Balada unui greier mic

Peste dealuri zgribulite, Peste arini zdrenuite, A venit aa, deodat, Toamna cea ntunecat. Lung, slab i zlud, Boteznd natura ud C-un mnunchi de ciumafai, Cnd se scutur de ciud, mprejurul ei departe Risipete-n evantai Ploi mrunte, Frunze moarte, Stropi de tin, Guturai... i cum vine de la munte, Blestemnd i lcrimnd, Toi ciulinii de pe vale Se pitesc prin vguni, Iar mceii de pe cmpuri O ntmpin n cale Cu grbite plecciuni... Doar pe coast, la urcu, Din csua lui de hum A ieit un greieru, Negru, mic, muiat n tu i pe-aripi pudrat cu brum: - Cri-cri-cri, Toamn gri, Nu credeam c-o s mai vii nainte de Crciun, C puteam i eu s-adun O grun ct de mic, Ca s nu cer mprumut La vecina mea furnic, Fi'ndc nu-mi d niciodat, i-apoi umple lumea toat C m-am dus i i-am cerut...

Dar de-acu, Zise el cu glas sfrit Ridicnd un picioru, Dar de-acu s-a isprvit... Cri-cri-cri, Toamn gri, Tare-s mic i necjt!