Sunteți pe pagina 1din 2

340 IMPARTASIREA SFAriTULUI DUH LITURGHIE SI VIAjA SPIRITUALA 341

A ATiTROPOLOGIA Omul nu poate invoca in sprijinul sau nici nestiinta, nici


RUGACIUNII evlavia; porunca iubirii este singura lege a crestinului: „Cunos-
cand poruncile Domnului, asa sa vietuim: pe cei flamanzi sa-i
In cadrul antropologiei biblice si ecleziale, rugaciunea si hranim, pe cei insetati sa-i adapam, pe cei goi sa-i imbracam, pe
viata launtrica angajeaza omul in intregime, trup si suflet, cu straini sa-i aducem in casa, pe bolnavi si pe cei din temnita sa-i
toata sensibilitatea si inteligenta sa: Jnsetat-a de Tine sufletul cautam, ca sa zica si catre noi Cei ce va sa judece tot pa-mantul:
meu, suspinat-a dupa Tine trupul men" (Ps 62,2). Mai curand „Venitf, binecuvantatfi Tatalui Mew de mostem'fi Imparatia ce s-
decat sa descrie natura ideala a omului, cartile liturgice ii poarta a gatit voua"*.
pe credinciosi intr-un lung itinerariu duhovnicesc. 3. In lungul drum catre Pamantul fagaduintei, Postul Mare ne
1.Primul pas este constientizarea pacatului si a indepar-tarii introduce, de la bun inceput, in rugaciunea de pocainta ce se
de Dumnezeu: „Sunt istovit de placed, mi-am orbit ochii continua in toate cele patruzeci de zile ale sale: „Usile po-caintei
sufletului... cu sufletul invartosat, orbit de betia patimilor, nu deschide-mi mie, Datatorule de viata; ca maneca du-hul meu la
mai privesc catre Tine, singurul Dumnezeu"1. „De unde voi Biserica Ta cea sfanta, purtand locas al trupului, cu totul spurcat.
incepe a plange faptele vietii mele cele ticaloase? Ci ca un Indurat, curateste-1, cu mila milostivirii Tale... In calea
....Ravnind neascultarii lui Adam, celui intai zidit, m-am mantuirii indrepteaza-ma, de Dumnezeu riasca-toare; caci cu
cunoscut pre mine dezbracat de Dumnezeu, si de imparatia pacate grozave mi-am spurcat sufletul, si cu lene-vire, viata mea,
cea pururea fiitoare, si de desfatare, pentru pacatele mele"2. toata o am cheltuit; ci cu rugaciunile tale, cura-teste-ma de toata
2.Regasim accentele din Epistola catre Romani cu privire la
necuratia"5.
mania judecafii dumnezeiesti fata de omul pacatos. Dumi- Prin pilda fiului risipitor, propusa meditatiei in perioada ce
nica Infricosatei judecati, dinaintea Postului Mare, dezvolta precede postul, timpul pocaintei se dezvaluie ca o intoarcere din
aceasta tema si indeamna la intoarcerea inimii: „Cand va fi exil, din „tara cea indepartata", care defineste conditia umana de
sa vii sa faci judecata dreapta, Prea dreptule Judecator, indepartare de Dumnezeu; ca un ecou la deznadejdea celor aflati
sezand pe scaunul slavei Tale... cartile se vor deschide, si se in robia Babilonului (reluare a Ps. 136), rasuna stri-gatul fiului
vor arata faptele oamenilor... Ce vom face atunci noi, risipitor: „Risipind bogatia darului celui parintesc, am pascut eu,
oamenii, cei vino-vati de multe pacate?... Ci, Unule, ticalosul, impreuna cu dobitoacele cele necuvan-tatoare si,
Iubitorule de oameni, Mantuitorule, Imparate al veacurilor, poftind hrana lor, lesinam de foame, flamand fiind. Dar
mai inainte pana ce va sosi sfarsitul, prin pocainta intorcandu-ma la Tatal eel milostiv, strig cu lacrimi: Primes-te-ma
intorcandu-ma, miluieste-ma"3. ca pe un argat, pre mine, eel ce cad la iubirea Ta de oameni, si
ma mantuieste"6. „Grabeste de-mi deschide bratele
1.Triode du Grand Careme, ed. St. Serge, vol. 1, Paris, 1973, p. 206-207 (pentru
versiunea romaneasca a textelor cf. Triodul, ed. VIII, Ed. Institutului Biblic,
Bucure§ti, 1986). 4.Ibid., p. 55-56.
2.Andre de Crete, debut du Grand Canon penitentiel du Careme, ibid. p.233. 5.Ibid., p. 3.
(Andrei Criteanul, Canonul eel Mare, trad. cit). 6.Ibid., p. 17.
3.Ibid., p. 54-55.
342 IMPARTASIREA SFAnTULUl DUH LITURGH1E SI VIAjA SF1R1TUALA 343

parintesti, ca in desfrau mi-am cheltuit viata. Cautand spre postului cea insuflata de Dumnezeu (...) Prin infranare sa ne
bogatia cea necheltuita a indurarilor Tale, Mantuitorule, nu-mi gatim spre impartasirea sfinteniei celei stapanesti din Sion (...)
trece cu vederea acum inima mea cea saracita. Ca Tie, Doamne, Rasarit-a primavara postului si floarea pocaintei (...) Vre-mea
cu umilinta strig: Gresit-am, Parinte, la cer si inaintea Ta"7. cea fericita a postului care straluceste razele pocaintei a rasarit,
4.In ultima duminica dinaintea Postului Mare, numita dumi- sa ne apropiem cu graba..."9.
nica iertarii sau a „izgonirii lui Adam din rai", plingerea lui Scopul postului nu este mortificarea simfurilor, cat parta-sia
Adam la poarta raiului constituie tema predilecta a la viata cea noua, prin Sfintele Pasti: „Sa postim, precum de
imnografiei §i a propovaduirii inca de la Efrem din nisibe si bucate, asa si de toata patima, desfatandu-ne cu virtutile Duhului,
Roman Melodul pana la staretul Siluan. Condacul intru care petrecand cu dragoste, sa ne invrednicim toti a vedea
(kondakion) acestei duminici, cu icoasele (oikoi) sale, este preacinstita Patima lui Hristos Dumnezeu si Sfintele Pasti,
una dintre nestematele poeziei litur-gice bizantine: „Sezut-a duhovniceste bucurindu-ne"10. „Sa postim post pri-mit,
Adam atunci in preajma desfatarii raiului si a plans si, cu bineplacut Domnului. Postul cel adevarat este instraina-rea de
mainile batandu-si fata, zicea: Indurate, miluieste-ma pe
rautati, infranarea limbii, lepadarea maniei, depar-tarea de pofte,
mine, eel cazut. (...) Raiule preaimbunatatite, preasfinte,
de clevetire, de minciuna si de juramantul mincinos"11.
preafericite, eel ce-ai fost sadit pentru Adam si ai fost
incuiat prin Eva, roaga pe Dumnezeu pentru eel cazut: Indu- Adevaratul post nu poate fi despartit de milostenie. Rega-
rate, miluieste-ma pe mine, eel cazut"8. sim aici accentele predicii sociale a Sfantul loan Gura de Aur:
5.Prin aceasta izbavire de pacate infaptuita de Postul eel
„riimic nu mantuieste sufletul ca milostenia fata de cei lipsiti.
Mare, Biserica ne introduce in asceza, al carei scop este eel Milostenia imbinata cu postul izbaveste pe om de moarte. Sa o
de a restaura intaietatea duhovnicescului asupra viefii celei imbratisam, caci fara seaman este, prin ea se pot mantui
„dupa fire" a omului. Postul, nedespartit de rugaciune, este sufletele"12. Astfel, postul si asceza sunt o pregatire in vederea
unul dintre mijloacele ascezei. Aid se impune sa facem o celebrarii liturgice, curatindu-ne de patimi si eliberand puterile
deose-bire intre postul euharistic si postul ascetic. Cel dintai Duhului; la randul sau, liturghia constituie o cate-heza prin
este o abtinere totala de la mincare si bautura, pentru un excelenfa si o chemare la lupta duhovniceasca. Biserica este
scurt ras-timp, ca pregatire ultima in vederea sarbatorii si a situata intre actualizarea Imparatiei si inceputul preaslavirii
imparta-saniei; acest fel de post exprima asteptarea de catre Mielului (cf. Apoc. 7, 15 etc). In actiunea liturgica traieste
Biserica a venirii eshatologice a Imparatiei. Cel de-al doilea, crestinul, in chipul cel mai profund, realitatea acestei tensiuni.
de lunga durata, se inscrie intr-o regula de viata care
necesita o conti-nuitate a efortului. Postul si asceza 9. Ibid., p. 113,162.
contribuie la inscrierea in strafundurile fiintei psiho- 10.Ibid., p. 194-195.
spirituale a legii evanghelice a intaie-tatii Imparatiei. „Cu 11.Ibid., p. 221.
12.Ibid., p. 491.
bucurie sa primim, credinciosilor, vestirea

7.Ibid., p. 20, tropar reluat in slujba tunderii in monahism.


8.Ibid., p. 182-189.