Virusuri I.Definitie Se estimeaza ca exista peste 400 de virusuri distincte care infecteaza omul.

Spectrul manifestarilor clinice, epidemiologice si patogenice care rezulta in urma infectiilor virale este foarte vast. Virusurile sunt unice in cadrul agentilor infectiosi. Caracteristicile majore care le diferentiaza de celelalte microorganisme sunt: 1.Dimensiunea redusa, ceea ce le permite sa traverseze filtrele bacteriologice pastrandu-si infectiozitatea. 2.Genomul viral poseda un singur tip de acid nucleic, fie ADN=dezoxiribovirusuri, fie ARN=ribovirusuri. 3.Sunt total dependente de celula vie, fie eucariota, fie procariota, pentru replicare si existenta. Nu poseda ribozomi sau aparat propriu de sinteza a proteinelor, nu poseda mitocondrii sau sursa proprie de energie, deci sunt metabolic inerte in afara celulei gazda vii. Desi unele virusuri poseda propriile enzime cum ar fi ARN sau AND polimeraza, nu pot amplifica si reproduce informatia in propriul genom in absenta celulei gazda vii. 4.Virionul (corpusculul elementar sau viral) reprezinta unitatea virala infectioasa intacta, inerta in afara celulei gazda vii. 5.Virusurile pot parazita celule umane, vegetale, bacteriene, fungice, parazitare, ale insectelor. II.Morfologie 1.Dimensiune. Unitatea de masura a dimensiunii virale o reprezinta nanometrul(1nm=10-9m). Virusurile cu importanta clinica au dimensiuni cuprinse de la 20-30nm (picornavirusuri)pana la 300nm (poxvirusuri). Sunt vizibile numai la microscopul electronic. In contrast, bacteriile au aproximativ 1000nm iar eritrocitele 7500nm in diametru.

cartea de le lorin fig cu e.coli

Metodele de masurare a dimensiunii virionilor: 1ultrafiltrarea=filtrare prin membrane de colodiu avand pori de marime cunoscuta; 2observarea la ME in comparatie cu particule de referinta, de dimensiuni standard=particule de latex; 3ultracentrifugarea=exista o corelatie intre rata de sedimentare si dimensiunea virionilor

2.Forma Prin examinare la ME virionii prezinta o diversitate de forme: *sferica(v.gripale,v.paragripele,adenovirusurile) *paralelipipedica(poxvirusurile) *de cartus(v.rabic) *de bastonas(v.mozaicului tutunului, fagii filamentosi) *de spermatozoid(bacteriofagii)

fig. 2 799 Mandel 3.Structura Cunoasterea structurii virusurilor reprezinta o etapa importanta in identificarea acestora. Structura de baza, obligatorie, a virionului o reprezinta nucleocapsida constituita dintr-un miez(core) de acid nucleic=genomul viral, protejat(inconjurat) de un invelis proteic numit capsida. Virusurile formate numai din nucleocapsida se numesc virusuri neinvelite (nude). Virusurile care prezinta pe langa nucleocapsida si un invelis extern lipoproteic, derivat din membrana citoplasmatica a celulei gazda=peplos sau anvelopa se numesc virusuri invelite. fig.1 798 Mandel a)Genomul viral este constituit dintr_un singur tip de acid nucleic, fie AND fie ARN (niciodata ambii acizi nucleici!) care contine intreaga informatie genetica necesara replicarii virusului si care reprezinta suportul infectiozitatii virusului. Molecula acidului nucleic(indiferent ca este AND sau ARN) poate fi simplu spiralata(ss) sau dublu spiralata(ds), liniara sau circulara, continua sau segmentata. fig.1.3 si 1.4 ,6, Collier Acidul nucleic al tuturorvirusurilor AND, cu exceptia parvovirusurilor, este ds (hepadnavirusurile au AND partial ds, partial ss cand nu sunt in timpul replicarii). Acidul nucleic al tuturor virusurilor ARN, cu exceptia reovirusurilor, este ss. In cazul virusurilor ARN genomul contine acid nucleic ARNss care poate fi cu polaritate pozitiva(+), caz in care poate actiona direct ca ARNm(mesager) in interiorul celulei infectate, sau poate fi cu polaritate (-), caz in care trebuie transcris de o enzima asociata

virusului, ARNtranscriptaza, intr-un ARN cu polaritate(+)= imaginea in oglinda, iar acesta din urma este utilizat ca ARNm in interiorul celulei infectate. Marimea genomului viral se coreleaza cu marimea capsidei sau anvelopei: *virusurile mari contin un genom de dimensiuni mari care contin cateva sute de gene si codifica un numar relativ mare de proteine(poxvirusurile) *virusurile mici contin un genom de dimensiuni reduse care contin doar 3 sau 4 gene si codifica un numar foarte mic de proteine. c) Capsida virala este un invelis format din numeroase unitati proteice numite capsomere. Aceste capsomere sunt, de obicei, proteine de dimensiuni mici care se autoasambleaza in structuri capsomerice mari iar in final se asambleaza sub forma capsidei virale. fig.384,443,Murray Capsomerele individuale pot fi puse in evidenta prin microscopie electronica. Fiecare capsomer trebui sa posede o anumita structura chimica care ii permite sa se sambleze cu capsomere asemanatoare pentru a forma o structura complexa cum este capsida. Cea mai simpla structura care poate fi construita in acasta maniera este simetrica si include 2 tipuri de simetrie a capsidelor: *helicoidala(helicala) cu aspect tubular *icosaedrica(cubica) cu aspect sferic Tipurile nesimetrice de capside sunt reprezentate de: *capside cu simetrie binara(icosaedrica-helicala) *virusurile cu organizare complexa 1Capsidele cu simetrie icosaedrica(cubica) au 20 de fete triunghiulare, 30 de muchii si 12 varfuri de unde aspectul aparent de sfera fig.1.5 si 1.6.,7-8 ,Collier sau fig 1.1,2,Timbury

Fiecare din capsomerele situate in cele 12 varfuri se invecineaza cu cate 5 capsomere si se numesc pentone. Celelalte capsomere situate pe cele 20 de fete sau pe cele 30 de muchii se invecineaza cu cate 6 capsomere si se numesc hexone. Marimea capsidei icosaedrice este data de numarul hexonelor inserate de-a lungul muchiilor si fetelor dintre pentone. Exemplu: *virusuri ARN -capsida parvovirusurilor cuprinde 32 capsomere -capsida herpesvirusurilor cuprinde 162 capsomere -capsida adenovirusurilor cuprinde 252 capsomere

*virusuri AND -capsida calicivirusurilor cuprinde 32 capsomere *caz particular: reovirusurile care prezinta o capsida dubla formata din 2 structuri icosaedrice. fig.38.2,442,Murray

2.Capsidele cu simetrie helicoidala in care capsomerele se aranjeaza in jurul spiralei de acid nucleic, formand o suprafata cilindrica flexibila sau rigida. Majoritatea virusurilor cu simetrie helicoidala poseda o anvelopa externa, aspectul extern al virionului fiind de: *sfera(v.gripale,v.paragripale) *cartus sau glont(v.rabic) *filamentoasa(v.Marburg)

fig. 1.5,7,Collier sau 1.2 Timbury sau 38.2 ,442, Murray

Anvelopa lipoproteica externa deriva din membrana celulei gazda in timpul etapei de inmugurire a ciclului de replicare virala. 3. Capsidele cu simetrie binara(icosaedrica-helicoidala)sunt prezente la bacteriofagii cu coada contractila(virusurile bacteriilor) la care capul cuprinde nucleocapsida cu simetrie icosaedrica iar coada are simetrie helicala. 4.Virusuri cu organizare comprexa. Arhitectura complexa este specifica virusurilor cu genom mare= poxvirusuri. Virionul contine in interior nucleoidul format din AND inconjurat de o membrana interna omogena si flancat de doua mase ovoide numite corpi laterali. Nucleoidul impreuna cu corpii laterali sunt inconjurati de o membrana externa formata din tubuli dispusi aleator.

fig.43.1,532, Murray

Functiile capsidei: 1.asigura forma caracteristica virionului 2.protejeaza acidul nucleic viral

3. la virusurile neinvelite, fixeaza virionul de receptorii specifici de pe celula gazda. c)Peplosul sau anvelopa reprezinta o membrana cu structura similara membranei citoplasmatice a celulei gazda. Aceasta membrana contine lipide ,proteine si lipoproteine. fig. 38.5,443,Murray

Pe suprafata acestei membrane se gasesc formatiuni specifice virale, codificate de virus: 1spiculi(peplomere) de natura glicoproteica. Au functia de adsorbtie si penetrare in celula gazda. Exemple: *hemaglutinina(H)=rol in atasarea virusurilor de celula gazda; confera virusurilor proprietatea de a liza hemetiile diverselor specii animale *neuraminidaza(N)=faciliteaza patrunderea virusurilor in celula 2factori de fuziune. Se gasesc sub forma inactiva(FO) iar sub actiunea proteazelor celulei gazda se scindeaza in forma activa(F1,F2).Au functia de initiere a infectiei. 3proteina M(matrix) captuseste fata interna a anvelopei(frecvent la virusurile arn cu polaritate negativa) La unele virusuri faciliteaza asamblarea iar la altele asigura mentinerea formei(exemplu: rhabdovirusuri) Functiile invelisului: a)asigura atasarea virusurilor anvelopate(invelite) la celula gazda b)de protectie. Rolul protector al invelisului viral este anihilat de tratamentul cu solventi lipidici(eter, cloroform, saruri biliare) rezultand inactivarea particulei virale. Permite clasificarea virusurilor in: -eter-sensibile= virusurile invelite -eter-rezistente=virusurile neinvelite IV. Proteine functionale-enzime Numarul de gene care constituie genomul unor virusuri este redus, de aceea sinteza de proteinelor enzime codificate de virus este limitata;dar sinteza lor este importanta pentru replicarea genomului viral. Exemple: 1.replicaze sau transcriptaze virale=ARNpolimeraze ARNdependente prezente la virusurile ARN cu polaritate negativa(-) 2.reverstranscriptaza(ADNpolimerazaADNdependenta) sau integraza,prezenta la retrovirusuri . Clasificarea virusurilor Taxonomia virala actuala desparte ribovirusurile (genom ARN) de dezoxiribovirusuri (genom ADN). In aceste diviziuni virusurile se grupeaza(de la simplu la complex) in tulpini, specii, genuri,

subfamilii si familii dupa criteriul inrudirii in secventa nucleotidelor din genom. Familia este desemnata cu sufixul VIRIDAE. Apartenenta la o familie predupune o origine comuna si caractere comune care nu se intalnesc la alte grupuri de virus. Subfamilia este denumita cu sufixul VIRINAE. Genul este denumit cu sufixul VIRUS si este constituit din specii care au in comun caracterele familiei dar au si particularitati proprii care le diferentiaza de ale grupuri de virusuri ce apartin aceleiasi familiii. Specia se exprima fara sufix, semnificatiei de virus adaugandu-i numele intreg. Este definita ca fiind grupuri de tulpini virale care se deosebesc intre ele prin prezenta unor gene ce codifica aceste deosebiri dar au asemanari genomice si antigenice. Criterii taxonomice 1.Proprietatile virionului: dimensiuni, forma, prezenta peplosului 2.Proprietatile genomului: tipul de acid nucleic(ADN sau ARN), numarul de spire(simplu sau dublu spiralat=s.s/d.s), linear sau circular(L,C), sensul de transcriere sau poleritatea(pozitiva ,negativa sau ambele=ambisens), dimensiunea genomului. 3.Replicarea virala: strategia replicarii, transcriere, traducere, modificari posttraducere, asamblarea si eliberarea virionilor progeni. 4.Proprietatile proteinelor virale: numar, secventa de AA, greutate moleculara, functie (transcriptaze, reverstranscriptaze, hemaglutinine, neuraminidaze ) 5.Proprietati fizico-chimice:stabilitate termica, rezistenta la pH, radiatii, detergenti, solventi. 6.Proprietati biologice: spectrul gazdelor naturale( bacterii, plante, animale vertebrate sau nevertebrate) si experimentale, tropism celular, transmisie prin vector, relatii serologice. 2 tabele murray ,440 si 441 Replicarea (miltiplicarea) virala Virusurile prezinta un inalt grad de parazitism intracelular si sunt inerte metabolic pana cand infecteaza o celula gazda susceptibila. In celula gazda virusurile se replica redirectionand mecanismele biochimice ale celulei spre formarea de componente pentru noi particule virale. Genomul viral Virusurile mari,de obicei au acid nucleic cu greutate moleculara crescuta si care au capacitatea de a codifica un numar mare de proteine; de aceea aceste virusuri codifica un numar mare de enzime implicate in replicarea lor. Virusurile mici au unacid nucleic cu greutate moleculara scazuta si un potential de codificare limitat, de accea codifica doar unele din proteinele lor structurale si utilizeaza cel putin cateva enzime ale celulei gazda pentru propria replicare. Replicarea virusurilor parcurge urmatoarele secvente:

1.recunoasterea celulei gazda 2 adsorbtia (atasarea ) virusului de celula gazda 3.penetrarea(patrunderea) virusului in celula gazda 4.decapsidarea virusului 5.sinteza macromoleculara a)biosinteza ARNm precoce si a proteinelor precoce= proteineenzime b)replicarea genomului viral c)biosinteza ARNm tardiv si a proteinelor tardive= proteine structurale 6.modificarea posttranscriptionala a proteinelor 7.asamblarea virionilor a)inmugurirea virusurilor anvelopate 6.eliberarea virionilor progeni din celula gazda 1.Recunoasterea celulei gazda Pentru a infecta o celula,virusul trebuie , in primul rand , sa recunoasca celula care ii permite replicarea 2.Atasarea virusului de celula gazda Atasarea virusurilor este specifica si implica legarea anumitor structuri virale de receptori specifici aflati pe membrana citoplasmatica a celulei gazda. a)Structurile de atasare ale virusului pot fi: *capsomerele capsidei prezente la virusurile neanvelite *glicoproteinele, ce reprezinta proiectii ale invelisului viral la virusurile invelite b)Receptorii specifici de pe membrana citoplasmatica a celulei gazdasunt constituenti normali ai acesteia( proteine sau carbohidrati) iar pentru acestia virusurile au afinitate crescuta. Exemple de proteine virale de atasare=tabel pag450 Murray Multiplele interactiuni dintre proteinele virale de atasare si receptorii celulei gazda, ataseaza ferm virusul de celula gazda. Aceste interactiuni pot reprezenta mecanismul tragaci in urma carui este eliberata nucleocapsida in celula gazda. 2.Penetrarea sau patrunderea virusului in celula gazda(internalizarea) Mecanismul de patrundere al unui virus in celula gazda depinde de structura virusului. a)majoritatea virusurilor neinvelite(neanvelopate) patrund in celula prin mecanismul de endocitoza-receptor mediata sau viropexie. Membrana celulei gazda este captusita cu o proteina contractila(clathrin) are loc o invaginare a membranei cu formarea unei vezicule urmata de captarea particulei virale in interiorul acesteia. b)virusurile invelite(anvelopate) patrund in celula prin mecanismul de fuziunel prin care are loc unirea(fuziunea) anvelopei( peplosului) cu membrana citoplasmatica a celulei gazda. In ambele cazuri , in citoplasma celulei gazda patrunde numai nucleocapsida. * Virusurile invelite(anvelopete) pot penetra intracelular prin doua mecanisme distincte:

1.fuziunea directa a anvelopei cu membrana celulara sau 2.viropexie=endocitoza virionilor Alegerea unui mecanism sau altul depinde de starea celulei gazda. *Virusurile neinvelite(neanvelopate) pot penetra intracelular prin viropexie in vezicule cu perti subtiri care nu contin clathrina. Endosomul celulelor care au endocitat este rapid acidifiat si cele mai multe virusuri care sunt internalizate prin viropexie reclama expunerea la pH acid pentu continuarea ciclului replicativ. *Alte virusuri penetreaza fie prin fuziune ,fie prin endocitoza. 3.Decapsidarea si migrarea acidului nucleic la locul replicarii . Odata intrata in celula gazda, nucleocapsida trebuie distribuita spre situsurile de replicare din celula gazda,iar capsida sau anvelopa indepartate. Genomul virusurilor AND, cu exceptia poxvirusurilor, trebui distribuit in nucleul celulei gazda. Genomul celor mai multe virusuri ARN raman in citoplasma. Genomul AND al poxvirusurilor ramane cantonat in citoplasma(reprezinta exceptia virusurilor AND). Procesul de decapsidare poate fi initiat prin atasarea la receptor sau poate fi sustinut prin existenta mediului cu pH acid din celula gazda si prin existenta proteazelor din endosomii sau lizozomii celulei gazda. Exista 4 metode de decapsidare virala: 1.virusurile anvelopate care fuzioneaza cu membrana celulei gazda sunt decapsidate in momentul fuziunii .Nucleocapsida ajunsa in citoplasma este urmata de dispersia capsidei in acest mediu si eliberarea genomului. 2.capsida picornavirusurilor este slabita atunci cand proteina VP4 este eliberata prin insertia de receptorul celulei gazda. 3.nucleocapsida herpesvirusurilor interactioneaza cu membrana nucleara a celulei gazda si elibereaza genomul viral direct la nivelul situsului sau de replicare. 4.reovirusurile si poxvirusurile contin un core miez intact inchis intr-o anvelopa proteica partiala. Pentru sinteza ARNm viral este necesara prezenta polimerazei. Poxvirusurile trebuie sa initieze imediat sinteza de proteine precoce=proteine enzime, inclusiv o enzima de decapsidare pentru eliberarea genomului AND in citoplasma celulei gazda. Dupa decapsidare, se elibereaza acidul nucleic viral care devine astfel accesibil enzimelor ce executa transcriptia, replicarea si translatia. 5.Sinteza macromoleculara.Biosinteza componentilor virali Conventional se considera ca ARNm(specia de ARN care functional se fixeaza pe ribozomi pentru a i se traduce mesajul genetic) are o polaritate pozitiva "+".Transcriptia cu formarea ARNm pentru sinteza proteinelor precoce difera functie de acidul nucleic viral. *ANd.s au doua catene :una + si una - deci polaritatea va fi notata + -.Pentru formarea de ARNm +,genomul acestor virusuri, ADN sau ARN, este transcris asimetric, adica va fi transcrisa o singura catena, cea cu polaritate + *ANs.s au catena fie cu polaritate (+) identica cu cea a ARNm, fie cu

polaritate (-) complementara cu cea a ARNm Virusurile cu genom ADNm.c +, sub controlul unei enzime din celula gazda trec in forma ADNd.c + - care serveste ca matrita pentru sinteza ARNm si pentru sinteza genomurilor progene. Virusurile cu genom ARN m.c + functioneaza direct ca ARNm care se ataseaza de ribozomii celulei gazda pentru translatia in proteine virus-specifice=proteine enzime(de exemplu ARNpolimeraza ARNdependenta= replicaza sau transcriptaza), ARN viral + este transcris sub actiunea acestei enzime, la catena - care functioneaza ca matrita pentru producerea de noi ARNm si replicarea genomului. Virusurile cu genom ARNm.c - contin enzima ARNpolimeraza ARNdependenta preformata in virion. Sub actiunea acestei enzime ARNm.c- viral este transcris la catena + care functioneaza ca ARNm si, probabil, ca matrita pentru ARNviral progen -. Biosinteza proteinelor precoce precede replicarea acidului nucleic viral si au urmatoarele functii: -inhiba sinteza proteinelor celulei gazda -sunt enzime implicate in replicarea acidului nucleic viral(ADNpolimeraza sau ARN polimeraza) Situatie particulara = retrovirusuri cu genom ARNm.c + . Acesta,prin intermediul reverstranscriptazei( transcriptaza inversa) preformata in particula virala, este initial transcris la ADN m.c - si apoi la ADNd.c + - care are 2 functii: * matrita pentru transcrierea asimetrica de ARNm si ARNviral progen * se integreaza ca provirus in genomul celulei gazda, determinand starea de purtator sau transformarea maligna maligna a celulei. Biosinteza proteinelor structurale tardive incepe imediat dupa replicarea genomului viral. Biosinteza se realizeaza prin traducerea ARNm format in etapa anterioara, in proteine specifice particulei virale (proteine capsidale, peplomere) . Speciile de ARNm care servesc drept matrita pentru proteinele tardive sunt diferite de cele care servesc ca matrita pentru proteinele precoce. ARNm ai proteinelor tardive sunt transcrisi de pe genomul progen. 6.Modificari posttranscriptionale ale proteinelor Unele proteine virale necesita modificari posttranscriptionale ca: fosforilare, glicosilare, alchilare,sau sulfatare. Aceste procese sunt produse prin aceleasi sisteme ca si cele pentru proteinele celulei gazda. Fosforilarea proteinelor este indeplinita de proteinkinasa celulara si se traduce prin modularea, activarea sau inactiverea proteinelor. Herpesvirusurile pot codifica propriile proteinkinase care vor fi transportate din celula in interiorul virionului. Glicoproteinele virale sunt sintetizate la nivelul membranei ribozomale si prezinta peptide care le permite insertia in reticolul endoplasmic rugos si necesarul de secvente de amino-acizi care le permite initierea N-glicosilarii. O-glicosilarea, alchilarea si sulfatarea proteinelor poate sa se desfasoare in timpul trecerii prin aparatul Golgi.

7.Asamblarea si maturarea virionilor progeni(morfogeneza) O data ce componentele virale au fost sintetizate, virionul se poate asambla. Fiecare parte a virionului prezinta structuri specifice care permite virusului sa formeze interactiuni corespunzatoare: proteinaproteina, proteina-acid nucleic iar pentru virusurile anvelopate, proteina-membrana celulara. Aceste interactiuni sunt necesare pentru asamblare intr-o structura finala. Procesul de asamblare incepe atunci cand structurile necesare sunt sintetizate iar concentratia proteinelor structurale in celula este suficienta pentru a conduce procesul de asamblare. Morfogeneza se realizeaza prin asamblarea proteinelor capsidale si a genomului viral pentru a forma nucleocapsida. La virusurile mici procesul are loc prin asamblare simpla La virusurile complexe procesul are loc in etape. Virusurile ARN se asambleaza in citoplasma(exceptie= virusurile gripale care se asambleaza in nucleu). Virusurile AND se asambleaza in nucleu. In timpul asamblarii pot apare erori aparand particule virale defective cu genom absent(capsida goala) sau genom insuficient pentru a produce infectia. 8.Eliberarea virionilor progeni din celula gazda Virusurile pot fi eliberate din celula prin: -liza acesteia -exocitoza -inmugurirea membranei citoplasmatice a celulei. Virusurile neanvelopate, in general, sunt eliberate prin liza celulei gazda. Unele virusuri anvelopate se elibereaza dupa inmugurire prin membrana citoplasmatic@. Reinitierea ciclului de replicare viral@. Virusul eliberat ^n medil extracelular este, in general, responsabil de initierea unei noi infec]ii; cu toate acestea, fuziunea celul@-celul@ sau transmiterea vertical@ a genomului la celulele fiice pot ,de asemenea, induce infec]ia. Herpesvirusurile, retrovirusurile }I paramyxovirusurile pot induce fuziunea celul@-celul@ pentru a creea celule gigante multinucleate(sinci]ii). Retrovirusurile pot transmite copiile integrate ca poxvirusuri ^n celule, vertical la celulele fiice ^n timpul diviziunii celulare. GENETICA VIRAL~ Genomul viral cuprinde acidul nucleic viral, ADN sau ARN. Func]ii: -con]in informa]ia genettic@ viral@ -transmite informa]ia genetic@ descenden]ilor -corespunde caracterelor specifice virale Fenotipul viral= totalitatea caracterelor observabile. Fiecare caracter fenotipic este codificat de o gen@. Variabilitatea genetic@ poate apare ^n timpul replic@rii

virale prin muta]ii. Muta]ia= modificare accidental@ dar stabil@ a uneia sau mai multor gene, trasmis@ la descenden]i numi]i mutan]i. Ace}ti mutan]i prezint@ propriet@]i diferite fa]@ de virusul parental sau virusul tip-s@lbatic. Mutan]ii pot fi identifica]i fa]@ de parentali prin secven]ele lor genetice, diferen]ele antigenice (serotipuri) sau diferen]e ^n propriet@]ile structurale }i func]ionale. Dac@ muta]ia are loc la nivelul genelor esen]iale virusului are loc inactivarea acestora. Procesul poart@ numele de muta]ie letal@. Ace}ti mutan]i sunt greu de izolat deoarece virusul nu se poate replica. Dac@ muta]ia are loc la nivelul altor gene dec$t celor esen]iale virusului are loc inducerea rezisten]ei la chimioterapice antivirale sau alterarea antigenit@]ii virusului. Tipuri principale de mutan]i: 1Mutan]i condi]ionali cum sunt mutan]ii termosensibili(ts) care exprim@ un fenotip normal sau cresc numai ^n anumite condi]ii de temperatur@: -mutantele reci care se replic@ numai la temperatura=30-35C -muntantele calde care se replic@ numai la temperatura=38-40C. Sunt utilizate la prepararea majorit@]ii vaccinurilor vii atenuate deoarece au imunogenitate identic@ cu tulpinile virale s@lbatice dar virulen]@ atenuat@. 2Mutan]i dependen]i de gazde ,difer@ fa]@ de virusul parental ^n ceea ce prive}te celula ]int@ care poate fi infectat@. 3Mutan]i atenua]i sunt variante care pot cauza infec]ii mai pu]in grave la animale sau om, fa]@ de tulpinile parentale. Interac]iile genetice pot avea loc ^ntre virusuri sau ^ntre virusuri }I celule, creindu-se ^n final o nou@ tulpin@ viral@. fig 38.14,456,Murray

Recombinarea genetic@ reprezint@ un schimb genetic intramolecular ^ntre anumite virusuri sau ^ntre un virus }I celula gazd@. Recombinarea intramolecular@ a fost descris@ la virusurile AND. De exemplu, co-infec]ia unei celule cu dou@ tipuri de herpesvirusuri foarte apropiate structural, herpes-simplex virus tip 1 }I 2, va produce o tulpin@ intertipic@ recombinant@. Aceast@ tulpin@ hibrid va con]ine gene de la ambele tipuri de herpesvirusuri. Reasocierea genomic@ reprezint@ un schimb de gene ^ntre genomuri segmentate. De exemplu, la influenzavirus sau reovirusuri. Tulpinile hibrid exprim@ func]ii alese la ^nt$mplare de la fiecare virus parental, genomul acestor tulpini fiind format din segmente asortate ^nt$mpl@tor. Complementarea genetic@. %n unele cazuri, un mutant poate fi salvat prin replicarea unui alt mutant sau de un vurus tip

s@lbatic. Replicarea acestui alt virus, ^nlocuie}te func]iile lips@ cerute de c@tre mutant ceea ce poart@ numele de complementare. Salvarea unui mutant letal sau condi]ionat letal cu o anumit@ secven]@ genetic@, ca de exemplu un fragment de AND endonucleaz@ de restric]ie, se numa}te marker de salvare. Acesta a fost utilizat pe larg pentru efectuarea h@r]ii genomice a virusurilor, ca de exemplu la virusurile herpes simplex. Virusurile produse din celule infectate cu tulpini diferite virale pot fi mixte din punct de vedere fenotipic. Aceste virusuri rezultate ,vor avea proteine provenite de la una din tulpinile virale infectante dar genomul de la cealalt@ tulpin@ infectant@ ,fenomen numit transcapsida]ie. Pseudotipurile sunt generate c$nd transcapsida]ia se desf@}oar@ ^ntre tipuri diferite de virus, dar acest lucru se ^nt$mpl@ foarte rar. Mecanismul muta]iilor rezult@ din modific@ri ale replic@rii: 1.Erori de transcriere sau transla]ie: a)muta]ii din gre}eal@ prin codificarea gre}it@ a unor aminoacizi= erori de transcriere b)muta]ii non-sens prin care se sintetizeaz@ lan]uri polipeptidice cu aminoacizi lips@= erori de transla]ie. 2.Procese reparatorii dup@ lezarea acidului nucleic. Clasificarea muta]iilor I.Dup@ modul de apari]ie: 1)spontan@, frecvent@ la virusurile ARN la care reverstranscriptaza(polimeraza ARN dependent@) nu poate controla mecanismul replic@rii, astfel ^nc$t s@ elimine secven]ele nucleotidice eronate. 2)Indus@ prin: a) agen]i mutageni fizici: radia]ii UV,X,ionizante, temperatura etc. b)agen]i mutageni chimici:acid nitros, coloran]i acridinici, analogi de baze aminate. II.Dup@ num@rul de secven]e nucleotidice implicate: a)muta]ii punctiforme urmare a schimb@rii unei singure perechi de baze nucleotidice b) muta]ii multisitus urmare a schimb@rii mai multor perechi de baze nucleotidice. CHIMIOTERAPIE ANTIVIRALA Proprietatea majora a virusurilor este de a se multiplica in celula vie, astfel incat, in aplicarea chimioterapiei antivirale trebuie avute in vedere doua aspecte esentiale: 1actiunea selectiva asupra virusului situat intracelular 2absenta toxicitatii pentru celula gazda Chimioterapicele antivirale utilizate in prezent actioneaza la unul sau mai multe nivele ale multiplicarii virale: 1inhiba initierea infectiei prin prevenirea atasarii la receptorul celulei gazda si decapsidarea 2inhiba sinteza acizilor nucleici(ADN sauARN) intervenind in biosinteza componentelor virale 3inhiba ARNm, afectand sinteza proteinelor structurale si asamblarea corecta a virusului progen

4inhiba polimerazele virale 5inhiba reverstranscriptaza murray tabel40.3,485

Inhibitori ai initierii infectiei virale AMANTADINA si RIMANTADINA sunt amine ciclice(Rimantadina este un compus alfa-metilat al Amantadinei). Actioneaza in special asupra virusurilor gripale tip A(virusurile gripale tip B si C nu sunt sensibile). Se administreaza oral(per os) Mecanisme de actiune: inhiba patrunderea si decapsidarea virusurilor gripale tip A sau inhiba asamblarea virala. In vivo si in vitro s-au selectat mutanti rezistenti. Indicatii. Amantadina se administreaza profilactic fata de infectiile cu virus gripal tip A. Daca se administreaza cu 48 de ore inaintea debutului, simtomatologia clinica se reduce cu 50-90%. Indicatiile principale sunt: -indivizi cu imunodepresie -indivizi nevaccinati cu risc crescut in cazul infectiei -indivizi alergici la urmele de ovalbumina din vaccinul antigripal Reactii adverse. Amantadina :tulburari nervoase, insomnii, iritabilitate, delir. Rimantadina este mai putin toxica. Murray fig.40.5, 488. Inhibitori ai sintezei acizilor nucleici(analogi nucleozidici) ADENIN-ARABINOZID(VIDARABINA sau ARA-A) este un analog al adenozinei. Se administreaza intravenos sau ca unguent. Mecanismul de actiune: inhiba sinteza ADN-ului atat viral cat si al celulei gazda dar ADN-ul viral este de 6-12 ori mai sensibil, in timp ce ADN-ul celulei gazda este mult mai putin sensibil la concentratii inofensive. Scade fosforilarea nucleozidelor de catre enzimele celulare si se incorporeaza in structura AND. Indicatii: actioneaza asupra herpesvirusurilor si poxvirusurilor -scade mortalitatea in encefalita herpetica -keratita herpetica -indivizi cu imunodepresie la care atenueaza formele severe de varicela si herpes-zoster Reactii adverse: -greturi, varsaturi, tranzit digestiv accelerat -tulburari nervoase, tumor, parestezii, convulsii -rar: trombocitopenie sau leucopenie. Se evita administrarea in insuficienta renala. murray,fig40.4, 487

ACYCLOVIR(ACV) reprezinta un analog al guanosinei ZOVIRAX sau ACICLOGUANOSINA. Efectul antiviral este limitat numai fata de virusul herpes simplex si virusul varicele-zoster. Este convertit in compus monofosforilat numai de catre o enzima herpes-virus codificata, timidinkinaza. Medicamentul este activ numai la acyclovir trifosfat fiind activat selectiv si eficient de timidinkinaza virala, care aditioneaza numai primul grup fosfat, in continuare fosforilarea fiind realizata de enzimele celulare. Aditia primului grup fosfat este o etapa absolut indispensabila pentru activarea acyclovirului si reacti are loc numai in celulele infectate(de aici specificitatea actiunii). Inhiba AND polimeraza virala si sinteza de AND viral in care se incorporeaza. Are toxicitate scazuta pentru celula. Se administraza oral(per os), intravenos sau ca unguente. Indicatii: -indivizi cu imunodeficiente infectati cu virusul herpes simplex tip 1 si 2 si virusul varicela-zoster -la pacientii cu transplante de maduva previn boala, atenueaza simtomele, scurteaza durata si reduce eliminarea de virus -complicatii oculare herpetice Desi este un medicament activ in herpesul primar nu are efect asupra herpesului recurent fiind inactiv asupra virusului latent. Reactii adverse: -se administreaza cu precautii la bolnavii cu afectiuni renale -la bolnavii de SIDA pot apare mutante rezistente deficiente in timidinkinaze. Un derivat al acyclovirului activ atat pe virusul herpes simplex cat si pe virusul citomegalic este GANCYCLOVIR-ul(derivat al guanosinei) murray fig.40.2 si3, 486 40.7, 489

Mecanism de actiune: inhiba sinteza ADNpolimerazei si a ADNului viral. Se administreaza intravenos. Indicatii: -infectii cu virus citomegalic(retinita) -la pacienti cu imunodepresie(SIDA) -tratamentul herpesului rezistent la Acyclovir. Reactii adverse: neutropenie reversibila si leucopenie. FAMCYCLOVIR analog al timidinei a dat rezultate bune in infecti cu virusul varicela-zoster fiind mul mai activ decat Acyclovir-ul RIBAVIRIN derivat al guanosinei. murray fig.40.8,490

Are un spectru antiviral larg actionand asupra unor virusuri AND dar si ARN. Mecanism de actiune: -inhiba sinteza de AND si ARN prin scaderea guanosin-trifosfatului intracelular -inhiba initierea sintezei de ARNm -inhiba sinteza de ARNpolimeraza virala. Se administreaza oral(per os), intravenos, ca aerosoli. Indicatii: -in febra de Lassa reduce mortalitatea si scade viremia -tratamentul infectiilor cu virusurile gripale tip A si B, virusul sincitial respirator(la copii), virusul rujeolic. In toate aceste cazuri atenueaza simptomatologia ,scade eliminarea virusului. Reactii adverse: -anemie dupa administrare intravenoasa -conjunctivita si rash dupa administrare ca aerosoli. IDOXIURIDIN(IUDR) este un derivat halogenat al deoxiuridinei, ce actioneaza asupra virusurilor AND. Mecanism de actiune. Se substituie timidinei rezultand AND ce sintetizeaza proteine virale alterate. Indicatii: in keratita herpetica sub forma de solutii oftalmice aplicate local. Reactii adverse: toxicitate relativ crescuta. Inhibitori ai ARNm METISAZONA activa mai ales asupra poxvirusurilor. Mecanism de actiune: inhiba sinteza ARNm tardiv deci previne sinteza proteinelor structurale si formarea virionilor infectanti. Se administreaza oral. Indicatii: profilaxia infectiei variolice.ATENTIE: nu are actiune terapeutica dupa debutul bolii. Inhibitori ai polimerazelor virale FOSCARNET(acidul fosfonoacetic) analog al pirofosfatului (fosfat anorganic). Mecanism de actiune: inhibitor specific al AND polimerazei herpes virusurilor, fara actiune pe polimerazele celulare. Se ataseaza direct de situs-urile de legare ale pirofosfatului la AND si ARN polimerazele virale(inhiba legarea AND polimerazelor si a reverstranscriptazei de substrat). Se administreaza intravenos. Indicatii: -infectii herpetice din SIDA, rezistente la Acyclovir -retinite determinate de virusul citomegalic in SIDA. Eficacitatea fata de HIV se exprima prin scaderea antigenemiei si cresterea numarului limfocitelor T(CD4) dar fenomenele sunt tranzitorii. Reactii adverse: -perturbari ale functiilor renale -perturbari ale achilibrului electrolitilor(Ca, K, Mg) -convulsii. Se acumuleaza in organism si are efecte secundare toxice. Aparitia mutantelor virale rezistente este relativ frecventa. Inhibitori ai reverstranscriptazei

ZIDOVUDINE(RETROVIR,AZIDOTIMIDINA=AZT analog pirimidinic sintetic care inhiba retrovirusurile(inhiba replicarea HIV in vitro si amelioreaza simptomatologia bolnavilor in stadiile precoce ale bolii). Mecanism de actiune: este substrat pentru timidinkinaza care o converteste in copusi inhibitori ai reverstranscriptazei si intrerupe elongatia ADNviral in cursul replicarii. Se administreaza oral. Indicatii: -in infecti cu HIV -la bolnavii cu SIDA determina o crestere a limfocitelor T(CD4), scaderea antigenemiei si cresterea ratei de supravietuire. Reactii adverse: febra, rash, granulocitopenie, anemie, tulburari nervoase. Exista riscul aparitiei mutantelor virale mai ales in cazul utilizarii dozelor mici de medicament.

murray fig.40.6,489. DIDANOZINA analog al deoxiadenozinei. Mecanism de actiune: inhiba ,prin competitie, reverstranscriptaza. Se administreaza oral. Indicatii: infectia HIV. Reactii adverse: nevralgii periferice, diaree. Contraindicata la bolnavii cu risc de pancreatita.