Cuprins

I. Aspecte generale privind principiile mediului nconjurtor.....1 II. Principiile interne ale dreptului mediului. .............................4

III. Elemente strategice de baz. .........................................14 IV. Modaliti de implementare ...............................................15 V. Bibliografie ........................................................................16

I.

Aspecte generale privind principiile mediului nconjurtor.

1. Notiune si prezentare. Principiile dreptului mediului reprezinta idei calauzitoare ce exprima adevaruri fata de care activitatea legislativa si desfasurarea activitatilor de protectie si dezvoltare a mediului trebuie s fie conforme. Principiile dreptului mediului calauzesc continutul normelor dreptului mediului, contribuind la aplicarea lor corecta si eficienta, precum si la asigurarea concordantei acestora. n consens cu obiectivele i funciile specifice pe care le ndeplinete, dreptul mediului este dominat de o serie de principii generale care se reflect, sub o form sau alta, n coninutul i semnificaiile normelor sale. Ele cuprind reguli ce exprima esenta politicii de mediu a statului, fiind consacrate, ca atare, expres de lege (precum principiul precauiei, principiul prevenirii, principiul conservrii biodiversitii ori principiul poluatorul pltete), ori rezult din dispoziii dispersate n diverse acte normative (protecia mediului, obiectiv de interes public major). Alturi de principii, legea proteciei mediului stabilete elemente strategice de baz, care conduc la dezvoltarea durabil a societii, precum: crearea sistemului naional de monitorizare integrat a mediului, utilizarea durabil, meninerea i ameliorarea mediului i reconstrucia ecologic .a. n sfrit, legea consacr i modaliti de implementare a principiilor i elementelor strategice. Dei aparin mai ales zonei politicii de mediu, aceste elemente contribuie la precizarea i explicitarea semnificaiilor juridice ale principiilor fundamentale. 2. Evolutia principiilor generale. Ca disciplina de sine statatoare in sistemele moderne ale dreptului intern al diferitelor tari, dreptul mediului isi datoreaza existenta evolutiei extrem de rapide si diversificate a preocuparilor privind ocrotirea mediului inconjurator - conditie esentiala pentru salvgardarea premiselor existentei omului pe Terra -, cat si dezvoltarii unei noi conceptii asupra drepturilor omului. Intr-adevar, a treia generatie a drepturilor omului a ingaduit recunoasterea, ca drept fundamental al fiecarei fiinte umane, a dreptului la un mediu sanatos si echilibrat, dand expresie unei noi conceptii asupra existentei individuale in raporturile sale complexe cu contextul social in care isi afla locul. Dreptul individual la un mediu propice transforma, intr-un anume sens, insusi obiectul dreptului mediului, deplasand accentul de la raporturile omului si ale societatii omenesti privind elementele naturii, la raporturile individului cu societatea, cu statul si, in cele din urma, cu comunitatea internationala. Principiile dreptului mediului reflecta, in evolutia lor din ultimii ani - si care isi gaseste o expresie originala in prevederile legii romanesti a mediului, - pe de o parte asezarea omului in centrul preocuparilor privind protectia mediului, iar pe de alta parte internationalizarea politicilor legislative si a jurisprudentei in domeniul acestei protectii. Fiinta umana devine, in considerarea statutului sau de membru al colectivitatii, ratiunea ocrotirii mediului. 3. Formularea principiilor dreptului mediului.

n lucrarile de specialitate principiile dreptului mediului se regasesc - desigur, in formulari diferite - in marea lor majoritate, uneori elemente din cuprinsul unora fiind avute in vedere in cadrul altora. Legea mediului, inspirata intr-o masura semnificativa din reglementarile legislative moderne si avand in vedere reglementarile UE in domeniul protectiei naturii, ingaduie ca formularea principiilor dreptului mediului sa se regaseasca in texte de drept pozitiv, legea insasi cuprinzand nemijlocit formularea unora dintre aceste principii. Desprinderea exacta a principiilor acestei discipline juridice este importanta din cel putin doua puncte de vedere: cunoasterea acestora poate contribui intr-o masura importanta la aplicarea lor in practica, obiectiv cu atat mai dificil cu cat numeroase prevederi legale in materie sunt relativ noi; adancirea teoretica a acestor principii si sintetizarea unor concluzii privind efectele aplicarii lor practice reprezinta o premisa indispensabila a perfectionarii legislatiei in materie. Enumerarea, in cadrul legii romanesti, a principiilor dreptului mediului corespunde si unei necesitati organice a reglementarii, aceea de a contine un liant al prevederilor atat de diverse si atat de separate pe care le presupune existenta marii varietati de elemente ce beneficiaza de protectie. Atat preocuparile carora le da expresie legislatia, cat si principiile ce stau la baza reglementarilor legislative pot fi, intr-o masura mai mare sau mai mica, diferite de la o tara la alta. Aceasta realitate priveste mai putin principiile cu caracter general ale dreptului mediului, cat, mai ales, principiile de reglementare in domenii sectoriale ale ocrotirii naturii. Cateodata este vorba despre deosebiri care oglindesc diferente in dezvoltarea istorica a institutiilor ori in experienta practica dintr-o tara sau alta. Transplantul legislativ - fie si numai la nivelul principiilor reglementarii legale - nu este intotdeauna cu putinta intr-un domeniu ca acela al ocrotirii mediului, in care aspectele tehnice si economice sunt hotaratoare. Desi in literatura de specialitate din Romania sunt analizate, in afara principiilor dreptului intern al mediului, principiile dreptului international al acestuia, prin consacrarea principiilor reglementarii interne, legea mediului da expresie conventiilor internationale la care tara noastra este parte sau la care urmeaza sa devina parte in viitorul apropiat. Dreptul mediului este un drept esentialmente preventiv, protector si imperativ, supus unor schimbari permanente dar care, in pofida tineretii sale are principii generale bine conturate, devenind, asadar, un drept mai mult sau mai putin clasic. Aceste principii se aplica si in cadrul altor ramuri de drept, in masura in care se aplica norme de dreptul mediului. Normele de protectie a mediului imbraca toate elementele componente si factorii de mediu, inclusiv relatiile sociale cu privire la protectia sa. In ceea ce priveste principiile generale si normele care le permit aplicarea, in masura in care acestea sunt generale sau norme cadru, celelalte ramuri ale dreptului le preiau cu specificitatea lor, fara sa-si poata permite incalcarea lor. Este aadar de actualitate, cu implicatii pe termen lung, integrarea politicilor de mediu in celelalte politici sectoriale, ceea ce conduce la conceptia de dezvoltare durabila. Aceasta integrare (multidimensionala) necesita o dubla convergenta: - pe de o parte, integrarea diverselor politici nationale intr-un ansamblu coerent; - pe de alta parte, o cooperare internationala eficienta, deoarece natura problemelor depaseste cadrul national, chiar regional. Mediul impune, prin natura sa, mondializarea societii noastre si abordarea integrat a societatii umane planetare.

4. Legatura intre dreptul intern si dreptul international pe taramul principiilor. Legatura intre dreptul intern si dreptul international pune, pe taramul principiilor ce guverneaza reglementarea ocrotirii mediului inconjurator, numeroase probleme. S-a afirmat, pe drept cuvant, ca dreptul international al mediului fertilizeaza dreptul international clasic; caci, intocmai dreptului international al drepturilor omului, dreptul international al mediului aduce omenirea in miezul dreptului international, de vreme ce prezervarea mediului se face in numele generatiilor prezente si viitoare. Pentru tarile in care - cum este, intr-o anumita masura, cazul Romaniei dezvoltarea legislatiei si a dreptului mediului a cunoscut o anumita intarziere, dreptul international al mediului - ca expresie a unei evolutii ce inregistreaza posibilitatile tehnice cele mai moderne si strategiile cele mai elaborate - reprezinta, fara indoiala un element fertilizant al perfectionarii dreptului intern al mediului si a reglementarilor legislative din domeniul respectiv. Formularea unor principii ale dreptului international al mediului este o intreprindere inca mai dificila decat deducerea unor asemenea principii in dreptul intern. Cu referire la sistemul constitutional romanesc, desprinderea unor principii, atat in dreptul intern, cat si in dreptul international, precum si o cat mai exacta precizare a continutului acestor principii, sunt esentiale. Caci nu numai substanta unor reglementari concrete, ci si continutul principiilor poate fi invocat in actiuni introduse la instantele judecatoresti; iar din acest punct de vedere, apartenenta principiilor de drept international la dreptul intern nu mai trebuie demonstrata in masura in care sunt aplicabile acte internationale la care Romania este parte. Principiile si normele de drept international nu pot avea ns, in dreptul intern, o forta juridica mai mare decat cea care rezulta din caracterul actelor in care sunt cuprinse. Or, din acest punct de vedere numai principiile (si normele) cuprinse in acte internationale cu caracter conventional au putere juridica obligatorie, in timp ce principiile continute in declaratii sau in alte acte de acest fel nu au valoare juridica. Examinarea actelor de drept international in domeniul ocrotirii mediului este, insa, de natura sa invedereze faptul ca, in multe cazuri, asemenea acte prefera sa defineasca principii mai degraba decat sa formuleze obligatii concrete, iar pe de alta parte ca, sub denumirea de principii se ascund formulari ce nu au, de multe ori, nici o valoare juridica si, chiar, uneori, cuprind simple constatari, axiome ori truisme. Situatia dreptului international al mediului este, de aceea, comparabila si, poate, asemanatoare cu aceea a dreptului international al dezvoltarii. In stiinta dreptului, un principiu poate fi: a) o regula sau o norma generala fara caracter juridic din care pot fi deduse norme juridice - cum sunt, de pilda, principiul suveranitatii statelor si principiul cooperarii; b) o regula juridica - stabilita sau nu printr-un text legal - cu un caracter indeajuns de general incat sa poata inspira diferite aplicatii si sa se impuna cu o autoritate general admisa (atunci cand nu are caracter reglementar). Asadar, cu sau fara caracter juridic, un principiu are, inainte de toate, direct sau numai mijlocit, o infatisare normativa; el ordona - sau presupune ca o consecinta - o anumita comportare. Independent de valoarea juridica, deci de forta de constrangere ce le pot asigura aplicarea, principiile dreptului - intern sau international - al mediului trimit la principiul pozitiv de drept, adica la o norma explicit formulata intr -un text de drept

pozitiv, anume fie o dispozitie legala, fie o norma construita plecand de la elemente cuprinse in aceste dispozitii. Prin Tratatul de la Amsterdam semnat la 2 octombrie 1997 si deschis spre ratificare statelor membre, se largesc competentele UE in domeniul protectiei mediului, care, desigur, devine conditia si componenta unei dezvoltari armonioase, echilibrate si durabile, fiind de fapt o trimitere la protectia mediului si la actele Conferintei ONU pentru mediu si dezvoltare de la Rio 92, inclusiv la Declaratia de principii.

II. Principiile interne ale dreptului mediului.

1. Principii ale dreptului mediului: clasificare, importan. Principiile dreptului mediului sunt reguli esentiale de maxima generalitate care stau la baza acestei ramuri de drept. Clasificarea principiilor dreptului mediului. Principiile dreptului mediului pot fi clasificate dupa mai multe criterii, dintre care cele mai importante sunt urmatoarele: a. dupa criteriul sursei: principii interne si principii internationale (unele principii au deopotriva caracter intern si international); b. dupa importanta: principii de baza si principii decizionale (care au un rol important n decizia de mediu) existnd ntre aceste doua categorii strnse legaturi, de exemplu: principiul poluatorul plateste este si principiu de baza (influentnd domeniul raspunderii juridice civile pentru mediu) si decizional; c. dupa actiune: principii traditionale (considerate deja clasice n materie, de exemplu poluatorul plateste) si principii noi, afirmate n general dupa 1980, cum ar fi (principiul precautiei, principiul dezvoltarii durabile si principiul participarii publicului); d. dup consacrarea lor: principii afirmate n Legea protectiei mediului si principii doctrinare; e. dupa aria de aplicare: principii de maxima generalitate n dreptul mediului si principii speciale, care se aplica numai ntr-un anumit domeniu (principiul proximitatii care este specific regimului juridic al deseurilor). ntre diferitele categorii de principii ale dreptului mediului nu exista o departajare absoluta, existnd principii care se pot regasi n acelasi timp clasificate dupa mai multe criterii. Principiile sunt importante deoarece: a.daca normele juridice ale dreptului mediului se gasesc n izvoare foarte diverse si numeroase, principiile asigura coeziunea interna a acestei ramuri; b.dreptul mediului fiind o ramura noua, dinamica si evolutiva, trebuie sa gaseasca rapid raspuns la problemele degradarii si, n cazul n care nu au fost nca adoptate norme juridice ntr-o materie, se aplica principiile; c.ajuta la interpretarea normelor care avnd carater tehnic, ridica dificultati pentru practicienii dreptului; d.caracterul complex (deopotriva economic, juridic si decizional) corespunde perfect naturii complexe a acestei ramuri de drept;

e.sunt proprii dreptului mediului fiind astfel un argument n plus pentru autonomia dreptului mediului. 2. Principii interne. Acestea sunt consacrate legislativ n OUG nr. 195 din 2005 privind protecia mediului aprobat prin Legea nr. 265/2006, n art. 3, care prevede c principiile i elementele strategice ce stau la baza prezentei ordonane de urgen sunt: a) principiul integrrii cerinelor de mediu n celelalte politici sectoriale; b) principiul precauiei n luarea deciziei; c) principiul aciunii preventive; d) principiul reinerii poluanilor la surs; e) principiul "poluatorul pltete"; f) principiul conservrii biodiversitii i a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural; g) utilizarea durabil a resurselor naturale; h) informarea i participarea publicului la luarea deciziilor, precum i accesul la justiie n probleme de mediu; i) dezvoltarea colaborrii internaionale pentru protecia mediului. Principiile interne pot fi clasificate, la rndul lor, n principii de baza si principii decizionale. a. Principii de baza. a1. Principiul potrivit caruia protectia mediului constituie un obiectiv de interes public major. Constitutia Romniei din 1992, revizuita, desi nu consacra expres acest principiu, prevede n art. 135 alin. (2) lit. d), obligatia statului de a exploata resursele naturale ale tarii n concordanta cu interesul national. O.U.G. nr. 195/2005 privind protectia mediului, cu modificarile si completarile ulterioare, statueaza expres ca ocrotirea mediului reprezinta un obiectiv de interes public major, dat fiind natura i importana excepional a calitii mediului pentru lumea vie. Actul normativ mentionat, n art. 1 consacra caracterul de interes public major nu numai pentru valorile generale ale mediului, ci si pentru ceea ce constituie obiectul reglementarilor legislative cuprinse n legi speciale. Prin natura i importana excepional a calitii mediului pentru lumea vie, protecia, conservarea i dezvoltarea (ameliorarea) sa constituie aadar un obiectiv de interes public major (Ordonan de Urgen nr. 195/22.12.2005). O asemenea dispoziie general relev valoarea social-juridic deosebit conferit pstrrii echilibrului ecologic i conservrii factorilor de mediu i imprim un caracter imperativ normelor de drept pertinente. Ea indic n mod clar i concepia general privind protecia mediului adoptat de legiutorul romn, n consens cu tradiiile noastre juridice i apartenena la sistemul dreptului continental (de inspiraie francez). Ca atare, protecia mediului este o responsabilitate public, o obligaie a statului, ceea ce implic reglementarea activitilor de protecie i control public asupra acestora. Ca atare, protecia mediului greveaz desfurarea tuturor activitilor (dreptul de proprietate oblig la respectarea sarcinilor privind protecia mediului conform art. 41 alin. 6 din Constituie) i constituie o obligaie a tuturor persoanelor fizice i juridice. i o serie de reglementri sectoriale cuprind dispoziii n acest sens. Astfel, potrivit Legii nr. 107/1996 protecia, punerea n valoare i dezvoltarea durabil a resurselor de ap sunt aciuni de interes general. La rndul

su, Legea 103/1996 calific fondul cinegetic al Romniei drept resurs natural de interes naional. Potrivit art. 5 alin. 1 al aceluiai act normativ, statul recunoate oricrei persoane dreptul la un mediu sntos i echilibrat ecologic. n acelai timp, n art. 6 alin. 1 se stipuleaz c protecia mediului constituie obligaia i responsab ilitatea autoritilor administraiei publice centrale i locale, precum i a tuturor persoanelor fizice i juridice. n consecin, prevederile dreptului mediului sunt de ordine public, nepermind derogri de la prescripiile lor. Asemenea considera ii de principiu se exprim, n planul dreptului, ntr-o serie de elemente precum: existena unei ordini publice ecologice, instituirea unui serviciu public preocupat cu protecia mediului, controlul legalitii aciunilor care ar putea afecta calitatea mediului. n privina factorilor naturali, acetia capt calificri juridice importante, precum: apele fac parte integrant din patrimoniul public, vnatul este bun public de interes naional .a. Acest principiu are o serie de consecinte juridice, precum: n materia asociatiilor si fundatiilor, una dintre conditiile prevazute de lege, ca o asociatie sau fundatie sa fie recunoscuta ca fiind de utilitate publica este ca activitatea acesteia sa se desfasoare n interes general sau al unei comunitati; asociatiile de protectie a mediului ndeplinesc aceasta conditie; n domeniul exproprierii pentru cauza de utilitate publica, Legea nr. 33/1994 stabilete ca fiind de utilitate publica, ntre altele, instalatiile pentru protectia mediului, sistemele de avertizare si prevenire a fenomenelor naturale periculoase, lucrarile de combatere a eroziunii n adncime; n privinta limitarii dreptului de proprietate rezultata din folosirea subsolului unei proprietati private imobiliare, art. 44 alin (5) din Constitutie prevede ca pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare cu respectarea anumitor conditii. Aadar, activitatile de nlaturare a consecintelor grave ale poluarii sunt activitati de interes general. a2. Principiul integrarii cerintelor de mediu n celelalte politici sectoriale. Principiul supus atentiei este consacrat expres n art. 3 lit. a) din O.U.G. nr. 195/2005 privind protectia mediului, cu modificarile si completarile ulterioare. Integrarea politicilor de mediu n politicile sectoriale - agricultura, transport, industrie, sanatate, preocuparile pentru promovarea instrumentelor economice n administrarea mediului, relatia mediu - privatizare, constituie prioritati n constructia societatii, avnd drept scop mbunatatirea calitatii mediului si realizarea dezvoltarii durabile. Obiectivul general al dezvoltarii durabile este reprezentat de optimizarea interactiunii dintre patru sisteme: economic, uman, ambiental si tehnologic, precum si dintre subsistemele care alcatuiesc cele patru dimensiuni ale dezvoltarii durabile, adica plecnd de la energie, agricultura, industrie si pna la investitii, asezari umane si biodiversitate. Conceptul de dezvoltare durabila impune armonizarea protectiei mediului cu dezvoltarea economica si sociala. Obiectivele strategice din domeniul protectiei mediului sunt reprezentate de: conservarea, protectia si mbunatatirea calitatii mediului; protectia sanatatii umane; utilizarea durabila a resurselor. Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile are un rol trans-sectorial n dezvoltarea economica si sociala a Romniei, coordonnd activitatea de integrare a

politicii de mediu n celelalte politici sectoriale, n concordanta cu cerintele europene si internationale, pentru asigurarea dezvoltarii durabile. a3. Principiul exercitarii de catre stat a dreptului suveran de a exploata resursele naturale n conformitate cu politica sa ecologica. Constitutia Romniei, revizuita, consacra obligatia statului de a asigura exploatarea resurselor naturale n concordanta cu interesul national (art. 135 alin. 2, lit. d). Potrivit art. 21 al Declaratiei de la Stockholm din 1972 statele au dreptul suveran, n conformitatea cu Carta O.N.U. si principiile dreptului international, de a-si exploata propriile resurse, n functie de politica lor privind mediul nconjurator si au datoria de a asigura ca activitatile exercitate n limitele jurisdictiei sau sub controlul lor sa nu provoace daune mediului nconjurator n alte state. n Rezolutia Adunarii Generale a O.N.U. nr. 2153/1996 este consacrata prevederea conform careia statele au dreptul de a exercita suveranitatea permanenta asupra resurselor naturale si a bogatiilor nationale n interesul propriei lor dezvoltari. Partea de mediu care se afla n limitele frontierelor nationale este guvernata de regimul juridic stabilit potrivit legilor interne ale fiecarui stat, adica regimul juridic national, iar partea de mediu situata dincolo de limitele jurisdictiei nationale intra sub incidenta regimului juridic instituit prin conventii si acorduri internationale, adica sub regimul juridic international. Respectarea suveranitatii permanente si depline a statelor asupra resurselor proprii presupune posesia, folosinta si dispozitia asupra acestor resurse, adica dreptul de a le exploata, dezvolta, proteja si utiliza n functie de interesele nationale legitime, astfel nct sa se asigure un mediu nconjurator adecvat pentru populatie. a4. Principiul actiunii preventive. O.U.G. nr. 195/2005 privind protectia mediului, cu modificarile si completarile ulterioare, prevede acest principiu n art. 3 lit. c). Principiul actiunii preventive este fundamentat pe ideea ca activitatea de prevenire a riscurilor ecologice este cu mult mai putin costisitoare dect repararea daunelor ecologice, care de multe ori au un caracter ireversibil. Aplicarea acestui principiu reclama, pe de o parte, reglementarea unor obligatii cu caracter preventiv, iar pe de alta parte, promovarea unor activitati care sa conduca la evitarea producerii unor modificari negative privind calitatea mediului. n cadrul acestor activitati, un rol principal revine evaluarii impactului asupra mediului. Principiul actiunii preventive se realizeaza si prin aplicarea sectoriala a altui principiu, cel referitor la utilizarea celor mai bune tehnici disponibile pentru activitatile care produc poluari semnificative. Cele mai bune tehnici disponibile se refera la stadiul de dezvoltare cel mai avansat si eficient, nregistrat n dezvoltarea unei activitati si a modurilor de exploatare, care demonstreaza posibilitatea practica a tehnicilor specifice de a constitui referinta pentru stabilirea valorilor limita de emisie n scopul prevenirii poluarii, iar n cazul n care acest fapt nu este posibil, pentru a reduce n ansamblu emisiile si impactul asupra mediului n ntregul sau. a5. Principiul conservarii biodiversitatii si a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural.

Acest principiu este expres consacrat n art. 3 lit. f) din O.U.G. nr.195/2005 privind protectia mediului, cu modificarile si completarile ulterioare si este avut n vedere att sub aspect general, ct si sub aspect special, legea reglementnd n detaliu protectia resurselor naturale si a biodiversitatii. Principiul conservarii biodiversitatii si a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural are n vedere biodiversitatea sub trei aspecte principale: - mentinerea proceselor ecologice esentiale ale sistemelor de suport al vietii; - prezervarea diversitatii genetice; - utilizarea durabila a speciilor si ecosistemelor. Raspunderea pentru aplicarea acestuia principiu revine n primul rnd autoritatilor de protectie a mediului. Ele elaboreaza norme juridice, standarde de calitate, proceduri de prelevare si analiza, de monitorizare etc. Legea stabileste o serie de obligatii ce revin persoanelor fizice si juridice ncepnd cu solicitarea si obtinerea acordului si/sau autorizatiei de mediu si teminnd cu efectuarea bilantului de mediu la ncetarea activitatii asupra acestuia sau la schimbarea destinatiei sau a proprietarului de investitie. Autoritatile pentru protectia mediului sunt obligate sa tina seama de informatiile primite si avizele obtinute n momentul cnd iau decizia de autorizare solicitata si sa efectueze controlul asupra activitatilor autorizate. a6. Principiul poluatorul plateste. Principiul exprima ideea ca agentul poluant (persoana fizica sau juridica) care, prin poluare, cauzeaza mediului un prejudiciu va raspunde indiferent daca fapta sa este culpabila sau nu. Principiul are un sens larg - care presupune imputarea n sarcina poluatorului a costului social al poluarii pe care o provoaca si un sens restrns - care presupune obligarea poluatorului de a suporta numai costul masurilor antipoluante si de curatire. Principiul poluatorul plateste este prevazut n art. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2005 privind protectia mediului, cu modificarile si completarile ulterioare. Pe baza acestui principiu, prin O.U.G. nr. 68/20074 s-a stabilit cadrul de reglementare a raspunderii de mediu, n scopul prevenirii si repararii prejudiciului asupra mediului. Principiul are si o justificare economica n sensul ca neefectuarea la timp a cheltuielilor pentru protectia mediului atrage ulterior costuri mai ridicate, care trebuie acoperite. Principiul poluatorul plateste a fost dezvoltat ca o metoda de alocare a costurilor de mentinere sub control a poluarii. El poate fi aplicat direct ca o taxa de poluare sau ca o penalitate. n mod generic, obiectul platii l constituie suportarea cheltuielilor legate de poluare de autorul acesteia, iar n mod particular executarea si suportarea de catre ntreprinzatorul poluator a obligatiilor ce converg spre evitarea, limitarea si eliminarea sau diminuarea poluarii. Acest principiu se poate aplica numai coroborat cu principiul actiunii preventive, al retinerii poluantilor la sursa si principiul precautiei n luarea deciziei, pentru a nu se ajunge la consecinta inadmisibila a considerarii ca daca se efectueaza o plata se permite poluarea. Declaratia Consiliului Europei din 1968 privind lupta mpotriva poluarii aerului afirma ca toate cheltuielile facute n vederea prevenirii sau reducerii poluarii, trebuie sa cada n sarcina autorului. Aceeasi prevedere figureaza si n principiile directoare ale relatiilor economice internationale aflate sub influenta politicilor n domeniul

protectiei mediului si exploatarii resurselor naturale, adoptate de tarile membre ale Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica, la 26 mai 1972. Consacrat pentru prima dat n legislaia romneasc de ctre Ordonana de Urgen nr. 195/2005, principiul poluatorul pltete i croiete drum rapid n practica i dreptul romnesc. El se inspir din teoria economic potrivit creia costurile sociale exter ne, care nsoesc producia industrial, trebuie s fie internalizate, adic s fie luate n calcul de toi agenii economici n costurile lor de producie. ntr-adevr, multe activiti economico-sociale antreneaz externaliti negative, sub forma polurii, afectnd populaia i factorii de mediu. Existena acestora conduce la o adevrat dedublare a realitilor privind costurile i profitul agenilor economici. Astfel, pe ansamblu, economia trebuie s acopere costurile de producie, ct i pe cele legate de existena externalitilor (polurii). Generatorii polurii au costuri proprii diminuate datorit economisirii cheltuielilor de prevenire a polurii (dotarea cu dispozitive i filtre, adaptarea tehnologiilor etc.), societatea n ansamblul su, imediat sau n timp, suportnd costul privind combaterea efectelor negative ale polurii asupra sntii umane, activitilor economico -sociale ori mediului n ansamblul su. Pentru a se evita o asemenea situaie i pentru a se corecta inechitile pe care le determin, costurile externalitilor se internalizeaz pe calea recunoaterii juridice a principiului poluatorul pltete. Principalul obiectiv al reglementrilor internaionale n domeniu l constituie armonizarea politicilor interne, astfel nct diferenele legislaiei antipoluante de la o ar la alta s nu antreneze distorsiuni n avantajele comparative i schimburile comerciale. n acelai timp, principiul a fost larg acceptat de guverne, care s -au inspirat semnificaiile sale n elaborarea politicilor lor ecologice. Pentru a imputa poluatorului costurile consecinelor activitii sale, autoritile publice pot recurge la mai multe instrumente care, luate izolat, nu asigur aceeai eficacitate i de aceea sunt utilizate, de regul, n m od conjugat. Este vorba de taxarea polurilor, instituirea de norme tehnice antipoluante i aplicarea de diverse mecanisme de compensaie. n privina fiscalitii, prin stabilirea de taxe, redevene, taxe parafiscale se ajunge la o preluare obligatorie a contribuiilor de la poluatori decis de autoritile publice i utilizat mai mult sau mai puin direct pentru a ameliora i controla starea calitii mediului. Mecanismele de taxare a polurii pot ndeplini, din punct de vedere teoretic, trei funcii: dac redevena este fixat la o rat optim, aceasta ajunge la o internalizare total a costului daunelor legate de poluare; dac redevena este suficient de incitativ, aceasta va determina poluatorul s reduc emisiile la un nivel care nu depete un obiectiv dat: dac rata nu este destul de ridicat, redevena nu va realiza dect o redistribuire a resurselor, permind repararea pagubelor ori investiiilor de lupt contra poluatorilor.Un procedeu menit s reduc polurile, nefinanciar, const n a impune prin acte juridice obligatorii norme tehnice antipoluante. Acest mecanism simplu i de aplicare automat este larg utilizat. El a fost folosit mai nti n domeniul aerului, apoi al apei i, n sfrit, al zgomotului. Utilizarea mecanismelor de compensaie reprezint o alt cale de realizare a cerinelor principiului poluatorul pltete. Totui, principiul poluatorul pltete nu permite, adeseori, alegerea msurilor celor mai rentabile, ntruct este dificil a identifica i supraveghea toi poluatorii ori utilizatorii de resurse. De pild, pentru a reduce poluarea generat de automobile ori de micile intreprinderi este mai puin costisitor i mai eficace s se utilizeze msuri

generale, precum taxarea mijloacelor de producie, dect s se instituie redevene asupra emisiilor. Sunt semnificative, n acest sens, pierderile biodiversitii datorate distrugerii pdurilor tropicale i emisiilor de bioxid de sulf care contribuie la fenomenul ploilor acide n afara rii poluatoare. Coninutul principiului a fost dezvoltat, precizat i consacrat la nivel internaional, mai ales prin documentele adoptate n cadrul OCDE i uniunea European. Astfel, principiul a fost enunat mai nti ntr-o recomandare a organizaiei celor 24 din 26 mai 1972, prin care se arta c poluatorului trebuie s i se impute cheltuielile privitoare la msurile de prevenire i de lupt contra polurii, decise de autoritile publice pentru meninerea calitii mediului ntr-o stare acceptabil. Costul acestor msuri trebuie s se repercuteze n preul bunurilor i serviciilor care sunt la originea polurii, prin faptul producerii ori consumrii lor. Principiul este recomandat s fie aplicat i polurilor transfrontiere. n privina Uniunii Europene, n primul program de aciune din 22 noiembrie 1973 al CEE s-a recunoscut aplicarea principiului poluatorul pltete n condiiile definite de documentele OCDE, dar cu adaptri referitoare la mediile poluate, tipurile de surse de poluare i regiuni. OUG 195/2005 vizeaz semnificaiile atunci cnd stabilete ca modalitate de implementare a principiilor generale introducerea prghiilor economice stimulative sau coercitive; prevede scutirea de impozit i compensarea deintorilor de suprafee terestre i acvatice, supuse unui regim de conservare ca habitate naturale sau pentru refacere ecologic, care aplic msurile de conservare stabilite de autoritatea central pentru protecia mediului; consacr posibilitatea pentru Guvern de a acorda reduceri sau scutiri de taxe, impozite, precum i alte faciliti fiscale titularilor activitilor care nlocuiesc substane periculoase n procesul de fabricaie sau investesc n procese tehnologice i produse curate etc. b. Principii decizionale. b1. Principiul precautiei n luarea deciziei. Acest principiu se afl nc n stare incipient de recunoatere la noi n ar. El i completeaz i amplific semnificaiile cu un alt principiu fundamental, cel al prevenirii riscurilor ecologice i a producerii pagubelor. Principiul p recauiei este un principiu fundamental al dreptului mediului, conform cruia absena certitudinii nu trebuie s mpiedice adoptarea de msuri care s previn un risc de pagube grave i ireversibile pentru mediu. Altfel spus, precauia reclam ca msurile de protecie a mediului s fie adoptate chiar dac nicio pagub nu se prefigureaz la orizontul apropiat. Prevenirea presupune un studiu de risc, care s permit evitarea pagubelor i o aciune bazat pe cunoatere. Numai c nu ntotdeauna consecinele deciziilor i aciunilor pot fi cunoscute, total sau parial, dinainte, iar absena certitudinii tiinifice nu poate constitui un pretext pentru a nu lua msurile adecvate pentru prevenirea atingerilor grave i inevitabile aduse mediului. n faa acestei realiti, n adoptarea deciziilor trebuie s se manifeste precauie, pruden, o diligen maxim, s se adopte msuri preventive care s elimine, pe ct posibil, orice risc de degradare a mediului. Precauia reclam deci c msurile de protecie a mediului s fie adoptate, chiar dac nicio pagub nu se prefigureaz la orizontul apropiat. Sub aspectul probei,

10

sarcina efecturii acesteia se inverseaz: ea revine acum celui care susine c activitatea sa nu are ori nu va avea niciun impact pn atunci cnd acumularea de date tiinifice va proba c exist o relaie de la cauz la efect ntre aciunile de dezvoltare i degradarea mediului. Pe plan international, acest principiu a fost consacrat initial n anul 1987 de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica, apoi de cea de a doua Conferinta Internationala asupra protectiei Marii Nordului de la Londra din acelasi an, de Declaratia Conferintei pentru Mediu de la Rio de Janeiro din 1992 s.a.m.d. La nivel european, Tratatul de la Maastricht cuprinde regula precauiei n art. 130R, iar directivele comunitare privind utilizarea i diseminarea organismelor modificate genetic din 1990 o aplic concret. n sfrit, principiul 15 al Declaraiei conferinei ONU de la Rio de Janeiro (1992) afirm c n caz de risc de pagube grave ori inevitabile, absena ceritudinii tiinifice nu poate servi ca pretext pentru a amna pentru mai trziu adoptarea de msuri efective privind prevenirea degradrii mediului, tez reluat i de Convenia asupra biodiversitii. Principiul s-a dezvoltat, n ultimii cinci ani, i n documentele O.N.U., plasat n contextul preocuprilor viznd asigurarea unui viitor durabil i al promovrii unor noi principii integrate care s conduc economic la o cretere real n termeni verzi. El a aparut din necesitatea de a preveni efectele negative pentru mediu si s-a desprins din principiul prevenirii, avnd n prezent caracter de sine statator. Ele se justifica mai ales cnd din datele stiintifice nu rezulta cu exactitate daca o activitate este sau nu periculoasa pentru mediu. n acest caz, decizia de mediu trebuie sa fie luata n sensul nenceperii acelei activitati, deoarece pericolul degradarii mediului este prea mare pentru a lua o decizie care se va dovedi ulterior ca a fost gresita. Consacrat n art. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2005 privind protectia mediului, cu modificarile si completarile ulterioare, principiul precautiei n luarea deciziei raspunde necesitatii de prevenire a efectelor negative pentru mediu determinate de diferitele activitati umane. Atunci cnd datele stiintifice nu sunt concludente n ceea ce priveste efectele unei activitati, decizia de mediu trebuie sa fie n sensul nenceperii activitatii respective. Acest principiu s-a dezvoltat, n ultimii cinci ani, i n documentele O.N.U., plasat n contextul preocuprilor viznd asigurarea unui viitor durabil i al promovrii unor noi principii integrate care s conduc economic la o cretere real n termeni verzi. b2. Principiul retinerii poluantilor la sursa. Prevazut expres de O.U.G. nr. 195/2005 privind protectia mediului, cu modificarile si completarile ulterioare, n art. 3 lit. d), principiul implica necesitatea ca evitarea poluarii sa nceapa de la sursa, actionnd direct n procesul de aparitie a reziduurilor, ceea ce presupune aplicarea unor procedee de fabricatie care sa nu genereze evacuari de poluanti sau sa le reduca la minim. Respectarea principiului retinerii poluantilor la sursa se poate realiza pe deplin prin asocierea masurilor de ordin juridic si administrativ cu cele de ordin educational. n evitarea poluarii, un rol deosebit de important revine sistemelor de supraveghere si evidentiere a schimbarilor survenite n calitatea factorilor principali de mediu. n acest scop, a fost organizat n Romnia, n anul 1991, Sistemul National de Monitoring Integrat care are la baza sistemul national de supraveghere a calitatii apelor, reteaua de ploi acide, reteaua de radioactivitate, precum si alte informatii periodice privind calitatea solurilor, a vegetatiei, a faunei, a sanatatii umane.

11

Carta Drepturilor si ndatoririlor Economice ale Statelor, al carui scop fundamental l constituie promovarea instaurarii unei noi ordini economice internationale, a prevazut ca ocrotirea, conservarea si ameliorarea mediului nconjurator pentru generatiile prezente si viitoare, constituie o responsabilitate ce revine tuturor statelor. b3. Principiul informarii si participarii publicului la luarea deciziilor, precum si al accesului la justitie n probleme de mediu. Participarea la elaborarea si luarea deciziilor nu poate fi conceputa in afara unei corecte si depline informari asupra tuturor problemelor. Dreptul la informare se infatiseaza ca un drept de acces la informatie. Acest drept isi gaseste consacrarea in art.31 alin.1 din Constitutia Romaniei, potrivit caruia dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi ingradit. Statele trebuie sa faciliteze si sa incurajeze sensibilizarea si particiarea publicului punannd la dispozitie informatiile dorite. Trebuie asigurat un acces efectiv la actiunile judiciare si administrative, inclusiv pentru obtinerea sanctionarii celor vinovati si a despagubirii victimei. Potrivit Declaratiei de la Stockholm din 1972, omul are dreptul la un mediu a carui calitate sa-i permita sa traiasca n demnitate si bunastare. Acest drept include n continutul sau, printre altele, dreptul la informare asupra politicilor sau proiectelor care pot avea consecinte negative asupra mediului, dreptul de a participa la procesele prin care se adopta decizii privitoare la mediu si, daca este cazul, de a dispune de mijloacele juridice adecvate pentru repararea prejudiciilor suferite ca urmare a nerespectarii garantiilor legale. Principiul informarii si participarii publicului la luarea deciziilor, precum si al accesului la justitie n probleme de mediu este consacrat expres n art. 3 lit. h) din O.U.G. nr. 195/2005 privind protectia mediului, cu modificarile si completarile ulterioare. Totodata, acest principiu este prevazut si n documentele Conferintei Natiunilor Unite pentru Mediu si Dezvoltare de la Rio, din 1992 (Declaratia de la Rio si Agenda 21), precum si n majoritatea conventiilor si tratatelor internationale cu incidenta n domeniul protectiei mediului. n cadrul Conferintei de la Aarhus din 1998 Un mediu pentru Europa a fost adoptata Conventia pentru accesul la informatie, participarea publicului la luarea deciziei si accesul la justitie n probleme de mediu, ratificata de Romnia prin Legea nr. 86/20005. Conventia garanteaza dreptul de a avea acces la informatie fara ca solicitantul sa declare un anumit interes. Conventia prevede situatiile cnd poate fi refuzata o informatie de mediu si anume: -autoritatea publica nu detine informatia solicitata; -cererea este vizibil nerezonabila sau este formulata ntr-o maniera prea generala; -cererea se refera la documente n curs de elaborare sau priveste sistemul de comunicatii interne al autoritatii publice, n cazul n care o astfel de exceptie este prevazuta de legislatia nationala sau de practica obisnuita, lundu-se n considerare interesul public n cazul unei asemenea dezvaluiri. Cererea mai poate fi refuzata daca dezvaluirea ar afecta: confidentialitatea procedurilor autoritatilor publice, relatiile internationale, siguranta nationala, securitatea publica, cursul justitiei, confidentialitatea informatiilor comerciale si

12

industriale, dreptul de proprietate intelectuala, confidentialitatea unor date personale, mediul la care se refera informatia, n conditiile legii. Conventia prevede ca refuzul unei solicitari se va face n scris, daca solicitarea a fost facuta n scris sau daca solicitantul cere acest lucru. Refuzul trebuie sa fie motivat si sa ofere informatii privind accesul la procedura de recurs. Raspunsul cuprinznd refuzul solicitarii trebuie dat ct mai curnd posibil, fara a se depasi o luna, n afara cazului cnd complexitatea informatiei justifica o prelungire a acestei perioade pna la doua luni de la data naintarii cererii. n cadrul legislatiei nationale, fiecare parte la Conventie se obliga sa asigure posibilitatea pentru orice persoana, care considera ca solicitarea informatiei a fost ignorata, gresit refuzata sau care considera ca a primit un raspuns inadecvat, de a avea acces la o procedura de recurs n fata unei instante de judecata sau a altui organism independent si impartial prevazut de lege. Statul va lua masuri ca respectiva persoana sa aiba acces si la o procedura de fond, nefiind exclusa nici posibilitatea unei proceduri prealabile de recurs n fata unei autoritati administrative. n Romnia, cadrul legal pentru participarea publicului la adoptarea si aplicarea deciziilor de mediu este dat, n afara de Conventia de la Aarhus, si de Constitutie, O.U.G. nr. 195/2005 privind protectia mediului, H.G. nr. 878/2005 privind accesul publicului la informatia de mediu, Legea nr. 544/2001 privind accesul la informatiile de interes public, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, precum si de alte acte normative cu caracter sectorial n domeniul protectiei mediului. Constitutia consacra expres dreptul la un mediu sanatos, n art. 35, iar n art. 135 alin. (2) lit. f) prevede obligatia statului de a asigura refacerea si ocrotirea mediului nconjurator, precum si mentinerea echilibrului ecologic. Totodata, Constitutia garanteaza accesul liber la justitie - art. 21, dreptul la ocrotirea sanatatii - art. 34, libertatea de exprimare - art. 30, dreptul la informatie - art. 31, dreptul de asociere art. 40 ( text care mpreuna cu O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii constituie temeiul juridic al nfiintarii organizatiilor neguvernamentale ecologice ), dreptul de petitionare - art. 51. O.U.G. nr. 195/2005 privind protectia mediului, aprobata cu modificari si completari de Legea nr. 265/2006, prevede n art. 5 ca statul recunoaste oricarei persoane dreptul la un mediu sanatos si echilibrat ecologic garantnd n acest scop: accesul la informatia privind mediul, cu respectarea conditiilor de confidentialitate prevazute de legislatia n vigoare, dreptul de asociere n organizatii privind protectia mediului, dreptul de a fi consultat n procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea politicii si legislatiei de mediu, emiterea actelor de reglementare n domeniu, elaborarea planurilor si programelor, dreptul de a se adresa direct sau prin intermediul organizatiilor pentru protectia mediului autoritatilor administrative si/sau judecatoresti, dupa caz, n probleme de mediu, indiferent daca s-a produs sau nu un prejudiciu, dreptul la despagubire pentru prejudiciul suferit. Dispozitiile legale mentionate sunt completate de numeroase alte prevederi privind participarea publicului la luarea si aplicarea deciziilor de mediu.

13

III.

Elemente strategice de baz.

Alturi de aceste principii, precizate mai sus, Ordonana de Urgen nr. 195/2005 stabilete i o serie de elemente strategice care conduc la dezvoltarea durabil a societii. Acestea, printre altele, sunt: - nlturarea cu prioritate a poluanilor care pericliteaz nemijlocit i grav sntatea oamenilor; - crearea sistemului naional de monitorizare integrat a mediului; utilizarea durabil; - meninerea, ameliorarea calitii mediului i reconstrucia zonelor deteriorate; - crearea unui cadru de participare a organizaiilor neguvernamentale i a populaiei la elaborarea i aplicarea deciziilor; - dezvoltarea colaborrii internaionale pentru asigurarea calitii mediului (art. 3 lit. i din OUG 195/2005); Dup unii autori avnd caracter de principiu, aceasta abordeaza reglementarea si tratarea unitara, sistematica, a tuturor problemelor mediului, ocrotirea mediului fiind o problema complexa. Nu se poate realiza o dezvoltare economic armonioasa fara respectarea normelor si standardelor impuse majoritatii ramurilor economice. Dezvoltarea economica presupune consum de resurse naturale care in procesul de productie se transforma in alte elemente diferite fata de materia care a fost supusa procesului de fabricatie. Protectia mediului inconjurator constituie un obiectiv de interes national si international, cu efecte directe si indirecte, pe termen lung in toate compartimentele sistemului social. Este o conceptie complexa ce trebuie sa se desfasoare dupa o conceptie unitara, atat la nivel regional, national, cat si la nivel international, pentru mentinerea integritatii mediului, cat si reconstructia zonelor unde factorul antropic, in special, a produs degradarea elementelor si resurselor naturale. Muli din termenii de mai sus cunosc definiii legale exprese.

14

IV.

Modaliti de implementare

n OUG 195/2005 sunt vizate modalitile de implementare a principiilor i elementelor strategice, respectiv: - adoptarea politicilor de mediu armonizate cu programele de dezvoltare; - obligativitatea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului n faza iniial a proiectelor, programelor, precum i n desfurarea activitilor; - corelarea planificrii de mediu cu cea de amenajare a teritoriului i de urbanism; - introducerea prghiiilor economice stimulative sau coercitive; - rezolvarea, pe niveluri de competen, a problemelor de mediu, n funcie de amploarea acestora; - elaborarea de norme i standarde, armonizarea acestora cu reglementrile internaionale i introducerea programelor pentru conformare; - promovarea cercetrii fundamentale i aplicative n domeniul proteciei mediului; - instruirea i educarea populaiei, precum i participarea organizaiilor neguvernamentale la elaborarea i aplicarea deciziilor.

15

V.

Bibliografie

1. Conf. univ. dr. Doina Udrescu, Curs 2. Daniela Marinescu Dreptul Mediului 3. Mircea Duu Dreptul Mediului 4. Dan Vatamanu - Dreptul Mediului, note de curs 5. tefan Tarca Tratat de dreptul mediului

16