U N I V E R S I T A T E A B A B E B O L Y A I Facultatea de Istorie i Filosofie Catedra de Istoria Filosofiei Antice i Medievale

REZUMAT TEZ DE DOCTORAT

NATURA ANTIUMANIST A TERORISMULUI CONTEMPORAN

CONDUCTOR TIINIFIC: PROF. UNIV. DR.

LIVIU-PETRU ZPRAN MIRON ALEXANDRU CRISTIAN

DOCTORAND:

CLUJ-NAPOCA -20101

CUPRINS

Introducere Capitolul I Noiunea de Terorism Capitolul II Terorismul, arm a celui slab mpotriva celui puternic Capitolul III Conceptul i Natura Terorismului Capitolul IV Diferenta dintre terorism si alte forme de violen 4.1. Terorism vs. violenta revolutionara 4.2. Terorism vs. eliberare nationala (insurgenta) 4.3. Terorism vs. atacul de gherila 4.4. Terorism vs. Crima Organizata Capitolul V Istoricul fenomenului terorist Capitolul VI Teorii ale fenomenului terorist 6.1. Teoria multicauzal 6.2. Teoria politico-social 6.3. Teoria politico-religioas 6.4. Teoria organizaional 6.5. Teoria biologic 6.6. Teoria psihologic

Capitolul VII Dinamica evoluiei fenomenului terorist Capitolul VIII Definiia Terorismului Capitolul IX Formele Terorismului Capitolul X Abordarea filosofico-politic a fenomenului Capitolul XI Viziunea unui constructor european asupra terorismului Capitolul XII Terorism religios Capitolul XIII Fundamentalism i terorism islamic Capitolul XIV Terorismul ca doctrin politico-religioas Capitolul XV Asimetria terorismului Capitolul XVI Manifestrile noului terorism

Capitolul XVII Terorismul contemporan Capitolul XVIII Terorismul, o manifestare antiumanist 18.1 Terorism ca intimidare i ameninare 18.2 Terorismul ca generator de haos, soc si teroare 18.3. Terorismul ca propaganda religioasa si politic Capitolul XIX Terorismul sinuciga Capitolul XX Limitri doctrinare ale cooperrii statelor n combaterea terorismului i dezvoltarea noii ordini internaionale Concluzii Bibliografie

Cuvinte cheie: filosofie, religie, democraie, terorism contemporan, violen, ameninare, Al Qaida, Jihad, non-combatani, insurgen, atacuri teroriste, fundamentalism, modernism, rzboi, civilizaie

Prin periculozitatea pe care a dobndit-o n zilele noastre, terorismul internaional a devenit o problem deosebit de grav, care ngrijoreaz nu doar guvernele i partidele politice, ci i populaia panic.Lumea contemporan nregistraz o expansiune alarmant i fr precedent al flagelului numit terorism internaional, care a devenit un fenomen amenintor pentru pacea i securitatea internaional. Dup terminarea Rzboiului Rece, lumea i ordinea politic internaional au intrat ntr-o faz de transformare, mai ampl chiar dect de cea generat de marile evenimente revoluionare din istoria universal:1789, 1815, sau 19191. Sistemul internaional postmodern este un sistem transnaional, care genereaz interdependene, ntreptrunderi multiple, negocieri permanente i fluide ale intereselor actorilor principali, care rmn tot statele naionale, impregnate de procesele postmodernitii i de etica acestei noi diplomaii, a acestui nou tip de a produce politica2. Ordinea i stabilitatea internaional la acest nceput de mileniu este ameninat de existena unor zone de pericole i haos, compuse din dou categorii de state, moderne tradiionale i premoderne, fiecare emannd probleme diferite. Din prima categorie a statelor moderne tradiionale, fac parte statele din regiunea Golfului i a Orientului Mijlociu, care gndesc politica extern i de securitate, n termenii clasici ai echilibrului de , dar i de ambiia legat de expansiune, a calcului precis al intereselor naionale ireductibile i absolute, o filosofie a diplomaiei de cea mai pur extracie machiavelic.3 Cel mai reprezentativ stat a fost Iraqul lui Sadam Hussein, dar n zon mai sunt i alte state care au preluat locul de lider pan arab, lsat liber dup intervenia american.

1 2

Teodor Filip, Teroritii printre noi, Ed. Obiectiv, Craiova, 2001 Robert Cooper, Destrmarea Naiunilor, Ed.Univers Enciclopedic, Bucureti, 2007 3 Robert Cooper, op.cit.

A doua categorie, a statelor premoderne, care nu au capacitatea de a-i controla propriul teritoriu, neposednd mecanismele formale de asigurare a ordinii sau a altor funciuni de baz ale statului, Afghanistanul evideniind cel mai bine toate aceste caracteristici. Caracteristica celor dou tipuri de state este aceea c pe fundalul globalizrii, efectele i consecinele specifice lor pot afecta, la modul cel mai profund i dramatic, securitatea internaional. Doar valorificndu-se vulnerabilitile unui spaiu ca Orientul Mijlociu i Afghanistanul, s-au putut face planuri i s-au antrenat teroriti pentru a se comite o agresiune de o intensitate fr precedent mpotriva centrelor simbolice ale puterii americane. Terorismul este un fenomen global, nefiind circumscris intr-o anumita zona geografica. Astazi, mai mult ca oricand el este deja un fenomen transfrontalier datorita globalizarii, putand fi incadrat in aria fenomenelor negative ale acestui proces. Cauzele sale sunt multiple, ele putand fi ideologice, sociale, politice, economice, scopul promordial ramanand acelasi in principiu, raspandirea terorii. La prabusirea unui pol al lumii bipolare, odata cu pulverizarea sistemului ideologic comunist si transformarea Uniunii Sovietice dintr-o superputere, intr-o fosta superputere, chestiunea a capatat noi valente. Sistemul instaurat de catre Uniunea Sovietica in urma cu mai bine de 60 de ani a fost un sistem inchegat pe baze ideologice, i nicidecum pe baza afinitatilor de civilizaie. Odata disparut componenta politic care a constituit liantul blocului socialist, crendu-se un vid ideologic, demonii nationalismului i ai fundamentalismului religios au inceput sa-si arate coltii. Ei alimenteaza si reincalzesc conflicte tinute la rece, care s-au transformat in adevarate razboaie calde, hranite de vechi frustrari nationalist-sovine, tinute
6

sub control sub comunism, datorita carora mari mase de populatie au fost transformate in entitati supuse unui genocid modern bazat pe purificari etnice4. Iar razboaiele civile i religioase au fost intotdeauna un pat fertil in care germenii terorismului incoltesc mai bine ca oriunde. World Trade Center , cldirea care a dominat cerul New York-ului pentru mai mult de trei decenii, a fost conceput ca un simbol viu al dedicaiei omenirii pentru pacea mondial. Pe 11 Septembrie 2001, teroritii au transformat simultan n ruine un simbol unic i un centru al cooperrii internaionale, oferind pretextul declanrii a ceea ce reputai analiti, consider a fi cel de-al treilea rzboi mondial. Aciunile lor au dezvluit lumii ntregi fragilitatea i slbiciunile democraiei, precum i ura mpotriva libertilor pe care aceasta le apr i promoveaz. Acest atac pune toate sistemele democratice n faa unei provocri nemaintlnite i adreseaz ntrebarea fundamental despre cum o societate democratic ar trebui s rspund unei astfel de ameninri ca aceea cu care se confrunt n prezent5. Terorismul ca fenomen complex, cu o dinamic specific, presupune o abordare interdisciplinar. Structurarea tiinific a instrumentarului necesar prevenirii i combaterii terorismului, implic participarea unor specialiti din domeniile: tiinelor politice, dreptului, psihologiei, istoriei, sociologiei, informaticii, finanelor, comunicrii i comunicaiilor, criminologiei i criminalisticii, medicinei etc. Integrarea tuturor domeniilor expuse mai sus din perspectiva analizei fenomenului terorist, trebuie s vizeze elaborarea unor politici, strategii i tactici

4 5

Gulke,Adrian,The Age of Terrorism and the International Political System, Londra,I.B.Tauris,1998 Giovanna Borradori, Filosofia terorii, ed.Paralela 45, Pitesti, 2006

antiteroriste i contrateroriste bine fundamentate care s permit un nivel nalt de eficien. Cum ar putea o societate modern s mpiedice aciunile unor astfel de indivizi, a cror comportament i nfiare sunt ct se poate de comune i banale, dar care ascund n mintea lor o ur virulent, fr a-i compromite idealurile democratice? Cum ar putea aceast societate s coexiste cu o cultur tradiional i frmntat, ca cea musulman, copleit de influenele occidentale i mai mult s se apere de o ideologie fundamentalist, fanatic predispus la aciuni de distrugere n mas? Pentru a putea rspunde unor astfel de ntrebri, trebuie s nelegem n primul rnd ce este terorismul, care sunt rdcinile i cauzele sale, i care este natura sa ce da nastere unor ideologii pe care i fundamenteaz aciunile. Terorismul este, indiferent de zona in care actioneaza,un instrument politic, o continuare, de fapt, a politicii, o modalitate extremista de manifestare a unei pozitii politice. Concluzia care se impune a fi mentionata o constituie tocmai caracterul organizat,sistematic si coordonat prin care terorismul actioneaza la scara internatinala.S-a dovedit ca nicio grupare terorista nu actioneaza strict individual, ca exista relatii stranse intre grupurile teroriste, atat din interiorul unei tari, cat si pe plan international. Realitatea dura a zilelor noastre, cand suntem martorii exacerbarii actelor teroriste, indeamna la reconsiderarea acestui fenomen, care constituie iata, se poate transforma intempestiv in agresiune. Aceasta perceptie a stat probabil, la baza unei aprecieri devenita azi de mare actualitate facuta de fostul secretar de stat american, Madeline Albright, care
8

un

important factor de risc si amenintare la adresa securitatii internationale si care,

afirma in urma cu doar cativa ani: ,,Razboiul impotriva terorismului este razboiul viitorului. Terorismul, n multiplele sale manifestri, a fost practicat de-a lungul istoriei de ctre grupri i secte religioase, organizaii revoluionare sau anarhiste, micri de eliberare, grupuri de crim organizat, i chiar de ctre state, toate motivate de o varietate mare de ideologii politice, filozofice, religioase. Cuvntul terorism are tot attea definiii cte organizaii teroriste sunt active n prezent. Termenul este diferit interpretat de la un analist la altul , iar eforturile de a-l defini s-au dovedit deosebit de dificile, datorit naturii sale duale, dei nu este un lucru imposibil de fcut. ncepnd cu anii 90 conceptul de terorism a devenit aa de elastic nct prea c nu exist limite a ceea ce putea fi descris ca terorism.De exemplu, printre titlurile de cri publicate, puteai gsi titluri ca Narcoterorism; Terorismul Occidentului; Terorismul Apartheidului i Pornografia: Noul Terorism;. O ncercare a unor infractori de a extorca bani prin plasarea n borcanele cu mncare de copii, de pe rafturile unui supermarket, a unor buci mici de sticl a fost etichetat de media ca terorismul consumatorului. n SUA, fenomenul telefoanelor obscene, foarte rspndit de altfel, a fost denumit terorism telefonic. Un text academic cataloga violul, o infraciune frecvent, ca pe o instituie a terorii. Speculaiile mpotriva monedei naionale n Argentina i forajul oblic n Kuweit au fost mediatizate ca terorism economic mpotriva economiei celor dou ri susmenionate. In cel mai recent caz, cel putin ciudat daca nu absurd, de calificare a notiunii de terorism, un cetatean american, infectat cu HIV a fost acuzat de bio-terorism,
9

de catre procurorii americani, urmare unui incident domestic, in care acesta si-a muscat de mina, vecinul care il hartuia de saptamini. Astfel, procurorii au sustinut ca acuzatul, in momentul atacului, s-a aflat n posesia unui instrument vtmator (harmful device), virusul HIV, cu intentia de a-l vtma sau teroriza pe vecin. Un alt autor folosea termenul de terorism pacifist, cu referire la demonstraiile ceteneti la care participanii aruncau legume in putrefactie, oua, produse de patiserie, chiar si a altor obiecte, asupra persoanelor publice, conducatorilor, sau politicienilor int sau la actiunile de protest desfurate de organizatiile pacifiste sau ecologiste, cum ar fi blocarea accesului spre centrale nucleare considerate nesigure sau in unitati militare in care se afla stocate diferite tipuri de armamente, de regul nucleare. n zilele noastre a devenit imposibil s citeti un ziar sau s asculi un buletin de tiri fr s nu te loveti de termenul terorism. Aceast utilizare exagerat a termenului a dus pn acolo nct cuvntul terorism nseamn doar ceea ce doresc, cei care-l folosesc, s nsemne: adic aproape orice act violent a oricrui oponent, indiferent de natura sau scopul acestuia. In ceea ce priveste terorismul, acesta a devenit accesibil oricarei persoane care are o nemultumire, un plan, un scop sau o combinatie a tuturor acestor motivatii, nefiind doar apanajul gruparilor teroriste organizate. Pe baza manualelor sau indrumatoarelor care se gasesc in comert despre fabricarea bombelor, teroristul amator poate fi la fel de periculos si chiar mai dificil de identificat, decat teroristul de profesie. Prin actiunile lor, teroristii amatori isi pot asocia uneori actiunile, cu motivatia si indeplinirea obiectivelor teroriste ale unei retele profesioniste, fiind astfel mult mai periculos. Absenta unor autoritati centrale de comanda inseamna mai putine constrangeri pentru teroristii amatori, in alegerea tintelor si
10

modalitatiilor de executare a operatiunilor, mai putine inhibitii in ceea ce priveste victimele, mai ales cand exista motive religioase, ceea ce duce la savarsirea unor acte deosebit de violente si spectaculoase, in scopul captarii atentiei mass-mediei si a cuceririi unei celebritati temporare. Fenomen social de factur deosebit, terorismul a cptat la acest nceput de secol i mileniu, prin amploarea si diversitatea formelor sale de manifestare, un caracter complex, extins la scara ntregii planete. Omenirea este confruntat din ce n ce mai des cu o multitudine de aciuni teroriste, unele de o violen inimaginabil, care rspndesc groaz, tulbur profund viaa normal a societii, sfidnd ordinea de drept, intern i internaional, punnd n pericol existena i funcionarea democraiilor, securitatea naional a statelor i chiar pacea mondial. neles i ca un rzboi ascuns, nedeclarat sau ca un conflict de mica intensitate, cu obiectiv limitat(Andreescu i colectiv,2003) dar i ca o boal a secolului XXI(Stoina,2002), terorismul a evoluat att de mult, nct tiina n general, i filosofia n principal, trebuie s-l investigheze coordonat, sincronizat, cu participarea tuturor domeniilor i ramurilor sale. Aceast intenie nu ar fi adaptat realitii dac nu am aduce n atenie conceptualizarea fenomenului terorist, pornind de la semnificaiile sale, corelate cu cteva repere identitare, istorice, geografice i psihologice, ce definesc i influeneaz n ansamblu, ideologia terorist i aciunile teroriste. Aa cum am artat anterior, dei cuvntul terorism a intrat n istorie n urm cu 200 de ani, conceptul de terorism nu a fost unanim definit nici pn n zilele noastre, rmnnd deschis dezbaterilor.ntr-o carte consacrat acestui fenomen, Walter Laquer, istoric i comentator american de politic extern, aprecia c doar ntre 1936 i 1981, au fost elaborate peste 100 de definiii ale terorismului, dar nici una nu este suficient de cuprinztoare.
11

Dup unii autori, analiza teoretic a terorismului se organizeaz n jurul a 5 paradigme: Paradigma Crizei- trimite la problematicile crizei care ncearc s explice comportamentele teroriste prin reducia la dou faze.Prima dintre ele prezint terorismul ca fiind efectul unei crize fie la nivelul statului, al sistemului politic, al economiei, al culturii, al valorilor fundamentale, sau la toate aceste paliere, n acelai timp. Cea de-a doua faz a paradigmei crizei trateaz explicaii relative la individ, n termeni de frustare i angoas, care sunt rspunztori de apetena individului, socialmente marginalizat, pentru violen. Paradigma instrumental este cea mai rspndit abordare analitic a terorismului.Din aceast perspectiv, violena terorist este tratat ca un mijloc utilizat raional de ctre subiect pentru a-i atinge scopul. Analiza de sorginte instrumentalist face posibila att descifrarea tacticilor i strategiilor actorului ntr-un spaiu definit ca sistem politic i definirea efortului violent al individului n direcia unei micri solide sau a unei comuniti care constituie cauzele de referin. Astfel se poate explica faptul c violena terorist vizeaz trezirea unui segment social prea calm sau o notiune care nu are o constiinta de sine suficient de acut pentru gustul acestuia; Paradigma culturalist- pune accent pe cultura sau subcultura n cadrul creia ar fi favorizat trecerea la terorism. O cultur a violenei poate fi determinat n trecerea la forme extreme de comportament. De exemplu, la sfritul anilor 70, cnd terorismul de extrem stng aciona n Italia, Germania i Japonia, unii cercettori au susinut teza unei culturi politice
12

i intelectuale, proprii acestor ri , care cunoscuser fascismul i nazismul, adic extrema dreapt. De asemenea s-a subliniat ideea c, o cultur a violenei, ca cea pe care a cunoscut-o tineretul din Ulster, caracteristic de altfel i tinerilor palestinieni nscui i crescui in taberele de refugiai, martori de la o vrst fraged a Intifadei, sau a copiilor somalezi sau bosniaci, crescui i ei n zone de violen endemic, poate fi determinant n trecerea acestora la fome extreme de comportament, la acte de terorism. Astfel de societi, n care cultul violenei este promovat de la forme facultative, desene animate i filme, pn la un sistem instituionalizat de nvmnt (cazul medreselor din Palestina, Iran, Pakistan) nu pot s nu influeneze, dac nu, chiar s formeze personalitatea viitorilor teroriti. Paradigma ideologic- referina la sursele ideologice ale terorismului se afl n centrul investigaiilor care se ocup de terorismul extremei stngi, de tradiiile intelectuale ale extremei drepte i, mai recent, de bazele religioase ale fundamentalismului islamic, ntruct terorismul se inspir ntotdeauna din reprezentri, doctrine, mituri, ideologii. Paradigma social- ideea unei legturi ntre micrile sociale sau comunitare i terorism sublinieaz faptul c acest fenomen ia amploare pe fondul declinului sau al slbirii acestor micri, nu prin a exprima i a cauza direct slbiciunile cauzei de referin, ci mai mult substituindu-se acestora n mod artificial, voluntarist i cu att mai violent cu ct aceast substituire este artificial. Aceast paradigm definete inversiunea potrivit creia un individ, devenit terorist, se identific n mod abuziv cu o cauz social, naional sau de alt fel, dndu-i un nou sens.
13

ncepnd cu secolul al XIV lea, perioad deschis de epoca marilor descoperiri geografice, terorismul i violena organizat se amplific i se diversific n legtur direct cu politica de expansiune colonial a marilor imperii ale timpului, ca instrumente de spoliere economic i represiune a altor popoare. Iniial. ri precum Portugalia, Spania, Olanda i mai apoi Frana i Anglia, au fost primele puteri care au cotropit teritorii pe alte continente i i-au format un puternic sistem colonial. Jaful i spolierea coloniilor au avut ca efecte dezvoltarea puternic a industriei, comerului i armatei n metropole, dar i lupta dintre imperii pentru meninerea i extinderea dominaiei i hegemoniei n diferite zone geografice. Odat cu apariia corporaiilor industriale, comerciale i turistioce, precursoare ale neocolonialismului contemporan, n colonii avea s apar i s se dezvolte o rezisten tot mai activ a celor asuprii i s se afirme tot mai puternic micrile de eliberare naional i social. Marile imperii recurg tot mai frecvent, pentru stpnirea situaiei,la practici violente i teroriste pentru reprimarea micrilor de eliberare. n msura n care terorismul presupune folosirea sistematic a violenei pentru a atinge un scop politic, el este ,dup Raufer(1987) arma celui slab impotriva celui puternic, acul viespei impotriva elefantului. Terorismul contemporan este deja o form de rzboi, nregistrnd numeroase manifestri, prezentate succint, n cele aduse n discuie. Printr-o abordare analitic desfurat asupra comportamentului terorist, fie c ne referim la fedainii palestinieni, la membri IRA, fundamentalitii islamici sau cei din organizaia evreiasc Stern, pentru a-i nelege pe teroriti trebuie s-i studiezi ideologia ca s aflm geneza terorii. Una din caracteristicile existeniale ale terorismului i implicit ale terorismului, const n dorina acestora, de cele mai multe ori obsesiv, de a
14

impune opiniei publice vizate, grupului social int, propriile norme de comportament, propria viziune despre justiie i moral (Andreescu,2002). Odat ntrai n conflict deschis cu societatea, teroritii accept clandestinitatea, marginalizarea i autoizolarea plin de tensiune i nesiguran, lucru ce poteneaz adoptarea unor convingeri neconforme cu realitatea i iniierea unor aciuni care s promoveze teroarea. Urmrind evoluia fenomenului terorist se poate anticipa c terorismul va persista cu siguran i n viitor, crescnd cantitativ i calitativ, cu att mai mult cu ct unele state apeleaz din ce n ce mai mult la terorism pentru a-i atinge scopurile politice.n ciuda dezaprobrii generale, terorismul este o metod eficient, dac nu chiar cea mai eficient, n obinerea unei revendicri politice. Dac organizaia terorist este afiliat i unei micri politice, iar scopurile politice ale acesteia sunt susinute i de ctre majoritatea populaiei civile implicat n conflict, victoria e numai o problem de timp, cum a fost cazul formrii statului Israel, abolirea politicii de apartheid in Africa de Sud, nfrngerea politic a regimului de ocupaie american n Irak. Uneori, scopurile urmrite de ctre o organizaie terorist sunt atinse mai uor dac acestea se refer la aspecte politice pariale, cum a fost obinerea retragerii trupelor spaniole din Irak, sau economice, cum ar fi slbirea economiei unui stat, n special a celor care depind de economia turismului, cum au fost Intifadele, atentatele Hamas care au afectat puternic industria turismului din Israel, sau atentatele din Bali. Uneori actele teroriste, dei par izolate, mrunte i motivate de interese individuale sau de grup, pot fi iniiate sau folosite de unele state ca pretext pentru pornirea unor rzboaie, cum a fost cazul primului rzboi mondial, rzboiului civil din Rwanda, invazia din Irak, etc.
15

Cnd facem referire la termenul de terorism trebuie s lum n calcul toti factorii: culturali, sociali, legislativi, religiosi si politici.Noi tendinte de definire si de conceptualizare a termenului de terorism lasa loc de interpretat atit din punct de vedere filosofic cit si politic.la nivel international dar si in Romania, fenomenul are o reprezentare cognitiva in functie de informarea data cu privire la criteriile de alcatuire a conceptului de terorism, mai mult sau mai putin specifice.termenul de terorism a capatat o forma de etichetare fara rost pentru unii si cu folos pentru altii. Acest termen este folosit de guvernanti, mass-media, centre academice si chiar de catre unele grupari teroriste.pentru unii, terorismul inseamna actiuni violente ale unor grupari impotriva statelor si non combatantilor;pentru altii, terorismul inseamna o eliberare nationala sau o revolutie in numele unei ideologii propuse.intrebarea noastra ramine:Ce este terorismul?(Hoffman,2006). Una dintre piedicile majore in formularea unei definitii larg acceptate ale terorismului este conotatia emotionala negativa a conceptului.Termenul de terorism a devenit un simplu cuvint al denigrarii, care nu mai descrie un tip specific de activitate antisociala sau de crima impotriva umanitatii. Daca termenul de terorism este inteles diferit de la un stat la altul, de la un grup de indivizi(Guidere,2006) la altul, suntem determinati sa punem in discutie aceasta problema pentru a clarifica si conceptualiza terorismul, pornind de la cele mai prestigioase lucrari academice din ultimii ani.este necesar sa facem diferenta intre diversele ipostaze ale violentei si diversele moduri de conflict, indiferent cum le-am numi, daca dorim sa intelegem mai bine de unde au pornit, care sunt factorii, cauzele si cum putem sa le facem fata pentru a preveni si combate acest flagel mondial. Terorismul actual este unul de tip catastrofal care a depit orice limit a raionalitii. El vizeaz valori fundamentale ale unei anumite civilizaii, fiind ndreptat ntregii omeniri. Deceniile sapte i opt ale secolului trecut ne-au oferit
16

tabloul zguduitor al rzboaielor teroriste din Algeria, Congo, Cipru, Nigeria, Vietnam, Chile, Grecia, Spania, Uganda, India, Filipine, Africa de Sud i Central etc.Teroriti fcnd parte din categorii diverse- anarhiti, staliniti, maoiti, trotkiti, castriti, sioniti, fedayeni, catolici i protestani, cretini i falangiti, musulmani socialiti i musulmani fundamentaliti au terorizat i terorizeaz nc planeta. Factorii care stimuleaz i agraveaz conflictele de tip religios sunt economici, sociali, lingvistici, culturali, religioi i teritoriali suprapui peste existena unor instituii politico-administrative ineficiente, slabe, corupte, chiar nefuncionale. De asemenea existena unei polariti a sistemului politic,cristalizarea i funcionarea unei puteri centrale exclusiviste, intervenii externe armate ,politice, religioase, terorist fundamentaliste, n state sau complexe regionale de securitate; gradul slab de materializare a coerenei economice-sociale, decalaje social grave, regionalism, antagonisme religioase i etno-culturale, diferene de status, slbiciunea unui regim democratic extrem de permisiv i letargia opiniei publice; un grad ridicat de ,,inamiciie ntre diverse grupri etno-religioase, ntre ri sau ntre provincii din diferite rii, ateptri lipsite de realism ale unor grupri religioase sau etno-culturale i religioase, duc de asemenea la radicalizarea comportamental i explozia violenei politico-sociale. Toate acestea pot fi combinate pn la o identificare nereal cu momentul de apogeu al izbucnirii unui asemenea conflict , adic momentul cnd o religie sau o doctrin religioas devine form de politic. i asta e generat cel mai adesea din combinarea discriminrilor religioase cu cele etno-culturale i politice i cu decalajele economico-sociale, prozelitismul religios agresiv i violent, fundamentalismul religios, cu precdere islamic.
17

n cea ce privete prozelitismul religios, acesta a devenit at de important n ultimul secol, nct unele state i-au nfiinat centre i instituii speciale, menite s monitorizeze atent sau s stopeze, n limita legii, Yonah Alexander spunea c ,, Cele mai alarmante perspective sunt situaiile n care teroritii ar obine i folosi mijloace nucleare de intimidare folosite pentru antaj sau chiar pentru a devasta orae i ri ntregi. Proliferarea armelor nucleare i condiiile de securitate precare n care acestea sunt pstrate de cele mai multe ori, pot transforma aceste perspective n realitate. Tehnica modern a pus la dispoziia teroritilor i o alt posibilitate care nu exista n trecut, anume aceea a intercomunicaiilor intensificate peste graniele naionale. Colaborarea ntre grupuri cu aceeiai orientare ideologic i chiar ntre cele cu filozofie i interese politice diferite, a crescut rapid i substanial n terorism a existat ntotdeauna o regul de baz aceea de neselectivitate a intelor. ns soluia real a acestui flagel, parte intrinsec a istoriei, nu este contralovitura, rzbunarea i nici chiar aplicarea legii penale, ci eradicarea surselor sale politico-economice. Aciunea n cooperare pentru prevenirea efectelor formelor de exprimare terorist , trebuie s fie focalizat obligatoriu asupra combaterii cauzelor generatoare(conflictele etnice explozive sau pe cale de a izbucni, violenele religioase, discrepanele importante de educaie i cultur, economiile nefertile, criminalitatea organizat, prolifierea armelor de distrugere n mas). Comasarea eforturilor comune n aceast direcie trebuie s reprezinte un rspuns unitar al factorilor politic, diplomatic, juridic, poliienesc i al comunitii informative. O singura concluzie pozitiv poate fi desprinsa in urma odioaselor atentate din 11 septembrie 2001, si anume c acestea au determinat Statele Unite sa-si asume responsabilitatea interdependentei progresive. Grotius a afirmat ca ,,nu exista natiune atat de puternica sa nu aiba , uneori, nevoie de ajutorul celorlalti si
18

pertinenta acestei reflectii a fost suficient de relevanta, chiar daca a fost facuta intro maniera destul de dura. Dar coeziunea necesara comunitatii internationale un fenomen de suprafata. Dezoltarea armonioasa a unei ordini internationale mai coerente si conforme ,, principiului de entuziasm general, evocata de Wheaton, este evident o ambitie serioasa, care niciodata nu va fi satisfacuta pe deplin.Cu toate acestea, circumstantele actuale ofera politicienilor, juristilor si moralistilor ocazia de a trasa calea pentru o ordine si un drept international adaptate provocarilor secolului XXI. In aceasta constructie, pare sa se impuna un anumit numar de parametri: o identificare comuna si o abordare solidara a marilor probleme actuale, transformarea conform procedurilor simplificate, a normelor internationale care protejeaza interesele globale ale umanitatii; clarificarea normelor existente;dezvoltarea sistemului de justitie penala internationala; redefinirea rolului statelor; consolidarea ONU si, in mod special, a rolului Consiliului de Securitate. Fara indoiala, acesta este un program vast, de perspectiva, care presupune identificarea fara intarziere a mizelor, trasarea obiectivelor si o impulsionare serioasa. Dezvoltarea dreptului international, cu scopul de a face fata provocarilor mondiale actuale, tinde sa diminueze autonomia statelor fata de regulamentele impuse de interesele generale.In paralel, apare intr-un mod evident nevoia de state puternice si responsabile in cazul luptei impotriva terorismului. Cele doua tendinte nu sunt decat aparent contradictorii.Daca statele trebuie sa piarda o parte a autonomiei lor in domeniile care lezeaza interesul general al comunitatii internationale, acest lucru nu va fi in avantajul nimanui.
19

nu ar trebui sa se

opreasca numai la nivelul luptei impotriva terorimului, care, in fond nu este decat

Pe de o parte, domeniul rezervat suveranitatii ramane destul de vast si,mai mult ca niciodata, devine indispensabil ca statele sa-si poata asuma responsabilitatea pe care o implica aceasta suveranitate, deoarece un stat prost condus reprezinta un pericol pentru vecinii sai. Pe de alta parte, dreptul international nu poate fi aplicat eficient fara ajutorul agentilor de executie. Lupta impotriva terorismului a scos destul de bine in lumina aspectul problemei din perimetrul afgan, Consiliul de Securitate mergand pana la ,,a oferi asistenta atat statelor limitrofe teritoriilor afgane controlate e talibani, cat si celorlalte state, pentru a-si consolida capacitatile in privinta aplicarii masurilor pe care acestea le-a impus. O astfel de oferta reflecta necesitatea existentei unei comunitati internationale in fata verigilor slabe care primejduiesc functionarea sa globala. Conform doctrinei traditionale, s-a putut vorbi despre ,,indiferenta dreptului international fata de formele politice interne, iar libertatea statelor de a adopta formele de organizare adecvata a fost confirmata de Curtea Internationala de Justitie. Pe scurt, ,,noua distribuire internationala a cartilor de joc determina noi tendinte si devine indispensabil sa se persevereze in aceasta directie; controlul ,,legitimitatii democratice este cea mai buna riposta la ,,terorismul de stat, deoarece face credibil lupta unit a tuturor statelor impotriva terorismului.Trebuie, desigur, sa se gaseasca un anumit echilibru intre realitatea actuala si situatia ideala, pentru a putea progresa, fara incidente, in aceasta directie. Urmatoarea problema este putin mai delicata. Oferta de asistenta facuta de ONU statelor limitrofe Afganistanului, in Rezolutia nr. 1363, nu este lipsita de o anume ambiguitate daca este asociata exigentelor impuse tuturor statelor.Pana la ce nivel aceste state limitrofe ar putea sa o refuze? De fapt, este vorba despre
20

redefinirea limitelor privind amestecul in problemele unui alt stat, fapt care determina reexaminarea rolului Consiliului de Securitate. Comunitatea internationala depune toata energia pentru a se apara si pentru a lupta impotriva terorismului. Dar maniera in care acesta va concepe lupta va fi esential pentru viitorul umanitatii. Aceasta lupta poate determina o consolidare a comunitatii internationale, daca este insotita de o reflectie profunda asupra problemelor privind functionarea comunitatii si de organizare adaptata in functie de problematica secolului XXI. In schimb, exista si riscul de a se ajunge la aparitia unei avalanse de violente si de represiuni din care nimeni nu va putea iesi invingator, daca statele puternice se limteaza la a-si asigura propria protectie si se izoleaza. Terorismul este varful unui aisberg. Daca nu se incearca distrugerea sa, nu se va putea impiedica dezvoltarea partii scufundate si acest fenomen va reaparea mereu. Deci, in mod imperativ, ar trebui sa se realizeze o abordare la nivel global, sa se studieze cauzele profunde ale fenomenului terorist si sa se declare, fara intirziere, razboi terorismului, un rzboiadaptat realitatilor epocii noastre. Dar acest razboi este deosebit de greu, iese din tiparele obisnuite, cunoscute de istoria omenirii pana in present. Inamicul este difuz, dificil de identificat si localizat intr-un spatiu comun. Notiunile de rzboi si pace, ntr-o lupta impotriva terorismului, nu mai au sensul de pn acum. Rzboiul va fi permanent, iar pacea va fi fierbinte. Terorismul tinde s fie considerat un fenomen global. Rspunsul la acest nou fenomen, oricum se va chema el, megaterorism, hiperterorism sau terorism strategic, va consta si n restructurarea relatiilor geropolitice si geostrategice. Expertii trebuie s ia in calcul un inamic supranaional, unul fr frontiere, cu o dispersare global a forelor, a locurilor de antrenament i a centrelor de finanare.
21

Motivaia de baz a terorismului este ctigarea recunoaterii internationale si captarea atentiei opiniei publice. Cheia aciunii eficiente n lupta mpotriva teroristilor este responsabilizarea statelor democratice, intarirea instrumentelor institutionale ale acestora, de aplicare si impunere a legii, concomitent cu antrenarea lor in cooperarea internationala, pe toate coordonatele actiunii, de prevenire si combatere a terorismului: politice, economice, sociale i militare. n faa creterii fenomenului terorismului religios pe plan internaional i a dezvoltrii strategiilor de contracarare a acestei ameninri, rile est-europene trebuie s rspund la o ntrebare presant care a aprut pe scena internaional i anume dac legitima aprare anticipativ, folosirea forei n relaiile dintre state i atacurile preemptive sunt concepte juridice legitime care pot servi ca o funcie important n nelegerea limitelor legale interne i internaionale n combaterea acestei mereu crescnde forme de rzboi total. Legislaia antiterorist definete toate tipurile de legi emise cu scopul de a lupta mpotriva terorismului.De obicei, dac nu chiar ntotdeauna, ele apar dup comiterea unor atacuri cu bomb sau asasinate punctuale comise de teroriti. Legislaia internaional n materie de terorism include, n mod frecvent, amendamente speciale care permit guvernelor s ocoleasc legislaiile propriilor lor ri atunci cnd combat activitatea infracional ce are legtur cu terorismul, invocnd starea de necesitate. Un exemplu concludent este Marea Britanie, unde, n timpul conflictului din Irlanda de Nord, dreptul la aprare a celor acuzai de acte de terorism a fost a fost sever limitat . Datorit acestei suspendri a procedurii legale obinuite, acest tip de legislaie este deseori criticat fiind comparat cu o foma de dictatur care ar putea n mod injust s reprime orice form de protest populat sub acoperirea luptei antiteroriste. Criticii acestui gen de legislaie pretind n mod susinut c o legislaie special antiterorist este un pericol la adresa democraiei prin creearea unei
22

situaii excepionale care ar permite guvernelor s acioneze ntr-un mod prea autoritar. Guvernele deseori declar c legislaiile antiteroriste sunt msuri necesare dar temporare care vor fi nlturate atunci cnd pericolul terorist dispare. Totui, cele mai multe legislaii antiteroriste rmn n vigoare chiar i dup ce pericolul iniial a fost ndeprtat. Aciunile nedemocratice care se regsesc n legislaiile antiteroriste sunt detenia fr proces i fr drept la aprare, aa cum este n SUA i unele ri europene, dar i percheziiile i nregistrarile telefonice frr mandate sau cu eludarea prevederilor constituionale, specifice SUA dar i unor ri din Europa de Est. Dar, se pare c, pentru a combate efectiv acest tip de terorism total, trebuie s fim pregtii s renunm la unele din libertile noastre democratice. Democraiile moderne, aa cum le nelegem noi, s-ar putea s nu fie capabile s reziste asaltului unei entiti care-i gsete valorile doar prin trecerea n nefiin.

23