Sunteți pe pagina 1din 2

In picurii de ploaie ce se scurg pe geam ca puii de secunde, Nu sunt lacrimi.

In florile crude de pe marginea sufletului nostru, Nu sunt patimi amare. Si nici maine, cand uscate vor fi, Nu vor avea ganduri negre si pline de durere, Ci cu acelasi parfum dulce ne imbata, Caci ea inca mai exista, inca ne mai leaga Si sub stanca de langa ele, Cresc comori pe care lumea nu le mai stie, Vechi ca hoardele barbare,calari venite si cu suliti, Afirmand aerian vitalitatea lor vibranta; Cu puritatea icoanelor de biserici Si cu acel copilaresc colorit de mai, Cu gravitatea meditativa a filozofilor din vechile timpuri Si cu vesnicia miliardelor de minute restranse intr-o soapta, Se ivesc ca o izbucnire de vant, Cu acelasi calm si aceeasi intimitate, Intacte in somnul lor de domnite vrajite, Caci in gandul lor captiv si stravechi Stiau ca maine vei fi aici, cu emotia si dorinta din prima zi.