ALEXANDRU MACEDONSKI

(14 martie 1854 - 24 noiembrie 1920) Ca ~i la Slavici, recunoa~terea adevaratei valori a lui Macedonski a venit tirziu. In timpul vie pi, prestigiul poetului s-a marginit la cercul lui de fideli, nici macar toti inconditionali. Adversarii i-au fost mult mai numero~i. Maiorescu il a~ezase in rand cu Aricescu. Dupa moartea poetului, Lovinescu va continua sa fie de parere ca "omul a daunat operei", dqi va fi cel dintai care sa schi~eze 0 revizuire. Aceea morala are doar 0 jumatate de rezultat: vazand in Macedonski un "erou al iluziei" care a crezut ca poate tdi numai pentru arta lui intr-o ~ara fara traditie culturala, Lovinescu e convins ca poetul n-a fost capabil de un sacrificiu major, ci de lamentapi ~i proteste minore. Iara~i ca ~i Slavici. Opera n-ar indritui calificativul de "mare poet", lipsindu-i unitatea profunda de la un Eminescu sau, curios lucru!, Co~buc. 0 revizuire sistematica intreprinde abia Tudor Vianu in amplul studiu introduetiv al editiei sale (1939-1946). Originalitatea poeziei 0 sugereaza eel mai bine Vladimir Streinu (in eapitolul din Istoria literaturii romane moderne (1944), urmat de Adrian Marino, primul biograf (1966) ~i autor al unei ample monografli in 1967, ~ide Mihai Zamfir (Introducere in poeiJa lui Alexandru Macedonski, 1972). A~adar,

~ v t:irziu, cmar daca punem la socoteala - ::: "butia , lui G. Calinescu din Istoria lui din -._, nu insa decisiva ca in cazul lui Slavici, and de cateva mari rezerve ca 0 pqtera de - a "(Calinescu afirma ca "ii este deficient lui ~ donski sim~ limbii",ignora Poema ronde!unlor senectute, dar nu iarta "imitatille senile - _~ )"fusset" din june~e). Ce este interesant la --=1 ~i la Zamfu este situarea poeziei - -e onskiene (~i a prozei, aproape in egala -~ '.:Ia) intr-o posibila serie istorica. Streinu _- oara leaga prima parte a operei, aceea de re 1890, nu doar de pa~optism, ci ~i de optism, privite ambele pe 0 latura neora anterior. Criticul remarca unele "sensuri coperite" la poe~ pe care Maiorescu ii rase, sensuri care trec la t:inarul -_ onski: poezia sociala a lui Cezar Bolliac, ~ cul macabru al lui Stamati, "exotismul _ -;-enetiano-iberic"al lui Alecsandri ori acela , --e "rurco-armeano-araba" allui Bolintineanu, z: "tile ~i chiar "gargara de cuvinte" ale lui _a.ra~eanu,in fine, "lirismul eretic" al lui _ - -'eanu. Toate acestea pregatesc "estetismul" -~ 1 " Macedonski de mai apoi, care va :~ aerul instrumentalismului, anticipand pe ~G" cu al sau Trait! du Verbe, (Macedonski _- :~ ers liber inca din 1880) sau al simbolis~. mai precisa este situarea din studiullui - - --. :\1acedonski ar ilustra varful uneia :: ele doua "direqii esen~ale" din poezia ca de dupa 1830 ~i anume "poezia _~anta, dupa moda franceza ~i italiana, ==:=- din febra mimetica ~i novato are a - -_ ~-=-ormunteni". A doua direc~e va fi aceea --:- de mitosul na~onal". Lamartinismul ~i se intersecteaza adesea, ambele cmar mai inainte de 1848, genurile ~i e rip occidental ale poeziei noi. ki face un "adevarat caz de fixatie , pa spusele lui Marino, fa~ade Heliade pa~opti~tii franco-italieni, respingand ~ g"rmana a Junimii ori "importul" arde--: ~ _oeri precum Co~buc, Josif sau Goga. :J u?i ii va fi "la bete noire", din
>

aceasta pncma, fie din absoluta incompatibilitate, cum socotqte Marino, fie pentru ca Macedonski ii intuise geniul, dar nu voia sa-l accepte con~tient, cum sus~ne Zamfir. Acesta din urma e de parere ca abia moartea lui Eminescu I-a "eliberat" pe Macedonski ~i de aceea "muta~a" poeziei lui s-a produs in 1890, cand romantismul a cedat definitiv locul simbolismului in imaginarul ~i maniera poetului. Este ~i data de la care poetica macedonskiana se precizeaza,depa~indnivelul aceleiaa lui Maiorescu ~i intrand in contemporaneitatea europeana. Macedonski este int:iiulla noi care socote~te ca "logica poeziei este insu~i absurdul", radical alta decat logica limbajului uzual sau a prozei ~i anun~a in "poezia viitorului" predominan~a "muzicii ~i a imaginii", cu alte cuvinte, a formei. Maiorescu sim~se el insu~i gratuitatea actului poetic, desfacut de obliga~ etice, sociale sau de orice alta natura straina de esenp lui, dar n-avusese inca acces la 0 deosebire de esenta , intre vorbirea poetica ~i aceea comuna, care continuase sa i se para doar chestiune de stiI. Macedonski face pasul mai departe spre in~elegerea poeziei nu ca 0 proza impodobita ~i prozodic regulata, ci ca un mod camp let diferit de a comunica mesajuI. Asta, tot dupa 1890.

Primele doua culegeri (Prima verba din 1872 ~i Poesii din 1882) sunt fad valoare, con~mind compuneri mimetice, pe temele comune ale pa~optismului (condamnarea tiraniei ~i eliberarea "popolului"), de~i procesul istoric care Ie daduse na~tere se incheiase. Eroticele imprumuta stilullui Alecsandri din Steluta, insa cu mai pu~na gravitate ("Vazui un angel surazator"), foarte teatrale in gestid ("Amici, acuma sunt disperat"), pline de improprieta~ lexicale ~i de tot acel vocabular ironizat de Maiorescu ~i de Caragiale: "angel dulce de amor", fee, fllomela, selbe, sau de diminutivele care-l enervased deja pe Maiorescu:guri~a,fluturel, pasand. lnteresant e d poetul dedica Poesiile tocmai lui Maiorescu ~i avea acceptul acestuia. Ruptura intre ei se produce ulterior. Dar chiar ideile prefe~ei din 1882 (Macedonski va pastra toata via~a obiceiul de a se comenta singur) sunt nemaioreseiene. Autorul Poesiilor descoperea poezia soeiala ~i vedea scopul ei in "sdpararea" Luminii, Binelui ~iAdevaruluz: Deocamdam poetica lui Macedonski se afla sub nivelul celei a lui Maiorescu. Poeziile ca atare sunt prozaice din cale afad ori prea infantile: "Cu buzele-n foc brunite,/ Unite,! Nu mai formam amandoi,! Doi/ / Ca ~erpi de fladri, plavi~e/ Vi~e" etc. Nu sunt mai bune primele NoPfi ori baladele, cu origine in Musset, Byron, Bolintineanu ~i Stamati. Versul liber din Hinov ori armoniile imitative din Lupta !i toate sunetele ei ori din inmormantarea !i toate sunetele dopotului seamana mai degraba a calcuri decat a inova~. E greu de apreeiat insemnatatea unor antieipa~, cum ar fi acelea ale lui Co~buc (Calul arabulut) ori Anghel (Sub frunze). Tin probabil de indmplare. Excelsior (1895) este indiul volum reprezentativ, dar nu pentru marele poet, ci tot pentru neoromanticul de la inceputuri. Un ton nou este deja in Stepa (in pofida neologismelor caraghioase:"fidan~ta pe confine", "onduloase''), ~ianume in evocarea mare~ei intinderilor peste care domne~te spiritul poetului: ,,~i intinderea sclipe~te,~i sunt singurul ei ~" sau: "Stele clare privegheaza cortul meu nemasurat. lei-colo se

mai fac auzite cantecele lui Heine. Ecouri eminesciene sunt deja in mediocrii Psalmi modemi, dar abia Noaptea de noembrie este 0 eminesciana valabila, satid a epocii ~i a personajelor care 0 populeaza, simuland eea mai deplina nepasare ataractid: "Mergi, trista Romanie, pe calea inceputa, ~i voi, iubi~ prieteni, petrece~ sau canta~ ... Lasa~-mi, insa, mie odihna cea mcuta, Lasa~-mi visul moqei ~inu ma dqtepta~. Ce-mi pasa dad lumea a fost ~ie tot lume? .. Ce-mi pasa de dmane cum e, ~icum a fost? Ce-mi pasa de se-ntreaba sau nu de al meu nume? ... Prin moarte, ca~tigat-am ob~tescul adapost." Se observa imediat incredin~area poetului de valoarea persoanei sale. Renumele este mai presus de moarte. Resemnarea se dovedqte falsa, cata vreme poetul a~teapta 0 inviere precum aceea argheziana din Cimitirul Buna- Vestire: ,,~i iata ... - 0 suflare ce ramurile-atinge Se pare d inchide la zgomot orice por~, ~i luna se ascunde, ~icandela se stinge Pe pietrele-nvechite, pe crucile de mor~. TacereL.. Este ceasul de negura ~itaina... Se-mbrad eimitirul in noapte ca-ntr-o haina, .. o raza nu se vede in cer nici pe pamant. , . A~tept cu nerabdare ca mor~ sa se scoale, Lasand sa Ie ramana co~ciugurile goale, Dar mut imi e mormantul, ~imut orice mormant. <;;.' ;:l . mca. ~;:l , d ecat ':r'l ce. . . . N'lmlca . . . N'Iffi1Ca noapte? Nici ciocnete de oase, niei ranjete, nici ~oapte? Dar oare ce fac mor~? - Sa vina! - Voi sa ~tiu."
A A

Invazia oribila a viermilor n-are compara~e in epoca decat cu macabrul hasdeian. Noaptea de ftbruarie este 0 evocare curajoasa a bordelului, pentru 0 epoca in definitiv victoriana cum era aceea a lui Carol 1. Baudelairianismul nu prinsese in poezia noastra inca destul de pudica. in astfel de versuri se vede ca Macedonski a fost, intre poe~ no~tri din secolul XIX, intaiul european. "Voi ro~i~, fara-ndoiala, delicate cititoare", scrie el in aceea~i Noapte, con~tient de ~ocul pe care tema11 putea avea. Sunt ~i cateva prevestiri ale poeziei parnasiene de mai rarziu, plina de refrenele lui Samain: "In Kars, sub cer cu fund de aur, Pe cand e soarele-n apus, incolacit ca un balaur Pe dupe deal aproape dus; Se arata galbenul ce scade, Topindu-~i fap in azur, o minareta cu arcade Ce predomne~te imprejur" ori, inca ~i mai surprinzator, acorduri pure din Ion Barbu: de nenascutele

Cand sufletul pentru sarcasme sau deznadejde sta deschis, Cu focul stins, cu soba rece, ramase-n urma ca un vis. E mai ~iinca ma simt ranar sub inaltimea instelata. Trecu talazul du~maniei cu groaza lui de nedescris, La fund se duse iar gunoiul ce inaltase 0 secunda $i sranca tot ramase sranca, ~i unda tot ramase unda Trecu talazul du~maniei cu groaza lui de nedescris, Se lumina intinsa noapte de poleieli mangaietoare, $i astazi e parfum de roze ~i cantec de privighetoare. Vestalelor, numai noapte de fericire va mat cer. Pe jgheabul verde al ci~melei un faun rustic c-o naiada S-au prins de vorbe ~i de glume sub licaririle din cer; Columbe albe bat din aripi pe piatra lucie sa cada ... Basnesc de vremile batrane, cand zanele se coborau Din limpezimile albastre, ~i-n unda clara se spalau ... Reinviaza ca prin farmec idilele patriarhale Cu Fe~-Frumo~i culcati pe iarba izbinduse cu portocale; Pe dealuri clasice s-arara fecioare in cama~i de in, Ce-n maini cu amforele goale i~i umplu ochii de senin, $i printr-a serii lacrimare de ametiste ~i opale, Anacreon re-nalta vocea, dialogheaza Teocrit ... V eni~: privighetoarea canta in aerul imbalsamit."
0

"Pe balta clara, barca molateca plutea ... Albe~ nemaculate curgeau din cer, lucioase Zambeau in fundul apei rasfrangeri argintoase; Oh! alba dimineata, ~ivisul ce ~optea, $i norii albi - ~i crinii suavi - ~i balta clara, $i sufletul- curatul argint de-odinioara Oh! sufletul! - curatul argint de-odinioara." in Noapte de mai rasuna deja un alt _ lacedonski care a ingropat securea antitezei ~olemice ~i a intors romantismul eminescian la izvoarele idilei clasice ~i anacreontice, impros_atata insa intr-un chip absolut uimitor: "Posomorarea fara margini a nop~lor de altadata,

De pe acum, Macedonski e 0 sinteza curioasa de nou ~ide vechi, de neoclasicism ~ide neoromantism, dar ~i de parnasianism ~i de simbolism. 0 limpezire in sensul modernitapi se face in Flori sacre (1912), unde se accentueaza tendin~a formala. Ultimul Macedonski este in definitiv un manierist ~i un pre~os, cu 0 topid barbiana: ,,~i vii, in oeM sclavei, zarii cicori albastre". Douazeci de ani despart Noaptea de decemvrie de ind eminesciana Noaptea de noiembrie ~isingura legatura dintre ele consta in polemica, de data asta alegorizata, a poetului cu detractorii sai, mai bine zis in simbolistica in fond eronata a poemei, fJindd niciodata calea dreaptd, a emirului, nu este calea adevarata a poetului; din contra, aceea ocolita a drume~lui slut ar sluji mai bine ideea. Nota morala care complid optiunea este 0 reminiscen~aromantid, de care Macedonski nu s-a eliberat cu totul. Frumusetea NofJtii de decemvrie sta mai putin in calatoria , 1;) , spre Meka a poetului care se viseaza emir pentru 0 noapte al Bagdadului decat in splendidele imagini floral-coloristice care impanzesc fantezia lirid. Inceputul, cu odaia in care se coace revena solitarului poet, este bacovian avant la lettre: ~E moarta odaia, ~imort e poetul. .. In zare, lupi groaznici s-aud ragu~it, Cum latra, cum urla, cum urd, cu-ncetul, Un tremol sinistru de vant-nabu~it ... Jar crivarul ~pa ... - dar el ce-a gre~it?" S-ar zice d odata incheiata sinteza poeziei anterioare, Macedonski e gata pentru sinteza celei viitoare. Cetatea fantomatid este barbiandoina~iana, un Isarlak mai putin pitorese, dar deopotriva de misterios: "Spre albele ziduri, alearga - alearga, ~i albele ziduri lucesc - stralueesc, Dar Meka incepe ~idansa sa mearga Cu pasuri ee-n fundul de zari 0 rapese, ~i albele ziduri, lucesc - stralucesc!

Ca gandul alearga spre alba nalud, Spre poamele de-aur din vinu-i ceresc . Camila, cat poate, grabqte sa-l dud . Dar visu-i, nu este un vis omenesc ~i poamele de-aur lucesc - stralucesc Jar alba cetate ramane naluca." Emil Botta ~i Radu Stanca sunt anuntap de aceasta intensa poezie a unei neimplinite aspirapi quijotiee de care visatorul este devorat ca Ioana d'Arc de fladrile rugului! "Niei urma de ierburi, nici pomi, niei lzvoare ... ~i el nainteaza sub fladri de soare ... In ochi, 0 nalud de sange - in gat Un chin fara margini de sete-arzatoare ... Nesip, ~ideasupra, eer ro~u - ~-atit~i to~ nainteaza sub flacari de soare. ~i tot fara margini pustia se-ntinde, ~i tot nu s-arata ora~ul preasfant Nimic n-o sfar~e~tein zori cand s-aprinde, ~i n-o-nvioreaza suflare de vant Luee~te, vibreaza, ~i-ntr-una se-ntinde." Este paradoxal ca, temperament bizar, sumbru ~i revoltat, bantuit de viziuni infernale, Macedonski izbute~te eel mai bine in invoeatia , exaltata a unui paradis' serafie ~i floral, rasunand de sublime armonii corale: "Bagdadul! Bagdadul! ~iel e emirul. .. Prin aer, petale de roze plutesc ... Matasea-nflorita marita cu firul Nuan~e, ce-n umbra, incet, vqtejesc ... Havuzele canta ... - voci limpezi ~optese... Bagdadul! Bagdadul! ~iel e emirul [... J Bagdadul! cer galben ~iroz ce palpita, Rai de-aripi de vise, ~irai de gradini, Argint de izvoare, ~izare-aurita Bagdadul, poiana de roze ~ierini Djamii - minarete - ~icer ce palpita."

Capodopera, ignorati de G. Calinescu, a liricii macedonskiene, ramane Poema rondelunlor. Cele mai multe dintre poezii sunt scrise in ultimii ani de viata. Cartea a aparut postum, in 1927. Macedonski are neindoielnic vocatie parnasiana. Astazi nu ne mai apare atat de neta ca acum un secol diferenta dintre simboli~ti ~i parnasieni. $i cum Macedonski amested permanent vizualul cu auditivul, 0 linie despartitoare e aproape imposibil de trasat in cazullui. $i simboli~tii,~iparnasienii au fost in definitiv ni~te manieri~ti ~i ni~te pretio~i. Baudelaire dedica Les Fleurs du Mal "au poete impeccable", lui Gautier, adid. Mallarme intelegea poemul ca "lucratura". $i unii, ~i altii se ivesc intr-o epod de reflux al pasionalitatii romantice ~i cred intr-o poezie mai pura. Dad analizam de obicei la romantici expresia sentimentului, se cade sa observam ca la parnasieni, ca ~i la simboli~ti, e yorba mai curand de sentimentul expresiei. Expresia, avant toute chose. Macedonski ~tia asta, chiar dad incepuse, ca bun romantic, prin a moraliza, satiriza, ftlosofa ori declama in poeziile sale de dinainte de Flori sacre. in simbolism ~i in parnasianism triumfa artisticul, mistica artei pure, uneori mistificarea,jocul, toate insu~iri manieriste, fie d ne gandim la Gongora ~i Marino, fie la Heredia ~i Mallarme. Edgar Papu (Barocul ca tip de existenjti, 1977) vorbea despre sfar~itul secolului XIX ca despre 0 noua epoca a barocului in care s-ar regasi atat parnasianismul, cat ~i simbolismul. $i, la urma urmelor, calea regala a lirismului,separat pentru 0 suta de ani, de prozaic, de elocinta, de anecdota, trece prin manierismul simbolisto-parnasian ilustrat la noi de Macedonski. Nimeni n-a evocat ca el obiectele neinsufletite ori materiile care Ie com_un. Restrangereatematid ~iabandonarea oridrei elocinte situeaza Poema rondelurilor la antipodul _"\Topplor ~i,in general, al poeziei macedonskiene e pana atunci. $i, din nou, in timbrul incon- ndabil macedonskian din rondeluri se presimt ateva din viitoarele muzici lirice, ale lui Mateiu Caragiale (Rondelul Domnijez), Pillat (Rondelul .7ecutuluz),Maniu, Arghezi, Barbu (Rondelul ctitonloi), Tomozei. in definitiv, prima noastra poezie

pura, 1n sensul abatelui Bremond, aceasta ~i este, plina de alcoolurile tari verlainiene, provocatoare de extaze: "in crini e betia cea rara: Sunt albi, delicati, subtiratici. Potirele lor au fanatici Argint din a soarelui para. De~i, cand atin~i sunt de vara, Mor palcuri, sau mor singuratici, in crini e betia , cea rara: Sunt albi, delicati, subtiratici. in moartele vremi, ma-mbatara, Cand fragezi, ~iprimavarateci, in ei ma sorbira, extatici, $i pe-aripi de rai ma purtara. in crini e betia cea rara." Dad perfectiunea are sens in artii, ~i are mai ales la manieri~ti, iat-o in Rondelul rozelor ce mor. "E vremea rozelor ce mor, Mor in gradini ~i mor ~i-n mine $-au fost atat de viata pline, $i azi se sting a~au~or. in tot, se simte un fior. a jale e in ori~icine. E vremea rozelor ce mor Mor in gradini, ~imor ~i-n mine. Pe sub amurgu-ntristitor, Curg valma~aguri de suspine, $i-n marea noapte care vine Duioase-~i pleaca fruntea lor ... -

inca mai putin pretuit decat poetul a fost prozatorul Macedonski. Ce e drept, proza lui ie~ea, spre deosebire de poezie, din curentul mare al realismului ~i al romanului. Autorul nu

se impaca deloc cu ideea nerecunoa~terii sale. Cartea de aur (1902) are 0 prefata, atribuita unui discipol anonim, in care Macedonski vorbqte despre sine ca despre "un om de geniu" care a dus "mai departe ~i mai sus numele tari sale" decat orice roman. Se refera la versiunile poeziilor ~i prozelor sale in franceza ~i la ecourile pe care Ie-au avut, dar desigur la opera sa in intregul ei. ry ersiunile in franceza sunt inferioare celor romane~ti, chiar dad micul roman Le calvaire du feu, de exemplu, este anterior Thalassei, reprezentind propriu vorbind 0 traducere). Prozele scurte din Cartea de aur dateaza din ultimul deceniu ~i jumatate a1secoluluiXLY G. Cilinescu Ie socote~te pe unele "nuvele fara oameni". Casa cu no. 10 ar fi "un muzeu tacut in care lucrurile vorbesc singure, evocand pe om". Altele sunt samanatoriste inainte de samanatorism. Ca ~iin poezie, Macedonski ii prelunge~te in aceste proze pe Negruzzi, Ghica sau Alecsandri. Predomina, pe langa descriere, biograficul ~itabloul de epod. Cateva sunt absolut remarcabile. Trecerea Oltejului este 0 bijuterie de exactitate ~i de concizie. intre coteje e 0 fantasmagorie despre revolta pasaretului din ograda lui Pandele Vergea care se viseaza coco~. Este evident d Macedonski pariaza in proza pe registrul ,Snalt" al pa~opti~tilor ~i nu pe romanul pe care acqtia 11socoteau "vulgar", in ciuda faptului d direqia pe care proza va merge spre finele secolului XIX va fi a romanului. Ca ~i mai devreme Baudelaire, Villiers de l'Isle Adam, Remy de Gourmont, Huysmans ~ialti prozatori francezi ai generatiei simboliste, Macedonski era convins d viitorul apartine poemului in proza mai degraba decat romanului, simbolismului mai degraba decat realismului. Cand monopolul romanului nu va mai parea obligatoriu, in ultima parte a secolului XX, proza macedonskiana va fi redescoperita ca 0 veriga interesancl dintr-o linie de evolutie secundara a genului ~i care mergea de la Negruzzi ~i Odobescu pana la Petid, Anghel, Vinea ~i Arghezi. Critica violenta pe care Arghezi 0 face la aparitia lui Ion de Rebreanu reflecta bine

oroarea lui Macedonski insu~i de ceea ce amandoi eredeau a fi banalitatea ~i trivialitatea romanului naturalist. Thallasa este neindoielnic cea mai izbutita dintre aceste proze, de~i foarte rar i s-a acordat locul meritat. Subiectul conteaza, ca peste tot in aceste poematice intocmiri, prea putin. Un tinar din Smirna, cititor al Iliadei, allui Teocrit ~i Xenofon, poreclit Thallasa, dupa strigatul soldatilor greci cand descopera marea din povestirea acestuia din urma, devine paznicul farului de pe Insula ~erpilor, Lewki din poema mai veche a lui Macedonski, unde cade prada ispitei simturilor, ca un alt SEant Antoniu. I~i intilnqte perechea ideala in frumoasa Caliope, adusa de valuri la tarm dupa ce vaporul pe care se afla naufragiase, pe care insa 0 sugruma la urma, el aruncandu-se in mare. Ciudat e d nu s-a !a.cutlegatura cu Cezara lui Eminescu, pe care Macedonski 0 putuse citi in Cunerul de Ia~i ind din 1876. Betia simturilor, insula, grota, nuditatea, totul era deja acolo. In Thalassa sunt cateva dintre cele mai puternice pagini din intreaga noastra proza avand ca obiect senzualitatea. Jocurile dragostei Ie anticipeaza uneori frapant pe cele din Ochz2 Maicii Domnului al lui Arghezi, iar descrierea organului ~i actului sexual, aproape un viol, savaqit in grota-sanctuar, n-are termen de comparatie ca indrazneala inainte de Cimitirul Buna- Vestire, desigur intr-un cu totul alt registru decat acela grotesc-naturalist de la Arghezi, ~i anume unul baroc ~i flamboaiant, cu nemaiintilnite intensitati metaforice. Este probabil ~i una din primele scene de nuditate deplina din literatura noastra (in Cezara nuditatea era doar sugerata): "Dar in momentul cand ajunse la doi pa~i de jertfelnic, ~inumai la doi pa~i de prapastie, 0 mi~care a lui Thalassa inlatura pana ~i cel din urma colt de cea~af ce i se tinuse agatat de mijloc, ~i ea zari, in locul ce pana atunci fusese acoperit, 0 tolanire ca de bestie, ce nu era nici ~arpe ~inici pasare, ~ice nu avea nici picioare ~i nici aripi. Inelarea ei posomodta dovedea d

trebuie sa fie din neamul dratoarelor, de~i era din altul mai tainic - dintr-unul ce riimane mult timp necunoscut fetelor de imparati, ~i ce nu fusese nici macar inchipuit de Caliope; Insa, ori din ce neam ar fi fost acea naprasnicii ciudatenie, - in ea care este - pentru a spune adevarul - singurul temei al vietii - care strabate printre zavoare ~i paznici in inima celor mai criiie~ti ~i impariitqti palaturi, care - zmeu inaripat - i~i riistoarna prazile, cu riisuflarea tiiiata, sub junghiul placerii, care nu tine seama de strigate ~i plansete, de manii ~i impotriviri, ~i care a~terne sub ea orice osebiri lume~ti, care cutremura cele mai plapande fiipturi cu viata ~i cu moarte, in ea Caliope presimtea, totu~i, omoratoarea mu~ciiturii ~i 0 inchipuia cii va fi in ochii preaiubitului facutii. J alnice balanganiri de c1opote ce chemau la pogribanie i se tariiganarii astfel in simtire ... Ele inlocuira arzatoarele trambitari, iar Caliope nu mai vazu pe Thalassa de cat rostogolit in moarte de dihania ce, neindoios, i se urease acolo pe cand dormea. Cu toate aces tea, hotaratoarea mi~care ce 0 facu - ~i 0 facu chiar de ar fi fost sa moarii in urma dintr-insa, iar, ca sa-l scape, se aruncii cu iuteala fulgerului asupra bestiei, 0 apuca de mijloc, )ii incle~ta degetele pe ea, voi sa-i inabu~eascii odata cu viata, uratenia, ~i, smucind-o cu putere, cercii s-o urneascii din loc ~i sa-i striveasca capul de pereti. Dar amortita ciudatenie Ii zvacni farii veste inITe degete, se lungi ~i i~i umfla ineIeIe, fumega ,i se ingro~a a turbare, ~i Caliope simti ca, aproape in acela~i timp cu bestia ce dintr-un salt Ii scapa din mana, incape intre brate ce se inchid asupra-i, ce-o priivalesc intre sangeriile brazde ale cutei mantalei, pe cand dinti ~i unghii ca de pas ere de prada 0 sangereaza, Ii sfa~ie ainele, 0 despoaie toata ... ... Dar - ora lui Priap fu peste Caliope, ~i un strigat, urmat de vorbe inganate ~i alte trigate, tiiie aerul. Pe jertfelnic se mi~ca 0 lupta ce, amestecata cu strigatele, se riisuci intr-o incolacire de vartej i carnea feciorelnicii se munci ea singurii, spre

a face via teaca a unui palo~ [... ] Carnurile ei sfa~iate tipau zadarnic. Un nou vartej 0 Iua pe limbile lui de foe ~i 0 ridica de la pamant. Peretii, jertfelnicul pe care era riistignita, tavanul se puserii in mi~care ~i, ametind-o ~i sfa~iind-o, luandu-i vazul ~i riisuflarea, 0 ridicara cu capul in jos intr-o valtoare de intuneric ro~u. Mainile de foe ce treceau peste ea 0 framan tau ca pe 0 paine ~i, nimicindu-i intentia oricarei mi~cari, faceau loc unei nemilostenii ca de rat, ce i se infigea.in carnurile riinite, ce i Ie scotocea cu lacomie, ~i ce, croindu-~i faga~ul printre ele, ~i-l adancea. [... ] Thalassa [... ] 0 stapanea cu intregul corp aplecat spre gatul ei, pe dupe care i~i trecea un brat, pe cand, cu ~oldurile ~i cu bratul care Ii ramasese liber, 0 impingea catre mistuitorul pisc al voluptiitilor, de unde, apoi, 0 fiicea sa-~i ia vant, sa sara cu el in soare, unde cadea in mijlocul unor impro~cari de aur topit, ce intrau in ea ~i ce i se varsau imprejuru-i. Grijania leturghiei de foe cu care Iua cuno~tinta Ii era turnata iute - foarte iute -, dar clipele erau veacuri, printre care Priap incetinea mi~carile lui Thalassa, i Ie oprea chiar, spre a-I repezi ~i mai nabadaios catre iconostasul din fundul altarului V enerei, ~i pe care, ajungandu-l, 11zguduia cu tepene Iovituri ca de berbece cand bate taracii la 0 moarii." Piesele de teatru ale lui Macedonski s-au dovedit, in majoritate, traduceri sau adaptari, in traditia bine stabilitii deja de AIecsandri. De~i trei dintre ele au fost puse in scena, niciuna n-a avut succes. Multe sunt in maniera teatrului romantic versificat, foarte greu de citit astazi. Jade! (1880) pleaca de la motivul din Povestea lui Jvan Turbinca a lui Creangii, cu siguranp cunoscutii lui Macedonski, fapt trecut cu vederea de Dame ~i de altii care au cautat cu indarjire in folc1orul ori in literatura de aiurea motivele pieselor. Originala ar putea fi doar emfatica Moarte a lui Dante, in parte postuma, in care Macedonski i~i asemuia fara nicio sfiala sfar~itul cu al poetului italian.