Sunteți pe pagina 1din 16

1. Ce este moneda europeană?

Incă de la faza de proiect, ideea unei monede unice, care să deservească


teritoriul statelor semnatare ale Uniunii a fost mai mult decît binevenită.
Diferenţele de paritate între ţările statelor membre, povara unor calculaţii şi
recalculaţii în funcţie de ţările străbătute în concediu sau în călătorii de
afaceri, diferenţele de comisioane din diferitele sisteme bancare şi nu în ultimul
rînd dificultatea unor proceduri care tindeau din ce în ce mai mult înspre
simplificare administrativă, au făcut din ideea monedei Euro ca un simbol al
Uniunii.
Practic, ideea unei monede comune a apărut încă din 1968, odată cu
introducerea Uniunii Vamale. Realizarea Sistemului Monetar European, în 1979
şi semnarea, în 1986, a Actului Unic European, care a consacrat cele patru
libertăţi de mişcare (a persoanelor,capitalului, serviciilor şi bunurilor) au
însemnat paşi importanţi în realizarea monedei unice europene. Tratatul de la
Maastricht (semnat la data de 7 februarie 1992 şi intrat în vigoare la 1 noiembrie
1993) reprezintă baza legală a monedei unice. Tratatul validează Uniunea
Monetară Europeană şi stabileşte etapele de realizare a acesteia, precum şi
criteriile de convergenţă pe care trebuie să le îndeplinească Statele Membre
care vor să participe la zona Euro. Astfel, în 1994 au demarat pregătirile în
vederea realizării monedei unice, care să înlocuiască monedele naţionale ca
monedă de cont, începând cu 1999, şi fizic, din 2002.
Moneda va deveni astfel una din modalităţile prin care se demonstrează
că unitatea este mai puternică decît diversitatea în spaţiul european, simbol al
apartenenţei la acelaşi sistem şi punct de reper pentru orizontul unor interese
comune.

2. Istoricul monedei

a. Denumire
Dacă pînă acum cîţiva ani, numele generic pentru moneda europeană
era ECU-ul (European Currency Unit), în ultimul timp (şi realitatea ne
demonstrează acest lucru), numele care s-a impus atît pe piaţă, cît şi în
conştiinţa oamenilor este cel de euro. Ecu-ul nu a constituit niciodată
reprezentarea unei monede propriu-zise, ci era doar o unitate de măsură
monetară, un nume generic care fluctua în raport cu monedele ţărilor europene.
Insa el a constituit, cu siguranţă, una din etapele hotărîtoare care au dus la
apariţia monedei unice europene.
In mod oficial, de la 1 ianuarie 1999, ECU a fost înlocuit cu EURO, la o
paritate de 1:1. Diferenţa faţă de ECU este că, de acum înainte, orice schimb de
monede intre statele care au adoptat moneda unică se face la o rată fixă. Astfel,
1
rata de schimb pentru monedele care intra în grupul euro va rămîne aceeaşi prin
definiţie.
Euro are şi un simbol (€) inspirat din litera grecească epsilon, avînd ca
punct de reper leagănul civilizaţiei europene. La nivel grafic, reprezentarea este
apropiată de litera E, cu două linii paralele la mijloc, făcînd referire la prima
literă din cuvîntul cheie .Europa..

b. Alegerea numelui
Autorii Tratatului de la Maastricht nu au ales un nume pentru viitoarea
monedă. Este adevărat ca ECU a fost menţionat de multe ori, dar lipsa de
armonie din scrierea lui arată natura provizorie a acestui nume.
Au existat cîteva motive obiective pentru alegerea numelui. De fapt, a
existat chiar o nevoie privind:
• accentuarea diferenţei majore dintre viitoarea monedă unică europeană
şi rolul de punct de referinţă comun pe care ECU l-a jucat pînă acum
• evitarea asimilării psihologice a unei monede slabe de către noua monedă
(ECU a pierdut 40% din valoare faţă de marca germană între 1979 si
1995)
• găsirea unui nume care să nu fie doar un acronim (ECU însemna
.European currency unit.) şi care să nu dea naştere la dificultăţi de
pronunţie în vreuna din limbile Comunităţii.
Dupa cîteva luni de discuţii, Consiliul European de la Madrid a decis în
decembrie 1995 numele viitoarei monede - .euro.. Este uşor de pronunţat în
toate limbile Comunităţii si a obţinut cele mai bune rezultate în toate sondajele
de opinie. Apar astfel scrieri în alfabetul latin şi grecesc pe bancnote şi - din
motive de spaţiu - numai alfabet latin pe partea comună a monedelor de 1 şi 2
euro.
In octombrie 1996, Ministerele de finanţe au căzut de acord asupra subdivizării
monedei în 100 de cenţi. Decizia a fost luată prin adoptarea Hotărîrii nr. 947/98
în mai 1998. In conformitate cu prevederile Hotărîrii, definiţia .centului. nu
impune nici o restricţie privind folosirea altor variante ale acestui termen în
limbajul uzual. Această flexibilitate include şi folosirea termenului .centime. în
franceză, pentru a evita discordanţa în exprimare (de exemplu .trois cents cent.).
c. Baza legală
Baza legală a monedei europene este constituită de Articolul 106 al
Tratatului prin care Comisia Europeană păstrează tradiţia istorică de separare a
emiterii bancnotelor Euro, chestiune care ţine de Banca Centrală, şi cea a
monedelor, pentru care sunt responsabile ministerele de finanţe. Astfel, Banca
Centrală Europeană va emite şi va autoriza punerea în circulaţie a bancnotelor
de către băncile centrale, iar Statele Membre vor emite monedele; .Banca
Centrală Europeană va hotărî cantitatea emisă.. După o analiză făcută
2
împreună cu Banca Centrală Europeană, Consiliul European are sarcina de a
armoniza .valorile şi specificaţiile tehnice ale tuturor monedelor care vor intra in
circulaţie.. Are deci puterea de a decide tipul monedelor, caracteristicile tehnice
şi valoarea; intervenţia Băncii Centrale Europene este menită să controleze
cantităţile care vor fi produse, fiind sarcina ei de a supraveghea toate emisiunile
monetare.

3.Banca Centrală Europeană


Banca Centrală Europeană este cea mai nouă instituţie a Uniunii
Europene şi reprezintă pilonul central al Uniunii Economice şi Monetare. A fost
înfiinţată oficial la data de 1.06.1998. Împreună cu băncile centrale ale celor 15
state membre UE, BCE face parte din Sistemul European de Bănci Centrale
(SEBC), al cărui ţel principal este menţinerea stabilităţii preţurilor. Principalele
sarcini ale BCE includ definirea şi punerea în practică a politicii monetare
pentru zona Euro, realizarea de tranzacţii internaţionale în devize, păstrarea şi
administrarea rezervelor valutare ale statelor membre. Trebuie să promoveze
utilizarea eficientă a sistemelor de plată şi să contribuie la activitatea
autorităţilor naţionale cu atribuţii în supervizarea instituţiilor de creditare şi în
asigurarea stabilităţii sistemului financiar. Băncile centrale din statele
neparticipante la zona Euro au un statut special ce le permite a avea o politică
monetară naţională, fără a avea dreptul de a se implica în deciziile de politică
monetară comunitară sau punerea lor în practică pentru zona Euro.
Banca Centrală Europeană (BCE) şi băncile centrale naţionale sînt pe
deplin independente faţă de instituţiile politice şi private ale statelor membre,
precum şi faţă de cele comunitare. BCE raportează Consiliului European şi
Parlamentului European despre activităţile sale. Parlamentul poate chiar să
invite membri ai Comitetului Executiv să dea explicaţii asupra deciziilor de
politică monetară ale BCE.

Care sînt atribuţiile Băncii Centrale Europene?


Principalele sarcini ale BCE includ:
• definirea şi punerea în practică a politicii monetare pentru zona Euro,
• realizarea de tranzacţii internaţionale în devize,
• păstrarea şi administrarea rezervelor valutare ale statelor membre
• promovarea utilizării eficiente a sistemelor de plată
• cooperarea cu autorităţile naţionale cu atribuţii în supervizarea
instituţiilor de creditare şi în asigurarea stabilităţii sistemului financiar

4. Ce este Sistemul European de Bănci Centrale (SEBC)?


Sistemul European de Bănci Centrale (SEBC) este compus din Banca
Centrală Europeană (BCE) şi toate celelalte bănci centrale naţionale ale
3
statelor membre. Ţelul principal al acestui sistem este menţinerea stabilităţii
preţurilor.
SEBC este guvernat de structurile de decizie ale BCE, şi anume:
• Comitetul Executiv este compus din Preşedintele BCE, Vice-
Preşedintele ei şi alţi patru membri;
• Consiliul Director, compus din membrii Comitetului Executiv şi din
guvernatorii băncilor centrale naţionale din statele zonei Euro;
• Consiliul General, compus din Preşedintele şi Vice- Preşedintele BCE,
precum şi din guvernatorii băncilor centrale din toate statele membre UE.
Băncile centrale din statele neparticipante la zona Euro au un statut special ce le
permite a avea o politică monetară naţională, fără a avea dreptul de a se
implica în deciziile de politică monetară sau în punerea lor în practică pentru
zona Euro.

Cele două hotărîri din 3 mai 1998


Hotărîrea nr. 974/98 a Consiliului privind introducerea monedei Euro,
adoptată la o zi după ce s-a finalizat lista cu Statele Membre participante, este
un supliment la prevederile Tratatului prin autorizarea Statelor Membre să emită
monede euro sau cenţi şi să confere un statul legal acestor monede începînd cu
1 ianuarie 2002. Această hotărîre stabileşte şi acceptabilitatea monedelor:
.nimeni nu va fi obligat să accepte mai mult de 50 de monede într-o singură
plată de la cumpărători.. Articolul 12 al aceleiaşi hotărîri prevede că Statele
Membre vor stabili .sancţiunile adecvate privind contrafacerea şi falsificarea
monedelor şi bancnotelor euro.. Hotărîrea nr. 975/98 a fost adoptată în aceeaşi
zi. Aceasta stabileşte valorile - 8 valori diferite de la 1 cent pînă la 2 euro - şi
specificaţiile tehnice ale monedelor euro (diametru, grosime, greutate, formă,
culoare, compoziţie.). Aceste specificaţii au fost usor îmbunătăţite ca rezultat al
dezvoltărilor tehnice impuse prin Hotărîrea 423/1999 din 22 februarie 1999,
prin care se schimbă grosimea şi greutatea monedelor de 50 de cenţi şi
marginile monedelor de 10 si 50 de cenţi.

Realitatea monedei

a. Alegerea / stabilirea valorii monedelor


In 1991 (înainte cu un an de semnarea Tratatului de la Maastricht),
directorii de monetării din Statele Membre s-au organizat într-un grup de lucru
informal pentru a studia caracteristicile tehnice ale monedei unice europene.
Departamentele Comisiei s-au întîlnit pentru a dezbate aceste probleme în mai
1992. In februarie 1994, Consiliul Ecofin a aprobat un mandat prin care
directorii de monetării au fost desemnaţi să examineze aspectele tehnice şi să
identifice problemele care trebuie rezolvate pentru a produce moneda europeană
4
şi pentru a o pune în circulaţie cu succes. Din punct de vedere tehnic, valoarea
monedelor a fost urgent decisă în baza unei analize a practicilor şi nevoilor
naţionale. Era necesar să se stabilească o balanţă între o mare varietate, care ar
fi creat probleme de recunoaştere a monedei, şi un număr limitat de monede cu
valori diferite, care ar fi făcut tranzacţiile mai complicate. Directorii de
monetărie au propus o serie de 8 monede de 1, 2, 5, 10, 20 si 50 de cenţi şi de 1
si 2 euro. A existat posibilitatea creării unei monede de 5 euro, dar s-a decis pînă
la urmă producerea unei bancnote de 5 euro. Cele 6 monede în cenţi cu valori
diferite sînt menite să uşureze conversia şi operaţiile de rotunjire. Decizia
finală privind valoarea monedelor a fost luată în 3 mai 1998, prin adoptarea
Hotărîrii nr. 975/98 care stabileşte caracteristicile tehnice ale monedelor euro
care vor intra în circulaţie.
In baza realizărilor directorilor de monetării şi după consultarea
cîtorva asociaţii de consumatori, Comisia a prezentat o schiţă cu specificaţiile
tehnice ale monedelor printr-un comunicat către Parlamentul European, către
Consiliu şi Institutul Monetar European în primăvara anului 1997, care a fost
adoptată de Consiliu printr-o Hotărîre în 3 mai 1998. Monedele se pot distinge
prin greutatea pe care o au (de la 2,3 grame la 8,5 grame), mărime (16,25 mm .
25,75 mm), culoare (două culori - rosu si galben) şi prin grosime (valori
indicative de la 1,36 mm la 2,125 mm).
In vederea facilitării recunoaşterii şi pentru nevăzători, marginile sînt
diferite pentru fiecare monedă consecutivă (ex. 1 si 2 centi, 1 şi 2 euro). In
ordine crescătoare a valorii, marginile monedelor sînt netede, netede cu un şanţ,
netede, margine în zigzag fin, etc.
Diametrul monedelor este asemănător cu cel al monedelor naţionale
existente (14 mm . 31,1 mm). Pentru automate s-a solicitat un diametru minim de
15 mm, deoarece unele dintre ele au dificultăţi în recunoaşterea monedelor
mici. De asemenea s-a solicitat ca mărimea monedelor să difere măcar cu un
milimetru de la una la alta. Uniunea Nevăzătorilor doreşte ca diferenţa să fie
de 3 mm în cazul marginilor identice, dar au acceptat o diferenţă de 2 mm dacă
marginile diferă între valorile consecutive ale monedelor.
Monedele au forma rotundă. Moneda de 20 de cenţi are forma de .Floare
spaniolă. (rotundă cu cîteva zigzaguri adînci). S-a abandonat producerea
monedelor cu mai multe margini, care a fost discutată la un moment dat, din
cauza problemelor care pot apărea în cazul folosirii lor în bancomate.
Raportul dintre diametru şi grosime are impact asupra durabilităţii lor.
Monedele naţionale au grosimea între 1,22 mm şi 3,15 mm. Pentru automate se
dorea o grosime între 1,3 mm şi 2,1 mm. Nevăzătorii nu au nici o preferinţă în
acest domeniu.

5
In ce priveşte greutatea, pentru automate se preferă 2 grame. Nu există o
limită maximă, dar costul metalului folosit creste odată cu greutatea, şi oricum
monedele grele sînt incomode pentru portofelul consumatorului.
Hotărîrea adoptată în mai 1998 a fost amendată în februarie 1999, privind
creşterea greutăţii şi grosimii monedelor de 50 de cenţi, deoarece
caracteristicile tehnice ar fi dus la confuzii între cea de 50 şi cea de 20 de cenţi
în unele bancomate. Au fost modificate şi marginile monedelor de 50 şi 10 cenţi
de la .margini brute. La .margini netede cu zigzaguri..
b. Alegerea feţei comune a monedelor
La Consiliul Ecofin din Verona, în primăvara lui 1996, guvernele au decis
ca monedele euro vor avea o faţă europeană şi o faţă naţională. Comisia
trebuie să decidă care va fi faţa comună şi să lase Statele Membre să aleagă
faţa naţională (cu obligaţia de avea cele 12 stele pe ea). Au fost organizate
competiţii grafice în 1996 în toate Statele Membre în afară de Danemarca,
pentru a selecta un maxim de trei serii de monede. Candidaţii au trebuit să
propună o serie completă de monede, alegînd una dintre temele următoare:.stil
arhitectural şi ornamental., .ceva legat de Uniunea Europeană. şi .personalităţi
europene.. In 13 martie 1997 s-a organizat o masă rotundă, prezidată de
Secretarul General al Comisiei Europene, la care au participat experţi din diferite
sectoare ocupaţionale (artă, design, numismaţi, reprezentanţi ai
consumatorilor); s au selectat nouă serii din 36 primite de la Statele Membre.
Directorii de monetării au fost consultaţi în paralel privind fezabilitatea
industrială a diverselor modele.
Comisia a organizat alegeri la nivel de Uniune cu organizaţii profesionale
reprezentînd sectoarele mai importante. Seria aleasă de Ministerele de Finanţe
şi confirmate de conducătorii de stat şiguvern la Consiliul European de la
Amsterdam e cea care a avut cele mai multe voturi la alegerile organizate,
aproape 64% de voturi pentru, fără vreo diferenţă majoră între State, nivel de
educaţie, etc. Designer-ul este Luc Luyex, un grafician tînăr de la Monetăria
Regală din Belgia.
Moneda arată o hartă a Uniunii în diferite forme cu un fundal dinamic
compus din stele. Primele trei monede (de 1, 2 şi 5 cenţi) plasează Europa în
lume. Cele de 10, 20 şi 50 de cenţi simbolizează Uniunea ca un grup de naţiuni.
Iar pe cele de 1 şi 2 Euro este reprezentată o Europă fără frontiere.
c. Alegerea celeilalte părţi a monedei - cea naţională
Fiecare stat care participă şi-a organizat propria selecţie.In Franţa, au
fost prezentate 1240 de modele. Numismaţi, artizani şi un fost Membru al
Comisiei Europene (Christiane Scrivener),Membri ai Parlamentului,
reprezentanţi ai sectoarelor profesionale şi o actriţă (Irene Jacob) au participat
la o masă rotundă, prezidată de Ministrul Finantelor si al Afacerilor Externe în
aprilie 1997. La această masă rotundă s-a decis care va fi faţa naţională a

6
monedei.Un copac, desenat de artistul Joaquim Jimenez, apare pe moneda de 1 si
2 Euro. Simbolizează viaţă, continuitate şi progres.. Este cuprins întrun
hexagon şi înconjurat de motto-ul republican.libertate, egalitate,
fraternitate..Tema semănătorii apare în mod constant în istoria monetară a
francului. Desenată de Laurent Jorio,.grafica modernă şi atemporală reprezintă
Franţa care rămîne ea însăşi chiar dacă se integrează în Europa.. Apare pe
monedele de 10, 20 si 50 de cenţi.Un gravor de la monetăria din Paris, Fabienne
Courtiade, a desenat .o Mariană tînără şi feminină cu trăsături ferme. care
reprezintă .dorinţa pentru o Europă durabilă si liniştită.. Apare pe monedele
de 1, 2 si 5 cenţi.Trei modele au fost alese în Finlanda în decembrie 1997 în baza
unor proiecte făcute nişte selecţii anterioare. Temele se doresc a fi
asemănătoare cu cele care apar pe monedele naţionale.Desenul reprezintă flori
de mure si a fost realizat de Raimo Heino pentru o competiţie din 1988. Apare
pe moneda de 2 Euro.Acest desen reprezentînd două lebede care zboară
deasupra unui lac a fost făcut de artistul Pertti Makinen. A participat cu acestea
şi la o competiţie lansată pentru designul unei monede la comemorarea a 80 de
ani de cînd Finlanda şi-a dobîndit independenţa. Apare pe moneda de 1
Euro.Leul heraldic de pe monedele de 1, 2, 5, 10, 20 si 50 de centi este realizat
de Heikki Haivaoja.Acest simbol a fost folosit pe monedele de 1 markka in
Finlanda intre 1964 si 1993. In Germania selecţia a fost făcută la o masă
rotundă unde au participat oficialităţi şi experţi în numismatică. Au fost alese
trei modele diferite. Vulturul este simbolul tradiţional al suveranităţii
Germaniei. Participanţii la masa rotundă au apreciat .designul vertical care se
integrează perfect în mijlocul stelelor.. Desenul este realizat de Heinz Russewa-
Hoyer şi apare pe monedele de 1 şi 2 Euro.Poarta Branderburg este simbolul
diviziunii Germaniei, urmată de reunificare. .Perspectiva monedei pune în
evidenţă deschiderea porţii şi scoate în lumină unificarea Germaniei şi a
Europei. Designul este realizat de Reinhart Heinsdorf şi apare pe moneda de 10,
20 si 50 de cenţi. Ramurile de stejar sînt reminiscenţe ale pfeningului german,
dar nu îl copiază. Designul este realizat de Rolf Lederbogen şi apare pe
monedele de 1, 2 şi 5 cenţi. In Belgia s-a decis ca toate monedele Euro vor avea
aceeaşi faţă pentru a marca continuitatea monedei naţionale. Modelul a fost ales
la o masă rotundă la care au participat oficialităţi, experţi în numismatică şi
artişti. Pe moneda este reprezentat Regele Albert II. Anul şi monograma regelui
(un A de tipar cu o coroană deasupra) sînt inserate între stele.
Autorul modelului este Jan Alfons Keustermans, directorul academiei
municipale de arte frumoase din Turnhout. In Luxemburg, Articolul 39 din
Constituţie îi dă dreptul Marelui Duce să bată monedele în concordanţă cu
legea. După cum se poate citi în presa, .Inalţimea sa Marele Duce de
Luxemburg a decis ca faţa naţională a monedelor Euro va fi gravată cu efigia
moştenitorului său, Grand Duke Henri. Pe moneda va fi bătut anul în care a fost

7
emisă şi cuvîntul Luxemburg scris în luxemburgheză (.Letzebuerg.). Designul
este realizat de Yvette Gastauer-Claire singura candidată din Luxemburg în
competiţia pentru moneda europeană) şi a fost desemnat print-o înţelegere între
casa regală şi guvern.. In Italia monedele au fost preselectate de un Comitet
Artistic şi Tehnic, în baza unor discuţii alimentate de polurile de opinie.
Alegerea finală a fost făcută în februarie 1998 de telespectatorii postului de
televiziune Rai Uno într-o emisiune specială de duminică. Italia şi-a ales feţe
diferite pentru fiecare monedă şi designuri dintre operele de artă ale artiştilor
tradiţionali. Moneda de 2 Euro îl infăţişează într-un portret făcut de Rafael pe
Dante Alighieri la Palatul Vatican, în aripa în care stă Papa Iulius II. Portretul
face parte dintr-o serie de reprezentări care, după cum spune Rafael, ilustrează
.triumful virtuţilor, bunătate şi frumuseţe.. Pe moneda de 1 Euro apare o
faimoasă pictură a lui Leonardo da Vinci, care apare şi în galeria academiei din
Veneţia, în mărime naturală. Simbolizează Renaşterea Italiană şi .dorinţa de
armonie între om şi univers.. Pe moneda de 50 de cenţi este înfăţişat Impăratul
Marcus Aurelius călare, transferat în 1538 de la Lateran la Capitoliu, astăzi fiind
în mijlocul pieţei restaurate de Michelangelo la cererea Papei Paul III. Moneda
de 20 de cenţi reprezintă o sculptură făcută de Umberto Boccioni, directorul
Şcolii Italiene Futuriste. A fost realizată în 1913, arată .forme unice de
continuitate în spaţiu. şi se găseşte la Galeria de Artă Modernă din Milano.
Una dintre cele mai faiamoase opere de artă, .Naşterea lui Venus., care poate fi
văzută la galeria Palazzo degli Uffizi din Florenta, apare pe moneda de 10
cenţi. Aceasta comemorează unul dintre cele mai mari succese din cultura
artistică italiană Moneda de 5 cenţi reprezintă amfiteatrul Flavius, început sub
împăratul Vespasian în 75 AD şi inaugurat de împăratul Titus în 80 AD. Numită
Colosseum. în Evul Mediu datorită dimensiunilor colosale, clădirea a rămas
.cea mai spectaculară ilustrare a arhitecturii romane.. Pe moneda de 2 cenţi
apare .Mole Antonelliana., un turn proiectat in 1863 de Alessandro Antonelli.
Astăzi este simbolul orasului Torino şi este considerat una dintre operele de artă
ale arhitecturii italiene din sec XIX. Castelul Monte este reprezentat pe moneda
de 1 cent. A fost construit în 1240 ca rezidenţă a Impăratului Frederick II.
Aceata fortăreaţă, situată lîngă Andria in Apulia este .unul dintre cele mai
fascinante monumente din Italia.. In Irlanda guvernul a decis ca toate monedele
vor avea o singură faţă naţională. Harpa celtică, simbol tradiţional al Irlandei,
apare pe toate monedele şi este menţionat cuvîntul Irlanda în galeza .Eire..
Designul este realizat de Jarlath Hayes. In Olanda pe monede apar două
designuri reprezentînd-o pe Regina Beatrix. Cele 12 steluţe nu apar pe
circumferinţă, ci pe o faţă a monedei. Acest model este reprodus pe moneda de
1 si 2 euro. Apare Regina din profil şi cuvintele .Beatrix, Regina Olandei.Acest
model este reprodus pe monedele de 1, 2, 5, 10, 20 si 50 de cenţi. In Austria s-a
decis sa se facă o serie de monede diferite cu teme florale, arhitectura si

8
personalităţi istorice. Monedele au fost alese în 14 noiembrie 1997 la o masă
rotundă la care au luat parte 13 persoane şi prin sondaje de opinie publică.
Designul a fost realizat de Josef Kaiser. Pe monedele austriece e menţionată şi
valoarea în bani. Moneda de 2 euro o infăţişează pe militanta pacifistă Bertha
von Suttner, astfel comemorînduse .eforturile făcute de Austria de-a lungul
deceniilor pentru sprijinirea cauzei pacifiste. Bertha von Suttner a aparut şi pe
şilingi (pe bancnote). Pe moneda de 1 euro apare portretul .celui mai faimos
Austriac., Wolfgang Amadeus Mozart, comemorîndu-se astfel .reputaţia Austriei
în domeniul muzical.. Mozart a mai apărut înainte pe bancnotele de şilingi
austrieci. Clădirea secesiunii din Viena, care apare pe moneda de 50 de cenţi,
ilustrează naşterea stilului Art Nouveau în Austria, simbolul naşterii unei noi
ere, un pod metaforic care duce spre o nouă eră monetară.. Palatul Belvedere,
ilustrat pe moneda de 20 de cenţi, este unul dintre cele mai frumoase palate
baroce din Austria. Numele său mai este .sinonim cu libertatea.; acolo s-a
semnat Tratatul de restabilire a suveranităţii Austriei în 1955. Pe moneda de 10
cenţi este reprezentată Catedrala Sf. Stefan, una dintre .bijuteriile artei gotice
austriece. şi în acelaşi timp un binecunoscut loc de întîlnire publică. Ciuboţica
cucului alpina apare pe moneda de 5 cenţi. Seria florală reaminteşte .datoria de
a respecta mediul înconjurător. şi .rolul jucat de Austria în dezvoltarea unei
Comunităţi privind politicile de mediu.. Floarea de colţ este reprezentată pe
moneda de 2 cenţi. Este o .floare foarte apreciată de excursionişti.. Pe moneda
de 1 cent apare o floare de genţiană.
In Portugalia au fost alese trei feţe diferite în urma unei competiţii grafice.
Designul este realizat de Mr. Vitor Manuel Fernandes dos Santos. S-a inspirat
din simboluri ale originilor istorice ale Portugaliei şi reproduc trei peceţi ale
primului Rege, don Afonso Henriques. Pe moneda de 1 si 2 euro sunt
reprezentate turnuri de castele şi braţe în mijlocul stelelor europene, simbolizînd
.dialogul (.) schimbul de valori şi dinamica construirii Europei.. In centrul
monedei apare pecetea regală din 1144. Pecetea care apare în centrul monedelor
de 10, 20 şi 50 cenţi datează din 1142. Pe monedele de 1, 2 şi 5 cenţi apare
pecetea regală din 1134 şi cuvîntul Portugalia. In Spania, Şeful Guvernului, Mr.
Jose Maria Aznar, a prezentat o serie de monede cu trei feţe diferite în 2 martie
1998. Pe moneda de 1 şi 2 euro apare efigia Regelui Juan Carlos I de Bourbon.
Miguel Cervantes, tatăl literaturii spaniole, este reprezentat pe monedele de 10,
20 şi 50 de cenţi, subliniind .universalitatatea acestui om şi a muncii
lui..Catedrala St. Jacques de Compostella este o bijuterie a artei romane spaniole
şi unul dintre cele mai faimoase locuri de pelerinaj. Pe monedele de 1, 2 şi 5
cenţi arată .faţada monumentală Obradorio, un exemplu splendid de artă
barocă spaniolă., construcţia căruia a fost începută în 1667 de Jose de Toro si
Domingo de Andrade

9
4. 1 Ianuarie 2002

Monedele şi bancnotele Euro sînt disponibile cu prioritate pentru bănci şi


detailişti în .regiunea euro. din 1 septembrie 2001, dar data exactă variază de la
o ţară la alta. Cert este ca monedele vor fi distribuite la bănci înaintea
bancnotelor. Tranzacţiile în Euro pe care detailiştii le vor face apoi prin
intermediul băncilor nu vor începe decît în luna decembrie. In ce priveşte ţările
care nu sunt în regiunea euro, distribuirea bancnotelor se va face începînd cu 1
decembrie 2001, din cauza unor restricţii. Şi în acest caz băncile vor avea
prioritate. Monedele vor fi distribuite consumatorilor de la jumătatea lunii
decembrie 2001. Practic, monedele şi bancnotele Euro vor fi puse in circulaţie în
1 ianuarie 2002; monedele naţionale vor înceta să mai fie legale cel tîrziu din 28
februarie 2002. După introducerea monedei Euro, moneda naţională va mai
circula doar pe o perioadă limitată în 2002. La început s-a hotărît că monedele
naţionale vor fi retrase de pe piaţă nu mai tîrziu de 1 iunie 2002. Dar între timp
această decizie s-a schimbat şi astfel 28 februarie 2002 va fi data limită.
Moneda naţională poate fi retrasă şi mai curînd. Olanda, de exemplu, a optat
pentru data de 28 ianuarie, Irlanda pentru 9 februarie şi Franţa pentru 17
februarie. Germania a decis să renunţe la moneda naţionala din 31 decembrie
2001. Va exista totuşi o perioadă de două luni în care vor circula ambele
monede (marca şi Euro); dar vor fi unele restricţii în ce priveşte tranzacţiile care
se vor mai face cu mărci germane.
In bancomate se vor schimba bancnotele şi monedele în 31 decembrie la ora 12
noaptea sau imediat după aceea. In unele ţări această conversie poate dura mai
mult. Detailiştilor li s-a recomandat să facă tranzacţii numai cu Euro din 1
ianuarie 2002. Pentru cetăţenii care vor să schimbe sume relativ mici din
moneda naţională în Euro, băncile vor face tranzacţii fără să perceapă
comosion. Comisia Europeană a hotărît ca pentru sume mai mari, băncile să fie
anunţate din timp. Bancnotele şi monedele naţionale vor fi acceptate la bănci
încă cel puţin 10 ani. In unele ţări băncile comerciale vor funcţiona ca un canal
pentru aceste bancnote şi monede pentru o anumită perioadă de timp, dar în
aceste cazuri se va percepe comision. Băncile naţionale vor schimba în Euro
bancnote şi monede aparţinînd altor ţări din regiunea euro, fără a percepe
comision pînă în 31 martie 2002. Fiecare organizaţie trebuie să-şi suporte
costurile, dar unele excepţii pot fi făcute pentru costuri privind securitatea. De
asemenea, unele guverne au o interpretare mai liberală a regulilor decît alte
guverne şi vor plăti de fapt mai mult datorită practicilor lor prezente.

5. Ţările Candidate şi Euro

a. Criterii de aderare
10
Una din întrebările esenţiale care se pune în acest moment este de ce,
chiar dacă nu sînt încă parte din Uniunea Europeană, însă tratînd cu ţări din
UE, ţările din Europa Centrală şi de Est (ţările candidate) să nu adere şi ele la
uniunea monetară şi, în mod implicit, la moneda unică? Tratatul de la
Maastricht prevede 6 criterii pentru accesul la euro:
• deficitele administraţiilor publice trebuie să fie mai mici de 3% din
produsul intern brut (PIB)
• datoria publică trebuie să fie mai mică decît 60% din PIB sau să fie în
descreştere regulată şi constantă
• inflaţia trebuie să fie mai mică decît media primelor 3 ţări care au cele
mai bune performanţe plus 1,5 puncte
• ratele dobînzilor trebuie să fie mai mici decît cele ale primelor 3 ţări cu
cele mai bune performanţe în materie de inflaţie plus 2 puncte
• participarea la mecanismul de schimb al Sistemului monetar european pe
timp de 2 ani fără devalorizarea monedei naţionale
• independenţa faţă de Banca Centrală.
Realitatea demonstrează că, atîta vreme cît nu vor îndeplini aceste criterii,
ţările candidate nu vor avea nici o şansă să adere la moneda comună.
b. Euro pe pieţele financiare
In principiu, pieţele mai mari, mai sofisticate, cu o lichiditate mai
ridicată şi unde este stabilă moneda Euro, atrag capitalul străin şi reduc ratele
dobînzii. Deci costurile împrumuturilor scad. Nu există aproape nici o îndoială
că dolarul şi-a păstrat poziţia dominantă pe pieţele financiare internaţionale.
50% din holdingurile internaţionale sînt în dolari şi in 85% din tranzacţii se mai
foloseşte dolarul ca marcă dominantă. Şi în gestiunea datoriilor continuă să
domine dolarul. Acest lucru se întîmplă datorită urmatoarelor:
• lichiditatea dolarului
• existenţa diversităţii, cum ar fi livrări la termen, cotări, certificate de
depozit, care permit substituirea cash-ului în multe tranzacţii
• numărul mare de investitori în dolari.
Ar putea moneda Euro să egaleze dolarul? Bineînteles că în timp va putea oferi
aceeaşi diversitate şi să aibă lichidităţi similare, dar pentru moment acest lucru
nu a fost analizat.

Cum se vor descurca Ţările Candidate cu moneda Euro?


Există trei domenii principale de interes pentru ţările candidate:
• vor folosi moneda ca o ancoră a ratei de schimb
• pot folosi Euro ca monedă de rezervă, mai mult pentru că cea mai mare
parte a comerţului se face acum cu .zona Euro.

11
• dupa integrare, noile state membre vor deveni participanţi la Mecanismul
Ratei de Schimb 2 (ERM2) cu derogări.

De ce a declinat valoarea monedei Euro dupa ce a fost pusă în circulaţie în


ianuarie 1999?
Există cîteva răspunsuri:
• a fost lansată la un nivel prea ridicat
• economia Statelor Unite a fost neaşteptat de puternică în 1999- 2000, cel
puţin pe partea de comerţ electronic
• preconizările economice pentru ţările mai mari din zona Euro au fost
prea optimiste
• preţul la combustibil este în dolari, de aceea creşterea preţului la
combustibil a făcut dolarul mai puternic
• au intervenit un număr de factori politici - ex. criza din Kosovo - şi
declaraţii despre Euro care au cauzat mişcări speculative
• investitorii au studiat paritatea Euro - Dolar pentru departamentele
financiare ale instituţiilor
• a existat o oarecare pauză a investiţiilor după un val gigantic de fuziuni
şi preluări de companii în anii .90; şi în 1999 -2000 au fost mari investiţii
europene în Statele Unite care au dus la ieşirea fondurilor din zona Euro.
Euro nu s-a comportat ca o monedă .normală.. A existat mai mult decît o
singură Bancă Centrală (băncile centrale din zona Euro au avut toate rolul lor),
în timp ce Banca Centrală Europeană nu avea credibilitate şi reputaţie. Moneda
Euro există numai în conturile bancare; nu erau bancnote şi monede aşa că a
rămas doar o ficţiune pentru majoritatea oamenilor.
Ultimul test de valabilitate a monedei este capacitatea sa de a asigura
scăderea inflaţiei, lucru pe care moneda Euro îl face cu succes. Aşa că de ce să
nu adopte Ţările Candidate moneda Euro chiar din prima zi de integrare în
Uniunea Europeană? Pare ciudat că în timp ce .acquis-ul communiar. nu este
negociabil pentru Ţările Candidate, cu moneda Euro se întîmplă exact invers.
Ţările Candidate sînt descurajate de introducerea timpurie şi unilaterală a
monedei Euro. De ce se întîmplă acest lucru?
• înainte de integrare sînt mai importante criteriile de la Copenhaga pentru
Ţările Candidate - cele de la Maastricht pot fi introduse mai tîrziu
• intrînd pe o piaţă comună mai mare, Ţările Candidate vor avea nevoie
de rate de schimb flexibile pentru a amortiza efectele integrării
• parteneriatul va conduce la o creştere a capitalului care va avea drept
consecinţă mărirea ratelor la dobînzi. Aceste dobînzi mari vor fi privite
foarte speculativ şi vor duce la scurgeri de capital destabilizatoare.

12
c. Efectele creării monedei euro asupra politicii economice şi monetare a
României şi a întreprinderilor

Asupra politicii economice şi monetare


După Conferinţa de la Helsinki, România a fost admisă printre ţările
candidate. Insă statutul actual de ţară candidată nu înseamnă în mod automat
şi de .ţară participantă la SME., iar acest lucru se datorează faptului că
criteriile de convergenţă nu sînt criterii de adeziune. România, la fel ca şi
celelalte ţări din Europa Centrală şi de Est, trebuie să se concentreze în
principal asupra procesului de reformă structurală, administrativă şi
economică. Adoptarea monedei unice nu poate fi decît etapa finală în ceea ce a
fost şi va rămîne un lung proces de integrare economică. Criteriile de la
Copenhaga prevalează asupra celor de la Maastricht, pentru că existenţa unei
economii de piaţă, cu un sector financiar stabil şi sigur şi cu unul juridic
performant sînt mai importante decit participarea la sistemul monetar european.
Motivele sînt următoarele:
1. criteriile de la Maastricht se aplică economiilor comparabile, care au aceleaşi
reguli şi principii de funcţionare
2. odată opţiunea făcută pentru criteriile de la Maastricht, există riscul ca
ţările candidate să îşi restrîngă marja de manevră pentru aplicarea reformelor
structurale
3. pieţele de capital sînt prea putin dezvoltate în ţările candidate pentru a face
faţă provocărilor tratatului (de exemplu, rata dobînzii pe termen lung este
calculată pe baza obligaţiilor de stat pe termen lung sau a titlurilor comparabile,
însă în multe ţări aceste instrumente nu există.
In momentul de faţă priorităţile sînt date de criteriile economice referitoare la o
economie de piaţă; pe de alta parte, unele părţi ale Uniunii Economice şi
Monetare trebuie neaparat realizate, mai precis: liberalizarea ordonată a
mişcării de capital, interdicţia finanţării directe a sectorului public de către
banca centrală şi accesul sectorului public la instituţiile financiare etc. Din
punct de vedere monetar, ţările candidate sînt libere să îşi aleagă regimul
ratelor de schimb pe care îl consideră potrivit, nefiind nici o nevoie specifică în
domeniul ratelor de schimb în faza preaderării. Cu toate acestea, ele nu vor
putea participa la SME, pentru că această opţiune este una strict a ţărilor
membre şi nu vor putea adopta oficial moneda unică europeană pentru că acest
lucru ar contraveni spiritului şi legii tratatelor europene. Intreprinderile
româneşti deja beneficiază de unele din avantajele legate de crearea monedei
euro. Întreprinderile româneşti care vor face comerţ cu mai multe ţări din UE
vor suporta, datorită monedei unice, taxe financiare reduse din 2 motive:

13
1. pentru a începe cu aceeaşi entitate geografică, costurile de conversie asociate
utilizării masive a unei monede sînt în mod evident mai puţin ridicate decît cele
asociate unei utilizări de 11 monede diferite;
2. este mai puţin oneros să se acopere exporturile faţă de rata de schimb a unei
singure monede ca şi în situaţia în care se ţine seama de 11 monede.
Pe de altă parte, crearea euroului aduce în Europa un supliment de creştere,
pentru că el oferă noi oportunităţi şi debuşee întreprinderilor exportatoare.
Intreprinderile Mici şi Mijlocii de la noi, deja beneficiare ale
avantajelor monedei unice, trebuie să abordeze problematica legată de trecerea
la EURO în 3 moduri:
• ca pe o constîngere externă - avînd ca obiect reducerea costurilor şi
timpul de adaptare;
• ca pe o provocare tehnică - necesitînd îmbunătăţirea organizării
intreprinderii;
• ca pe o oportunitate strategică - EURO va afecta fundamental
activitatea intreprinderii.

Etapele introducerii monedei unice:

1 iulie1990 Prima faza a UME. Este complet liberalizata miscarea capitalului in statele
membre ale UE
1 ianuarie1993 Piata Unica este completa
1 noiembrie 1993 Este stabilita compozitia monedei cos ECU. Intra in vigoare Tratatul de la
Maastricht
1 ianuarie 1994 Incepe a doua faza a UEM prin infiintarea Institutului Monetar European
(IME). Sunt intarite procedurile de coordonare a politicilor economice.
Statele membre actioneaza pentru combaterea deficitelor bugetare si pentru
atingerea convergentei economice
31 mai 1995 Comisia adopta Cartea Verde pentru moneda unica
15, 16 Consiliul European se intruneste la Madrid si adopta denumirea de "euro"
decembrie1995 pentru moneda unica. Se elaboreaza scenariul pentru trecerea la moneda
unica si se stabileste calendarul propriu-zis (se preconizeaza desavarsirea
procesului in 2002)
Incepand cu IME traseaza cadrul regulator, organizational si logistic pentru BCE si
31decembrie1996 SBCE. Comisia, Consiliul si IME pregatesc legislatia pentru introducerea
monedei unice
2 mai 1998 Desemnarea statelor admise sa participe la cea de-a treia faza a UEM
(denumite state "in"): Austria, Belgia, Finlanda, Franta, Germania, Irlanda,
Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Spania. Se anunta paritatile intre
monedele nationale ale tarilor participante (paritati ce vor deveni efective
doar la 1ianuarie 1999). Se creeaza Banca Centrala Europeana, care

14
inlocuieste Institutul Monetar European.
1 ianuarie 1999 Stabilirea definitiva a paritatilor intre monedele nationale si euro: noua
moneda este singura cotata de acum pe pietele de schimb valutar, iar
monedele vechi sunt considerate "expresii nationale ale euro", ce include si
taxa de conversie fixata in raport cu euro. BCE stabileste o politica monetara
unica in euro pentru toate statele "in". Devine posibila utilizarea euro doar
ca moneda scripturala.
Incepand cu 1 Introducerea monedei fiduciare euro (monede si bancnote) si disparitia
ianuarie 2002 treptata a vechilor monede nationale. Se prevede o perioada de tranzitie intre
introducerea monedelor si bancnotelor euro si disparitia definitiva a
monedelor nationale de maximum 6 luni.
1 iulie 2002 Data limita la care monedele nationale ies legal din circulatie.

15
Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate

16