Sunteți pe pagina 1din 22

CAPITOLUL 1

Avand cu mine doar doua valize umplute cu o zecime din hainele din garderoba personala, am urcat in avionul ce zbura spre New York. Nu adusesem cu mine nici cardurile pline cu bani si nici nu aveam idee unde as fi putut sta in orasul acela fara nici un dolar in buzunar. In timpul zborului mi-am adus aminte de Jessie, vechea mea prietena si, pana acum, cea mai buna pe care am avut-o vreo data. Fiindca nu puteam sa o sun din avion cine naiba mai inventase regula nu aveti voie cu telefonul in avion? - asa ca m-am decis sa ii fac o surpriza. Stiam unde sta, fiindca fusesem o data la ea in vizita. Blocul ala era intr-un cartier nu foarte select ca sa ma exprim mai frumos fata de locuinta prietenei mele dar nu aveam ce face pana cand faceam rost de bani si gaseam un loc pe masura mea. Ce naiba, eram vedeta! (De fapt o semi-vedeta, dar asta ramane intre noi!) Am coborat din avion vaitandu-ma de serviciile companiei aviatice si de stweardesele ce zambeau tamp si fals de cate ori le deranjai sa le ceri ceva. Si nu aveau deloc Bloody Mary! Cine ar fi crezut! O diva ca mine merita un tratament mult, mult mai bun! Dar acesta este pretul cand te certi cu parintii si pleci de acasa, spunandu-le ca te poti descurca si fara ei si sfaturile lor inutile! De obicei, cand lumea se uita la mine din cap pana in picioare, ma simteam super-bine si super-admirata (a se citi invidiata), insa nu poti simti acelasi lucru cand lumea imbracata de la Second Hand se uita la tine ca la un extraterestru si, serios, ma simteam disecata si studiata la microscop! * * * -Surprizaaa!am spus eu, dupa ce Jessie imi deschise si ramase perplexa. -Christine, ce te aduce aici? Ultima data cand ai fost, ai spus ca nu mai dai pe la mine daca nu starpesc cei de la firma de deratizare toti sobolanii din subsol! -Aloo! Nu vezi valizele pe care le am? Am venit sa stau cu tine! Si daca ai cumva o alta colega de camera, este timpul sa ii spui Pa-paaaa! pentru ca a venit Christine Fox, mai frumoasa si mai diva ca niciodata! -Aaaaa! Ce ma bucur ca stai cu mine! Stai putin, de ce vrei sa stai cu mine si de ce ai adus cu tine doar doua valize pe care nu le cara nici un sofer? -Oh, poveste lunga! Dar ce faci, ma tii aici pana cand imi ingheata

picioarele mele delicate?am spus intrand in casa fara permisiune. Adica, oricum eram acasa la prietena mea, nu aveam nevoie de asa ceva! I-am povestit lui Jessie cum m-am certat cu parintii si cum am spus ca ma pot descurca si singura si da, ca regret enorm ca am spus asa ceva! Insa o Fox nu spune nimic fara sa faca, deci... -Ok, te-ai certat cu parintii tai si ai venit aici fara nici un bistar? Si cum o sa platesti chiria, ca sa nu mai vorbim ca tu nu porti o tinuta de mai mult de doua ori?! -Uite, Jessie, Chistine pe care ai vazut-o in fata usii tale, nu este aceeasi Christine care se afla acum pe canapeaua ta...plina de cipsuri. O sa incerc am spus incerc - sa traiesc ca tine: o sa-mi caut o slujba, o sa platesc chiria apartamentului, o sa imbrac aceleasi haine de mai multe ori dar, bineinteles, in diferite combinatii ca sa para a fi o tinuta noua, stii tu! Cat de greu poate fi? ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~DUPA DOUA ORE~~~~~~~~~~~~~~~~~~ -Nu pot sa cred ca nu am gasit in ziar nici un anunt pentru mine!am exclamat contrariata. Heloooo, nu toata lumea poate fi babysitter! -Bun venit in lumea reala, Chriss! Ce ai vrea sa gasesti de munca? Foto-model? Aici, in New York, slujbele pentru noi, oamenii de rand spuse Jessie schitand ghilimelele in aer sunt: babysitter, vanzatoare la fast-food, cel mult poti munci de acasa facand chestii handmade dar, crede-ma, nu castigi prea mult din asta. Eu zic ca este cel mai bine sa iti suni parintii si sa le ceri scuze, sa pleci inapoi acasa! Nu ca nu mi-ar placea sa fii colega mea de camera... -Nu, Jess, nu voi renunta acum! Am de gand sa gasesc ceva de munca pana la sfarsitul lunii! E o promisiune facuta de o Fox! ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~LA SFARSITUL LUNII~~~~~~~~~~~~~~~~ -Nu pot sa cred ca nu am gasit nimic! Mi-e atat de rusine ca nu am cu ce sa platesc chiria! Ce calvar trebuie sa indure lumea pentru cativa bani! am scancit eu suparata. -Asa cum ti-am spus de multe ori pana acum, bun venit in lume reala, printeso! Uite, nu-ti face griji pentru chirie, o platesc eu si pentru tine, doar e aceeasi suma pe care o plateam si inainte! Eu zic ca ar trebui sa incerci sa fii babysitter, chiar daca piticii aia enervanti o sa ti se urce in cap dupa doua zile, macar vei avea cativa bani in buzunar! -Nu, Jess, nu merge asa! Trebuie sa fie ceva la care sa ma pricep! -Singurile lucruri la care te pricepi cu adevarat sunt cumparaturile, mersul pe catwalk si cuvintele! -Mda, sunt o maestra a cuvintelor, nu? Ce ar fi sa dau un anunt la

ziar, ca sunt o somera in cautare de munca? Sunt sigura ca cineva va observa anuntul meu, doar sunt o maestra cuvintelor. Ce zici de anuntul asta: Somera. Vand cuvinte, rog seriozitate.? Jessie pufni in ras si nu ma lua in serios. Dar mai serioasa de atat nu fusesem in viata mea...Bine, poate ca atunci cand am refuzat sa imi cumpar pantofi de la alta firma in afara de Prada...Dar nu, asta era ceva mai mult decat o criza de moda: era lupta mea pentru bani, una pe care nu o dusesem pana atunci! Sunt o Fox, nici o provocare nu este prea mare pentru mine! CAPITOLUL 2 Trecuse deja o saptamana de cand dadusem anuntul la ziar si nu ma sunase nimeni. Eram in culmea disperarii, mai ales ca traiam pe seama lui Jessie de o luna si ceva si nu ma simteam tocmai bine sa fiu intretinuta de prietena mea cea mai buna din salariul ridicol de mic pentru munca ei la fast-food. In plus, iubitul ei venea pe la ea adesea, iar eu trebuia sa ma plimb ore intregi pe afara ca sa ii las sa isi vada de viata lor, asa cum se exprima delicat Jeremy prietenul lui Jess. ~~~~~~~~~LA MIEZUL NOPTII, IN CASA LUI JAY MOORE~~~~~~~ -Bob, adu-mi ziarul de azi!spuse Jay, trantindu-se pe canapeaua din piele naturala, dupa o partida cu o fata beata dintr-un club. Bob se conforma si ii duse stapanului sau ziarul. Jay il citi total dezinteresat. Se afla la rubrica de vanzari-cumparari cand un anunt sari in evidenta prin simplitatea si, totodata, extravaganta lui. Era putin cam ciudat pentru cineva sa dea un anunt ca acesta la ziar: Somera. Vand cuvinte, rog seriozitate.. Si, tocmai pentru ca Moore era un excentric din fire, isi suna imediat asistentul fara sa-i pese ca acesta dormea. -Hey, noteaza imediat anuntul si numarul de telefon pe care ti le spun. Sa o suni! -Da, domnule, o sa revolv maine la prima ora!spuse asistentul dupa ce isi nota cele necesare. -Nu maine, Henry, acum!spuse Jay pe un ton poruncitor si temina apelul fara nici o formula de adresare. ~~~~~~INTRE TIMP, LA APARTAMENTUL LUI JESSIE SI CHISS~~ I'm gonna pop some tags...facu soneria telefonului. Am intins mana

dupa el si am raspuns somnoroasa. -Alo, imi cer scuze pentru deranj. Eu sunt Henry Stevens, asistentul domnului Jay Moore si va sun la dorinta dumnealui. Sunteti doamna care a dat anuntul la ziar? -Domnisoara. Da, eu sunt. -Domnul Moore mi-a spus sa va informez ca maine la ora 10:00 sunteti chemata la un interviu pentru un post la sediul principal al revistei Time is Money. As dori sa stiu numele dumneavoastra. -Christine Fox. Asta e tot? -Da, domnisoara, si imi cer din nou scuze pentru deranj, dar ordinele sunt oridine.. Nu-mi venea sa cred, obtinusem un interviu pentru un post, si inca unul foarte bine platit! Imi venea sa tip de fericire! M-am dus in camera lui Jessie si i-am strigat in ureche: -Am un interviu!!! Jessie se trezi speriata si se scula repede, privindu-ma ca o nebuna. Am ras,am linistit-o si i-am povestit dialogul de la telefon cu asistentul lui Jay Moore. -Ai obtinut un interviu la Jay Moore? Ce vraji ai facut? -Ce vrei sa spui? A fost doar anuntul, nimic mai mult! -Atunci nu stii cine este Jay Moore! Este cel mai mare Don Juan al New Yorkului si cel mai mare misogin din cati exista! La revista lui lucreaza doar barbatii, nu este nici o femeie, in afara de cea care spala pe jos si are 50 de ani! Daca Jay te-a chemat pentru interviu, inseamna ca are niste interese si, cel mai probabil, vrea sa se culce cu tine...Dar nu inteleg de ce te-a ales dupa anuntul ala! -Jess, eu cred ca aberezi!O fi Moore asta cum zici tu, dar nu cred ca vrea sa se culce cu mine cand nici macar nu stie cum arat! De ce si-ar pierde timpul cand ar putea sa agate orice pipita din club? Iti zic eu, anuntul a fost de vina. Ti-am spus ca oamenii bogati sunt excentrici! -Mie tot nu-mi miroase a bine!spuse Jessie pesimista. ~~~~~~~~~~~~~~~A DOUA ZI, LA ORA 10:00~~~~~~~~~~~~~~~~~ Am intrat in sediul revistei Time is Money cu mari emotii. Abia am reusit sa ii explic portarului ca asistentul lui Jay ma chemase pentru un interviu. Ma imbracasem mai office ca sa dau o impresie buna de prima data. Imi pregatisem CV-ul si il strangeam in mana ca sa imi mai potolesc tremuratul genunchilor. Nu stiam ca primul job da senzatia asta de speranta

de reusita, putina dezamagire care ma pregatea si pentru un raspuns negativ, incercarea de a parea calma si nu in ultimul rand euforia care iesea din mine la fiecare pas. Poate ca pentru altii nu este asa, dar eu nu avusesem nevoie vreodata sa-mi iau un job si nici macar nu visasem sa ma aflu in situatia respectiva! -Tu trebuie sa fii Christine Fox, corect?ma intreba un barbat, probabil Henry, desi nu eram sigura. -Da, eu sunt. Stii cumva daca vine si seful tau la interviu? Mi-ai putea da cateva ponturi ca sa ma angajeze?am intrebat eu. -Seful tau sunt chiar eu, domnisoara Fox!spuse el si mi-am dat seama ca cel cu care vorbeam era de fapt Jay Moore! Era sa lesin de rusine. Cum putusem sa fiu atat de imprudenta si sa cred ca respectivul era asistentul lui? Pornisem cu stangul, dar o puteam drege pe parcurs...sper. -Oh, stiam cine sunteti, domnule, dar am facut o mica gluma. Stiti, nu m-am putut abtine. -Ma rog...Poftiti in biroul meu, este mai...intim. Am avut o mica tresarire si am inceput sa am indoieli asupra tipului. Ori mi se parea mie, ori tocmai incepea sa flirteze cu mine! M-am asezat pe un scaun confortabil ce se afla in fata biroului sau si am pus usor CV-ul in fata lui. El nu imi dadu nici o atentie si trmise pe cineva dupa Henry. -Asculta, Miss Fox, o sa spun verde in fata de ce te angajez fara sa iti iau un interviu pe bune. Ca sa fim intelesi de la inceput, sa nu ai pretentii prea mari, ok? In primul rand, se stie ca sunt misogin si chiar sunt si am nevoie sa imi fac o imagine mai buna, angajand o femeie la revista mea. In al doilea rand, am de gand sa introduc un articol pentru femei in revista si ar fi penibil ca acesta sa fie scris de un barbat. O luna esti in perioada de proba si o sa ai un salariu mai mic. Daca rezisti pe perioada asta si scrii articole bune, poate vei fi angajata cu drepturi depline. Depinde de tine. -O intrebare, domnule Moore. De ce tocmai eu? -Imi place stilul tau. Ai riscat cu anuntul asta si imi plac oamenii care isi asuma riscuri in viata. S-ar putea ca noi doi sa ne intelegem foarte bine...spuse el, insinuand faptul ca s-ar putea sa ajung in patul lui. -Eu cred ca bine este suficient...Nu-mi asum chiar atat de multe riscuri. Minutul care a urmat intre discutia noastra si venirea lui Henry a durat pentru mine o ora. Jay se tot holba la mine, prefacandu-se ca imi studiaza CV-ul si probabil isi imagina cum aratam fara lenjerie. Este ciudat

sa te simti dezbracata din priviri, e aproape ca si cum ar fi adevarat! Henry a intrat in sfarsit in birou si am semnat contractul. Urma sa am un salariu de 500 $ in perioada de proba si 700 dupa accea, cu eventuale marir si bonusuri. Era mai bine decat nimic. Urma sa am o luna grea, puteam vedea asta in ochii lui Jay care era furios ca ii refuzasem din prima avansurile, dar nu aveam incotro. Era singura slujba care mi-ar fi asigurat un venit mai bun. Arta cere sacrificii... CAPITOLUL 3 Ii povestisem lui Jessie tot ce se petrecuse, cuvant cu cuvant. Ea spuse in continuare ca ecuatia Christine Jay avea un rezultat destul de indoielnic in ceea ce priveste profesionalismul, insa nu ii dadeam atentie. Da, si eu observasem ca Moore flirteaza cu mine si ca ma vrea in patul lui, dar asta nu insemna ca o sa-i cedez vreodata! Am si eu o demnitate. Nu sunt una dintre pipitele lui din club, sunt doar angajata lui. ~~~~~~~~~~~~~~~~~PRIMA ZI LA LUCRU~~~~~~~~~~~~~~~~ Toata noaptea nu putusem sa dorm. M-am tot chinuit sa ghicesc despre ce va fi primul meu articol si cum vor reactiona cunoscutii la vederea numelui meu in partea de jos a articolului. Eram bogata, o fata de bani-gata, nu aveam nevoie sa muncesc...Ce ar fi spus cu totii? Am intrat in lift, era gol. Cand sa se inchida usile, seful meu Moore intra atat de repede incat nici nu mi-am dat seama cand reusise sa se strecoare. Trebuia sa ajung la etajul 10 al cladirii, asa ca am apasat pe cifra respectiva, intinzandu-mi mana prin fata lui Jay. Imi arunca o privire aroganta si ofta. Cate fite avea tipul asta? Undeva, pe la jumatatea dintre etajul 7 si 8, se auzi un zgomot, iat liftul se opri era o pana de curent. Nu mai trecusem pana atunci prin asa ceva, dar incercam sa nu ma panichez. Peretii insa luptau impotriva mea, pareau ca se apropie din ce in ce mai mult, iar eu nu mai aveam oxigen. Mam retras intr-un colt al liftului si am inceput sa respir cu greutate. Jay se uita la mine si mai arogant, in timp ce se sprijinea cu spatele de un perete. -Nu...mai am...aer...am reusit eu sa spun. Ma...sufoc...Respira mai putin...imi iei tot...aerul! -Ce-ar fi sa te lasi de scris articole si sa te faci actrita? Ai talent, nu gluma! Acum lasa drama asta si comporta-te normal!spuse el plin de aroganta. Daca nu m-as fi sufocat cu adevarat, i-as fi spus eu cateva

individului! Am incercat sa stapanesc paranoia ce se infiltrase in creierul meu, dar peretii se apropiau si mai tare. Ma gandeam ca o sa mor intr-un fel idiot, asfixiata de propria paranoia. Am simtit ca pamantul imi fuge de sub picioare si nu am mai vazut nimic in jur in afara de negru... ~~~~~~~~~~~~~~~~~~Jay's Point Of View~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Credeam ca joaca teatru, ca sa ma impresioneze si sa o menajez pe viitor. Insa, vorbea al naibii de serios! Mi-am dat seama abia atunci cand am prins-o in timp ce lesina, inainte sa se loveasca cu capul de peretii liftului. Era palida si rece ca un cadavru. Respira cu dificultate, iar inima ii batea nebuneste. Un actor isi poate controla reactiile, insa nu si organele interne! Nu mai fusesem niciodata pus in situatia de a fi cu o claustrofobica in lift, nu stiam cum sa procedez. Curentul electric reveni imediat, iar liftul urca la etajul zece, destinatia lui initiala. Am luat-o pe Christine parca asa spusese Henry ca o cheama in brate in stilul miresei si am scos-o afara din lift. Am asezato cu atentie pe o canapea si i-am spus celui ce se afla la receptie sa sune pe 911. M-am dus in toaleta barbatilor si m-am incuiat intr-o cabina ca sa pot sa imi scot inhalatorul fara sa fiu vazut. Nimeni, in afara de parintii mei, nu stia ca sufar de astm. Toata situatia asta ma depasise si intrasem putin in panica, asa ca era prudent sa folosesc inhalatorul sa ma mai linistesc. Mam intors, dar mi-as fi dorit sa nu o fi facut atat de curand. Logodnica mea, Amanda, venise sa ma vada, iar asta era un moment cu totul si cu totul nepotrvit! -Vai, dragule, ce e cu toata agitatia asta? A murit cineva?spuse ea, iar mie imi venea sa ii trag o palma zdravana. -Din fericire, nu! A lesinat in lift.ii spun eu, aratand spre Christine. -Dar eu nu inteleg ceva...Ce cauta o femeie aici? Parca nu angajai femei, Jay! -Chiar trebuie sa iti dau tie socoteala pentru ce fac, Amanda? -Nu, scumpule, nu ma intelege gresit! Daca este o angajata si nu am nici o problema cu asta inseamna ca a vrut sa te impresioneze, iar acum joaca teatru! Mi-am dat ochii peste cap si am dat-o la o parte. Mi-am facut loc printre angajatii care venisera sa se holbeze la Miss Fox si le-am spus: -Toata lumea la treaba, nu este nici un spectacol aici! Nu vedeti ca va ingramaditi si nu mai are aer?

Cei de la Ambulanta venira imediat ce primisera telefonul. O doctorita ii lua tensiunea si ii facu tot controlul de rigoare, dupa care ma intraba: -Ce s-a intamplat? Uram sa dau explicatii unei femei, dar nu aveam incotro. In plus cea care statea in fata mea avea intentii bune. -A avut loc o pana de curent, iar liftul s-a oprit. A spus ca se sufoca si nu mai are aer, iar apoi a lesinat.am spus eu cat mai succint cu putinta. -Sufera de claustrofobie? -De unde naiba sa stiu eu? E prima ei zi de lucru! -Cea mai plauzibila explicatie ar fi aceea ca a facut o criza de claustrofobie, s-a panicat si a inceput sa se sufoce. Norocul dumneavoastra a fost ca a lesinan, in loc sa continue sa se sufoce si poate sa moara. Data viitoare cand va mai aflati intr-o asemenea situatie, fiti mai putin arogant si linistit-l pe cel care se panicheaza. I-am administrat domnisoarei un calmant si va dormi cel putin doua ore. Va recomand sa ii dati astazi liber, nu o sa poata lucra in starea asta, dupa un soc atat de mare. Da, uram ceva mai mult decat sa dau explicatii unei femei: sa dau explicatii unei femei care imi spune ce sa fac. Am aprobat din cap, incercand sa nu ii spun ca de fapt ea este cea aroganta acum si am trimis-o la plimbare cu un bacsis gras. Am urcat-o pe Christine in masina mea personala si, cand sa ii spun soferului unde sa o duca, mi-am dat seama ca nu stiu adresa pe de rost. Iam scotocit in poseta-plic pe care inca o tinea in mana si i-am luat telefonul. Am cautat in agenda un numar la care sa pot suna, insa nu stiam daca era din oras sau statea cu cineva in chirie. Am gasit pana la urma un numar ce promitea sa fie util, notat in telefonul lui Christine cu Jessie BFF New York. Ce fel ciudat ca a-ti trece prietena cea mai buna in agenda! Dupa doua tonuri de apel, o femeie raspunse. -Alo, Christine? Nu ar trebui sa fii in timpul programului? -Alo, sunteti domnisoara Jessie? Eu sunt Jay Moore, seful prietenei dumneavoastra.am spus eu si i-am povestit toata tarasenia. Avand adresa, am inchis si i-am bagat mobilul inapoi in geanta. Inchisesem portiera, cand glasul tipator si enervant al Amandei ma facu sa tresar. Nu aveam chef sa o ascult, si nici sa o trimit la plimbare. Am deschis usa din fata a masinii si m-am urcat langa sofer. Nu mai facusem niciodata acest lucru, dar Christine era intinsa pe locurile din spate. I-am facut semn soferului sa porneasca, lasand-o in urma pe Amanda. Am ajuns la locul unde locuia Miss Fox abia dupa ca soferul a fost

nevoit sa ceara de vreo trei ori indicatii. Cartierul era unul de care nu auzisem, unde se pare ca studentii sau cei veniti in New York pentru a-si cauta o slujba puteau inchiria apartamente impreuna cu mai multe persoane. Prietena ei statea tocmai la etajul 4, asa ca trebuia carata in brate. I-am spus soferului sa o faca, dar era atat de nepriceput incat mai avea putin si o scapa in cap. -Da-mi-o mie, nepriceputule!i-am spus, luand-o usor din bratele lui. Am urcat-o pana la patru si eram mort de oboseala. Am batut cu picioarele in usa fiindca nu puteam sa imi folosesc mainile, iar o fata cu aspect banal deschise. Era probabil Jessie. -Oh, puneti-o aici!spuse ea, uitandu-se de la Christine la mine. Imi pare rau, domnule Moore, ca nu este ordine pe aici...Stiti, nu asteptam musafiri si... -La revedere!i-am trantit-o eu si am dat sa plec. -Nu vreti sa beti o cafea?ma intreba ea. -Nu, multumesc. Am o revista de condus.am spus intinzandu-i cartea mea de vizita. Am coborat si i-am spus soferului ca o sa conduc eu si i-am dat bani de taxi. M-am asezat la volan si am pornit masina. Desi ar fi trebuit sa merg sa imi supravaghez angajatii, nu am facut-o din Dumnezeu stie ce motice. Am condus insa masina pe niste stradute laturalnice neavand vreo destinatie in cap. Pur si implu voiam sa sofez ca sa ma calmez. Parfumul lui Christine ramasese in toata masina, de parca se impregnase in materialul scaunelor. Era unul de firma, Celine Dion. Elegant si subtil, un parfum pe care il apreciam la o femeie. Nu imi placeau deloc de fapt detestam parfumurile dulci si greoaie care parca tipau Sunt o tarfa, vino si ia-ma!. In ceea ce o priveste pe Christine, este diferita fata de toate femeile pe care le cunoscusem si cunoscusem multe. Avea ceva care o scotea din turma de oi imbecile...Poate ca incepeam sa o respect, sau poate ca era doar o manevra pentru a fi sigura ca nu are probleme la servici. Dar nu avea de unde sa stie ce imi place mie si ce nu imi place, nici eu nu stiam pana in momentul in care un anumit lucru ma exaspereaza sau imi provoaca repulsie! Asta insemna ca asa era ea cea adevarata, o femeie cu gusturi rafinate care nu ar putea fi niciodata incadrata in turma. Dar ce cauta o fata ca ea in chirie la New York? Era ceva care nu se lega...

CAPITOLUL 4 -...si apoi te-a pus pe canapea de parca erai un bibelou si a vrut sa plece...spuse Jessie pentru a o mia oara. -Da, si tu l-ai oprit, l-ai intrebat daca bea o cafea si el te-a refuzat si ti-a dat cartea lui de vizita, iar de atunci dormi cu ea sub perna!am completat eu. -Nu dorm cu ea sub perna! Dar scena asta a fost extraordinara, Chistine! Jay Moore, ducandu-te in brate pana la etajul 4 al cladirii... -Mda, se pare ca monstrul are inima. Dar asta nu ma va face sa imi schimb parerea despre el! Daca ai fi vazut cum se uita la mine cand eram in lift si ma sufocam! Parca eram cea mai nenorocita persoana existenta, un vierme care merita sa fie calcat in picioare! Cum sa-i spui cuiva care nu mai poate respira ca joaca teatru, e de-a dreptul inadmisibil! -Zau asa, Chriss! Nu-mi spune ca nu iti place macar putin de el!ma tachina ea. -Ok, are o anumita prestanta Moore asta, dar ca sa imi placa ii trebuie mai mult de atat! -Pai ce mai vrei, a facut tot ce a putut! A chemat ambulanta si te-a adus acasa! -Pai logic ca a chemat ambulanta, nu isi permitea ca angajata lui sa moara chiar din prima zi! A facut ce ar fi facut orice fiinta fara suflet care se gadeste doar la ea! Si ce crezi, ca o sa se schimbe ceva dupa faza cu liftul? O sa ma cheme in biroul lui si o sa-mi spuna... ~~~~~~~~~~~~~~~A DOUA ZI~~~~~~~~~~~~~~~ -...si sa nu crezi ca se va schimba ceva dupa cele intamplate ieri. A fost doar un accident si nu inseamna ca te voi menaja de acum fiindca esti claustrofobica!spuse Jay, privindu-ma pe sub gene. -Da, domnule!am spus plictsita. Apropo, cam despre ce ar trebui sa scriu articole? Habar nu am cu ce se ocupa revista asta! -Revista noastra se ocupa cu informarea oamenilor despre economie, bani si cum isi pot deschide o afacere. Articolul tau fiind destinat femeilor, trebuie sa scrii ceva care are legatura cu Time is Money. Ai inteles? Sooooo boring!m-am gandit eu. Trebuia sa scriu despre ceva in legatura cu femeile si cu banii? Cine naiba citeste revista asta? M-am retras in biroul meu adica cel pe care il imparteam cu ceilalti angajati si am cautat pe Google idei de articol pentru femei. -Cauti cumva pe Google idei pentru articol? Asta e tot ce ti-a dat prin

cap?ma intreba Jay care se afla in spatele meu. Ah, iar o incurcasem! Cum se intampla de fiecare data asta? Voiam sa gesesc o scuza, dar am tacut. Era mai bine, altfel l-as fi plictisit pe Mister Arogantul Suprem. -Vino cu mine!imi spuse el. -Unde? -Iti spun pe drum. Am urcat in masina alaturi de el, in spate. Ambele geamuri erau deschise si se facea un curent infernal intre ele, asa ca am vrut sa-l inchid pe al meu. -Lasa geamul asa cum e! Te-am dus ieri cu masina si nu mai scap de parfumul tau!spuse el morocanos. -Cel putin nu te asfixiaza ca cel al pipitelor carora le-o tragi!am murmurat eu. -Ce ai spus? -Oh, ma intrebam unde mergem?am inventat eu repede o scuza. -Ai auzit de Lilith Montgomery? -Creatoarea de moda? -Da. Are peste 20 de minute o conferinta de presa. Vreau sa vezi cum lucreaza un jurnalist pentru ca o sa trebuiasca sa pui intrebari si sa iei interviuri la un moment dat, nu vei sta sa cauti pe Google idei pentru articole. Ca sa fie clar, acolo nu o sa te dai in spectacol si nu o sa pui nici o intrebare. Esti acolo doar ca sa observi. Clasic! Nu vorbi, nu te baga in seama, nu trai!, cam asta era mesajul. Cum naiba sa mergi la o conferinta de presa fara sa pui intrebari? Dar nu trebuia sa ma comsum! Cine este Jay Moore ca sa imi spuna mie ce sa fac? Raspunsul ar fi seful meu, dar ce conteaza?! ~~~~~~~~~~~~~~CONFERINTA DE PRESA~~~~~~~~~~~~~~~ Lilith Montgomery se afla pe o portiune mai inalta a salii, un fel de scena. Statea sprijinita cu coatele de masa din fata ei si astepta sa termine mai repede cu ziaristii. Era o creatoare de moda destul de cunoscuta si ii admirasem mereu creatiile, dar felul ei de a se purta cu modelele ei era dea dreptul urat. Eu eram prietena cu una dintre ele care imi aratase pana si vanataile pe care le avea drept suvenir de la fosta ei sefa. Aveam de gand sa o pun la punct pe infumurata asta o data pentru totdeauna! Jay se asezase pe unul din scaunele libere de pe ultimul rand si m-am asezat langa el.

Jurnalistii si ziaristii se foiau de colo-colo in cautarea unui loc strategic de unde sa poata fi vazuti, auziti si bineinteles sa auda si sa vada mai bine. Erau fel de fel de tipi si tipe de la toate revistele posibile. Lam intrebat pe Jay care era motivul pentru care Lilith dadea o conferinta. -Este vorba despre un proiect caritabil pe care il face. Banii scosi din ultima ei colectie ii va dona unei case de copii din oras. Vrea sa promoveze chestia asta. -Nu prea va place de Lilith, nu?am intrebat eu. -In ce sens? -In sensul ca va este nesuferita.am explicat. -Da, este prietena cu Amanda. -Amanda? -Amanda este logodnica mea.clarifica el situatia. Hmmm, deci Jay Moore avea o logodnica...Oare ea ce credea despre aventurile lui? Probabil ca o detesta si pe ea cum detesta pe toata lumea. Si oricine este prieten cu Amanda este dusmanul lui. Interesant mod de a gandi! Conferinta incepu. Toti se instalasera pe scaunele inconfortabile si isi pregatisera reportofoanele, carnetelele si pixurile. Nimic nu trebuia sa scape nescris, orice cuvant putea fi transformat in cine-stie-ce, doar pentru un articol de senzatie bine platit. Se facu liniste in sfarsit. Lilith isi incepu discursul probabil memorat de acasa despre proiectul caritabil pe care il pregatea. M-am plictisit pana cand am auzit fraza: -Si acum, daca are cineva intrebari... Toti incepura sa vorbeasca deoadata si le-au trebuit cateva minute in care sa decida cine sa vorbeasca si cand. Desiugur, intrebarile aveau legatura cu proiectul, deci nimeni nu avea un pic de imaginatie in toata sala. Intr-un moment in care se facu din nou liniste si nimeni nu mai intrebase nimic, m-am ridicat si am spus: -Sunt Christine Fox, de la Time is Money. Am o intrebare, daca nu te superi. -Sigur, spune ce ai de spus.zise Lilith. -Am auzit un zvon cea mai sigura metoda sa examinezi reactiile cuiva este sa spui ca ai auzit nu ca stii - conform caruia va torturati angajatele, in special modelele. Este adevarat? Lilith se facu galbena la fata. Sala incepu sa murmure curioasa. Jay se lasa sa alunece putin pe scaun ca sa nu se spuna ca el ma incurajase sa pun intrebarea. -Draga mea, ar trebui sa verifici o informatie inainte sa iei la intrebari

pe cineva!imi raspunse Lilith, vrand sa para relaxata. -Nu mi-ati raspuns la intrebare. -De ce as vrea sa imi - ce termen ai folosit? Ah, da! - torturez angajatele? Ce as avea de castigat din asta? -Asta am intrebat si eu. -Dupa cum am spus, verifica mai intai informatiile pe care le primesti. -Atunci permiteti-mi sa intreb altceva. Numele de Melinda Romano va spune ceva? -Da, este una dintre modelele mele. -Dati-mi voie sa va corectez A FOST una dintre modelele dumneavoastra. Sunteti de acord cu mine ca aceasta domnisoara reprezinta o sursa sigura de la care se pot afla informatii din interior, nu-i asa? Si daca aceasta Melinda Romano mi-a dat informatia, sunteti de acord, bineinteles, ca nu mai trebuie verificata din moment ce este direct de la sursa. -De unde sa stiu eu ce prostii poate sa indruge fata aia? Am dat-o afara acum o luna, iar acum vrea sa se razbune!spuse Lilith furioasa. -Lilith, de ce te superi asa daca nu este adevarat? Si apropo, domnisoara Romano mi-a spus ceva diferit, cum ca ea ar fi demisionat din cauza tratamentului violent pe care il imparteati in mod egal tuturor. -Conferinta s-a incheiat.declara ea si iesi ca un taifun. Am asteptat zece secunde chiar am numarat invers pana ca Jay sa spuna ceva. -Ti-am spus sa nu te bagi in seama si sa nu pui nici o intrebare! Si tu ce ai facut? Ai infuriat-o pe Lilith Montgomery! I-ai pus intrebarea aia si mi-a venit sa intru in pamant, sa nu vada nimeni ca eu te-am adus! Stii ce cred eu despre asta? Cred ca esti cea mai incaptanata persoana din lume! Te-as concedia pe loc daca nu.. -Daca nu... -Daca nu ai fi pus intrebarea asta, ci una idioata! Am zambit imediat. Avusesem o idee buna care ii placuse si lui Jay, ceea ce insemna ca eram pe calea cea buna! -Nu mai ranji, acum trebuie sa scrii un articol despre chestia asta. Sper ca informatia ta este corecta, nu? -Melinda Romano este prietena mea, mai sigura de informatie nu as putea fi!am raspuns. -Bun, vreau articolul pana la sfasitul saptamanii! Ai inteles, Miss Fox?

-Am inteles, domnule! CAPITOLUL 5 -Poftiti articolul meu, domnule.am spus eu, trantind pe biroul lui Jay maldarul de hartii pe care scrisesem. -Ai auzit de laptop si imprimanta?ma intreba el. -Nu am bani sa imi cumpar un laptop. Jay se uita la mine ca la un specimen pe cale de diparitie. -Nici prietena ta nu are? -Important este ca am scris artiocolul, corect? Nu imi amintesc sa fi vazut in contractul meu o clauza prin care sunt obligata sa-l scot la imprimanta. -Cine naiba m-a pus sa angajez o tipa cu replicile pregatite?mormai Moorea suficient de tare cat sa il aud si eu. -Ati spus ceva? -Poti sa te retragi. Te chem dupa ce citesc...hmm, romanul pe care lai scris. ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~***~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Henry se afla in fata automatului de cafea si se pregatea sa apese pe un butin, cand ma vazu pe mine si se opri. -Cu ce iti fac cinste, Miss Fox?ma intreba. -Un cappucino, te rog. Si nu imi mai spune Miss Fox, ma simt ciudat! -Scuze, dar cand seful nu mai termina de vorbit despre Miss Fox , se transforma in tic verbal. -Moore vorbeste despre mine?am intrebat socata. Asta da noutate! Si cam ce spune el despre Miss Fox? -Scuze, este secret! M-ar omori daca ar afla ca ti-am spus asta. Si cum merge cu articolul?schimba el vorba. Am vazut ca aveai in brate un top de hartie, chiar atat de mult ai scris? -Nu ma intreba, am muncit toata saptamana la el si aproape ca nu am dormit deloc! Nu am laptop si am scris totul de mana. Moore se uita la mine ca la un ou de dinozaur. -Esti constienta ca tot va trebui sa il copiezi pe computer, nu? De obicei ii trimitem articolele prin e-mail. -Ah, nu-mi aminti! O sa-mi ia toata noaptea si nu cred ca mai am

fond de ten sau pudra ca sa imi acopar cearcanele astea uriase. -Daca vrei, o fac eu pentru tine! Sunt obisnuit sa fac chestii de-astea, o fac tot timpul pentru stii-tu-cine. -Serios, faci tu asta pentru mine? Esti un dulce, Henry! Pai ar cam trebui sa ma revansez si eu cumva, nu? Si nu accept un refuz, sa fie clar! -Uite cum facem, cand voi avea nevoie de ceva si tu ma poti ajuta, o sa te anunt. Si inca ceva: stii-tu-cine nu trebuie sa afle cu nici un pret, altfel ne-ar manca de vii pe amandoi. -Nu o sa zic nimic!l-am asigurat eu. Si apropo, faza cu stii-tu-cine e cam in stilul Harry Potter, nu crezi? -Am retinut! ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~***~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ -Miss Fox, - cat de enervant putea fi apelativul asta! - am citit articolul tau si iti spun sincer ca nu am mai vazut asa ceva in viata mea!Ai depasit limita de cuvinte pe care ti-am dat-o, nemaipunand la socoteala faptul ca nu ai tras macar articolul la imprimanta si a trebuit sa iti descifrez scrisul. (Hey, scriam foarte frumos!) Si ce parere ai de fraza asta: Desigur, daca ar fi sa ii atribuim lui Lilith o vina, ar fi aceea ca s-a lasat dusa de valul faimei si al bogatiei si a ramas ratacita in mijlocul oceanului singuratatii. Adesea, oamenii bogati au impresia ca sunt mai <<cool>> daca o fac pe sefii si duc ideea aceasta la extrem. Asadar, dragi cititori, aveti grija cum va comportati cu cei din jurul vostru atunci cand aveti mai multi bani pe card decat ei. Semnat, Vanzatoarea de Cuvinte. -Mi se pare o fraza geniala si foarte adevarata care se potriveste multor oameni bogati, nu credeti?am spus eu, facandu-l sa inteleaga ca era o aluzie si la persoana lui. -In primul rand, nu ti-am spus sa iti iei un pseudonim, Miss Fox. In al doilea rand, ai criticat-o pe Lilith pe tot parcursul articolului aducand chiar parerea Melindei Romano pentru a absolvi-o de orice vine la sfarsit! E genial, bravo! Ai un stil diferit, dar care o sa prinda la public. I-am daruit lui Jay inca un exemplar din zambetul meu satisfacut. -Nu mai ranji, Miss Fox, inca nu esti in siguranta. O sa urmeze mai multe provocari, asa ca ar trebui sa te pui pe treaba serios. I-ati articolul si il poti copia pe laptopul de cre dispui aici, asta daca nu ai de gand sa il lasi pe Henry sa faca asta pentru tine. Stii cum sa iti folosesti farmecul pe cei din jurul tau, Miss Fox, dar tine minte ca nu o sa-ti mearga cu mine!imi spus el, zambind ironic. Habar nu aveam cum aflase de ceea ce discutasem cu Henry si nici nu prea imi pasa. Improtant era ca ii castigasem increderea inca de la

primul articol si prevedeam ca vor urma multe altele. Cu un sef ca Jay, viata putea fi insuportabila nu si daca stiai cum sa jonglezi cu el. Degeaba spusese el ca farmecul meu nu il afecta cu nimic, tocmai ce imi dovedise contrariul! Poate ca Jessie avusese dreptate, tipul parea ca ma place. Monstrul avea o inima care incepuse sa bata...Speram doar sa nu bata atat de tare pentru ca nu ma judecati nu eram tocmai o membra a fan-clubului dedicat lui. CAPITOLUL 6 O noua zi la birou, la fel de plictisitoare si monotona. Toti ceilalti butonau la laptopurile lor articole pentru nenorocita de revista a lui Moore pentru ca mai apoi sa fie goniti din birou si jigniti in ultimul hal fiindca lui Mister Moore asa ii spuneam cand vorbeam cu el, fiindca il dranja la fel de mult cum ma deranja pe mine acel Miss Fox - nu ii convenea nimic. Insa cea de-a 9-a minune a lumii nu era aroganta lui, ci faptul ca articolele mele erau intotdeauna pe placul lui. Nu ii placea sa ma laude evident si de aceea nu era prea darnic cu ele in ultima vreme, nu ca ar fi fost prea darnic inainte. Insa in toata lumea asta gri aveam macar parte de o pata de culoare Henry. Stiam ca sta pe langa mine mai mult pentru ca ma placea sa fim seriosi, cine nu o facea, cu exceptia lui Mister Moore? - dar aveam nevoie de o iesire din tipar. Vorbeam mereu si radeam, beam o cafea in pauza, nimic mai mult. Alte pete de culoare erau sedintele organizate de Moore unde, evident, nu prea ascultam cat de important era aricolul X sau Y. In schimb desenam, imi scriam numele cu 10 stiluri diferite, lucruri de genul. In ipostaza asta ma aflam si in ziua respectiva, iar Moore logic observase. -Miss Fox, ati dori un bloc de desen? E pacat sa va irositi talentul, galeria de arta de vis-a-vis are mereu nevoie de artisti. -Imi cer scuze, Mister Moore!am spus, sfidandu-l. -Si ti-as fi foarte recunoscator daca ai renunta la accesoriile care fac zgomot, macar in timpul sedintelor.adauga el, aratand spre bratarile mele metalice. -Cred ca tie iti zangane creierul!am mormait eu, scotandu-mi bratarile. -Ai spus ceva, Miss Fox? -Nimic din ce ar trebui sa stiti, Mister Moore. -Sedinta s-a incheiat. Sper ca veti tine cont de ce am spus, mai ales

tu, Miss Fox! Henry, cum facea mereu dupa o sedinta, imi strecura notitele lui in mana, in timp ce ieseam din sala. Ce pot sa spun, era un dulce. Ca de obicei, dupa sedinta aveam cu totii pauza, asa ca mi-am luat geanta si am iesit afara din cladire ca sa il astept pe Henry sa mergem la cafeneaua de peste drum. Dar, in timp ce ma indreptam spre cafenea, o masina mare, luxoasa si neagra opri in dreptul meu. Geamul din spate se deschise, lasand la iveala o blonda cu ochelari de soare. -Tu esti Christine Fox?ma intreba ea. -Da... -Sunt Amanda, logodnica lui Jay. Vreau sa discutam. -Dar...eu...am spus eu, aratand stangaci inspre cafenea. -Presupun ca nu vor muri colegii tai daca nu bei cafeaua cu ei intr-o zi, nu? Amanda era o ticaloasa si jumatate! Avea acel tip de fite tipic modelelor care merg pe catwalk si care cred ca totul li se cuvine! Adica si eu eram model, dar nu scrie nicaieri ca bunul-simt trebuie sa lipseasca cu desavarsire din educatia celor bogati! Am urcat in masina, abtinandu-ma sa nu oftez exasperata. -Ok, deci despre ce este vorba?am trantit-o eu dupa ce am inchis portiera masinii. -Hmmm, esti directa...poate prea directa! -Imi spui sau trebuie sa astept pana la iarna! Sa stii ca umezeala nu ii face prea bine parului meu! Ea imi arunca o privire nimeni-nu-are-voie-sa-aiba-mai-mult-tupeudecat-mine si spune: -Voiam sa discut civilizat cu tine si sa nu o spun direct, dar ma obligi sa iti vorbesc direct. M-am abtinut sa spun cat de civilizata era de fapt. -E vorba despre logodnicul meu!continua ea. Banuiesc ca stii ce fel de viata duce si nu stiu cum de l-ai convins sa iti dea slujba asta. Sincera sa fiu ma indoiam cata sinceritate se ascunde in vorbele ei nici nu ma intereseaza. Vreau doar sa stii ca, desi Jay al meu are aventuri de o noapte, ele nu inseamna nimic pentru el! Pentru ca doar asta sunt, aventuri de o noapte, iar el nu e genul care sa se lase santajat! Nu imi pasa ce vise ti-ai facut tu, dar vreau sa stii ca niciodata nu o sa renunte la mine! Asa ca mai bine ti-ai face bagajele si ai pleca din orasul asta! S-ar putea sa am si o slujba mai bine platita pentru tine daca nu faci mare tevatura. Si... -Stai asa! 1. Pe mine nu ma intereseaza Moore absolut deloc! 2. Cand

spui Jay al meu o zici de parca l-ai cumparat din mall de la reduceri si 3. Nu am de gand sa plec de la revista! Si, daca nu faci mare tam-tam din asta, s-ar putea sa uit conversatia asta! -Ma santajezi cumva? -Un santajist mereu recunoaste un altul!i-am replicat. -O sa pleci de la revista aia, fie ca o faci de buna voie sau nu! -Nu prea cred, Mandy! -Ma cheama Amanda! -Mda, asa auzisem si eu! Dar ma gandeam sa Jay te alinta asa. Sau nu?am spus cu un zambet invingator pe fata si am iesit din masina. Ia uite cine se pusese sa-mi tina mie predici si sa ma ameninte! De acum, chiar daca eu si Jay eram ca soarecele si pisica, aveam de gand sa il fac sa ma placa! Nu sa ma placa pana intr-acolo ca sa imi cumpere flori si ursuleti de plus, ci doar asa, ca amic! Iar de concediere nu prea ma sinchiseam eu, mai ales ca Jay ar fi facut exact opusul a ceea ce ii spune Amanda! Oh, da, avea sa fie un spectacol pe cinste! ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~...~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ -Hey, unde ai fost? Parca spuneai ca vii!spuse Henry, iesind din cafenea exact cand voiam sa intru. Stii, pauza s-a terminat. -Oh, la naiba, chiar aveam nevoie de cafeaua aia! -Dar cine a zis ca nu o sa bei?spuse el, scotand de la spate un pahar de plastic. -Oh, Henry, m-ai salvat! Si, hey, poti sa faci ceva pentru mine? -Inca ceva?intreba el. -Stiu ca tu faci cam jumatate din ceea ce ar trebui sa fac eu si il mai ai pe cap si pe Moore, dar asta e o chestiune de mandrie! -Dar cine a zis ca nu imi face placere sa te ajut? -Ok, mai spune o data dar cine a zis... si o sa ma ia durerea de cap! -Bine, bine! Dar despre ce e vorba? I-am povestit in amanunt tot episodul cu Amanda si ce planuri aveam eu ca sa m razbun pe ea. -Deci vrei sa il faci pe sef sa te placa?intreba Henry putin suparat. Imi era mila de el pentru ca ma placea foarte mult si eu profitam de asta ca sa mai scap de treaba. -Nu o spune de parca am zis sa ma iubeasca! Vreau doar sa nu mai fie atat de artagos si arogant cu mine! Si oricum, impusc doi iepuri dintrun foc cu chestia asta! O fac pe Amanda sa e oftice, iar viata mea la revista va fi mai usoara! -Si de ce ai nevoie de ajutorul meu?

-Ca sa imi spui cateva lucruri despre el. Locurile preferate, ce mancare comanda, cate cuburi de gheata pune in wiskey, chestii din-astea! -Cred ca nu pot sa-ti spun cate cuburi de gheata pune in wiskey, dar cred ca pot rezolva cu celelalte! O sa-ti fac o lista! Si...cand ai de gand sa incepi toata faza? -Luna viitoare. Mai am de pus la punct cateva detalii. Merci ca ma ajuti, Henry! Chiar nu stiu ce m-as face fara tine! CAPITOLUL 7 Atitudinea lui Moore ma surprindea pe zi ce trecea. Uneori nu ma baga in seama deloc cateva zile, apoi mormaia ceva inteligibil cand trecea pe langa mine sau se lua de mine pentru lucruri pe care stia ca nu le-am facut. Ma intrebam daca i-a spus Amanda ceva sau doar avea el zile mai proaste. Insa o intamplare m-a uimit cu totul. Era seara si mergeam spre apartamentul meu si al lui Jessie. In mod normal nu ajungeam atat de tarziu acasa, dar in seara respectiva m-am relaxat putin la o cafea cu Henry si alti colegi. Trebuia sa o iau pe niste stradute laturalnice, ceea ce ma cam nelinistea. Insa totul parea mort in jur, asa ca am mers increzatoare pe trotuar, ascultand sunetul tocurilor mele in contact cu asfaltul. Cand eram la un bloc distanta, un individ matahalos si urat se ivi de dupa un colt al cladirii. S-a postat in fata mea. -Mai, mai, mai, dar ce avem noi aici! O fata singura-singurica la ora asta printre niste blocuri pustii.a spus el, dezbracandu-ma deja din priviri. Am luat-o in partea opusa, sperand ca nu se va tine dupa mine. Evident, speranta mea a fost zadarnica. -Hei, nu vrei sa te conduc eu acasa...la mine? Nu vreau sa dai peste vreun golan prin partile astea.striga el din spatele meu. Am iutit pasul, blestemand locatia apartamentului in care stateam si prin ce trebuia sa trec ca sa ajung pana acolo. Mi-am scos telefonul mobil din poseta si am cautat numarul lui Jessie, sa-i spun sa sune la politie in caz ca nu apar in 10 minute. Mainile imi tremurau ca naiba, dar l-am nimerit pe cel de apel. Dupa un ton, imi raspunse. -Alo, Jess, ma urmareste un obsedat, sunt la un bloc distanta de apartament, daca nu vin in 10 minute, suna la politie, desi nu cred ca o sa fie nevoie. -Miss Fox?spuse vocea de la celalalt capat. Ah, fir-ar! In graba, sunasem la numarul care se afla deasupra celui al

lui Jess, adica imi sunasem seful. Pana sa ma scuz ca gresisem numarul, matahala ma ajunse din urma si imi arunca mobilul pe jos. Ma apuca de mana dreapta si incepu sa ma traga dupa el. -Ajutoooor!am strigat disperata, incercand sa scap din stransoare. Metoda asta imi aduse mai multe necazuri. Tipul imi puse mana la gura ca sa nu mai tip si ma tragea in continuare dupa el. M-am zbatut ca un peste pe uscat, ceea ce l-a mai incetinit, dar nu cu mult. L-am lovit in burta, i-am muscat mana, insa nu mi-a dat drumul cu nici un pret, de parca viata lui depindea de asta. La un moment dat, pe strada pustie se auzi un zgomot de motor care se amplifica cu fiecare secunda. O masina neagra sport se opri cu o frana violenta la doar cativa centimetrii de noi si din masina iesi...Jay Moore. Veni la matahala cu o fata de criminal si ii dadu un pumn in ochiul stang, ceea ce mi-a permis sa scap. Insa nenorocitul nu se lasa mai prejos si ii dadu si el un pumn lui Moore in fata. Jay se dezechilibra si aproape cazu pe asflat. Era clar cine ar fi castigat lupta asta, asa ca trebuia sa intervin. Am cautat in poseta sticluta cu parfum si am pulverizat o groaza din continutul acesteia in ochii matahalei, inainte sa-i mai aplice lui Jay vreun machiaj natural si celuilalt ochi. L-am luat de mana si l-am condus pana la masina, obligandu-l sa intre. Am ocupat locul din dreapta soferului si i-am spus pe ton de comanda: -Calc-o! Masina porni si in urmatoarea secunda goneam pe strada goala. Dupa cateva clipe de liniste, am decis sa vorbesc. -Domnule, va multumesc din suflet, nu stiu ce mas fi facut daca nu apareati. Imi pare rau ca a trebuit sa va deranjati din cauza mea, eu voiam sa o sun pe Jessie, dar... -N-ai pentru ce, Christine. Si in afara serviciului spune-mi doar Jay. Iarasi liniste. -Chirstine, poti sa tii un secret?ma intreba el brusc. -Da...am spus confuza. El scotoci prin buzunar si scoase un obiect ce semana cu un inhalator pentru asmatici. Jay il baga in gura si inhala. -Esti asmatic?am intrebt socata. -Da...Sper ca va ramane intre noi, nu? -Sigur! Nici macar nu e o barfa atat de buna!am glumit eu. Liniste din nou. Chestiqa asta incepea sa ma enerveze cumplit. Am observat ca masina lui Jay mergea spre apartamentul meu. Mi se parea ciudat ca tinuse minte unde locuiesc dupa ce lesinasem in lift si ma adusese acasa.

-Te simti bine, ti-a facut ala ceva?ma intreba el la un moment dat. -Eu sunt bine. Dar dumnea...tu ai incasat un pumn zdravan. S-ar putea ca maine sa se faca vanataie. -O sa fiu bine. Masina ajunse in fata blocului meu si se opri. Mi-am desfacut centura de siguranta si ma pregateam sa ies, insa imi trecuse ceva prin minte si voiam sa il intreb. -Jay? Vrei sa urci sa iti pui niste gheata pe ochi? -Nu, multumesc. O sa am grija acasa. Am iesit din masina si m-am dezechilibrat si am cazut pe asfalt. Jay iesi repede din masina si ma ajuta sa ma ridic. -Hey, esti ok? Ti-ai rupt cumva piciorul? -Oh, nu, nu am nimic, doar m-am dezechilibrat. -Vrei sa te ajut sa mergi pana sus? -Am spus ca nu am nimic. Ma descurc. -Te duc pana sus.spuse el categoric, din tonul lui reiesind ca nu este loc de un refuz. Mi-a scos pantofii cu toc si mi-a apucat bratul ca sa ma prinda in caz ca as fi cazut iar. Nu aveam nimic, calcam perfect, insa el nu imi dadu drumul pana cand nu am ajuns in fata usii. -Merci. A fost d..dragut din partea ta...Eu...cred ca o sa intru. -Ok. Pa! Puteam sa-l las sa scape doar cu atat, cand mi-am propus sa o fac pe Amanda sa moara de ciuda si gelozie? Nuuu! Trebuia sa profit de ocazie! -Oh, Doamne, ochiul tau!a exclamat brusc. E aproape vanat! Intra sa iti pui niste gheata sau, nu stiu, ceva! -Nu, e in regula... -Intra. Ca hipnotizat, imi urma comanda si intra in apartament. -Chris, ai venit?intreba Jessie din camera ei. -Da, Jess, sunt obosita. Cred ca ma bag direct in pat! -Bine! Somn-usor!imi ura ea. -Hai, i-am soptit lui Jay, du-te in camera mea pana cand caut eu trusa de prim ajutor si niste gheata. Vru sa protesteze, dar se conforma pana la urma si intra in camera mea. Intre timp, am gasit in baie trusa si am scos din frigider niste gheata. Inarmata cu cele doua, m-am asezat pe pat langa el si i-am aplicat o alifie care speram ca il va ajuta, apoi l-am pus sa tina punga cu gheata pe ochi. -La naiba, maine o sa ai o vanataie urata!am exclamat nemultumita. Stai putin, poate se poate repara!

Am scotocit din nou in poseta mea Dumnezeu stie cate lucruri am acolo si am scos un fond de ten. Nuanta era putin mai deschisa decat i-ar fi trebuit lui, dar era tot ce aveam. -Uite, daca o sa arate urat, da-te cu el si acopera-l. Sa speram ca va merge. -Eu NU ma machez, sa fie clar!protesta el. -Nu asta o sa spui si maine cand vei avea ochiul vanat. Pun pariu ca stirea asta ar face senzatie in ziare si pe internet daca te-ar vedea cineva asa! -Nu o sa se faca vanataie! Multumesc pentru gheata, Miss Fox, dar ajunge. -Parca spuneai ca in afara orelor de munca pot sa-ti spun Jay. -Am spus eu ca nu poti? Oh, ti-am zis Miss Fox, nu? -Pot sa fiu sincera?l-am intrebat. -Eu nu te opresc! Ok, Jay era un pic ciudat...Adica nu as fi spus asta daca nu il cunosteam mai bine. Unde era aroganta, superioritatea? Acum nu vedeam la el decat prietenie, intelegere si relaxare. Unde fugise marele Jay Moore, director de revista care are toate femeile la picioare? -Ma enerveaz ingrozitor porecla asta pe care mi-ai pus-o! -Miss Fox nici macar nu e o porecla! -Bine, hai s-o lasam asa! -Eu cred ca trebuie sa plec. Prietena ta s-ar putea trezi si si-ar face o impresie complet gresita despre prezenta mea aici. Ne vedem maine, la lucru...Miss Fox!spuse el si iesi din camera mea mai silentios decat o pisica. Am auzit un mic zgomot, aproape imperceptibil, al usii care se inchidea in urma lui. Oare ce se intamplase de fapt? Vazusem adevarata fata a lui Jay sau era doar o prefacatorie? Persoanalitatea lui era foarte schimbtoare, de parca ar fi avut personalitate dubla. Insa orice s-ar fi intamplt, chestiile pe care le aflasem despre el intr-o singura seara aveau sa-mi fie de folos in planul meu de a o enerva pe Amanda. Insa ceva parea sa ma faca sa ezit...