Sunteți pe pagina 1din 15

Tehnologia prelucrrii titeiului Titeiul este principala surs de energie mondial si una din principalele surse de materii prime

pentru industria chimic. Avantaje: - rezerve mari - productie relativ ieftin - tehnologii de prelucrare clare si cu randament mare Titeiul este de origine organic si este asociat n toate zcmintele cu gaze. Pentru scoaterea lui la suprafat se parcurg etapele urmtoare: o prospectarea geologic: - metode gravimetrice - metode magnetometrice - metoda seismic o forajul sondelor: - sparea gurii de sond (cu sap de foraj si prjini de foraj) - consolidarea gurii (tubare, cementare) o extractia titeiului: - metode principale: eruptie, extractie cu gaze-lift si pompe de adncime - metode secundare (de recuperare) : injectia Compozitia chimic: C 86 87 %; H2 12 14 %; S 0,05 5 %; O2 0,1 3 %; N2 0,05 0,8 %; + Fe, Ca, Si, Al, V, Ni, Cu, Hidrocarburile (C + H2) sunt compusii predominanti, reprezentnd mai mult de 98%. Titeiul este un amestec complex de hidrocarburi lichide n care sunt dizolvate hidrocarburi solide si gazoase plus cantitti reduse de S, O 2, N2 si metale. Hidrocarburile din titei: - hidrocarburi parafinice (alcani) - hidrocarburi naftenice (cicloalcani) - hidrocarburi aromatice Pentru a putea fi identificate hidrocarburi individuale titeiul a fost distilat si separat n trei fractiuni: o fractiunea usoar, temperatura de fierbere Tf < 200 C Aceast fractiune cuprinde ca produse (fractiuni petroliere): - gaze - benzina - white spirit o fractiunea medie Tf = 200 C ~ 300 C - petrol - fractiune usoar de motorin o fractiunea grea Tf > 300 C - motorina - pcura Compusii de sulf, oxigen si azot din compozitia titeiului sunt nedoriti, imprimnd produselor petroliere caracteristici nesatisfctoare. Compusii cu sulf sunt cei mai nedoriti: - au actiune puternic coroziv att asupra instalatiilor n care se prelucreaz titeiul ct si asupra suprafetelor metalice ale masinilor care utilizeaz produsele petroliere - prin ardere mpreun cu apa rezult acizi puternic corozivi pentru suprafetele metalice si pentru atmosfer - afecteaz culoarea benzinelor, micsornd susceptibilitatea acestora la adaos de aditivi antidetonanti

- au miros neplcut Compusii cu oxigen imprim produselor petroliere aciditate organic Compusii cu azot imprim culoare nchis, miros neplcut Toate titeiurile contin sulf, proportia acestuia fiind diferit: - titeiuri sulfuroase, S > 0,5 % - titeiuri nesulfuroase, S < 0,5 % - majoritatea titeiurilor romnesti Proportia cea mai mare a compusilor cu sulf exist n reziduurile petroliere (continutul creste cu intervalul de fierbere al produsului petrolier). Titeiul contine: - compusi cu oxigen (acizi petrolici) n proportii mici, cel mai adesea mai mici de 0,1 % (rareori > 1 %) - compusi cu azot n cantitti foarte mici, < 0,1 %. Compusii cu azot sunt compusi bazici, compusi neutri. - compusi asfaltici sunt heterocompusi policiclici care mai contin n molecul oxigen, sulf, azot si metale (n titeiurile usoare c.a. < 4 5 %, n titeiurile grele c.a. < 20 %, n titeiurile foarte grele c.a. < 50 %). Compusii asfaltici au o compozitie chimic foarte greu de stabilit. Sunt separati pe grupe de combinatii, pe baza solubilittii lor n anumiti solventi: rsini neutrale, acizi asfaltogenici, asfaltene, carbene, carboizii (insolubili). Compozitia titeiurilor este foarte complex, variind cu regiunea si adncimea zcmntului din care provine titeiul respectiv. Clasificarea titeiurilor: a) clasificarea chimic Carpatica mparte titeiurile n clase, dup indici structurali si n grupe, dup indici de calitate. Indici structurali: - procent de C parafinic total - procent de C naftenic total - procent de C aromatic total Clase de titeiuri: parafinice, parafin-naftenice, parafin-aromatice, parafin-naftenaromatice, parafin-aromato-naftenice, naften-aromatice si aromato-naftenice Indici de calitate: % sulf, % cear (parafin), % rsinisi asfaltene Grupe de titeiuri (12): se obtin prin combinarea celor trei caracteristici (ex. cerosputin rsinos-nesulfuros). b) clasificarea tehnologic veche romneasc mparte titeiurile n clase: - clasa A titeiuri neparafinoase (tc < - 15 C) - clasa B - titeiuri semiparafinoase (- 15 C < tc < 19 C) - clasa C - titeiuri parafinoase (tc >19 C) dup criterii de calitate temperatura de congelare a pcurii, si n tipuri dup procentul de benzin usoar si grea existente n titeiuri. c) clasificarea titeiurilor dup recomandrile Congresului Mondial al Petrolului (Houston 87) care tine seama de densitate si vscozitate: - titei usor - titei mediu - titei greu - titei extragreu

bitum natural

Proprietti fizico-chimice ale titeiurilor Masa molecular = suma greuttilor atomice a atomilor componenti M.m. d indicatii n ceea ce priveste temperatura de fierbere a produselor petroliere. Pentru fractiunile de titei, m.m. este o valoare medie, functie de m.m. si de proportia componentilor din amestec. La produsele petroliere se determin experimental. Densitatea = masa unittii de volum n industria petrolier se foloseste densitatea relativ, raportndu-se densitatea produselor petroliere la cea a unui lichid de referint (uzual apa distilat). n Romnia densitatea relativ = d 420 (densitatea produselor petroliere msurat la 20 C si cea a apei distillate la 4 C). Vscozitatea = d indicatii asupra frecrii interne a lichidelor: - vscozitate dinamic - vscozitate cinematic - vscozitate conventional La lichide vscozitatea scade cu cresterea temperaturii, msura acestei variatii fiind data de indicele de vscozitate Dean-Davies. Pentru calcularea vscozittii amestecurilor s-au elaborat relatii empirice. Presiunea de vapori = presiunea pe care o exercit vaporii care provin dintr-un lichid Curbe de distilare:

distilare diferential - distilare STAS (se foloseste pentru caracterizarea produselor petroliere albe: benzin, petrol, motorin) - distilare PRF (puncte reale de fierbere) Temperatura de congelare = temperatura la care un produs si pierde complet mobilitatea Temperatura de tulburare = temperatura la care un produs rcit se tulbur Puterea calorific = cantitatea de cldur care se degaj la arderea unui combustibil - putere calorific inferioar apa degajat prin ardere este sub form de vapori - putere calorific superioar apa degajat din ardere este sub form de lichid Temperatura de inflamabilitate = temperatura la care vaporii degajati dintr-un produs petrolier formeaz mpreun cu aerul nconjurtor un amestec combustibil, care se aprinde n contact cu o flacr Temperatura de autoaprindere = temperatura la care nivelul termic atins de produsul respectiv este att de ridicat nct se autoaprinde, fr surs de foc

Cifra octanic = proprietatea antidetonant a benzinelor, reprezint procentul n volume de izooctan dintr-un amestec cu normal-heptan care d aceeasi detonatie ca si benzina de analizat hidrocarbur cu o tendint foarte mic la detonatie hidrocarbur cu o tendint foarte mare la detonatie

Izooctan Normal-heptan

Cifra cetanic (indicele Diesel) = proprietate antidetonant a motorinelor, se caracterizeaz prin dou metode: - veche: folosind ca hidrocarburi etalon: normal-cetanul si -metilnaftalina, reprezint procentele n volum de normal-cetan din amestecul cu -metil-naftalina, care d aceeasi detonatie cu motorina de cercetat - nou folosind ca hidrocarburi etalon: normal-cartanul si heptametilnonanul (HMN)

Culoarea = d o indicatie important privind gradul de rafinare al produselor petroliere, o culoare mai deschis definind un grad de rafinare mai nalt. La benzine d indicatii asupra calittii procesului de fractionare. Culoarea titeiurilor este nchis datorit continutului n compusi asfaltici, compusi cu oxigen, sulf, azot si a aromatelor policiclice. Indicele de refractie = d indicatii asupra compozitiei chimice a produselor petroliere, a gradului de puritate al acestora. Activitatea optic este proprietatea de a roti planul luminii polarizate, apare la produsele petroliere odat cu cresterea greuttii moleculare. Conductibilitatea electric = produsele petroliere au o conductibilitate electric foarte sczut, aceasta crescnd cu continutul de ap si de impuritti. Produsele petroliere se electrizeaz datorit frecrii, aceasta acumulndu-se sub form de electricitate static, care poate provoca incendii.

n timpul extractiei titeiului din zcmnt, din cauza agitatiei puternice, are loc o amestecare puternic ntre titei si impurittile care l nsotesc: ap, sruri minerale, argil si nisip. Se produc amestecuri coloidale: emulsii ap-titei sau suspensii titeiparticule solide (nisip, argil). Aceste amestecuri trebuie separate pentru ca titeiul s poat fi prelucrat n rafinrie. Apa la trecerea prin tevile cuptoarelor, din cauza temperaturilor ridicate s-ar vaporiza brusc, ar crea suprapresiuni spargerea tevilor incendiu Sruri minerale sunt dizolvate n ap, NaCl se depune pe interiorul tevilor scznd schimbul de cldur, poate duce la obturarea acestora. Clorura de calciu si magneziu hidrolizeaz HCl corodarea instalatiilor Particulele de argil si nisip se depun n interiorul vaselor si conductelor nruttind functionarea. Titeiurile sunt nsotite la extractia din zcmnt si de gaze de sond, separarea lor fcndu-se chiar la sond, cu separatoarele de gaze. Dup separarea gazelor, titeiul este introdus n rezervoarele de decantare unde se depun particulele de nisip, argil si celelalte suspensii solide.

Emulsiile ap-titei sunt foarte stabile si sunt greu de separat. Emulsie = sistem eterogen lichid-lichid, formate din dou faze, o faz extern, continu mediu de dispersie si o faz intern, faza dispers. Particulele fazei disperse sunt foarte mici si din cauza vscozittii mari a fazei externe titeiul, este ngreunat deplasarea, ciocnirea si formarea particulelor mai mari care s-ar putea separa prin decantare. Procedee de dezemulsionare si desalinare (se realizeaz simultan): - procedeul termochimic mbin efectul temperaturii cu efectul folosirii dezemulsionantilor - procedeul electric folosirea curentului electric de nalt tensiune (33 KV) Pentru realizarea unui proces complet, instalatia de dezemulsionare si desalinare utilizeaz combinarea celor dou procedee. Elementuele esentiale ale instalatiei sunt cele dou deshidratoare electrice, orizontale cre lucreaz n paralel si n care se separ cele dou faze: apa si titeiul. Prin analiza materiei prime si a produselor obtinute se observ o scdere a continutului de ap sub 0,2 % si a continutului de sare sub 0,05 kg/vagon conditii acceptate pentru functionarea n bune conditii a instalatiei de distilare atmosferic.

Procesele de distilare, din punct de vedere al mecanismului formrii vaporilor, pot fi: - distilare diferential (proces discontinuu) - distilare n echilibru (proces continuu) - distilare fractionat sau rectificare distilare n echilibru n mai multe trepte, este singurul proces de distilare prin care se pot obtine componenti n stare pur Distilarea fractionat se bazeaz pe diferenta de temperatur dintre temperaturile de fierbere ale componentilor sau pe volatilitatea lor relativ, . Instalatia de Distilare Atmosferic D.A. este prima instalatie din fluxul tehnologic al rafinriei distilarea se execut la presiuni apropiate de presiunea atmosferic. Aici se separ titeiul n fractiuni petroliere: gaze, benzine (35 - 200C), petroluri (200 - 270 C), motorine (270 - 360 C), pcur (> 360 C). Produsele petroliere obtinute la D.A. nu sunt produse finite, ele fiind materia prim pentru alte instalatii ale rafinriei: Fractionare Gaze FG, Hidrofinare Benzin HB, Hidrofinare Motorin HM, Distilare n Vid DV, Cracare Catalitic CC. D.A. : coloana de distilare, coloana de stripare, cuptoare tubulare, schimbtoare de cldur, refierbtoare, rcitoare, rezervoare, pompe, etc. Coloana de distilare are dou sectii: - sectia de rectificare (concentrare) - sectia de stripare (de epuizare) Produsele obtinute ntr-o D.A. modern: gaze srace (combustibile), fractiunea gazoas C3 - C5 , benzina usoar, medie, grea, petrol, motorin usoar, grea, pcur, eventual amestecuri ale acestor produse. Distilarea n vid a pcurii D.V. distilare la presiune sczut. La presiunea atmosferic, temperatura de fierbere a componentilor chimici din pcur este mai mare

de 400 C, temperatur la care apare fenomenul cracrii termice (descompunere termic). Produsele obtinute de la distilarea n vid au urmtoarele destinatii: o Motorina - component Diesel - materie prim pentru cracarea catalitic o Uleiurile - materie prim pentru blocul de ulei (instalatia de hidrocracare) - materia prim pentru cracarea catalitic o Semigudronul - instalatia de reducere a vscozittii - dezasfaltare cu propan, bitum - component de amestec cu motorina (combustibil de focare)

Distilarea sub presiune Instalatia Fractionare Gaze FG Distilarea sub presiune este necesar la separarea produselor lichide foarte volatile sau pentru separarea gazelor. Instalatia FG foloseste ca materii prime gazele ce rezult din instalatiile: DA, Reformare Catalitic RC, Hidrofinare Benzin HB Gazele de la DA si HB contin cantitti ridicate de sulf, de aceea nainte de procesul de fractionare se realizeaz desulfurarea lor. Distilare azeotrop si extractiv n industria petrolului si petrochimiei exist trei tipuri de amestecuri care nu se pot distila prin procedeele enumerate anterior: - amestecuri cu diferent ntre puncte de fierbere foarte mici - amestecuri cu azeotropi cu punct minim de fierbere - amestecuri cu azeotropi cu punct maxim de fierbere Azeotropul o asociatie la nivel molecular ntre 2 3 substante, azotrop binar, respectiv ternar, care distil mpreun neputnd fi separate prin distilare Distilare azeotrop si extractiv - separare economic a acestor amestecuri Distilarea azeotrop necesit introducerea unui nou component: antrenantul. Ex: separarea apei (anhidrizarea) din alcoolul etilic, antrenatul folosit fiind benzenul. Distilarea extractiv - necesit introducerea unui nou component: dizolvantul. Ex: separarea toluenului din fractia toluenic, dizolvantul folosit fiind fenolul. Cracarea termic - procesul termic n care la temperaturi ridicate ( > 450 C) si presiuni nalte, hidrocarburile se cracheaz (se rup), rezultnd produse cu greutti moleculare mai mici, iar n urma reactiilor secundare de polimerizare si policondensare, rezult produse cu greutti moleculare mai mari dect materia prim (cocs). Procese de cracare termic: reducerea vscozittii --- obtinerea combistibilului de focare cocsarea --- obtinerea cocsului metalurgic piroliza --- obtinerea olefinelor cu numr mic de atomi de C (eten-propen), materii prime principale n petrochimie Reactiile n cracarea termic sunt reactii radicalice n lant. Cele trei faze ale unei astfel de reactii sunt: initierea, propagarea, ntreruperea.

Cocsul este un produs care se formeaz n toate procesele de cracare termic. Este format din carbene si carboizi. Schema principal pentru formarea cocsului: Hidrocarburi Rsini Asfaltene Carboizi (cocs) Factorii care influenteaz procesul de cracare termic: Temperatura reactiile principale, reactii de descompunere fiind ireversibile, temperatura influenteaz numai viteza lor Procesele n cracarea termic sunt succesive (decurg unele din altele) si paralele. Presiunea - la presiuni sczute radicalii formati vor avea de parcurs un drum mai lung, avnd posibilitatea descompunerii, rezultnd produsi cu greutti moleculare mai mici, iar la presiuni ridicate, ciocnirea radicalilor cu molecule duce la obtinerea de produse cu greutti moleculare mai mari

presiunea raportul gaze / benzin proportia hidrocarburi nesaturate usoare si hidrocarburi aromatice favorizeaz reactiile secundare de polimerizare Materia prim Vaporii de ap introdusi n zona de reactie - au efect complex asupra cracrii termice: - actioneaz ca diluant, inert fat de reactiile ce au loc, scad presiunile partiale ale componentilor prezenti - fiind introdusi de regul n ultimul sector de tuburi, unde temperaturile sunt ridicate, vaporii de ap provoac o crestere sensibil a turbulentei, ceea ce mpiedic depunerea asfaltenelor pe tuburi, deci se mpiedic fenomenul de cocsare a tuburilor

Procesele cracrii termice Reducerea vscozittii RV se mai numeste si cracare termic n conditii blnde (15...17 at si 460 - 470 C). Acest proces a fost elaborat pentru a transforma n lichid de focare reziduurile grele rezultate n diverse procese: pcura - DA, reziduu - DV, reziduu CT. n procesul de RV se mai obtin concomitent: - un distilat care poate fi folosit component pentru combustibil Diesel, diluant pentru combustibilul de focare sau materie prim pentru CC - procente mici de gaze si benzin Instalatia de reducere a vscozittii: - cuptorul de cracare termic - coloana de fractionare a produselor obtinute - sistemul de rcire al produselor Inconveniente ale instalatiei: msurtori greoaie de presiune si debit pentru semigudron, congelri frecvente ale conductelor, opririle instalatiei pentru decocsarea tuburilor cuptorului. Cocsarea - scopul procesului: obtinerea cocsului - se mai obtin: gaze, benzin, dou fractii de distilat

Procesele de cocsare se realizeaz prin: 1. Cocsarea ntrziat (cu camere) reactiile de formare a cocsului ncep n cuptor (reactor), dar prin introducerea unei cantitti mari de abur sunt ntrziate si se continu n camerele de cocsare. Formarea cocsului este un fenomen de durat. Cocsul se depune pe peretii camerelor de cocsare iar vaporii trec mai departe n sistemul de fractionare. Dup ncrcarea camerei cu cocs (scade presiunea si debitul de produse la vrful camerei) aceasta se izoleaz si se trece alimentarea pe cea de a doua camer. - operatia de stripare cu abur eliminarea componentilor volatili din cocs - rcirea cu ap a masei de cocs - deschiderea capacului superior si inferior al camerei - se face o gaur pe axul camerei cu o instalatie special - tierea cocsului, buctile de cocs eliminndu-se prin orificiul inferior al camerei Dezavantaj: continut ridicat de substante volatile (8 ... 14 %) a cocsului necesit calcinarea lui Avantaj: puritate este optim pentru industria metalurgic (continut foarte mic de metale grele), motorinele pot fi folosite ca materie prim pentru CC sau combustibil Diesel 2. Cocsarea n strat fluidizat cu purttor de cldur inert fat de reactie, semiparticule de cocs Dezavantaje: continut foarte mare n hidrocarburi aromatice a motorinelor, continut de metale grele impropriu pentru industria metalurgic Avantaje: transformare avansat n produse de reactie: cocs si produse distilate, cocs cu procent sczut de substante volatile Sortimente de cocs: - cocs spongios ( temperatura de 490 - 500 C, materie prim reziduuri de vid) folosit n industria aluminiului - cocs acicular ( temperatura de 505 - 510 C, 10 ..11 at, materie prim produs rezidual de la fundul coloanei de cracare catalitic) folosit pentru fabricarea grafitului, n industria nuclear, industria clorosodic, etc.

Piroliza - procesul de cracare termic a hidrocarburilor la temperaturi nalte ( > 650 C) si presiuni joase (< 3 at), proces care conduce la obtinerea hidrocarburilor olefinice usoare. Materii prime folosite: hidrocarburi gazoase pure: etan, propan, amestecuri de hidrocarburi gazoase fractiuni petroliere usoare lichide: benzine fractiuni petroliere lichide medii: petroluri, motorine,

reziduuri petroliere: pcur

Desi este un proces de cracare termic, piroliza nu se realizeaz ntr-o rafinrie ci ntrun combinat petrochimic. Produse obtinute: - produse principale: etilena si propilena cu puritate nalt materii prime esentiale pentru procese petrochimice: polimerizri, policondensri, alchilri, oxidri, halogenri, etc. - produse secundare: fractia C4 , benzina de cracare, hidrocarburi aromate (benzen, toluen, xileni), reziduu, ulei de piroliz (quench) domeniu larg de utilizare Instalatia de piroliz: a) procese fizice: distilre, rcire, comprimare, extractie cu solventi selectivi b) procedee chimice: rafinare cu NaOH, hidrogenare catalitic a benzinei, a acetilenei, metanizarea hidrogenului Instalatia Piroliz este o instalatie de mare capacitate, n care se obtin materii prime pentru un combinat petrochimic. Cracarea catalitic proces care are loc la temperaturi nalte si n prezenta catalizatorilor, obtinndu-se din materii prime grele cu valoare economic redus, benzin si gaze cu valoare economic mult mai ridicat. Benzina are un puternic caracter izoparafinic si aromatic Gazele au proportii mari de propen-buten - au proportii mai reduse de etan-eten n urma reactiilor secundare de polimerizare si policondensare se formeaz cocsul care se sepune pe catalizator. Este unul dintre cele mai importante si eficiente procese aplicate ntr-o rafinrie deoarece utilizeaz materii prime cu valoare economic sczut (motorin, distilate de vid, reziduuri) si se obtin produse cu valoare economic mult mai mare (benzine cu CO > 90, fractiuni de gaze cu continut ridicat de olefine cu multiple ntrebuintri). Catalizatorii folositi sunt din punct de vedere chimic de silice-alumin si pot fi naturali si sintetici. Catalizatorii utilizati n prezent sunt numai sintetici de tip zeoliti. Reactiile de cracare catalitic: izomerizare, cracare, aromatizare, dezalchilare, formarea cocsului. Mecanismul reactiilor este ionic, avnd urmtoarele faze: formarea carbocationilor reactiile carbocationilor ntreruperea reactiilor formarea cocsului Factorii care influenteaz procesul de cracare catalitic: temperatura, presiunea, compozitia materiei prime, raportul catalizator / materie prim, timpul de stationare n reactor. Pentru o bun functionare a procesului este necesar pregtirea materiei prime prin: distilare n vid, reducere de vscozitate cuplat cu DA si DV, dezasfaltare cuplat cu solventare, hidratare, hidrofinare. Dintre instalatiile de cracare catalitic n strat fluidizat cele mai performane sunt cele cu reactor de tip riser.

Obtinerea hidrocarburilor aromatice usoare Reformarea catalitic RC obtinerea hidrocarburilor aromatice usoare: benzenul, toluenul, xilenii (orto, meta, para), etilbenzenul (folositi n petrochimie) si a hidrocarburilor aromatice mai grele (C8+). Reformarea catalitic este unul din procesele principale dintr-o rafinrie, deoarece prin reactiile care au loc se realizeaz transformarea hidrocarburilor parafinice (alcani) si naftenice n hidrocarburi aromatice, transformnd benzina de distilare atmosferic cu cifre octanice mici n benzine cu cifre octanice mari si continut crescut de hidrocarburi aromatice. Factorii care influenteaz procesul de RC: temperatura, presiunea, raportul molar H 2 / materie prim, viteza volumar, materia prim. Concentrare aromate Instalatia Concentrare aromate CA este integrat instalatiei Reformare Catalitic RC, combinatia rezultat denumindu-se Reformare Catalitic si Concentrare Aromate RCCA. Instalatia CA separ concentratul benzenic, toluenic, xilenic si benzina octanic. Benzina octanic (COR = 110) este un important component de amestec pentru obtinerea benzinelor comerciale. Separarea hidrocarburilor aromatice de nearomatice se face prin procedeul extractiei cu amestec de glicoli. Instalatia B-T-X = separare benzen, toluen, xileni realizeaz separarea si obtinerea ca produsi puri a benznului, toluenului si a unui concentrat xilenic care va constitui materia prim pentru instalatia urmtoare de separare SX separare xileni. Datorit diferentelor mici ntre punctele de fierbere separarea xilenilor se realizeaz prin superfractionare. Hidrofinarea = hidrogenare + rafinare cel mai modern si performant proces de rafinare a produselor petroliere albe. Produse de rafinare: 1. rafinare chimic: cu H2SO4 si NaOH - scump, nu permite automatizarea instalatiei 2. adsorbtie: cu materiale adsorbante solide de tipul pmnturilor decolorante este greoi, nu permite automatizarea 3. solventare cu solventi selectivi este complicat, solventi scumpi Prin hidrofinare se realizeaz hidrogenoliza compusilor cu sulf, oxigen, azot, hidrogenarea olefinelor si diolefinelor, ruperea legturilor C-Me si hidrogenoliza partial a rsinilor si asfaltenelor. Gradul de rafinare obtinut prin hidrofinare este foarte nalt, depsind net toate procesele de rafinare expuse anterior. Avantaj major: hidrocarburile obtinute din reactiile de hidrogenoliz si hidrogenare se regsesc n produsele de reactie sub form de hidrocarburi saturate. Hidrofinarea benzinei PHB: prefractionare hidrofinare benzin Hidrofinare petrol si motorin - HP, HM Instalatii de hidrofinare: reactoare, coloane de distilare, cuptoare, separatoare de gaze de nalt si joas presiune, prenclzitoare, rcitoare, compresoare, pompe... Prelucrarea gazelor de rafinrie A. Desulfurarea gazelor de rafinrie DGRS = DG + RS

Instalatia industrial de desulfurare gaze, recuperare sulf (DGRS) foloseste ca materie prim gazele provenite din instalatiile: DA, HB, HM, CC, RV. Compusii cu sulf din gazele de rafinrie trebuie ndeprtati, deoarece prin ardere polueaz atmosfera, otrvesc catalizatorii, stric calitatea produselor finite. Prin recuperarea compusilor cu sulf se recupereaz sulful ca atare, produs folosit n multe sinteze chimice. B. Procese de prelucrare a gazelor de rafinrie pentru obtinerea de benzine: hidroizomerizarea (obtinerea izobutanului necesar alchilrii) alchilarea (obtinerea benzinei alchilat) polimerizarea (obtinerea benzinei polimer) Hidroizomerizare = izomerizare n prezenta hidrogenului Fabricarea uleiurilor minerale Uleiurile minerale constituie un domeniu foarte important al prelucrrii titeiului. Dup natura si propriettile lor fizico-chimice, uleiurile minerale sunt utilizate ca: - lubrefianti: pentru motoare, transmisii, utilaje industriale - materiale electroizolante: pentru transformatoare si ntreruptori electrici - ca medii de rcire sau nclzire n diverse procese industriale - pentru actionri hidraulice si hidrostatice - pentru uz medicinal si cosmetic Uleiurile minerale se obtin din prelucrarea avansat a uleiurilor brute obtinute prin distilarea n vid a pcurii. Prelucrare: prelucrare clasic ; prelucrare modern Uleiurile minerale obtinute n instalatiile rafinriei nu pot fi folosite ca atare ci vor fi supuse unor operatii de amestecare a uleiului de baz cu diversi aditivi pentru aducerea parametrilor acestora la diverse valori. Uleiurile minerale reprezint categoria cea mai divers de produse care poate fi obtinut ntr-o rafinrie. Aditivi: anticongelanti sau depresanti pentru mbunttirea vscozittii si a indicelui de vscozitate, pentru mbunttirea onctuozittii si rezistentei filmului, anticorozivi, contra ruginii, detergenti, antispumanti, polifunctionali. Obtinerea produselor comerciale Produsele principale rezultate din prelucrarea titeiului pot fi mprtite n dou mari categori: - combustibili - produse petrochimice Combustibili: Gaze lichefiate Benzina Petrolul reactor Combustibil Diesel Combustibil pentru focare Uleiuri minerale Produse petrochimice: Parafina si cezarina Vaseline Unsori consistente Bitum

Majoritatea produselor petrolire comerciale sunt aditivate pentru a le mbuntti caracteristicile sau pentru a le crea caracteristici noi. Procesele de prelucrare a titeiului nu conduc direct la obtinerea produselor comerciale. Obtinerea acestora implic operatii complexe ce cuprind: - selectionarea componentilor necesari - amestecarea lor n anumite proportii - aditivarea - controlul caracteristicilor fizico-chimice Gaze petroliere lichefiate = propan + butan n proportii variabile. G.L. provin din gazele naturale sau din cele de rafinrie. Benzine Calitatea benzinelor are n vedere: volatilitate, cifra octanic si stabilitatea chimic. - Volatilitatea este dat de presiunea de vapori si curba de distilare. Presiunea de vapori presiunea pe care o exercit la o anumit temperatur vaporii care se gsesc n contact cu lichidul din care provin. Curba de distilare: se determin prin nclzirea unui volum de 100 cm 3 de benzin ntr-un aparat special si msurarea temperaturii pentru fiecare 10 ml de distilat. Pentru pornirea unui motor rece este necesar evaporarea unei cantitti suficiente de benzin n curentul de aer care s ajung n cilindrii motorului sub form de vapori pentru a rezulta un amestec combustibil. Pentru a permite o pornire mai usoar, circa 10 % din benzin trebuie s se poat evapora la temperaturi mai sczute. Deci temperatura la care se evapor 10 % reprezint aptitudinea la pornire a motorului. Diferenta principal dintre benzina de var si cea de iarn const n proportia hidrocarburilor usoare continute: o benzin de iarn pentru regiunile unde temperatura este mai mic de 0 C poate contine 10 14 % vol. butani, pe cnd o benzin de var poate contine 5 8 % vol. butani. - Cifra octanic (rezistenta la detonatie) = comportarea unei benzine ntrun motor cu aprindere prin scnteie (motor Otto) identic din punct de vedere al detonatiei cu un amestec etalon format din n-heptan si i-octan. CO - principala proprietate de care depinde lucrul mecanic efectuat de motor si uzura acestuia. Sensibilitatea benzinelor = scderea calittii antidetonante a benzinelor pe msur ce conditiile de functionare a motorului devin mai aspre. - Stabilitatea chimic se exprim n principal prin continutul de gume. Gume = produse de autooxidare a hidrocarburilor olefinice si diolefinice existente n benzine. Gumele sunt produse lichide cu vscozitate mare care se depun la fundul vaselor de depozitare a benzinelor nfund conductele de trecere a produselor. Continutul de S trebuie s fie sczut. Benzinele folosite n mod frecvent pentru obtinerea produselor comerciale provin din instalatiile: CC, RC, piroliz, hidrofinare benzin HB. Benzina de aviatie: componentii folositi pentru obtinerea acestor benzine trebuie alesi cu grij deoarece fat de benzina auto li se impun conditii suplimentare :

putere calorific mare temperatur de solidificare foarte sczut curba de distilare mai aplatisat presiune de vapori mai mic proprietti antidetonante superioare

Aditivi folositi: antioxidanti, coloranti pentru marcarea diferitelor tipuri de benzine, tetraetil de plumb. Solventi petrolieri - se obtin din fractiuni petroliere din intervalul de distilare al benzinelor: - solventi pentru lacuri si vopsele, la prepararea cauciucului - solventi folositi la extractia uleiurilor vegetale - solventi pentru emailuri Petrol reactor - combustibil ce alimenteaz motoarele cu reactie ale avioanelor cu vitez sub si supersonic. Trebuie s ndeplineasc conditii severe de calitate: - pornire rapid si alimentare continu a motorului - ardere complet si stabil - ardere restrns ntr-o zon redus Combustibilii pentru motoare cu reactie se fabric din fractii de benzin grea si petrol sau din produsele medii ale instalatiei de hidrocracare. Combustibili casnici si de iluminat Deoarece se folosesc n ncperi nchise fractiile de distilare atmosferic folosite pentru obtinerea acestora se rafineaz n scopul eliminrii hidrocarburilor aromatice (ce ard cu mult fum), nesaturate, a compusilor cu sulf si azot. Combustibili Diesel n aceast categorie intr un numr mare de produse de la fractiuni de petrol lampant pn la reziduul de distilare utilizati n functie de turatia motorului. Componentul cel mai utilizat n obtinerea combustibililor Diesel l reprezint ns fractiunile de motorin. Combustibili de focare Sunt de dou tipuri: - combustibili distilati - se folosesc pentru nclzirea locuintelor cu calorifer arzndu-se n cazanele care produc ap cald combustibili reziduali pentru focare, pentru cazanele termocentralelor la obtinerea apei calde si energiei electrice Parafina si cezarina Parafina - produs solid alb, transparent sau opac, cu punct de topire ntre 50 C si 60 C, cu continut ridicat de hidrocarburi normal parafinice, aproximativ cu 23 30 atomi de carbon n molecul. Cezarina produs solid, culoare glbuie, structur microcristalin, cu lanturi cu aproximativ 35 70 atomi de carbon n molecul, cu puncte de topire cuprinse ntre 63 si 90 C. Se obtine prin deparafinarea uleiurilor parafinoase grele. Parafina se utilizeaz la impregnarea hrtiei si cartonului, pentru ambalaje etanse la umezeal, la fabricarea lumnrilor, a acizilor grasi sintetici, ca izolator n electrotehnic.

Vaseline - produse petroliere care se folosesc n industrie pentru protectia suprafetelor metalice contra coroziunii, precum si la ungerea unor mecanisme, pentru ncorporarea unor medicamente cu aplicatii externe, la cosmetice. Se obtin prin prelucrarea unor fractiuni din titeiuri parafinoase selectionate. Vaselina tehnica artificial amestecarea parafinei, cezarinei sau petrolatumului (concentrat rezidual nedistilat al titeiurilor neparafinice) cu uleiuri minerale. Vaselina tehnic farmaceutic amestecarea parafinei si cezarinei cu uleiuri minerale. Uleiuri consistente dispersii de spunuri sau alti agenti de ngrosare n uleiuri minerale (sau fluide sintetice). Se folosesc la ungerea lagrelor. a rulmentilor, a glisierelor, a cablurilor, a rotilor dintate, a prjinilor de foraj pentru temperaturi joase. Se produc ntr-un numr foarte mare de sortimente. Bitumul este un produs natural si fabricat de culoare neagr, consistent variabil pn la solid cu solubilitti diferite n solventi organici. Denumirile de smoal sau asfalt sunt iproprii. Din punct de vedere al utilizrii pot fi: bitumuri pentru drumuri, bitumuri industriale, bitumuri cu ntrebuintri specisle. Obtinerea produselor secundare de la prelucrarea titeiului 1. Acizii naftenici - se pot considera ca fiind acizii organici existenti n titeiuri (constituie peste 90 % din totalitatea compusilor cu oxigen din titeiuri). Se obtin din lesiile naftenice obtinute la neutralizarea cu sod a fractiunilor medii si grele din prelucrarea titeiului (petrol, motorin, uleiuri). 2. Acizii crezilici sunt compusi fenolici obtinuti din tratarea lesiilor crezilice (obtinute prin neutralizarea benzinelor de cracare termic si catalitic cu hidroxid de sodiu) cu acid sulfuric. 3. Extracte aromatice rezult la fabricarea uleiurilor minerale prin extractie cu solventi sau la extractia motorinelor de cracare catalitic pentru obtinerea materiei prime pentru fabricarea negrului de fum. 4. Utilizare: component de amestec pentru obtinerea combustibililor de focare si bitum, obtinerea negrului de fum pentru anvelope, ca solventi, ca plastifianti. 5. Acizii sulfonici acizio alchil-aril-sulfonici rezult ca produse secundare la fabricarea uleiurilor albe (la rafinarea acestora cu oleum). Se folosesc cel mai adesea sub forma spunurilor. Protectia mediului n domeniul prelucrrii titeiului capitolele mari ale protectiei mediului sunt: - emisiile de gaze - exist valori limit a concentratiile nocive si toxice pentru emanatiile de gaze mai frecvente n rafinrii (hidrogen sulfurat, mercaptani, benzen, total gaze organice, dioxid de sulf). - Purificarea apelor - mijloacele utilizate pentru tratarea apelor constau din reducerea debitului de ape descrcate si a concentratiei de agenti poluanti din aceste ape; preliminar se separ apele dup caracteristicile specifice ale poluantilor si se trateaz corespunztor. Tratarea apelor: acumularea apelor (n bazine mari pentru omogenizare) flocularea chimic (ndeprtarea produselor uleioase, a substantelor organice, a sulfurilor si solidelor n suspensie) epurarea biologic (tratarea cu nmol activat la temperatura de 30 -

35 C care degradeaz fenolii, mercaptanii, sulfurile si hidrocarburile emulsionate sau dizolvate). - poluarea sonic - la locul de munc se poate suporta un nivel de 85 90 dBA / 8 ore, pentru zonele locuite 45 dBA. Este mai convenabil s se instaleze de la nceput utilaje care produc zgomot redus dect s se prevad dispozitive speciale pentru atenuarea zgomotului.