Specializare :DREPT anul II

Materia: Drept administrativ I Profesor : Conf. Univ. Dr. Diana Vesma Tema de control : DEFINIIE, NORME,
RAPORTURI, IZVOARE .

Notiunea de administratie publica a fost analizata diferit in literatura de specialitate a statelor europene, atat in perioada interbelica, cat si in cea de dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, influenta doctrinei franceze fiind determinanta in spatiul european. Delimitarea continutului si sferei notiunii de administratie are atat importanta teoretica, cat si practica, presupunand operatiunea de explicare a reglementarilor juridice in vigoare, prin raportarea la ceea ce am putea numi constantele doctrinei intr-un sistem democratic Acceptarea unei definitii universal valabile pentru conceptul de administratie pare o utopie Principala dificultate a acestui demers este data de insusi campul functiilor administratiei publice care este determinat de organizarea constitutionala a separatiei puterilor specifica fiecarui stat, ceea ce face ca nici una din definitiile formulate sa nu poata reclama o valabilitate generala Notiunea de administratie are in vedere doua aspecte: sensul material/functional, conform caruia administratia publica semnifica activitatea de organizare a executarii si de executare in concret a legilor, urmarindu-se satisfacerea interesului public prin asigurarea bunei functionari a serviciilor publice si sensul organic atunci cand ne referim la ansamblul autoritatilor publice, prin care, in regim de putere publica, se aduc la indeplinire legile si se presteaza serviciile publice. Organizarea administratiei publice locale in statele Uniunii Europene Principiile organizarii administratiei publice locale in Spania Spania este un stat unitar descentralizat care cuprinde 17 regiuni, 50 de provincii si putin peste 8000 de comune. Textul constitutional garanteaza dreptul la autonomie pentru diferite nationalitati si regiuni. Referitor la evolutia descentralizarii, aratam ca, printr-o lege din anul 1955, s-a reglementat regimul local, recunoscandu-se autoriatilor din provincii si municipii anumite atributii, insa acestea erau supuse unui control strict, atat de oportunitate, cat si de legalitate, apriori si aposteriori.

Constitutia din 1978 consacra autonomia locala, dar a fost nevoie de o decizie a Tribunalului Constitutional , care, incepand cu anul 1981, a inlaturat regimul de tutela prevazut de legea din anul 1955. Intre anii 19811983, sunt adoptate Statutele celor 15 regiuni autonome; in anul 1985, a aparut legea nationala care reglementeaza regimul local, modificata in anul 1986; tot in anul 1986, apare legea nationala privind organizarea si functionarea colectivitatilor locale, iar in anul 1988, legea privind finantele publice locale. In anul 1992, se incheie Pactul autonomiilor" (semnat intre cele doua principale partide politice din Spania), prin care se extinde competenta comunitatilor regionale autonome, in acelasi an, este adoptata legea privind regimul juridic al administratiei publice si procedurile administrative comune. Astfel, s-a ajuns la actuala configuratie a administratiei publice locale spaniole. Pentru aplicarea principiului autonomiei comunitatilor regionale, Constitutia spaniola nu a instaurat o carta autonomiilor, nu a stabilit comunitatile autonome si nu a prevazut un partaj uniform al competentei. Ea a definit, insa, procedura de constituire a comunitatilor autonome. Astfel, provinciile limitrofe avand caracteristici istorice, culturale si economice comune pot revendica reunirea intr-o comunitate autonoma. Instrumentul juridic fundamental al fiecarei comunitati autonome este Statutul, care cuprinde atributiile ce revin acesteia, din "inventarul de atributii" ce pot fi recunoscute comunitatilor autonome, prevazut de Constitutie. Rezultatul aplicarii acestor prevederi constitutionale a fost crearea a 15 comunitati autonome , care au sfere de competenta legislativa diferite si inegale. Cu toate acestea, comunitatile regionale dispun de atributii legislative si au institutii, deliberative si executive, comparabile cu cele ale unui stat federat Spania fiind un stat al autonomiilor, aici s-au manifestat preocupari sustinute pentru definirea autonomiei si s-au depus eforturi pentru

clarificarea conceptelor din acest domeniu. Astfel, autonomia locala se defineste ca fiind dreptul autoritatilor locale de a interveni in orice domeniu al vietii publice care se inscrie in sfera intereselor proprii. Competentele primariei din Madrid sunt: serviciile publice locale( de transport, apa, salubritate, iluminat public etc.); circulatie; urbanism si patrimoniu istoric; politia municipala. In afara regiilor autonome locale, pe langa primaria din Madrid mai functioneaza societati anonime cu capital exclusiv municipal, avand ca obiective: - gestiunea serviciilor de perceptie pe cale execitiva, a taxelor si a impozitelor, a contributiilor catre primarie; - constructia si gestiunea pietelor centrale municipale; - activitati economice si sociale; - realizeaza studii, proiecte, gestionare in vederea dotarii orasului cu incinte expozitionale etc. Principiile organizarii administratiei publice locale in Italia In Italia organizarea administratiei statului are o structura piramidala, in al carei varf se afla Guvernul si ministerele, autoritatile locale fiind subordonate ministerelor. Aici se intalneste acelasi sistem de organizare administrativa pe trei nivele comunal, provincial si regional, dispunand de o bogata legislatie recenta in materia autonomiei locale. El este, in mare parte, de inspiratie franceza, fiind un regim uniform la nivelul intregii tari. Pe langa autoritatle locale sistemul de administratie descentralizat cuprinde si serviciile publice, care au statut de persoane morale, corpuri cu independenta juridica , constituite sub dreptul public si cu diferite grade de putere de autoguvernare. Atributiile consiliului local

Consiliul local are initiativa si hotaraste, in conditiile legii, in toate problemele de interes local, cu exceptia celor care sunt date prin lege in competenta altor autoritaile administratiei publice locale sau centrale. Consiliul local exercita urmatoarele categorii de atributii:

a) atributii privind organizarea si functionarea aparatului de specialitate al primarului, ale institutiilor si serviciilor publice de interes local si ale societatilor comerciale si regiilor autonome de interes local; b) atributii privind dezvoltarea economico-sociala si de mediu a comunei, orasului sau municipiului; c) atributii privind administrarea domeniului public si privat al comunei, orasului sau municipiului; d) atributii privind gestionarea serviciilor furnizate catre cetateni; e) atributii privind cooperarea interinstitutionala pe plan intern si extern. Administratia publica se deosebeste, in primul rand, de administratia particulara tocmai prin caracterul sau public, fiind prin aceasta pusa in folosul si interesul general al societatii sau al unei colectivitati anume. Administratia publica nu se confunda, nu se identifica nici cu administratia de stat, intrucat ea are o sfera mai larga de cuprindere si se realizeaza nu numai prin activitatea organelor statului ci si prin activitatea altor subiectii, inclusiv a autoritatilor administratiei publice locale, a regiilor autonome si a institutiilor publice. Administratia publica are ca obiect realizarea valorilor care exprima interesele statului sau a unei colectivitati distincte, recunoscuta ca atare de stat, valori care sunt exprimate in acte elaborate de puterea legiuitoare Administratia publica e strans legata si de puterea executiva dar nu se identifica intocmai cu puterea executiva aratand o sfera mai larga de cuprindere. Asa cum am mentionat mai inainte administratia publica se realizeaza atat de organele puterii executiva (guvernul si ministerele) cat si

de autoritatile administratiei publice locale, care nu sunt organe ale puterii executive precum si de regii autonome si institutii social-culturale care, de asemenea, nu sunt organe ale puterii executive. Continutul administratiei publice este dat de doua categorii de activitati : activitati cu caracter dispozitiv si activitati prestatoare. Prin activitatile executive cu caracter de dispozitie se stabileste ce trebuie sa faca sau sa nu faca, ce le este permis sau interzis subiectilor de drept, persoanelor fizice sau juridice, administratia publica putand interveni in anumite cazuri cu aplicarea de sanctiuni pentru nerespectarea conduitei prescrise. Aceasta activitate executiva cu caracter de dispozitie se realizeaza prin acte juridice si fapte materiale de catre organele administratiei publice si functionarii acestora ca activitati specifice principale. Acesta este un proces complex si laborios care parcurge mai multe etape : documentare, studii, avize, variante, optiuni, deliberari. Activitatile executive cu caracter de prestatie se realizeaza tot pe baza si in executarea legii, din oficiu sau la cererea persoanelor fizice sau juridice. Prestatiile sunt realizate de organele administratiei publice si functionarii acestora in cele mai diverse domenii din activitate . Si aceasta categorie de activitati se realizeaza tot prin acte juridice si mai ales prin fapte materiale, pe baza si in conditiile prevazute de lege. Uneori prestatiile se executa in baza unor contracte incheiate intre subiectii administratiei publice si beneficiarii prestatiilor. Activitatile de organizare a executarii legii si de executare in concret a legii, de natura celor doua categorii mentionate mai sus, se desfasoara nu numai de organele administratiei publice ci si de cele legiuitoare si judecatoresti. Aceste activitati apar ca activitati subsidiare celor care sunt specifice acestor organe, iar organele care le realizeaza par nu ca subiecti ai puterii legiuitoare sau ai celei judecatoresti, ci ca autoritati administrative, ca organe de conducere administrativa ale institutiilor respective. Activitatile de organizare a executarii legii si de executare a acesteia se realizeaza si

de catre organizatii particulare, activitatea lor fiind si de interes public, prevazuta de lege in conformitate cu prevederile acesteia. Acesti subiecti e drept nu fac parte din sistemul de organizare a administratiei publice. Administratia publica poate fi definita ca activitatea de organizare si de executare in concret a legii, cu caracter dispozitiv si prestator, care se realizeaza in principal de organele administratiei publice si in subsidiar si de celelalte organe ale statului, precum si de organizatii particulare si de interes public. Notiunea de administratie publica, fata de precizarile de mai sus, in acceptiunea formal organica, evoca urmatoarele autoritati publice : Presedintele Romaniei, Guvernul, ministerele si alte organe subordonate direct Guvernului, organe centrale de specialitate autonome, institutii subordonate ministerelor: organe locale de specialitate subordonate ministerelor conduse de prefect; organe autonome locale si institutii subordonate acestora. In sens material functional notiunea de administratie publica evoca acte juridice si operatiuni materiale prin care se executa legea, fie prin emiterea de norme subsecvente, fie prin organizarea sau, dupa caz, prestarea directa de servicii publice. Intr-o formulare concentrata, administratia publica poate fi definita ca ansamblul activitatilor Presedintelui Romaniei, Guvernului, autoritatilor administrative autonome centrale, autoritatilor administrative autonome locale si, dupa caz, structurilor subordonate acestora prin care, in regim de putere publica se aduc la indeplinire legile sau, in limitele legii se presteaza servicii publice.