ANGELA MARINESCU

(n. 8 iulie 1941) Nimeni nu se a~teapta sa existe 0 concotdanra stricta tntre lirica unui poet ~i punctele de vedere teoretice pe care el le-a exprimat: eu toate acestea, ar fi eel putin la fel de ciudat sa nu existe absolut nicio legatud tntte unele ~i altele. Angela Marineseu a publicat in reviste, in decursul anilor, trei eseuri, cate-i definesc destul de bine poezia. Ele se inspid din modernismul interbelic in doua privi~e esen~ale: in fe1ulradical ~i intolerant in care sus~n 0 anumlta intelegere a poeticului ~i, apoi, in natura insa~i a ideii despre poezie, eare-~i infige tadacinile in spiritul absolut, dincolo de contingente, conjuneturi ~i tranzactii eu efemeruL Lirica aeestui absolutism tran~ant vine de la postromantieul Poe, trece prin Mallarme ~i Ion Barbu ~i se infunda, dad ne referim la poezia romaneasca, in epigonismul barbian reptezentat de Dan Botta sau de Simion Stolnicu la sfaqitul anilor

'30. Oricat de noua actualitate ar fi dobandit modernismul imediat dupa 1960, el n-a mai avut nici caracterul net, nici aroganta dinainte. A fost nevoie sa vina Angela Marinescu pentru a combate, fara sa-i dea acela~i nume ca Ion Barbu, intreaga "poezie lene~a", care pactizeaza cu accidentalul, biograficul ~i relativul, ~i sa reafirme puritatea spirituala a actului poetic in termeni pe care nu-i mai auzisem de jumatate de secol, ~i n-avem ~anse a-i auzi nici in continuare in contextullax al postmodernismului. Poezia II apare autoarei eseurilor ca 0 creatie umana esentiala: "nu descriptie", "naturalism", copie a vietii, ci "un lucru ce apartine (insqi) esentei vietii". Experienta poetid are doua laturi: este 0 traire care tinde dtre 0 forma. Nu voi insista pe insu~irile, relevate de auto are, ale trairii, mai ales d termenul poate induce in eroare: traire nu inseamna pentru poeta nici numai senzatie, nici numai afect ~iin niciun caz biografie, ci un raport complex ~iplin de intensitate intre om ~i lume, deopotriva coneret ~i abstract, visceral ~i rational. Mai interesant este d aceasta experienta umana nu devine poetid dedt dad i~i afla forma: rece, inghetata, definitiva. Aici intrevedem un ecou din Poe-Mallarme-Barbu ~i in general din tot acel postromantism care a negat informul vietii m numele unui principiu superior de ordine, al unui spirit absolut, care, hranindu-se din existent, este altceva dedt existentul. Angela Marinescu define~te poezia pe care 0 viseaza poezje metafizjca: "Poezia metafizid este poezia ale drei cuvinte pro fund dialectice s-au intersectat in Ether cu viata". Deci nu cuvinte, ci Cuvantul, depozit al unei obsesii fundamentale ~i care 11 constituie pe poet in autenticitatea lui. Grava ~i cmar patetid, poezia aceasta condamna implicit ironia, ludicul, "realismul", anecdota, deci toata acea Iepetite monnaie pe care a manuit-o cu non~alanta sau cmar cu farmec 0 buna parte din poezia de ieri sau de azi ~i din care bunaoara poetii tineri din ultimul deceniu i~i fac materia predilecta. Recitind cronologic poeziile, constatam fara dificultate d Angela Marineseu a ~tiut de la inceput ce fel de lirid vrea sa scrie. Aproape d nu exista la ea "evolutie" (dad nu botezam a~a

maturizarea ca atare a poeziei ~i,ind, 0 maturizare interna, de substanta, ca a plantelor sau ca funtelor, mai curand dedt una externa, de mijloace de expresie, acestea fund din capullocului foarte sigure). Temele, motivele, vocabularul sunt acelea~i vreme de aproape patruzeci de ani. Sange albastru (1969), placheta cu care poeta a debutat, ne ofera deja lirica a~a cum 0 ~tim m versiune definitiva: epurata de biografism pana la a nu restitui dedt, cum ar fi spus Ion Barbu, figura spiritului pur. Realul este desdrnat, deposedat de culoare sau de forma; pieptul e ros de carne, OCM n-au pleoape, materiavie se macereaza iar obiectele sunt scheletice. Totul se afunda in "planuri negre". Aceasta bacoviana negativitate i~i asociaza 0 dimensiune etid in volumul Ceara (1970), dar solitudinea invocata este tot de esenta metafizid sau abstracta: funta insa~i "e numai 0 stare" ~i nu intalne~te m preajma ei dedt "obiecte pure", virtualitati in loc de realitati; negativitatea e aici moartea. Este ca ~i cum lumea ar fi privita din cealaltti parte, de pe alt mal dedt acela pe care ne ducem viata. Intr-o exprimare laconid ~i austera, fara nimic de prisos, aceste poezii amintesc uneori de viziunile lui W. Blake (dar mistica nu are nicio religiozitate), in care imaterialitatea este densa ~i palpitanda, spiritul sangereaza iar ascetismul are nuante erotice (iubitul e Inger sau invers). Este evident d poezia i~i refuza gratiosul ca sa poata fixa Gratia ~i evita frumusetile de toata mana ca sa aiba acces la Frumosul unic ~ietern. Remarcabil de unitara, de la mceput, poezia AngeleiMarinescu nu e straina totu~i de unele modifidri de atitudine sau de tonalitate. In Poezji (1974) aflam 0 frenezie necunoscuta inainte, cmar dad poeta insa~iproclama inflacararea ca 0 arnagire (e drept, una de neevitat, sfanta ~i probabil de sorginte spirituala). lata frumoasa poezie: "Infladrare, amagire a vietii mele, Un suflet, ca 0 campie plina de maci tineri. Doar vantul, tremudnd, II aplead florile Le culeg cu 0 sfintenie, cu adorare plina de taina.

flacarare, de cate ori nu all-am aruncat trupul in albia ta sfanta. In arena, taurul e un inger. Focul tau ma ameninta, puterea ta ura inlantuie. Ca taurul, ard de puritate, ve~nic." e vede d arcul liric e ceva mai destins ~i -~~e mai luminoase. Aceste scrumbari I-au ::f::::e=JOl"nat pe Gheorghe Grigurcu (in Poeti romani - '-'0.) a puna eticheta de "ardenta senzoriala". -~ contra, Mircea Iorgulescu (in S miton tin en c~2/l}1Jloram) e de parere d "poeziile Angelei - - "oescu pornesc de la un fond abstract". .- -' :ldoua observatille sunt exagerate. Senzo-_" ea existind, ea se afla toata intr-un regim i pur al ideii. Singura concesie pe care :e dispusa s-o fad, singura abatere de la --s:.:la spiritualitatii absolute pe care 0 va teo_=::.z ill eseuri, este, in Poezii mai ales, aceea de ~ ui cu mai multa libertate instrumentul in primele ei carti, radicalitatea era mai -~::e. Cateodata, i se intimpla poetei sa se lase -- -oia unui lirism ceremonios, cruar dad cere= ::lla nu este totuna cu jocul sau sa tradud in termeni plastici, agreabili, in loc s-o -x zand, consumandu-se de la sine, pe cerul :-act al versului. In general, taietura versueste neta ca a definitillor concise (unele de -- "eyala sugestie costinesd: "Rostul iubirii - ul trece"). Poemele evod 0 "imaculata - ~cl", 0 puritate care arde rece precum . area trandafirului.Poezia este "fruct al intregii -="e fiinte", ceea ce nu numai ne duce cu .=..:.:: "ulla ipotezele din eseuri, dar infuma pola- :"':Je sugerate de critici, Vitalitatea erotid, e:::zualismul, betia carnii ("cutremur sfant al "" melancolia fanarii trupului sunt exprimate --=.- in frumoase ritualuri, fara lascivitate, de 0 -~ , ~ raceala cerebrala. 0 nota mai dramatica e in scrumb in Poemele albe (1978). Scrumde mijloace, perceptibila aici, este de =_....:....estratie. Versul are anvergura mai mare, _lirudine, dzand pe alocuri in discursivitate. :::-zza elocventa a poeziei Angelei Marinescu se ..-: de ~i asupra poemului titular din S tructura ._j:', volumul care urmeaza in 1979, dupa care

inceteaza aproape la fel de brusc cum s-a produs. Apdar, Poemele albe se deosebesc de Poezii pe de 0 parte printr-o mai pronuntata incordare (in ele revenind ~i temele negativiratllde la inceput), prin parasirea atitudinii ceva mai senine din acelea (~icare, in perspectiva evolutiei intregii lirici, trebuie considerata 0 exceptie), iar pe de alta, printr-un retorism cu care lapidaritatea anterioara (~iposterioara) nu au nimic de-a face. De regula, Angela Marinescu este poeta unui singur instrument: acum ea canta la mai multe, incrupuind cruar 0 mica orchestra, de camera eventual, ceea ce permite diferentieride registru stilistic. Versul are acum amploare muzicala, plinatate a ideiietice ~i0 sinceritatesevera,aproape patima~a: "Revolta mea nu e revolta a sclavului, noblete a umilintei patima~e, In rarele clipe de lini~te, revolta mea este doar sete de Frumusete." Cu Poemele defier se intoarce bacovianismul. Metaforele recurente sunt gheata, otelul, frigul, zapada, metalul, fierul, dar ~i creierul, extazul, ochiul de carne, viscerele,intr-un specificamestec de organic, de complexiune animala, ~ide mecanic, metalic ~i robotic. Viziunile sunt din nou fulgurante (s-au retras apele retoricii), expresivitatea apropiindu-se de zona minus, negativa, de la inceput. In monotonia lor sumbra, poeziile cheama in minte peisaje bolnave de toamna tirzie, putreda, 0 senzualitate depersonalizata, extaze reci, dar ~i ingeri bucalati ~i gra~i ce nu aduc mantuire. Ele par sfaramaturi din poemul anterior, intr-un stil sacadat, ca ni~te comunidri telegrafice de pe taramuri infernale, presarate insa cu superbe imagini: "Pustiu fara oaza. In departare, caravana/ Stralucqte ca 0 stea pdbu~ita-n nisip". De aici inainte, poezia Angelei Marinescu nu se va mai schimba esential. In Blindqjul final (1981) ~iin celelalte ne yom intilni cu aceea~i sintaxa minima, cu aceea~i factura eliptica, sacadata ~i, a~ zice, nominala a liricii (redusa adid la nume, la substantive, dupa ce verbele ~i adjectivele au fost epurate), in care se

-=~

=_n~

exprima viziuni terifiante, - incandescen~einghe~ate, lave impietrite, gheizeri ca ni~te sloiuri, adid obi~nuitulamalgam de arden~a~ide raceala, de senzatie ~ide cerebralitate,de trup ~ide creier. Superioara in poezia mai noua mi se pare doar precizia expresiei, ca ~i cum poeta ar gasi exact cuvantul trebuitor ~icare n-ar mai putea fi urnit de la locul unde a fost pus. Dad adaugam tonul sententios, apoftegmatic, caderea imaginii ca 0 ghilotina pe gatul ideii, avem descrierea destul de corecta a acestor din urma poezii, intre care nu sunt mari diferen~e ~i care pot fi considerate fragmente dintr-un singur mare meteorit care s-a sfaramat in cadere. Natura antisentimentala a liricii este vadita nu doar in raceala in care pare gravat in metal, dar ~irefuzul confesiunii, al "sufletului impur in calorii" (ca sa mai citez una din expresiile barbiene potrivite in context). Simbolul cel mai frecvent este acela al creierului ("Creierul meu/ in creierul tau/ imbrati~at"). Dqi poeta face 0 data elogiul concretului ("Concret,/ furie a concretului"), tot ce e larvar, inform, inconsistent este alungat din poezie. Idealul ramane transparen~a glaciala

a lucrurilor. A~ numi aceasta poezie, de n-ar fi neobi~nuita expresia, poezie de "analiza": caci autoscopia lirica, veritabila disectie a sufletului, seamana cu un examen de sine minutios ~i plin de cruzime. Egocentrica ~i obsesiva, poezia aceasta i~iintoarce fata de la 0 natura desdrnat:l, carbonizata, spre fJin~aproprie, explorand-o cu o cruzime fara seaman, scormonindu-i maruntaiele, in acela~itimp cu voluptate ~i cu oroare. Ciudata, totu~i, aceast:l jupuire! Poeta se retrage in "infernul" propriilor cuvinte (nu fac dedt s-o parafrazez) ca intr-o "ultima aventura posibila": "fa.d sa destram, fara sa rup, fara sa urlu". Chiar dad, a~a cum spune undeva, tipatul este al poetului in mai mare masura dedt al oricui altcuiva, el nu rasuna in afara, e inaudibil pentru urechile straine, cazand in abisul sinelui ca un topor in apa. Poemele cele mai caracteristice au structura gaurilor negre din univers. Am citit rareori 0 poezie mai patetid in sentimente ~i mai retinuta in expresie dedt aceea a Angelei Marinescu, original amestec de sinceritate ~i decenta. Tipatul incremene~te pe 0 gura pecetluita. Ca in gravura lui Munch.