Sunteți pe pagina 1din 10

Roman realist, obiectiv, contemporan

,, MOROMETII
Introd uc. Romanul obiectiv, realist, traditional se caracterizeaza prin: naratiunea la persoana a III-a, narator omniscient si omniprezent; perspectiva demiurgica asupra realitatii; atitudine obiectiva fata de cele narate; interes pentru autenticitate; unicitatea perspectivei; preferinta pentru tipuri, caractere si arhetipuri . Realismul impune tipologia ,,naratorului-demiurg[N.Manolescu], omniscient. Vocea auctoriala impersonala, nu intervine in naratiune. Genez a Morometii volumul intai, publicat in 1955 a atras atentia criticii prin noutatea formulelor narative; la aparitia volumului al II-lea, in 1967, critica nu a manifestat acelasi entuzism. Cele doua parti formeaza o unitate, impunand o tipologie necunoscuta pana la Marin Preda in proza romaneasca, anume taranul contemplativ[E. Simion], cel din urma taran. Originalitatea personajului Ilie Moromete vine din modul in care imaginatia lui transforma existenta intr-un spectacol. De pe stanoaga (lavita) sau de pe prispa casei, Moromete privesta lumea cu ochi patrunzatori, deslusind ceea ce se ascunde dincolo de masca. Prototipul romanului este chiar tatal prozatorului:Tata, nota prozatorul, avea ciudatul dar de a vedea lucruri care altora le scapau, pe care nu le vedeau.(Numele tatalui Teodor Calarasu). Romanul este prefigurat de nuvelele O adunare linistita si Intalnirea din pamanturi. Tema Tema centrala a romanului este paternitatea conjugata cu libertatea morala in lupta cu fatalitatile istoriei. Ea este anuntata de narator intr-o fraza liminara, programatica din incipitul naratiunii: In campia Dunarii cu cativa ani inaintea celui de-al doilea razboi mondial se pare ca timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare. Viata se scurgea aici fara conflicte mari .Ceea ce urmeaza in roman contrazice aceasta imagine. Timpul este viclean, rabdarea nu este decat o forma de acumulare pentru o noua criza. La sfarsit, cand drama lui Moromete este consumata si prin ea imaginea vietii linistite se spulbera, naratorul revine asupra notatiei initiale: Timpul nu mai avea rabdare. Aceasta este una din multele imagini ale simetriei. Struct. Vol.I Volumul I se articuleaza pe trei segmente narative:masa simbolica, secerisul precedat de o pregatire aproape mistica si disputa dintre Tata si fii, incheiata cu fuga acestora.
1

Structural, naratiunea se configureaza dintr-o suita de micro-romane: romanul lui Ilie Moromete, romanul lui Birica si al Polinei, romanul razbunarii lui Tugurlan, drama lui Niculae, boala lui Botoghina. Volu mul I Cina Actiunea volumului I se petrece de la inceputul verii pana in toamna, in anul 1937 in Silistea-Gumesti, sat din campia Dunarii. Acesta devine un adevarat centru de observatie a lumii, are valoare de IMAGO MUNDI. La primul nivel al naratiunii este urmarita in detalii semnificative cina in familia Morometilor. Solemnitatea si modestia culinara ii confera un caracter aproape sacru. La fel ca in picturile renascentiste, lumina naratiunii cade pe chipul Parintelui care vegheaza asupra copiilor inghesuiti in jurul unei mese joase si rotunde simbol al solaritatii si al unitatii familiale. Cei trei frati din prima casatorie a lui Moromete, Paraschiv, Achim si Nila, stateau spre partea din afara tindei ca si cand ar fi fost gata in orice clipa sa se scoale de la masa si sa plece afara. Pozitionarea lor anunta in fapt iminenta despartire de familie. Catrina, cea de-a doua sotie a lui Moromete, asemeni Smarandei Creanga este un personaj central, are valoare de Hestia, ocrotitoarea focului si a caminului conjugal. Ea sta intotdeauna langa vatra, jumatate intoarsa spre strachinile si oalele cu mancare de pe foc, alaturi de Niculae, Ilinca si Tita, copiii facuti cu Moromete.

Ilie Moromete stapaneste in mod absolut peste o familie, formata din doua randuri de copii invarjbiti intre ei din cauza pamantului. El este un adevarat pater familiae, un Pazitor al pragului: Locul lui era pragul celei de-a doua odai, de pe care Proble stapanea cu privirea pe fiecare. Descrierea mesei este inceata si ritualul ei dezvaluie mele adevaratele relatii din sanul familiei. Copiii din prima casatoria (Achim,Nila si din Paraschiv) nu se inteleg cu cei din a doua(Ilinca ,Tita si Niculae), iar tatal pentru a famili pastra unitatea familiei este dur si justitiabil. Din primele 20 de pagini luam cunostinta e de toate problemele familiei: existenta celor doua loturi de pamant, lupta de a le pstra nestirbite, disensiunile dintre fratii vitregi, proiectul de fuga la Bucuresti a celor trei , bigotismul Catrinei, primejdia fonciirei, ostilitatea celorlalti copii fata de scoala, dorinta lui Niculae de-a merge la scoala. Ilie Moromete are o gospodarie solida, cu pamantul sau si cu zestrea Catrinei situandu-se printre taranii mijlocii.Printr-un imprumut de la banca a reusit sa-si cumpere o turma de oi (24de capete), a caror lapte constituie principala hrana.Caii, caruta si uneltele agricole sigura bunastarea familiei. In familia pe care Moromete o pastoreste cu autoritate se pregateste un complot. Imaginea lui Ilie Moromete stand pe stanoaga podistei si fumand nepasator din mana lui fumul tigarii se ridica fara garba si fara scop intareste ideea timpului incremenit si prieten. Cu toate acestea in familia lui exista nemultumiri mocnite, pentru ca cei trei baieti mari isi doresc independenta financiara. Ei sunt lacomi de castig si-si acuza tatal ca isi pierde vremea stand de vorba cu prietenii sai, Cocosila si Dumitru lui Nae, in loc
2

sa mearga la munte si sa speculeze graul. Lui Moromete nu-I place negustoria, iar banii ii provoaca o furie neputincioasa. In acceptia lui, pamantul e facut sa dea produse, iar produsele sa hraneasca pe membrii familiei si sa acopere cheltuielile casei. Aceasta conceptie justifica dispretul pe care-l manifesta fata de Tudor Balosu. Baietii sunt insa nemultumiti fata de imobilitatea lui sociala. Din aceasta cauza raspandesc tot felul de vorbe prin sat: ca a datporumbul ieftin, ca nu face nimic, ca sta degeaba toata ziua. A face ceva inseamna pentru ei a face bani. Tinerii Moromete au simtul acumularii burgheze; ei vor sa transforme produsele in bani, modelul lor fiind Tudor Balosu. Moromete are o conceptie patriarhala,este prins in mirajul unei lumi care se stinge. Spirit conservator, el stie ca singura valoare stabila este pamantul si ca unitatea familiala asigura bunastarea: Sa faca comert! Si sa castige bani! Si cu banii ce sa faca? Sa plateasca impozitele! Asta era ceva de ras, cum de nu vedeau se intreaba el retoric. Atitudinea lui Moromete, autoritara, este incomoda pentru familie. Autoritatea rezida din mentalitatea straveche potrivit careia daca autoritatea paterna decade societatea se destrama. Dorind sa-si lecueasca feciorii de boala castigului, ii lasa sa se duca de mai multe ori la munte pentru a specula graul. Insuccesul nu-I dezarmeaza si stimulati de Guica, sora cea rea a tatalui, ei planuiesc sa fuga cu oile si caii la Bucuresti. Presat de fonciire si de banca, dupa multe ezitari, Moromete accepta sa-l lase pe Achim sa plece cu oile, in schimb acesta le vinde si-si asteapta fratii in taina, dupa ce au hotarat sa fuga.Nila insa nu accepta sa-si lase tatal singur in preajma secerisului; astfel cei 2 isi amna fuga pana dupa strngerea recoltei. Taranul afla intre timp ca baietii vor sa-l jefuiasca si sa-l paraseasca. Acesta este momentul in care incepe declinul personajului . Pana atunci a tinut piept perceptorului, lui Tudor Balosu, jandarmului, traise senin, avnd sentimentul independentei. Destramarea familiei duce la prabusirea lui morala si semnalul acesteia este modificarea glasului . In creatia lui Marin Preda glasul arata caracterul si pozitia individului in ierarhia sociala. Catrina supusa si tematoare are un glas indepartat si imbulzit de ganduri; Victor Balosu are un glas spalat ; Tugurlan are glasul ; guica, spioana satului, are un glas inecatde palcare si curiozitate; Ilie Moromete are mai multe glasuri: cand puternic si amenintator,facandu-I pe toti sa tresare de taema, cand un glas schimbat si necunoscut, fals si irnic. Afland de intentiile baietilor ii povesteste lui Scamosu cu un glas de parca n-ar fi stiut ca avea baieti. Despre aceste schimbari spune: Baietii mei, Scamosule, sunt bolnavi. Nu I-am lasat eu sa faca ceva? Absoluta libertate le-am lasat. Daca veneau si-mi spuneau: Ma noi vrem sa fugim de-a casa, crezi ca I-as fi impiedicat? De ce sa fugiti, fratioare? le-as fi spus. Incet nu puteti sa mergeti?
3

Schimbarea glasului devenit tulbure si insingurat anunta o modificare interioara profunda. Lumina pe care Moromete o descoperea in intampalrile si faptele vietii se stinge, il paraseste si existenta devine o povara: Cum sa traiesti daca nu esti linistit. Nu se mai intalneste cu prietenii sai, nu raspunde la salut, nu se mai implica in discutiile politice. Momentul culminant al acestei crize se desfasoara la hotarului locului de pamant. Preda isi pune eroul in conditiile in care personajul lui Rebreanu savarsea gestul mistic al sarutarii pamantului; Moromete, in schimb, nu mai face nici un gest simbolic, inchis in lumea gandurilor, el supune unei judecati aspre lumea care ia salbaticit copiii si l-a silit pe el insusi sa iasa din cercul de bucurii in care traiesc. Drama nu este de ordin economic, ci moral. Durerea lui vine dintr-un simt inalt al paternitatii ranite. Nu faptul de a-si pierde o parte din lot il intuneca, ci ideea de a-si pierde fiii si linistea care-l face sa priveasca existenta ca un spectacol superior. Moromete raelizeaza ca a facut tot ce trebuia ca parinte le-am dat la toti ce-a vrut. Ce mai trebuia sa fac si n-am facut? Mi-au spus mie sa le dau si nu le-am dat?. Intr-un moment de revelatie realizeaza ca societatea s-a schimbat si ca aceasta a generat indepartarea de la norma: S-au luat dupa lume, nu s-au luat dupa mine! Si daca lumea e asa cum zic ei si nu e asa cum zic eu, n-au decat sa se scufunde. Scena confruntari finale este magistral construita. Stapanirea de sine este arma lui Moromete pana in ultima clipa. El spera sa-si poata recastiga fiii porniti pe o cale gresita. Cand acestia, pierzandu-si rabdarea, se revolta impotriva tatalui, batranul taran vorbeste mai intai cu un glas bland si sfios la inceput si-I roaga linistit si senin sa renunte. Este linistea dinaintea furtunii pentru ca izbucnirea sa fie teribila. Moromete ridica parul si loveste fara crutare, glasul devenind urlet: ne-no-ro-ci-tu-le! Si voi ca niste caini turbati sariti unl la altul! Va omor! Cui nu-I place la tarla mea sa plece!. Sanctiunea si discursul nu au nici un efect. Paraschiv si Nila sparg lada de zestre a fetelor, iau banii si covoarele, fug cu caii amenintand cu o razbunare si mai mare. Moromete este nevoit sa apeleze la Tudor Balosu vanzandu-I o parte din pamantul familiei. Totusi, el nu are satisfactia de a-l vedea pe Moromete umilit. Sub puterea acestei lovituri naprasnice, Moromete ramane indepartat si nepasator; insa efectul ei se resimte in alt plan. Omul ironic si nepasator care a fost paraseste stanoaga podistei , se interiorizeaza si nu mai participa la discutiile de la fieraria lui Iocan. Fantezia lui se inchide pentru ca omul creator este invins de omul social (Eugen Simion). Din Morometele cel de odinioaranu mai ramane decat capul de huma facut de Din Vasilescu in timpul unei adunari la fieraria, semn ca existenta dainuie in arta. In contextul romanului, caracterul si personalitatea lui Ilie Moromete se dezvaluie pe parcursul intalnirilor duminicale de la fieraria lui Iocan. Petrecerile taranilor din Silistea-Gumesti sunt niste spectacole in care ironia si bunul-simt se
4

Fierar ia lui Iocan

impletesc. Fieraria lui Iocan are loc de ,, Agora. Aici se desfasoara un banchet spiritual taranesc(E. Simion). Taranii din Silistea-Gumesti vin la aceste adunari cu solemnitatea cu care spiritele credincioase merg la biserica. Plecarea se face dupa un anumit ritual. Taranii isi imbraca vesminte curate, ies pe podisca, ies pe strada, unde stau de vorbaunii cu altii facand prognoze temporale. Desi pare banal, discutiile despre vreme demonstreza relatia cu cosmicitatea si interesul pentru bunul mers al agriculturii. O vreme buna va asigura o recolta buna si implicit nu vor avea grija zilei de maine. Trec apoi pe la frizerul satului pentru a iesi cu chipul curat in fata lui Dumnezeu, trec si pe la carciuma unde cinstesc un pahar de tarie spre a-si deschide apetitul comunicarii. Abia apoi se indreapta spre agora. Aici taranii vorbesc toti de-odata, povestesc despre cei absenti anecdote usturatoare, se interpeleaza cu porecle (Marmorosblanc, Vidrighin), galagia se aseamana cu cea generata de acordarea instrumentelor inaintea concertului. Spectacolul incepe cand si ultimul mare actor , Cocosila, intra in scena. Venirea lui este anuntta de Dumitru lui Nae, crainicul acestui parlament satesc: Dati-va la o parte! Pazea ca vine Cocosila. Modul de comunicare al lui Cocosila este injuria. El ii apostrofeaza pe ceilalti injurand dupa fiecare propozitie: Ma desteptilor! Asculti Moromete? Nu mai citi ca am citit eu inaintea ta si sunt mai destept!. Moromete si Cocosila sunt protagonistiidezbaterii, sunt prieteni si adversari politici. Ei se simt de departe, se amolesteaza amical, vorbele lor lasand sa se intrevada o inteligenta spontana si colorata. Ironia la Preda nu indeparteaza, ci apropie, nu are nimic din zeflemeaua caragiliana, rasul nu este vulgar, taranii lui Preda au un fond moral sanatos. Politica este subiectul petrecerilor taranesti, tema spectacolului de duminica. Taranii din Silistea-Gumesti nu au nici cea mai elementara notiune de ideologie politica, dar se declara liberali, iorghisti, iar Ilie Moromete este liberal dizident. Fara a intelege semnificatia termenului, el se eticheteaza astfel pentru ca a citit un discurs pe aceasta tema si I-a placut. Moromete citeste de regula un articol din ziar pe care impreuna cu ceilalati tarani il comenteaza inteligent, incercand sa surprinda si ironizand delirul verbal al unui Mitica jurnalist , demagogia si frazeologia politicienilor. Ramane memorabila scena lecturii si a comentarii articolului despre marele congres agricol. Se vorbeste aici despre discursul regelui in cadrul congresului agriculturii. Una din asertiunile regelui devine prilej pentru dezbateri agricultura este ocupatiunea principala a romanilor, dar din nenorocire este ocupatiunea manuala si nu ocuptiunea mintala. Revoltati de exprimarea defectuoasa a regelui, Moromete se intreaba retoric daca ocupatiunea regelui este agricultura, daca primul agricultor o fi mergand si el la plug sau daca are loturi. Nemultumirile taranilor cu privire la economia tarii ies la iveala pe parcursul acestor dezbateri. Protagonistii banchetului spiritual sunt in fond niste spirite socratice dedate cu otrava speculatiei in lumea si cu fantezia lor specifica ele se bucura de jocurile inteligentei. Adunarea din curtea lui
5

Iocan este universitatea lor(E. Simion). O alta scena care evidentiaza caracterul protagonistului, perfecta stapanire a artei disimularii este scena fonciirei . Moromte apeleaza la o strategie bazata pe expeienta tergiversarii, a amanarii. Pentru taranii lui Preda strangerea impozitelor este echivalenta cu o actiune politica si administrativa coercitiva. Taranul joaca in fata perceptorului de fiecare data o adevarata comedie. Perceptorul intra-n curte, taranul se face ca nu0l vede, striga suparat la nevasta, se intereseaza de o furca aruncata langa grajd, dupa care se intoarce catre reprezentantul legii spunandu-I scurt N-am! cazand apoi in tacere. Foncii Perceptorul ia tacerea taranului drept raspuns afirmativ, il ameninta si-I taie chitanta. rea Moromete se uita curios la suma considerabila, restituie chitanta spunandu-I cu inocenta Pai nu ti-am spus ca n-am?. Dupa lungi negocieri Moromete ii da o suma mica pe care perceptorul o accepta neavand incotro. Argumentul major al lui Moromete este Crezi ca noi fatam bani?. Moromete nu infrunta raul, el are sentimentul ca tras pe sfoara statul, ca l-a pacalit. El spera ca datoriile amanate vor fi intr-o zi sterse. Intr-o societate in care administratiile se schimba des, a plati fonciirea este o dovada de prostie. Sceana secerisului releva o alta fateta a protagonistului. O neliniste aproape mistica cuprinde familia Moromete in dimineata in care ies la secerat. Taranul se trezeste, inhama caii si asteapta ca familia sa pregateasca uneltele de lucru si caruta. Secerile si bota cu apa sunt puse in caruta, iar Catrina a pregatit de cu seara mancarea: oale cu fiertura de buuieni si mamaliga inca aburinda. Taranul se plimba fara rost Seceri prin curte in vreme ce familia il asteapta impacientata. Caruta porneste in cele din urma sul cu nu soi de gravitate. Ajunsi la capul lotului, Morometii nu incep numaidecat seceratul, ei privind lanurile, sfarmand cateva spice in mana si ducand la gura boabele ca pe o impartasanie. In vreme ce membrii familiei lucreaza, Moromete contempla lanurile nesfarsite, uitand de tot si de toate. El este asemeni unui Mare Preot care oficiaza un rit pagan. Nu pune mana pe secera, isi face de lucru pe langa caruta, strabate incet lanul, vorbind cu vecinul in timp ce copiii furiosi lucreaza topiti de arsita. Baietii il acuza ca este lenes, neintelegandu-I bucuria contemplatiei si a dialogului. Scena salcamului prefigureaza drama familiei Moromete. Tudor Balosu insista ca Moromete sa-I vanda salcamul. Acesta-I raspunde evaziv, facand previziuni meteorologice Sa tii minte ca la noapte o sa ploua. Este raspunsul lui, evaziv in aparenta, o mare profunzime si subtilitate. In fapt ii raspunde indirect ca, daca va ploua, recolta de grau va fi buna, va putea plati fonciirea fara sa vanda salcamul. In cele din urma, previziunile lui Moromete nu se indeplinesc si salcamul este sacrificat. Moromete il trezeste pe Nila intr-o dimineata mai devreme ca de obicei, chemandu-l in curte spre a-l ajuta la taiere. Copiii cunosteau bine acset salcam pentru ca in fiecare primavara ii mancau florile si iarna se bulgareau si se dadeau cu saniuta in jurul sau.
6

Salca mul

La intrebarea plina de nedunirire a lui Nila referitoare la taierea copacului, Moromete ii raspunde criptic: Intr-adins, Nila, il taiem sa se mire prostii. Salcamul eset doborat si fara el gospodaria Morometilor apare pustie si modesta. Arborele ii dadea grandoare acum totul, noteaza naratorul, se facuse mic: gradina, caii, Moromete insusi. Salcamul are o valoare premonitorie, este un arbore cu autoritate avand valoare de AXIS MUNDI(E. Simion). El reprezinta unitatea, trainicia Morometilor, fiind in lumea vegetala ceea ce reprezinta tatal in vita familiei: arbore dominator, un punct stabil de referinta. Desi istoria Morometilor este cea mai importanta, alte micro-romane vin sa completeze trama epica: istoria lui Birica si a Polinei, a razbunariilui Tugurlan Cuplul Birica si Polina este asemanator cu cuplul Ana si Ion. Preda reia tema tanarului taran, sarac si harnic, dar schimba schimba sensul strategiei umanizand tipurile. Birica o iubeste pe fata lui Tudor Balosu, Polina. Caracterizarea tanarului se realizeaza pe cale indirecta. Primul element prin care se individualizeaza personajul fiind cantecul. Masa Morometilor este tulburata de cantecul lui Birica venit sa o cheme la poarta, dupa obiceiul statornicit in viata comunitatii traditionale, pe fata de care este indragostit. In locul fetei apare tatal. Acesta intentioneza sa-si marite fata cu un taran bogat, motiv pentru care asmute cainele pe Birica si-l goneste cu injurii. Prin Birica comportamentul sau, Balosu sparge canoanele instaurate, tocmai de aceea furia lui si Birica este justificata, reactionand printr-un limbaj violent: De ce sa asmuti cainele pe Polina mine, daca ai ofata de maritat? Ti-am facut eu ceva vreodata?. Birica nu dezarmeaza si dupa o explicatie dura cu Polina, o rapeste dupa care se linisteste considerand ca rolul lui s-a incheiat. Chiar este pe cale sa se resemneze fata de refuzul socrului de a-I da zestre Polinei. Intervine insa energic tanara nevasta, care nu este asemeni Anei, nu este o victima intre avaritia tatalui si lacomia inumana a sotului. Devenind nevasta in ea se trezesc energii nebanuite. Asemeni Vitoriei Lipan, Polina lupta pentru impunerea dreptului ei in vederea obtinerii zestrei promise. Isi duca barbatul cu forta pe miriste, obligandu-l sa-I smulga tatalui drepturile cuvenite si sa-I dea o lectie: Cum nu intelegi tu, Ioane, ca trebuie sa-l faci pe tata sa tremure cand ti-o pomeni numele. Pe marginea satului sa te ocoleasca cand te-o vedea. Dupa aceasta demonstratie de forta, Polina se retrage cu discretie in umbra barbatului. Relevanta este si atitudinea Polinei si in scena posesiunii pe pamantul reavan, sub lumina zilei, exact pe locul in care cei doi isi vor construi casa. Ritualul erotic elimina orice conotatie raptului fiind infuzata de o religiozitate aproape mistica. Povestea cu boala lui Botoghina ilustreaza o alta mentalitate specifica satului traditional. Anghelina, nevasta lui Botoghina, reprezinta tipul femeii materne care-si apara copiii cu fermitate, chiar daca atitudinea ei pare a fi impotriva sotului. S-a
7

casatorit din dragostecu Botoghina. Daca barbatul hotaraste sa vanda o parte din pamant pentru a-si ingrijisantatea, femeia, din blanda care fusese, devine crancena si calculata: s-a mai imbolnavit si nu si-a vandut pamantul. Ai uitat ca ai doi copii care Boala umbla cu spinarea goala? A stat omul acasa, a mai mancat un ou si daca a avut zile a lui trait. Cruzimea Anghelinei tradeaza iubirea si ingrijorarea fireasca fata de soarta Botog copiilor. Ruinarea materiala a familiei este o primjdie mai mare decat boala sotului, hina Anghelina gandindu-se in primul rand la soarta copiilor. In peisajul Silistei-Gumesti, sora lui Moromete, Guica configureaza tipul femeii sterile si rele , imbatranita intr-o ura marunta asemeni vrisoarei beth a lui Balzac. Guica si-a facut un scop in viata de a complota, de-a tese intrigi, de-a trage de limba pe cei care trec pe drum, de-a barfi. De o suspiciune tenebroasa, Guica adulmeca raul de-a prezice dezastrele. Pe Moromte il uraste pentru ca s-a insurat a doua oara si il suspecteaza ca risipeste pamantul familiei. Supararea ei este activa intaratandu-I pe baietii lui Moromete impotriva tatalui. La incitatia ei, baietii pun la cale fuga la Bucuresti. La modul simbolic personajul se individualizeaza prin ciorapul pe care il tina atarnat la gat si la care impleteste intr-una fiind semnul existentei marunte care se desfasoara ca aceea a paianjenului (dict.simb.) in colturi obscure tesand la nesfarsit panza de intrigi. Un personaj memorabil in tipologia romana ramane Tugurlan. Facand un cuplu simbolic cu Moromete, Tugurlan reprezinta individul nemultumit de conditia sa, este omul revoltat, revolta lui este tulbure, nediferentiata, tradusa printr-o agresivitate verbala. Nedreptatit la improprietarire, Tugurlan s-a instrainat de sat. a avut 13 copii, dintre care nu-I mai traieste decat unu. In roman apare prima oara la adunarea din curtea fierarului. El sta la margine, semn ca ocupa un loc inferior in comunitate. Vorbele lui nu sunt luate la inceput in seama. Cand intervine in discutii, vb urat, glasul sau este nepritenos si strain, injurand la fuecare vorba. Taranii sunt nemultumiti din acest motiv, pentru ca le strica bucuria conversatiei. Le reproseaza ca obtinand pamant la improprietarire nu I-au mai ajuta si pe ceilalti sa-si capete drepturile, iar acum fac politica. Moromete este singurul care intelege starea de furie(E. Simion) a personajului, motiv pentru care incearca si reuseste sa-l impace cusatul. Intr-adevar dupa o oarecare vreme, Tugurlan isi schimba atitudinea, devenind conciliant, dar dsetinul il umareste sumbru. Este implicat in scandalul cu morarul Tache, fiul lui Aristide, care fura si inseala oamenii. Tugurlan are de-a face cu jandarmul, este arestat si trimis la astel ca destinul sau se implineste rau. El este in fapt o victima a istoriei. In tesatura volumului I apar si elemente de monografie ,satul Silistea-Gumesti fiind surprins ca imagine statornica a lumii arhetipale. Elemente monografice sunt: jocul baietilor pe camp (bobicul), mentalitatea tinerilor tarani referitor la aspectul erotic, forme de ritual (spalatul picioarelor la Rusalii, inmormantarea), pregatirile
8

Mono grafie

pentru seceris, atitudinile curente ale barbatilor in familie, codul comportamental al femeilor maritate, codul tinerelor nemariate. Tot in intentia monografica Marin Preda rmareste atitudinea indivizlor fata de existenta, relevata de mers. Daca merge rar,asternut inseamna ca individul se duce la celalalt capat al satului, la o rudenie; daca messul e liber inseamna ca se duce intr-un loc mai apropiat peste drum, este gata oricand sa stea de vorba cu cineva; messul nenorocirii, al dramei este cu pasi rari, cu fruntea plecata si tacut, strivit parca de falfaitul mortii; mersul nicaieri este taraganat, suspicios. Din Romanul unui destin (volumul I) Morometii devine Romanul unei colectivitati atinse de fatalitatea istoriei (volumul II). Daca volumul I a fost ,,cartea Tatalui[ E. Simion], un Tata justitiar, al Vechiului Testament, volumul al II-lea devine ,,cartea Fiului Risipitor[id.]. Drama idealismului moral taranesc este tema celui de-al doilea volum al Morometilor aparut dupa o lunga gestatie. Si aici naratiunea urmareste din perspectiva lui Ilie Moromete noile schimbari sociale ce au loc in Silistea-Gumesti, odata cu instalarea sistemului comunist.,,Se pare ca timpul numai avea rabdare cu oamenii din Silistea -Gumesti , societatea intrand intr-o perioada de profunde transformari. Personajul redevine monumental dupa o lunga latenta morala si spirituala, isi recapat placerea de a medita, de a ironiza, de a povesti si a face politica. Insa in spatele replicilor sale se intrevede tragismul eroului, care nu mai are siguranta de dinainte. Rolul sau de ,,Pater Familiae i-a fost retras. Fiii plecati la Bucuresti nu se mai intorc, iar cand tatal hotarat sa refaca unitatea pierduta a familiei ii cheama cu o nesfarsita duiosie, refuzul lor ia forme neasteptate. Moromete incearca sa-si recastige fiul cel mic, pe Niculae, si el nedreptatit pentru ca-l impiedicase sa invete. Constrans de fonciire ,Moromete ii solicita lui Niculae, acum ajuns activist de partid, bani speriat ca intr-o zi acestia ii vor fi refuzati. Maretia tragica a lui Moromete consta in iluzia ca ar mai putea reface unitatea familiei. Discutiile dintre tata si fiu, Niculae, dobandesc sensul unei confruntari dintre doua mentalitati, intre doua civilizatii. Tanarul Moromete crede intr-o noua religie a binelui si, castigat de ideile socialismului devine apostolul lor. Acestea intampina protestul tatalui care nu accepta gandul ca rosturile taranesti trebuie schimbate: Cum vii tu sami spui ca noi suntem ltimii tarani de pe lume si ca trebuie sa disparem?. Drama personajului este accentuata si de transformarile brutale prin care trece satul.In cercul batranilor ,,liberali, adunati in pridvorul casei, Moromete ironizeaza evenimentele ,,pline de viclenie, care se abat asupra satului.Tinta ironiilor sale sunt acum Bila, Isosica, Mantarosie, Ouabei, Adam Fantana, noii reprezentanti ai
9

Volu mul Al IIlea

sistemului politic. Dupa venirea comunistilor la putere, ca peste tot in tara, si in Silistea-Gumesti s-a insatlat haosul. Personaje dubioase apar in sat facand profetii despre noua era, numita in Cel mai iubit dintre pamanteni era ticalosilor. Un tovaras poreclit Terente dupa numele unui bandit legendar care se da drept notar promite credulilor o noua religie a binelui si a raului, adica dictatura proletariatului cu mintea inflamata cum va nota prozatorul undeva. Satul arhaic, patriarhal, este sortit sa piara.Simbolul acestei civilizatii in asfintit, Ilie Moromete, intra si el, dupa un moment de revigorare[ dragostea pentru Fica] intr-o agonie lenta, lipsita de maretie.Fara cai, estepurtat in roaba de nepotul Sande. Isi regaseste maretia de odinioara in ultimele momente, cand, inainte sa moara, ii spune doctorului:,,Domnule, eu totdeauna am dus o viata independenta. Impacarea dintre Tata si Fiu se produce in plan oniric.Niculae isi viseaza Tatal, care se indtreapta spre poarta, fara a-si intoarce privirea.Atunci Niculae are revelatia valorilor pe care Ilie Moromete le-a aparat cu atata indarjire.El va fi cel care va duce mai departe, in imaginar, lumea plina de farmec a lui Moromete. Sub aspectul scriiturii, modernitatea naratiunii consta in prezenta ,,personajelor reflector- Ilie Moromete[ vol.I] si Niculae [vol.II].De asemenea, scriitorul abandoneaza viziunea omniscienta, specifica romanului traditional, in favoarea viziunii ,, din afara, in care naratorul auctorial urmareste derularea evenimentelor odata cu lectorul.

10