindu-te de aici inainte cu toata puterea, ca nu cumva, maniind iarasi pe Judecator, sa fie trbuinta de lacrimi si necaz pentru impacarea Lui, sau, de nu se va intampla aceasta aici, sa fi pedepsit cu siguranta in veacul ce va sa vie. (48) DESPRE PREOTIE 15)Mantuirea se castiga prin umilinta si virtute, nu prin slavita preotie, care cere o vietuire intocmai cua ingerilor. (57) 16)Chiar daca nu ai dobandit nepatimirea, pentru obisnuinta care poate te stapaneste, daca te afli in vremea iesirii in adancul smereniei, te vei inalta, nu mai putin ca cel fara patima, mai presus de nouri. (62)

17)Fiind purtator de trup, nu incerca sa iscodesti cum sunt cele inteligibile, chiar daca partea mintala a sufletului tinde spre acelea prin curatie. (65) 18)Tremura (diavolii) pana la iesire, necunoscandu-ti viitorul si neavandu-l sigur, ca unul ce seti zidit schimbacios, din pricina voii slobode. (65) 19)Cand vrasmasul simte ca sufletul nostru a ajuns la mari masuri ale virtutii, na intampina cu ispite salbatice si infricosate. (66) 20)Trupul umplut de must prin multa bautura si prin mult somn, e mare piedica spre neprihanire. Iar neprihanirea adevarata ramane nemiscata in fata nalucirilor din somn. (68) DESPRE PREOTIE 21)Umileste-te pe tine ca oaia de junghiere, socotind pe toti ca fiind intradevar mai presus de tine, si sileste-te sa nu ranesti constiinta cuiva, cu nesocotinta. Iar fra de sfintenie sa nu indraznesti a te atinge de cele sfinte, ca sa nu fi ars ca iarba de focul dumnezeiesc, sau sa te topesti ca ciara si sa fi pierdut. (70) 22)De vei savarsi cum trebuie slujba dumnezeizsca, cinstita si infricosata, si nu te va mustra constiinta pentru nimic, sa-ti nadajduiesti mantuirea din aceasta. Caci folosul de aici iti va fi mai presus de toata lucrarea si vederea (contemplarea). Si mai bine este fara indoiala, sa te departezi, prin recunoasterea neputintei tale, de inaltimea preotiei, decat sa te ti cu nedesavarsire si cu necuratie de ea, si parand multora ca te afli la inaltime sa zaci ca un starv vrednic de plans si de nevrednicie. (71) 23)Slujba cinstitei preotii si puterea ei de impacare si induplecare a lui Dumnezeu, atat de mult intrece orice psalmodie si orice rugaciune, cat soarele stelele. (72) 24)Nu se jertfeste trupul cel inaltat al lui Dumnezeu Cuvantul coborandu-se din cer, ci cum a zis oarecare dintre sfinti, insasi painea si vinul se prefac in trupul si sangele lui Hristos. (73) 25)Deaceea stau Sfintele descoperite inaintea noastra, dupa Simbolul Credintei, pe Sfanta Masa, avand sa fie sfintite, ca si cum s-ar ruga in oarecare chip pentru cei ce le aduc si ar striga cu graiuri negraite catre Cel ce locuieste in ceruri. (74) CUVIOSUL SI PREZBITERUL ILIE EDICTUL 1)Deaceea nici fapta fara ratiune nu este buna, nici ratiunea care se deapana fara fapta. (3) 2)Nici trupul nu se poate curatii fara post si priveghere, nici sufletul fara mila si adevar. Dar nici mintea, fara vorbirea cu Dumnezeu si fara vederea Lui. Acestea sunt perechile cele mai insemnate in aceste lucruri. (21) 3)Milostiv cu adevarat nu e cel ce da de buna voie cele de prisos, ci cel ce lasa cele de trebuinta neaparata celor ce le rapesc. (27) 4)Nu te intarata impotriva celui ce te opreaza fara voie ca cautand la izbavirea durere, plange-te pe tine si fericeste-l pe cel ti s-a facut pricina acestui folos, prin iconomia lui Dumnezeu. (31) 5)Nu te feri dinaintea celui ce te loveste cand trebuie, ci apropiete de el si-ti va arata cat de mare este raulce se ascunde de simtirea ta, si vei manca mancarea dulce a sanatatii, dupa ce ai mistuit pe cea neplacuta a amaraciunii. (33) 6)Cel mustrat trebuie sau sa taca, sau sa se apere cu blandete in fata celui ce-l invinuieste; nu ca sa-si sustina cel mustrat ale sale; ci ca sa ridice, poate pe cel ce s-a poticnit, mustrand din nestiinta. (35) 7)Cel ce se pocaieste in fata celui ce l-a suparat pe dreptate, inainte de a fi chemat de acela, nu se pagubeste cu nimic de ceea ce i se cuvine in urma pocaintei. Iar cel ce se pocaieste dupa ce e chemat, pierde jumatate din castig. Castiga tot ce s-a randuit, cel ce niciodata nu iese din tovarasie pentru intristarea ce i se face. Dar i se adauga si plata pe deasupra, cel ce-si ia in toate, greseala asupra sa. (36) 8)Nici cel trufas la cugetare nu-si cunoaste scaderile sale, nici cel smerit la cugetare nu-si cunoaste scaderile sale. Pe cel dintai il inseala o nestiinta rea; pe cel de-al doilea, una placuta lui Dumnezeu. (37) 9)Mustrarea face sufletul tare, iar lauda il face molesit si lenes spre cele bune.(39) 10)Bine este nevoitorului sa cugeteca e mai mic decat lucrarea lui, dar sa faca lucruri mai mari decat frica lui. Caci astfel se va afla cinstit la oameni si lucrator nerusinat lui Dumnezeu.(42) 11)Fara smerita cugetare adevarul este orb. (46) 12)Primul bine este a nu gresi in nimic; iar al doilea a nu ascunde de rusine 0greseala ta, nici a te fali cu ea. Ci mai bine sa te smeresti si sa te invino vatesti tu tu insuti impreuna cu cel ce te invinovateste si sa primesti cu bucurie certarea. Neintamplandu-se aceasta, tot ce aduci lui Dumnezeu e fara valoare.(48) 13)Cel ce spala haina rupta a aproapelui cu cuvinte dumnezeiesti sau o coase prin daruri, arata ca unul care, stapan fiind, imbraca infatisare de sluga. Dar sa ia seama cel ce face aceasta ca nu cumva, nefacandu-o ca o sluga,sa-si piarda deodata cu plata sa si cinstea puterii de stapan, care i se cuvine pentru slava desarta.(50) 14)Celui ce se largeste i s-au oprit lacrimile. Dar ii izvorasc celui ce iubeste calea cea stramta.(59) 15)Nici pacatosul, nici dreptul nu e in afara de intristare. Dar cel dintai, fiindca n-a parasit cu totul raul, iar cel de-al doilea, fiindca n-a atins inca desavarsirea [binele adevarat.(60) 16)Nu te lasa legat de ceea ce e mic, si nu vei robi la ceea ce e mare. Caci raul mai mare nu ia fiinta inaintea celui mai mic.(64) 17)Unind infranarea cu simplitatea, te vei face partas de fericirea de acolo.(68) 18)Lib idinozitatea(puterea pacatului e mai mare ca ratiunea, chiar daca nu pacatuieste, se pierde din suflet prin post si rugaciune; voluptatea(lucrarea pacatului e mai slaba ca ratiunea, chiar daca patimeste

inauntru), prin priveghere si tacere; aplecarea spre patima, prin linistire si atentie. Iar nepatimirea se naste din pomenirea lui Dumnezeu.(74) 19)Toti se vor face din vii morti. Dar pacatului vor muri numai cei ce l-au urat pe acesta din tot sufletul. (78) CAPETE DESPRE RUGACIUNE 1)Puterea rugaciunii este foamea de buna voie de mancaruri. Iar puterea foamei in a nu asculta si a nu vedea nimic din cele lumesti, daca nu e trebuinta neaparata. Cel ce nu poarta grija de acestea, nu a intarit zidirea postului; iar pe a rugaciunii a facut-o sa se surpe.(83) 2)... cel ce se poarta cu semetie in cele din afara, nu se roaga intru smerenie (97) 3)Iar monahului ii vor izvori lacrimile, daca patrunde cuvintele rugaciunii.(101) 4)... pacatul se naste din trandavie, ale somnului mult,si ale lacomiei de mancare.(103) CAPETE DESPRE CUNOSTINTA 1)Nimic nu e mai infricosat ca gandul mortii si nimic mai minunat ca pomenirea lui Dumnezeu. Caci cea dintai aduce intristarea mantuitoare; iar cealalta daruieste veselie.(121) 2)Virtutile mai cuprinzatoare ale sufletului fiind trei: postul rugaciunea si tacerea, cel ce vrea sa se desfaca [putin] de rugaciune, trebuie sa se odihneasca intru oarecare contemplatie naturala; cel ce vrea sa se desfaca de tacere, intr-o convorbire morala; iar cel ce posteste, intr-a doua mancare daruita.(126) 3)Gnostic (cunoscator) este cel ce-si face pogorarile cu maretie, iar urcusurile sufletului cu smerenie.(130) DESPRE FAPTUIRE SI CONTEMPLATIE 1)Nici faptuirea nu e ferma fara contemplatie, nici contemplatia nu e adevarata fara faptuire.(146) 2)Tinta celor ce se indeletnicesc cu faptuire, este omorarea patimilor; iara celor ce se indeletnicesc cu cunostinta, este contemplatia virtutilor.(147) 3)Cel ce se indeletniceste cu faptuirea, bea in rugaciune bautura strapungerii, dar contemplativul se inbata din paharul cel mai tare. Cel dintai filozofeaza in cele ale firii. Celalalt se suie si pe sine in rugaciune.(150) 4)La cei mai invatati, contemplatia predomina faptuirea; iar in cei mai grosi la minte,faptuirea predomina contemplatia. Dar amandoua ajung la acelasi sfarsit bun. Mai repede se va vedea insa aceasta in cei care contemplatia predomina faptuirea.(166) 5)Precum manzul nu sufera primavara sa stea la iesle si sa manance cele de acolo, asa nici mintea tanara nu poate rabda mult ingustimea rugaciunii, ci se bucura mai bine,ca si acela, sa iasa la largul contemplatiei naturale, care se afla in psalmodie si citire.(170) 6)Nimenea nu se poate ruga curat pana e stapanit de patima iubirii de frumusete si a iubirii de cinste.(225) 7)Este cu neputinta mintii sa aiba pace in cremea rugaciunii, daca nu si-a facut prietene infranarea si dragostea.(226) 8)Nici cel ce e in lipsa cu virtutea, din negrija, nici cel ce prisoseste, din pricina pareri de sine, nu se vor afla inlauntru limanului nepatimirii.(228) 9)Nu toti cei ce nu-l iubesc pe aproapele, il pot si ura, nici cei ce nu-l urasc, il pot si iubi. Si altceva este a pizmui sporul aceluia, si altceva este ai impiedica sporirea. Dar cea mai de pe urma treapta a pacatului sta in a nu fi numai muscat de darurile aceluia, ci in a si cleveti insusirile lui bune,ca n-ar fi asa.(230) 10)Cei ce s-au apropiat de nepatimire, sunt clintiti numai de naluciri, cei cu patimile domolite, de pofte; cei stapaniti de voluptate, de afectiuni.(233) 11)... Nici nu poate intra in limanul domolirii patimilor cel ce implineste poruncile de sila.(336) 12)Cei ce vorbesc dulce cu patimile prin ganduri, dar nu vin la incuviintare, se aseamana cu cei ce lasa sa intre fiara inauntru tarinii si a ingraditurii,dar nu-i ingaduie sa se sature din strugurii viei. Dar mai pe urma o gasesc mai tare decat puterea lor, ajungand adeseori la incuviintarea patimilor.(237) 13)Multi urca pe crucea relei patimiri, dar putini primesc piroanele ei. Caci multi se supun ostenelilor celor de buna voie, dar celor ce vin fara voe nu se supun decat cei ce au murit cu desavarsire lumii acesteia si odihnei din ea.(239) 14)Cel ce respinge si nu primeste lauda oamenilor si odihna trupului, s-a dezbracat si de ultima haina a slavei desarte. Acesta s-a invrednicit sa se imbrace inca de aici in stralucire locuintei din cer, cautate cu multe suspine.(241) 15)Zicem ca e neprihanit acela care nu patimeste inauntru si nu se rostogoleste din pricina vederii.(243) 16)Frica e fiica credintei si pazitoarea poruncilor.(246) 17)Cei ce ne indeamna sa ne invoim cu placerile gatlejului, pana ce suntem nedesavarsiti, fac ceva asemanator cu cei ce ne poruncesc sa zgariem ranile aproape de vindecare, sau sa scarpinam bubele pentru placerea ce ne-o fac, sausa mancam bucate care sporesc caldurile, sau sa surpam ingraditura viei si alasam sa intre, ca o fiara, cugetul trupului, care sa strice gandurile cele bune ca pe niste struguri. Acestora nu trebuie sa le dam ascultare, nici sa nu ne plecam la lingusirile fara rost ale oamenilor si ale patimilor. Ci mai degraba sa intarim ingraditura infranarii pana vor inceta fiarele, adica patimile trupesti, sa urle, sau gandurile desarte sa coboare ca niste pasarisi sa vateme via, adica sufletul calauzit de vederile cele intru Hristos Iisus Domnul nostru, Caruia i se cuvine salva in vecii vecilor. AMIN SFIRSIT SI LUI DUMNEZEU LAUDA.AMIM.