"LACUSTR" - comentariu literarPoezia "Lacustr" face parte din volumul de debut, "Plumb", aprut n 1916 i este emblematic pentru

atmosfera dezolant specific liricii lui George Bacovia, exprimnd prin simboluri i sugestii tririle i strile sufleteti ale poetului. "De-attea nopi aud plound, Aud materia plngnd... , Sunt singur, i m duce-un gnd Spre locuinele lacustre.i parc dorm pe scnduri ude, n spate m izbele-un val -Tresar prin somn, i mi se pare C n-am tras podul de la mal.Un gol istoric se ntinde, Pe-aceleai vremuri m gsesc... i simt cum de atta ploaie Piloii grei se prbuesc. De-attea nopi aud plound. Tot tresrind, tot ateptnd... Sunt singur i m duce-un gnd Spre locuinele lacustre." Tema poeziei ilustreaz condiia nefericit a poetului ntr-o lume ostil, meschin, incapabil s neleag arta adevrat, prin folosirea motivelor specific bacoviene ca motivul singurtii, al nevrozei, al golului sufletesc, motivul ploii, al terorii de ap, iar muzicalitatea versurilor, dat de verbele la gerunziu, exprim sentimentul de claustrare a eului liric n aceast lume sufocant, apstoare. Ideea poeziei o constituie starea de dezolare i disperare poetului, dat de imposibilitatea de adaptare i de supravieuire ntr-o lume mediocr, superficial, supus degradrii morale i materiale. Structura poeziei: Poezia este alctuit din patru catrene dispuse ntr-o simetrie perfecta, prima strof este reluat n finalul poeziei, schimbndu-se numai versul al doilea, pentru a accentua scurgerea implacabil a timpului i solitudinea omului n societatea ostil i apstoare. Discursul liric este construit pe dou planuri suprapuse; unul exterior, al lumii materiale i al naturii, i planul interior, al vieii psihologice, al tririlor dezolante resimite n profunzimea sufletului unui artist care nu se poate adapta realitii ostile. Semnificaia titlului. Simbolul "lacustr" are drept corespondent n natur o locuin temporara i nesigur, construit pe ap i susinut de patru piloni, ceea ce sugereaz faptul c eul poetic este supus pericolelor, de aceea se autoizoleaz, devenind un nsingurat n societatea de care fuge. Strofa nti exprim simbolic ideea de atemporalitate existenial ca stare de permanen scitoare a eului liric, "De-attea nopi", poetul percepe direct, "aud", ploaia care este" att de distrugtoare de materie, nct efectele sunt apocaliptice ("Aud materia plngnd"), ntreg Universul triete un dramatism sfietor. Motivul solitudinii este ilustrat aici prmtr-o stare de singurtate dorit de poet, sintagma "sunt singur" simboliznd o existen solitar asemritoare cu imaginea locuinelor lacustre. Strofa a doua este dominat de simboluri psihologice exprimate prin verbe ce exprim inceritudinea, nesigurana, spaima de dezagregare a materiei sub aciunea distrugtoare a apei: "parc dorm", "tresar", "mi se parc", iar scndurile ude sugereaz nevroza poetului ca efect al pericolului de prbuire spiritual iminent. Panica i spaima provocate de izbitura brutal i neateptat a valului ("n spate m izbete-un val") sunt amplificate pn la disperarea eului liric din pricina solitudinii ce se simte ameninat de un eventual pericol: "Tresar prin somn i mi se pare/ Ca n-am tras podul de la mal." Strofa a treia amplific starea de nelinite, de angoas i spleen a poetului prin dimensiunile majore ale istoriei ca unic reper al existenei umane, "Un gol istoric se ntinde", care dispare, devine hu, neant, infinit, totul se destram, singura certitudine ("simt") fiind prbuirea, dezagregarea iminent a Universului sub aciunea dezintegratoare a apei: "i simt cum de atta ploaie/ Piloii grei se prbuesc." Ultima strof este reluarea primei strofe, n care este schimbat numai versul al doilea, "Tot tresrind, tot ateptnd", pentru a sugera atemporalitatea, venicia i eternizarea strii de copleitoare dezolare, de disperare apoteotic a eului poetic din cauza permanentelor pericole ce pndesc continuu existena spiritual a lumii. Poezia "Lacustr" este simbolist prin sugestii, simboluri i strile sufleteti specifice liricii bacoviene: plictisul, dezolarea, nevroza, disperarea, spleen-ul, spaima, fcnd ca aceast creaie s fie o confesiune liric. Prezena persoanei, l, inclus n desinena verbelor, sporete confesiunea eului liric implicat total i definitiv n starea dezolant care pune stpnire decisiv i implacabil pe sufletul poetului. Simbolul dominant n poezie este "lacustr", Care are drept corespondent n natur o locuin co^truit de om pe ap i susinut pe patru piloni, o construcie supus iminent prbuirii, prin putrezirea stlpilor de susinere. De asemenea, o astfel de locuin este una provizorie, singurtatea este total, dar n acelai timp, omul este ferit aicide pericolele ce-l pndesc n pustietate (animale slbatice, intemperii etc.). Lacustra simbolizeaz, aadar, o solitudine dorit, o autoizolare total, care va duce inevitabil la prbuirea spiritual a eului poetic. Apa este un simbol al dezintegrrii materiei, spre deosebire de semnificaia pe care o are laMihai Eminescu, unde izvoarele, lacul sunt dttoare de via. Apa bacovian acioneaz ncet, dar sigur, dezagregnd spiritualitatea creatoare, printr-o serie de simboluri sugestive: ploaia, malul, valul, scndurile ude. Muzicalitatea este dat de verbele, numeroase n poezie, care se afl la prezent, "aud", "sunt", "m duce", "dorm", "m izbete", "tresar", "mi se pare", "se v ntinde", "m gsesc", "simt", "se prbuesc" i simbolizeaz eternizarea strii de dezagregare, moartea lent, sfritul implacabil. Gerunziul verbelor auditive, "plound", plngnd" sugereaz tristeea profund, disperarea i starea de nevroz, care constituie estena simirii poetice. Limbajul artistic este ilustrat prin tonul elegiac al poeziei, ce reiese din strile de disperare, spaim, nevroz, solitudine ale poetului. Rima este dat de cuvinte cu sonoritate surd, "plound", "plngnd", "gnd", de cuvintele-simbol ce sugereaz apa ca principiu cosmic de dezintegrare: "ude", "val", "mal". Poezia lui George Bacovia se nscrie n estetica simbolist, sugernd o realitate a sufletului, a tririlor interioare prin intermediul simbolurilor, sugestiei, muzicalitii versurilor, concentrnd o puternic ncrctur emoional. George Bacovia creeaz n ntreaga sa liric o "atmosfer de copleitoare dezolare, de toamne r.eci, cu ploi putrede, o atmosfer de plumb, n care plutete obsesia morii i a neantului, o decompunere a fiinei organice." (Eugen Lovinescu).George Bacovia - Lacustra - comentariu Simbolismul a fost un curent literar aparut in Franta, in ultimii ani ai veacului al XlX-lea si extins apoi in alte literaturi, inclusiv in literatura romana. Estetica simbolismului prezinta, in linii generale, urmatoarele caracteristici: Utilizarea simbolurilor cu functie sugestiva bogata; Cultivarea sugestiei cu ajutorul careia sunt scoase la iveala stari sufletesti vagi, fluide, confuze (melancolie, plictiseala, spaima, disperare etc); Relevarea corespondentelor tainice, a afinitatilor care se stabilesc intre obiecte si oameni, natura si sentimente etc; Cultivarea elementului muzical, a sonoritatilor verbale, a repetitiei si a refrenului; Existenta sinesteziei, adica perceperea simultana a unui ansamblu de senzatii (auditive, vizuale, olfactive etc). Poezia intitulata Lacustra" apare in volumul de debut {Plumb" - 1916) si concentreaza mai multe motive specifice poetului: ploaia, noaptea, singuratatea, somnul, cosmarul, golul, prabusirea. Prezenta acestor motive ca si starile sufletesti ale eului liric (nevroza, plictisul, angoasa, spaima) constituie primul element simbolist. Sentimentul predominant pe care-1 traieste eul liric fiind teroarea de umed, cea dintai expresie a acestuia este chiar titlul poeziei. In sensul propriu, termenul lacustra" desemneaza locuinta construita pe apa, de catre omul preistoric. In subsidiar, termenul lacustra" antreneaza si sugestia a doua goluri: unul acvatic si altul temporal, ambele nascatoare de spaima. Motivul acestei stari fiind ploaia, termenul poate sa aiba rolul de simbol. Ploaia nocturna angoasanta si interminabila sugereaza putrezirea materiei, descompunerea treptata, sfarsitul continuu". Presimtirea acestuia duce la plansul cosmic (Aud materia plangand"), in infinitul caruia poetul se simte singur, ca si cand ar fi ultimul om al planetei. Devenita grea (ca si plumbul), ploaia trage in jos Universul, ai carui piloni se prabusesc in noroiul primordial. Folosirea simbolului constituie o alta particularitate a simbolismului.Cele patru strofe (perfect simetrice) ale poeziei pot fi structurate pe doua planuri complementare: planul exterior (cadrul material) si planul interior (spatiul sufletesc terorizat de ploaie), realitatea si visul, timpul actual si timpul istoric. In prima strofa, se pare ca poetul s-ar afla in camera lui, ascultand ploaia; noaptea neagra, uda si goala, singuratatea si curgerea exasperanta a suvoaielor, ii trezesc spaima ancestrala a unui diluviu amenintator. Teroarea de umed isi are originea in sirul nesfarsit de nopti pluvioase (De-atatea nopti aud plouand") creand impresia ca fenomenul va deveni etern. In superba personificare din versul al doilea (Aud materia plangand") s-ar parea ca materia universala (din care sunt facute toate) isi presimte sfarsitul: ploaia o va topi, instaurand in locul ei un imens ocean intunecat (ca Increatul cosmic eminescian). Singur si oprimat de ploaie, poetul traieste senzatia scufundarii in golul temporal, pana in preistorie. Finalul primei strofe (Sunt singur si ma duce-un gand / Spre locuintele lacustre") constituie un refren (care se repeta la sfarsitul poeziei). Utilizarea repetitiilor / refrenului ca si o anume muzicalitate in tonuri minore a textului (plouand" / plangand" / gand"), sunt elemente simboliste. In strofa a H-a, omul contemporan sufera un transfer", devenind om preistoric, un semen al poetului, de care acesta este legat prin ploaie, singuratate si participarea comuna la moartea lumii.Acum, teroarea de umed se traduce intr-o halucinatie a unui diluviu ce izbeste cu valuri de apa pe cel adormit" (Calinescu). Acesteia i se adauga si cosmarul ( Tresar prin somn si mi se pare / Ca n-am tras podul de la mal") reliefand aceeasi spaima fixata in subconstient. n strofa a IIl-a, coborand tot mai mult in golul istoric" al inceputurilor lumii, poetul traieste o senzatie coplesitoare: Si simt cum de atata ploaie / Piloti grei se prabusesc".S-ar parea ca intreg Universul, ai carui stalpi de sustinere au fost topiti de ploaie, sta gata sa se prabuseasca in noroiul primordial. In aceste conditii, personificarea Aud materia plangand" capata rolul de mars funebru. Strofa a IV-a constituie o repetare a strofei initiale, cu versul al doilea modificat (Tot tresarind, tot asteptand"). Acum, absenta oricarei perspective si intoarcerea la cadrul initial (ca o rotire exasperanta a aceluiasi tablou), prelungesc ploaia, spaimele si angoasa dincolo de limitele timpului concret. La nivelul limbajului, teroarea de umed se concretizeaza in frecventa termenilor legati de apa: lacustra", plouand", plangand", ude", val", podul", mal", ploaie" (unii fiind repetati).

referat.clopotel.ro