Sunteți pe pagina 1din 19

Electroliza

Electroliza este procesul de orientare i separare a ionilor unui electrolit (substan a crei molecule prin dizolvare sau topire se disociaz n ioni, permind trecerea curentului electric continuu) cu ajutorul curentului electric continuu. n procesul de electroliz, ionii pozitivi sau cationii sunt dirijai nspre catod (pol negativ), iar ionii negativi sau anionii nspre anod (pol pozitiv) unde i pierd sarcina i se depun sau intr n reacie chimic. Specificm c la anod exist un proces de oxidare, n timp ce la catod unul de reducere.

Descriere general
Electroliza este un pasaj de curent electric direct printr-o substan ionic care este fie topit, fie dizolvat ntr-un solvent potrivit, rezultnd n electrolizor rezultatul reaciilor chim ice ce au avut loc ntre electrozi. Principalii componeni ai unei electrolize sunt: 1. Electrolitul: este substana ce conine ioni liberi ce au rolul de a transporta curentul electric n electrolizor. 2. Electrolizorul: este vasul n care se desfoar electroliza; 3. Generatorul de curent continuu: furnizeaz energia electric necesar pentru a crea descrcarea ionic n electrolit. Curentul electric este transportat printr -un circuit extern. 4. Electrozii: sunt conductorii electrici care reprezint interfaa fizic ntre circuitul electric i electrolit. Ei sunt de dou tipuri: catodul i anodul. Electrozii din metal, grafit sau din material semiconductor sunt folosii pe scar larg. Pentru alegerea celui mai bun electrolit pentru electroliz se ine cont de reaciile principale i secundare care au loc n timpul electrolizei i, bineneles, de costul de fabricaie.

Procedeu
Procesul-cheie al electrolizei este schimbul de atomi i ioni prin ndeprtarea sau adugarea de electroni din circuitul extern. Produsele necesare de electroliz sunt, n unele strii fizice diferite de la electrolit la electrolit i pot fi eliminate de unele procedee fizice. De exemplu, la electroliza soluiei de clorur de sodiu, producia ca fi gazoas i const n degajarea de hidrogen i clor. Aceste producii gazoase formeaz bule pentru a fi colectate.

Un lichid ce conine ioni mobili (un electrolit) este produs prin: Dizolvarea sau reacia dintre un compus ionic i un solvent potrivit acestuia (ca apa, de exemplu), pentru a putea produce ioni mobili

Topirea sau fuzionarea unui compus ionic, pentru a forma o topitur, prin nclzire.

Potenialul electric se aplic asupra electrolitului prin scufundarea electrozilor n electrolit, n vasul de electroliz. La electrozi, electronii sunt absorbii sau cedai de ctre atomi sau ioni. Aceti atomicare primesc sau pierd electroni pentru a fi ncrcai trece n electrolit.

Oxidarea i reducerea electrozilor


Oxidarea ionilor sau a moleculelor neutre apare la anod, iar reducerea ionilor sau a moleculelor neutre apare la catod. De exemplu, este posibil oxidarea ionului feros la ionul de fier la anod: Fesuprafaa Fesuprafaa + e

De asemenea, este posibil reducerea cianurii ferice la ferocianur la catod: Fe(CN)suprafaa + e Fe(CN)suprafaa Moleculele neutre nu pot reaciona la niciun electrod; de exemplu, p-Benzocuinona poate fi redus la hidrochinon la catod:

+2e +2H

Descriere cantitativ
Masa elementului separat prin electroliz este dat de legea lui Faraday sau legea electrolizei. Este proporional cu cantitatea de electricitate vehiculat prin electrolizor.

Legi (dup Faraday)


Dup Faraday, cantitatea de metal depus la catod este proporional cu cantitatea de curent (produsul dintre intensitatea curentului electric i timpul de electroliz) i cu echivalentul-gram al metalului depus.

, unde m este cantitatea de metal depus la catod (n grame), A este masa atomic a metalului, n este valena metalului, F reprezint 96500 de coulombi per secunda, I intensitatea curentului electric (n coulombi per mol), iar t este timpul de electroliz. Raportul se numete echivalent electrochimic

Condiii de proces
n electroliz se ine seama de tensiunea de descompunere, care este tensiunea minim la care se poate desfura procesul i care depinde de potenialul de electrod, care este influienat la rndul lui de poziia pe care o are substana n seriapotenialelor electrochimice. De asemeni, tensiunea de la bornele electrozilor trebuie s acopere i cderea de tensiune n electrolit, n contacte i n electrozi. Dac n electrolit sunt mai muli ioni de acelai semn, electroliza se produce cu o energie minim. Electroliza are aplicaii industriale n electrometalurgie pentru acoperirea cu straturi protectoare a diferitelor metale feroase cu metale neferoase (exemplu = tabla galvanizat), sau de a se extrage metaloizi(exemplu = extragerea clorurii de sodiu din ap). n metalurgie, se face prin electroliz purificarea unor metale (de ex. cupru), proces care mai poart i numele de rafinare.

Obinerea gazelor
Obinerea hidrogenului i a oxigenului prin electroliza apei (hidroliz): se face n prezena unui electrolit (H2SO4 sau NaOH), deoarece apa pur nu poate conduce curentul electric. Clorul se mai poate obine prin electroliza soluiei de clorur de sodiu; Fabricarea sodei caustice/leiei: se realizeaz prin electroliza soluiei de NaCl - clorur de sodiu (saramur) .

pH-ul
pH-ul reprezint logaritmul cu semn schimbat al concentraiei ionilor din soluie. Prin noiunea de pH se exprim cantitativ aciditatea (sau bazicitatea) unei substane, pe baza concentraiei ionilor + numii hidroniu H3O . Pentru soluiile foarte diluate se consider c pH-ul nu mai este egal cu concentraia hidroniului, ci cu concentraia molar a soluiei.

Limite pH
0 pH 7 => pH acid | soluie acid pH = 7 => pH neutru | soluie neutr 7 pH 14 => pH bazic | soluie bazic

Indicatori acido-bazici
1. indicator |2. mediu neutru |3. mediu acid |4. mediu bazic _________________________________________________________________ 1. fenolftaleina |2. incolor |3. incolor |4. rou carmin _________________________________________________________________ 1. metiloranj |2. oranj |3. rou |4. galben _________________________________________________________________ 1. turnesol |2. violet |3. rou |4. albastru

Formul de calcul
Pentru definirea pH-ului se folosete scara logaritmic la reprezentarea activitii ionului de hidrogen n + +3 soluie. pH-ul este egal cu logaritmul negativ al concentraiei ionului de H (H O):

aH reprezint activitatea ionilor de H i nu este similar cu concentraia ionilor. Activitatea reprezint concentraia efectiv a ionilor de hidrogen, i este de fapt capacitatea celorlaltor ioni de a bloca + participarea ionului de H la diferite reacii chimice. n soluiile diluate activitatea este aproximativ egal + cu valoarea concentraiei ionului H (H3O ). innd cont de acestea pH-ul se exprim adimensional:

Msurare
pH-ul poate fi msurat prin: Adugarea unui indicator de pH n soluia de analizat. Culoarea luat de indicator variaz n funcie de pH-ul soluiei. Utilizarea indicatorilor pentru determinri calitative trebuie s in cont de variaia de culoare a acestuia, n funcie de pH-ul soluiei (de preferat sunt indicatorii care variaz pe un interval de pH ct mai mic). Utilizarea unui aparat pH-metru cu electrozi pH selectivi: electrod de sticl, electrod de hidrogen, electrod de chinhidron. Determinarea exact a valorii pH-ului se face totui prin metode combinate: utilizarea de indicatori mpreun cu metode spectrofotometrice, pentru identificarea fiecrui constituent ce influeneaz pH-ul (culoarea indicatorului).

pOH
Opusul pH-ului este pOH-ul, care msoar concentraia ionului OH, respectiv bazicitatea soluiei. innd cont de disocierea apei

i de constanta acestui proces Kw (constanta de disociere a apei), vom avea (*)

Aplicnd logaritmii rezult relaiile:

Formulele sunt valabile pentru temperatura de 298,15

K (25 C).

Silogismul
Silogismul este tipul fundamental de argument deductiv alcatuit din 3 propozitii categorice diferite si 3 termeni diferiti ( si care apar de exact 2 ori fiecare). Pentru ca o suma de propozitii sa devina silogism trebuie indeplinite urmatoarele criterii: Sa existe trei propozitii categorice dintre care 2 premise si o concluzie care sa se repete in premise pentru a face legatura intre ele.

Cuantificatori
Pentru a intelege mai bine cum functioneaza silogismele, este necesara o familiarizare cu ideea de cuantificatori. In logica formala, acestia sunt denumiti A, E, I si O, si traseaza raporturi intre subiectul si predicatul logic al unei propozitii dupa cum urmeaza: A corespunde unei propozitii universale afirmative, si se traduce prin afirmatii de tipul Toti X sunt Y. E corespunde unei propozitii universale negative, si poate fi intalnit in forma Nici un X nu este Y. I corespunde unei propozitii particulare afirmative, de tipul Unii X sunt Y. O corespunde unei propozitii particulare negative, de tipul Unii X nu sunt Y.

In exemplele de mai sus X si Y pot corespunde oricaror tipuri de categorii, indiferent cat de generale sau specifice sunt acestea. Inlocuind, se pot obtine propozitii de tipul "Toti cetatenii ar trebui sa aiba drept de vot" pentru A, "Nici un individ nu ar trebui sa aiba drept de viata asupra altui individ" pentru E, "Anumite infractiuni sunt indeajuns de grave pentru a fi pedepsite cu moartea" pentru I sau "Unele state din prezent nu urmeaza principiile democratice" pentru O. Ca o mentiune suplimentara, o propozitie de tip I lasa loc posibilitatii demonstrarii unei relatii de tip A, iar una de tip O unei relatii de tip E.

Structura silogismului: Subiectul logic care mai poarta denumirea de termen minor fiind situat in premisa cu denumirea anonima. Predicatul logic care se mai numeste termen major fiind situat in premisa anonima. Termenul mediu ( M ) reprezinta elementele de legatura intre cele doua premise fiind vorba de o expresie lingvistica care se regaseste identic in ambele premise. Subiectul si predicatul logice impreuna poarta denumirea de termeni externi; ei fiind singurii care mai apar in concluzie ( fara termen mediu).

Moduri si figuri silogistice


Modurile unui silogism sunt date de calitatea propozitiei categorice folosita precum si de calitatea lor. Figurile silogistice sunt date de pozitiile termenului mediu in premise astfel: Fig. 1 Fig. 2 Fig. 3. Fig. 4.

Legile generale ale silogismului


Legile silogismului se impart in: a. Legi generale- care vizeaza conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un silogism pentru a fi valid. b. Legi speciale care vizeaza figurile silogistice pentru a se asigura validitatea unui silogism.

1. Legi referitoare la termeni: a. Un silogism valid contine 3 numai 3 termeni: termeni majori, termeni minori, termeni medii. b. Termenul mediu trebuie sa apara ca fiind distribuit in cel putin o premisa in caz contrar silogismul este nevalid. c. Oricare dintre termenii externi ( S P ) care apare ca fiind distribuit in concluzie trebuie sa apara ca fiind distribuit si in premisa din care provine. 2. Legi referitoare la calitatea propozitiilor categorice: a. Din doua premise afirmative rezulta o concluzie afirmativa. b. Dintr-o premisa afirmativa si alta negativa rezulta o concluzie negativa. c. Pentru un silogism valid cel putin o premisa trebuie sa fie afirmativa in caz contrar silogismul este nevalid. 3. Legile referitoare la cantitatea propozitiilor categorice: a. Intr-un silogism valid cel putin o premisa trebuie sa fie universala in caz contrar silogismul este nevalid. b. Dintr-o premisa universala si alta partiala rezulta o concluzie particulara.

Moduri silogistice valide Modurile silogistice sunt oferite de pozitionarea propozitiilor categorice constituente unui silogim. Aceste moduri valide sunt conditionate in acelasi timp de figurile silogistice. Aceste moduri sunt guvernate de toate legile generale ale silogismului fiind totusi o consecinta a legilor speciale.

POVESTEA LUI HARAP ALB de Ion Creanga


BASM CULT

Basmul a aparut in anul 1877 in revista ,,Convorbiri literare.Considerata o capodopera,povestea lui Harap-Alb porneste de la un model al basmului popular, dar prin constructia sa epica sunt relatate intamplari care modeleaza un erou. Basmul este specia literaturii populare cu o larga raspandire in care se nareaza intamplari fantastice ale unor personaje imaginare aflate in lupta cu fortele malefic ale naturii sau ale societatii prin balauri,zmei,pe care le biruiesc in cele din urma.Naratiunea este obicetiva,realizata la persoana a III-a de catre un narator omniscient. Basmul cult presupune imbinarea naratiunii cu dialogul si cu decrierea,opera are un autor cunoscut, este transmisa pe cale scrisa. Tema basmului o constituie triumfului binelui asupra raului. Incipitul este prezentat de formula initiala:,,Amu cica era odata o tara. In expozitiune sunt relatate fapte care se petrec intr-un tinut indepartat,peste mari si tari.Tatal eroului isi pune cei trei fii la o proba pentru a-si dovedi curajul,pentru a vedea care dintre cei trei este demn sa ia locul la tron fratelui sau,Imparatul Verde . Dintre cei trei,mezinul este cel cae reuseste sa treaca aceasta proba,primeste un sfat de la tatal sau si acela de a se feri de,,omul span si de ,,omul ros si apoi pleaca la drum impreuna cu calul sau . In drumul catre imparatia unchiului sau,traverseaza un pustiu,mezinul ratacindu-se prin acele locuri. Intriga se declanseaza in momentul in care acesta incalca sfatul parintesc, avand ca urmare schimbarea indentitatii si a statutului acestuia,devenind sluga Spanului,primind numele de Harap Alb.

Desfasurarea actiunii cuprinde incercarile la care acesta este supus.Cand ajunge la curtea unchiului sau,este trimis de catre vicleanul span sa-I aduca salata din Gradina Ursului,pielea si corpul cerbului care aveau niste pietre pretioase foarte frumoase si foarte rare care se obtineau foarte greu si in cele din urma pe fata Imparatului Ros.Dintre cele trei misiuni, cea mai grea este cea a aducerii fetei de imparat.Ajutat de Sfanta Duminica acesta reuseste sa-i aduca spanului salatile ,pielea si capl cerbului. In drumul spre palatal Imparatului Ros,Harap Alb da peste o nunta de furnici pe un mod,iar pentru a nu le curma viata gazelor trece el impreuna cu calul prin apa.In semn de multumire primeste de la Regina Furnicilor o pana pentru ca atunci cand craisorul va avea nevoie de aceasta sa-I dea foc aripii.Merge acesta cat mai merge si intaleste si un roi de albine .Acesta isi pune palaria jos pentru a le face albinelor un loc unde sa stea.Intre timp Regina Albinelor ii multumeste si ii da si aceasta o pana. Mergand mai departe, acesta le intalneste pe cele 5 personaje magnifice:Gerila,Setila,Flamanzila,Ochila si Pasari-Lat-Lungila . Ajuns la palatal Imparatului Ros,Harap Alb este supus la multe probe pe care le trece cu ajutorul celor cinci prieteni, iar impartul nu are incotro si-I da fata. Punctul culminant reise din demascarea Spanului de catre fata de imparat.Spanul ii taie capul lui Harap Alb,dar el va scapa datorita fetei de imparat cu ajutorul celor cinci smicele de mar, cu apa vie si apa moarta, pe care I le adusese calul acestuia fetei. Spanul moare fiind dus in inaltul cerului de calul lui Harap Alb care ii da drumul de acolo. Deznodamantul este unul fericit:eroul casatorindu-se cu fata de imparat si mostenind imparatia unchiului sau ,Imparatul Verde. Basmul ,,Povestea lui Harap-Alb a lui Ion Creanga este un exemplu de opera culta cu o ilustrare magistrala si o valoare moralizatoare.

Zeii greci
Zeus
Zeus este zeitatea suprema a Greciei antice, stapan al Cerurilor, cel mai mic dintre fiii lui Cronos si ai Rheei. Ii avea ca frati pe Poseidon, zeul marilor si oceanelor, si Hades, zeul lumii subpamantene. In reprezentari, Zeus aparea ca avand un manunchi de fulgere in mana. Sotia lui Zeus era Hera, cu care traia pe muntele Olimp, potrivit legendei. Pentru a deveni stapanul Universului, Zeus si-a ucis tatal, si a intrat in conflict cu unchii sai, titanii. Razboiul cu titanii a durat 10 ani si s-a incheiat cu victoria zeilor de pe Olimp. Invinsii au fost supusi la pedepse cumplite.

Apolo
Fiu al lui Zeus, zeu al poeziei, muzicii, dansului, medicinei, pastorilor, colonizatorilor, al zorilor. Apolo le dezvaluia muritorilor, prin intermediul oracolelor, vointa lui Zeus. Templul sau era cel mai cunoscut era in Delphi, unde se afla si un oracol.

Ahile
Eroul Ahile apare in poemul epic al lui Homer, Iliada, care istoriseste incercarile prin care a trecut acesta in timpul razboiului troian, fiind un mare razboinic, insa si un om plin de cusururi. Cand mania si orgoliul ranit l-au determinat sa refuze sa isi conduca oamenii in lupta, prietenul sau Patrocle i-a luat locul si a fost ucis. Manios si insetat de razbunare, Ahile l-a macelarit pe eroul troian Hector, stiind ca acestuia i se prevestise ca isi va provoca propria moarte. Ahile a fost ucis la randul sau de sageata otravita a lui Paris, ghidata de Apollo pentru a-l atinge in calcai, singurul sau loc vulnerabil, caci mama sa il cufundase in raul Styx cand era mic, pentru a-l face nemuritor si invincibil. Pentru greci, Ahile reprezenta codul comportamentului eroic - decizia de a alege gloria in locul unei vieti indelungate.

Artemis
Artemis (Diana la romani, Bendis la populatiile daco-gete) este fiica a lui Zeus din casatoria sa cu Leto. Era considerata zeita lunii si a vanatoarei, a castitatii si a fidelitatii conjugale si regina padurilor. In cinstea ei a fost ridicat templul din Efes, una din cele 7 minuni ale lumii.

Atena
Atena era zeita a intelepciunii, a strategiei, disciplinei, si a mestesugurilor. Potrivit legendei, Atena ar fi inventat torsul si tesutul. Protectoare a cetatii Atena, zeita nu se nascuse normal dintr-o femeie ci din Zeus, care o inghitise pe mama sa Metis.

Atlas
Atlas, titan care a participat la razboiul dintre giganti si zeii olimpieni. Invins, el a fost osandit de catre Zeus sa poarte mereu pe umeri bolta cerului.

Afrodita
Superba Afrodita era zeita iubirii, a sexului, a regenerarii si a frumusetii trupesti. Legenda spune ca s-a nascut pe insula Cipru, iar frumusetea ei a inspirat artistii din toate timpurile: celebra Venus din Milo este o Afrodita sculptata in secolul 2 i.e.n., pe celebra insula greceasca Melos. Afrodita este strans legata de ideea de placere sexuala, fiind protectoarea prostituatelor. Desi era sotia zeului-fierar Hefaistos, a avut numerosi iubiti atat zei, cat si muritori de rand. A avut aventuri cu Adonis si Anchise, cu care l-a conceput pe eroul Eneas. Baiatul-zeu Eros era copilul Afroditei cu Ares, iar Hermafroditus, copilul ei cu Hermes.

Hades
Hades este cunoscut ca zeu al taramului subpamantean si stapan al bogatiilor uriase din adancul pamantului. Fiu al lui Cronos si al Rheei, la impartirea Universului el a primit lumea subpamanteana, denumita si lumea umbrelor, pe care o conducea impreuna cu sotia sa, Persefona. Hades nu ingaduia nici unui muritor ajuns acolo sa se intoarca la lumina.

Hefaistos
Hefaistos, copilul lui Zeus si al Herei, schiop deoarece Zeus l-a aruncat din inaltul Olimpului pentru ca, in timpul unei dispute dintre Hera si Zeus, ii luase apararea zeitei. Hefaistos este considerat zeul focului si a mestesugurilor. Impreuna cu ucenicii sai, ciclopii, el faurea atat fulgerele lui Zeus precum si alte obiecte nemaivazute. Este casatorit cu Afrodita, zeita frumusetii si a iubirii.

Hera
Hera, era fiica titanului Cronos si a Rheei. S-a casatorit cu Zeus. Este considerata zeita Cerului si protectoarea caminului si a casatoriei.

Hercule
Puternic si curajos, Hercule a fost cel mai popular dintre toti eroii greci. Fiu al lui Zeus si al Alcmenei, o printesa miceniana, Hercule a fost napastuit toata viata de razbunatoarea sotie a lui Zeus, Hera. Ea a trimis o harpie sa ii intunece mintile, facandu-l pe Hercule sa isi ucida sotia si copiii. Disperat sa faca penitenta si sa fie iertat, el a indeplinit celebrele sale 12 munci, care ii cereau sa ucida monstri hidosi sau sa recupereze premii greu de gasit. Taria sa de caracter i-a determinat pe primii crestini sa il considere pe Hercule un predecesor al lui Iisus Hristos. Hercule a murit in chinuri, deoarece cand sotia sa i-a dat o camasa imbibata in otrava, crezand ca astfel isi va asigura pentru totdeauna dragostea si fidelitatea lui. Dupa moarte insa, s-a inaltat pe Muntele Olimp, devenind el insusi zeu.

Hermes
Hermes, fiu al lui Zeus si al Maiei, una dintre fiicele lui Atlas, nascut in Arcadia. A fost numit mesagerul zeilor. Hermes era zeul comertului, al calatoriilor, al pastorilor dar si al hotilor. Tot el conducea umbrele mortilor catre Infern. Este posesorul unei perechi de sandale fermecate.

Poseidon
Poseidon era zeul marii. Cu ajutorul tridentului sau, starnea furtuni, scotea la suprafata insule, crea rauri si izvoare.

Prometeu
Prometeu, titan celebru prin faptul ca a furat focul divin de pe muntele Olimp si l-a daruit oamenilor. Pentru aceasta sfidare, Zeus l-a condamnat sa stea vesnic inlantuit de o stanca din muntii
Caucaz, torturat zilnic de un vultur care ii ciugulea ficatul.

Vlad epe
Legenda Istoria lui Vlad Tepes este invaluita de mister si legenda, iar adevarul este ca nimeni nu stie unde se termina legenda pentru a lasa loc istoriei. Fiind un personaj nu numai istoric, ci si literar si folcloric voievodul a fost ales de scriitorul Bram Stoker ca erou principal al romanului sau aparut in anul 1897.De atunci, Dracula si Transilvania, taramul care adaposteste misteriosul castel plin cu fantome si vampiri undeva in mijlocul padurilor intunecoase, a devenit subiectul a peste 750 de filme, documentare sau nuvele inspirate fiind de romanul scriitorului irlandez. Se spune ca transformarea lui Vlad Tepes in Contele Dracula insetat de sange se datoreaza faptului ca, potrivit obiceiului in acea vreme, invingatorul unei lupte isi potolea setea band sangele celor invinsi. Sa fie oare acesta adevarul despre Dracula? Legenda sau istorie. Istoria Vlad Tepes s-a nascut in orasul Sighisoara, in Transilvania in 1431, fiind mai tarziu domnitor al Valahiei. Tatal sau, Vlad Dracul, a fost cavaler in Ordinul Dragonului, ordin cavaleresc din Estul Europei care avea ca scop oprirea extinderii Imperiului Otoman. Blazonul Ordinului Dragonului reprezenta un dragon (otomanii) si o cruce (semn al crestinatatii), iar Vlad Dracul a purtat acest simbol peste tot, pe steaguri, monede si sigiliu Al doilea fiu al sau a fost Vlad II - DRACULA, A-ul de la sfarsitul cuvantului "dracul" fiind un mod prin care se stabilea apartenenta - Dracula, fiul lui Dracul. Porecla "Tepes" i-a fost atribuita abia dupa moartea sa in 1476, din cauza modului in care ii pedepsea pe otomani, tragandu-i in teapa. Tragerea in teapa era un mod de executie crud, victima fiind infipta intr-un par ascutit, gros cat bratul unui om. Se spune despre Vlad ca ii placeau executiile in masa, varfurile parilor formand un fel de "padure". Pentru a se bucura de aceste "spectacole" Vlad obisnuia sa organizeze ospaturi in fata celor care mureau in chinuri. Copil fiind, Vlad Tepes a trait ca ostatic al turcilor. In timp ce familia i-a fost asasinata el a fost pus la curent cu chinurile pe care aceasta le-a indurat. Acesta pare a fi motivul ce i-a otravit sufletul asa incat, ajuns voievod, pedepsea taind, jupuind, spanzurand, decapitand sau tragand in teapa. Cunoscut pentru sadismul sau, Vlad era in acelasi timp respectat de supusii sai pentru campaniile de lupta impotriva turcilor. Era respectat atat ca luptator cat si ca voievod ce nu tolera nedreptatea, in timpul domniei lui ridicand cateva manastiri. A fost un erou adulat, dar si temut de poporul lui. Victor Hugo in "Legende de Siecles", reda felul in care Vlad Tepes a intampinat armata sultanului Mahomed al-II-lea venita sa cucereasca Tara Romaneasca. Inaintand spre Targoviste, ostenii armatei turcesti au fost ingroziti de privelistea oferita de Tepes: case arse, campii parjolite, si fantani cu apa otravita. Totul a culminat insa cu imaginea de langa zidurile cetatii unde se adapostise Vlad Tepes: o imensa padure de cadavre. Cuprinsi de frica si ingroziti de mirosul celor 20.000 de cadavre ale prizonierilor turci infipti in tepe, ofiterii lui Mahomed s-au retras recunoscand victoria voievodului. Pentru romani, Vlad Tepes a ramas voievodul in timpul caruia puteai bea apa din fantana Cetatii

Targoviste, cu un pocal din aur masiv fara ca cineva sa-l fure (surse istorice confirma existenta acestei cupe care a fost folosita pana in ziua in care Vlad Tepes a murit).

Moartea lui Vlad Despre moartea lui Dracula nu se cunosc prea multe, existand cateva ipoteze. Cea mai populara poveste este aceea ca ar fi fost ucis intr-o batalie impotriva turcilor, in apropiere de Bucuresti, in decembrie 1476. Altii sustin ca a fost ucis de boieri valahi, in timpul luptei. Ce s-a intamplat insa cu corpul neinsufletit al lui Vlad? Aceasta este un alt mister, o tesatura de legende, din care nici una nu a putut fi confirmata Majoritatea istoricilor considera ca Vlad a fost inmormantat in apropierea altarului Manastirii Snagov, manastire ce se afla pe o insula in mijlocul lacului Snagov, singura legatura fiind barcile. Ceea ce este sigur este faptul ca i-a fost taiat capul si dus la Constantinopol, pentru ca intreaga lume otomana sa vada ca domnia voievodului infricosator se incheiase cu adevarat. In 1931-32, arheologul Dinu Rosetti, la ordinul Academiei Romane, a cercetat Manastirea Snagov pentru a descoperi trupul lui Vlad Dracula. Dar nu a descoperit decat cateva morminte jefuite, in interiorul manastirii, legendele locale spunand ca trupul lui Vlad ar fi fost inmormantat chiar la intrarea in manastire. Nedand crezare acestei legende, cercetatorul a sapat si a scos la iveala un mormant aflat in fata altarului. Mormantul era insa gol. Continuand sa sape, a gasit un altar pagan, cu oase ale animalelor sacrificate. Dand o sansa legendei, a inceput sa cerceteze locul de la intrarea in manastire, unde a gasit un mormant ce nu fusese jefuit, apartinand, se pare, unui nobil. Hainele care invaluiau cadavrul aratau ca apartineau unui om instarit. A fost gasit si un inel, provenit din Nuremberg. Totusi scheletul avea si cap si, asa cum am spus mai sus, este un lucru cert ca Vlad a fost decapitat.

Hidrosfera

Originea apei terestre este o problema controversata. Se sustine ca apa a existat de lainceputul formarii Pamantului, dar nu in forma lichida si nici ca vapori in atmosfera, ci legata de roci. Treptat, apa a fost eliberata sub forma de vapori de catre rocile fierbinti, impreuna cu dioxidul de carbon, formand o a doua atmosfera. Cand racirea scoartei s-a accentuat, apa s-a condensat, au aparut ploile si s-au format marile, iar aportul de apa din adancuri a continuat prin emanatiile vulcanilor. S-a format astfel un invelis al globului terestru, alcatuit din oceane, mari, lacuri , ghetari, ape curgatoare, ape subterane, zapezi si gheturi, denumit hidrosfera. Pamantul este unicul loc cunoscut in care apa apare cert si in forma lichida, fiind rezultatul convergentei mai multor factori naturali si climaterici. Ansamblul acestor componente ale hidrosferei, constituie sursa hidrica de care dispune planeta Pamant, respectiv tarile lumii contemporane, privite ca entitati nationale, in virtutea dreptului lor suveran asupra unui teritoriu recunoscut legal. P entru a intelege continutul si semnificatia resursei de apa, aceasta resursa naturalbilogica trebuie analizata in legatura indisolubila cu resursele hidrice.Pe baza a unei astfel de analize a notiunilor de resursa hidrica si resursa de apa, se pot releva interferentele intre aceste doua notiuni, dar si elementele specifice. In esenta ei, resursa hidrica se prezinta ca o resursa naturala primara, ce constituie patrimoniul comun al omenirii, administrat de tari suverane, in calitatea acesteia de bun liber. Resursa de apa naturala primara se identifica cu continutul notiunii de resursa hidrica numai in conditiile in care se manifesta ca un bun liber, atunci cand resursa de apa poate fi utilizata pentru satisfacerea directa a unor nevoi sociale prin consumul resursei hidrice. De pilda, apa de izvor, care dispune de proprietati ce o fac apta pentru consum, si care nu a suportat interventia omului prin efectuarea unor cheltuieli de amenajare, constituie un bun liber, se identifica cu continutul notiunii de resursa hidrica.

Impulsul mecanic
Impulsul mecanic al unui punct material este marimea fizica vectoriala definita prin produsul dintre masa m si vectorul viteza v p = mv (11) Conform ecuatiei fundamentale a dinamicii F = p / t, de unde Ft = p (12) ecuatie ce exprima teorema de variatie a impulsului mecanic pentru un punct material. Teorema de variatie Impulsul fortei sau rezultantei fortelor ce se exercita asupra unui punct material este egal cu variatia impulsului mecanic al acestuia. H = Ft, impulsul fortei sau rezultantei fortelor Punctul material este izolat mecanic daca F = 0 si din (12) rezulta p = 0, p = constant, pi = pf (13) legea de conservare a impulsului mecanic pentru un punct material. Legea conservarii impulsului mecanic Impulsul mecanic al unui punct material izolat mecanic se conserva. In cazul unui sistem de puncte materiale se scrie teorema de variatie (12) pentru pentru fiecare punct material ( Fe + Fi )t = pj , j = 1,2,...,n (14) unde Fe reprezinta rezultanta fortelor externe ce se exercita asupra punctului material, F i rezultanta fortelor interne ce se exercita asupra punctului material de catre celelalte puncte materiale din sistem si n numarul punctelor materiale ce alcatuiesc sistemul. Prin adunarea ecuatiilor (14) se obtine teorema de variatie a impulsului mecanic pentru un sistem de puncte materiale Ft = P (15) Teorema de variatie Impulsul rezultantei fortelor externe ce se exercita asupra unui sistem de puncte materiale este egal cu variatia impulsului mecanic al sistemului. unde F = Fe este rezultanta fortelor externe ce se exercita asupra sistemului in ansamblu, Fi = 0 deoarece fortele interne ce se exercita intre oricare doua puncte materiale ale sistemului satisfac principiul actiunii si reactiunii si P = p1 + p2 +...+pn.

Fortele interne Fi pot realiza un transfer de impuls mecanic intre punctele materiale ale sistemului fara sa modifice impulsul mecanic al sistemului in ansamblu, sa produca o variatie a acestuia. Legea conservarii impulsului mecanic Impulsul mecanic al unui sistem de puncte materiale izolat mecanic, F = 0, se conserva. P = 0, Pi = Pf , P = constant (16)