Referat

Capitolul I : Sunete. Concepte de baza

Sunetele sunt unde mecanice longitudinale care se propag n gaze, solide si lichide si au frecventa cuprins ntre 16-20000Hz. Atunci cnd frecvena depete 20 000Hz ele se numesc ultrasunete, iar sub 16 Hz, infrasunete. Urechea uman este sensibil la vibraii ale aerului cu frecvene ntre 20 Hz i 20 kHz, cu un maxim de sensibilitate auditiv n jur de 3500 Hz. Acest interval depinde mult de amplitudinea vibraiei i de vrsta i starea de sntate a individului. Sub amplitudinea de 20 Pa vibraiile nu mai pot fi percepute. Odat cu vrsta intervalul de sensibilitate se micoreaz, n special frecvenele nalte devin inaudibile. Dac variaiile presiunii atmosferice sunt mai mari de 20 de ori/s, ele pot fi auzite de ctre urechea uman i se numesc sunete. Numrul de variaii de presiune/s definete frecvena sunetului care are ca unitate de msur Hertz-ul ( 1 Hz ). Gama audibil pentru om se intinde de la 20 Hz la 20 de KHz. Lungimea de und este un parametru de baz al oricrui fenomen ondulatoriu care se propag n spaiu i reprezint distana parcurs de und pe durata unei oscilaii sau distana dintre dou puncte din spaiu ntre care defazajul relativ al oscilaiilor este de 2 radiani, figura 1.

Figura 1 n cazul sunetelor, lungimea de und este egal cu raportul dintre viteza de propagare i frecvena sunetului.

-2-

Unitatea de msur a intensitii sunetului este Bel-ul. Belul este o unitate de msur logaritmic a raportului dintre dou intensiti sonore sau electromagnetice (belul este un omagiu adus n 1925 lui Graham Bell, pionerul telefonului). Pentru sunete intense se lucreaz cu valori foarte mari i de aceea s-a adoptat o alt unitate, decibel (dB). Cnd dB se refer la auz, se folosete notaia dB(A). Este o unitate de msur relativ, avnd ca baz logaritmul raportului ntre intensitatea zgomotului dat i intensitatea de referin, stabilit convenional ca fiind presiunea vibraiilor sonore de 0,0002 dyne/cm i care a fost considerat ca limita inferioar a sunetelor audibile de ctre om. Dyne-ul este o unitate de msur pentru for exprimat n sistemul centimetru-gram-secund, egal cu 10 N, definit ca acceleraia de 1 cm/s2, a unei mase de 1 gram. innd seama de scara logaritmic, sunetele cu intensitatea de 10, 20 sau 30 dB reprezint depirea de 10, 100, 1000 ori a pragului inferior al intensitii acustice a sunetului. Zgomotul se definete ca fiind o suprapunere dezordonat a sunetelor de frecvene i intensiti diferite care produc o senzaie dezagreabil i agresiv. Apare ca o consecin a activitii industriale a omului, a activitii de transport n urma creia undele mecanice, reprezentate de trepidaii, sunete, infrasunete i vibraii ultrasonore au o aciune duntoare asupra sntii omului. Zgomotul mai poate fi definit i ca un amestec de frecvene fr legatur ntre ele cum ar fi amplitudinea sau periodicitatea, prin urmare lungimea de und este necunoscut, figura 2.

Figura 2 Parametrii principali considerai n analiza aciunii zgomotului sunt:

-3-

intensitatea; frecvena; modul de aciune; durata aciunii zgomotului; durata activitii n mediul zgomotos;

Propagarea sunetelor este influenat de: sursa de zgomot; atmosfera; distana; obstacolele ntlnite;

Caracterizarea fizica a sunetelor

Viteza de propagare(c) reprezint spaiul pe care s-a propagat micarea oscilatorie originar, in unitatea de timp. Viteza de propagare depinde de caracteristicile ineriale i elastice ale mediului, de temperat ura i umiditatea acestuia. In aer, la temperatura de 20C i umiditatea relativ de 65%, viteza de propagare a undelor longitudinale este de aproximativ 340 m/s. In tabelul de mai jos sunt prezentate valorile vitezei sunetului in diverse medii. Viteza de propagare a sunetului este mai mare in lichide decat in gaze i mai mare in solide decat in lichide i gaze.

Produsul c poart numele de impedan acustic a mediului prin care are loc propagarea. Cu cat c este mai mare, cu atat mediul prezint condiii mai favorabile de propagare a sunetului.
-4-

Infrasunetele
Infrasunetele sunt oscilatii sonore de frecvente foarte joase, situate sub 16Hz, deci urechea umana nu le aude. Fiintele marine, cum ar fi pestii, meduzele aud infrasunetele si simt aparitia furtunilor si uraganelor care coboara si sub frecventa de 16Hz. Oamenii nu sesizeaza in mod direct prezenta infrasunetelor dar unele modificari ale starilor fizico-pshice confirma ca si organismele umane sunt totusi influentate. O recenta ipoteza lansata de savanti incearca sa dea o explicatie absolut stiintifica unor "misterioase" accidente si catastrofe. De-a lungul timpului au fost gasite pe diferite mari nave abandonate sau avand la bordul lor cadavre ale caror fete purtau expresia durerii si a groazei. Conform ipotezei amintite in timpul furtunilor sunt emise infrasunete care se propaga cu viteza sunetului, ajungand la mari departari cu mult inaintea furtunii propriu-zise, astfel incat in ciuda vremii bune se pot resimtii efectele lor. Masuratorile efectuate arata ca infrasunetele provocate de furtuni pe mari si oceane au o frecventa medie de 6Hz. S-a constatat ca infrasunetele de intensitati mari, la frecventa de 7Hz pot traumatiza grav sistemul nervos, sistemul circulator, provocand chiar moartea. Astfel s-ar putea gasi o explicatie pentru catastrofele misterioase care au avut loc pe diferite mari si oceane. Tot pe seama actiunii infrasunetelor cercetatorii explica si senzationala distrugere a unei paduri siberiene in 1908, prin explozia in atmosfera a unui meteorit. Astazi infrasunetele pot fi produse de unele tipuri de turbine, avioane turboreactoare cum ar fi avionul Concorde. Asa cum nu pecepe vibratiile de frecvente foarte joase(infrasunetele), urechea umana nu le percepe nici pe cele de frecvente foarte inalte (ultrasunetele).

Ultrasunetele
Ultrasunetele sunt vibratii sonore situate intre 20000-1000000Hz. Unele fiinte cum ar fi liliacul percepe si ultrasunetele. Ele se propaga ca si sunetele sub forma de unde elastice, mai greu prin aer decat prin lichide sau solide, avand o lungime de unda mai mica decat sunetele. Ultrasunetele pot fi produse prin mijloace mecanice (generatorul Hartman), mijloace electromagnetice sau mijloace termice. Efectele ultrasunetelor diferitelor stari de agregare a materiei si asupra organismelor vii sunt variate: unele fiind utile altele fiind daunatoare. Dintre aplicatiile utile face
-5-

parte sonarul submarin pe baza de ultrasunete utilizat pentru a stabili adancimea apei sau pentru detectarea unor vase esuate in adancul marilor. O alta aplicatie o constituie defectoscopia cu ultrasunete care permite punerea in evidenta a unor defecte in elementele de beton armat sau in organele de masini, fara a produce nici cele mai mici deteriorari suplimentare ale acestor piese. Ultrasunetele sunt utilizate la distrugerea unor bacterii sau virusuri ale unor boli contagioase cum sunt bacilul tuberculozei, virusul gripei, insa ultrasunetele au si multe efecte nocive asupra omului atunci cand acesta se afla in imediata apropiere a sursei. Doctorul Williams, cercetator la Departamentul de Biofizica al Universitatii Manchester facand experiente pe animale apoi pe oameni, considera ca terapia cu ultrasunete poate dezintegra globulele rosii din sange si afecteaza chiar globulele albe. In cazul folosirii ultrasunetelor pentru stabilirea unui diagnostic intensitatea lor este mult mai redusa dar totusi reclama prudenta. O alta aplicatie utila este si realizarea unui bisturiu cu ultrasunete. Societatea olandeza A.H.S. a fabricat un bisturiu cu ultrasunete numit D.X.-101 utilizabil cu bune rezultate in neurochirurgie.

-6-

Capitolul II : Microfoane. Selectarea si utilizarea microfoanelor

Dintre diferitele tipuri de surse de semnale, cele mai importante sunt microfoanele. Aceste aparate electroacustice sunt singurele capabile sa capteze oscilatiile sonore naturale, din care motiv se mai numesc surse de semnale primare. Microfonul tranforma energia mecanica a oscilatiilor sonore in energie electrica. Microfoanele se pot clasifica dupa mai multe criterii: A. Din punct de vedere al principiului fizic de functionare B. Din punct de vedere acustic C. Dupa principiul de functionare D. Dupa tipul constructiv E. Dupa caracteristicile de directivitate F. Dupa impendanta de iesire Dupa criteriile de mai sus au primit denumirea diferitele tipuri de microfoane. A. Din punct de vedere al principiului fizic de functionare, deosebim doua tipuri de microfoane. Primul tip este format din microfoanele, care functioneaza prin comandarea (controlarea) unei surse de curent continuu. Din acest tip fac parte microfoanele cu carbune, care sunt de obicei utilizate in telefonie. Al doilea tip sunt microfoanele, care functioneaza pe principiul transformarii energiei. In aceasta categorie se pot grupa toate microfoanele utilizate in electroacustica. B. Din punct de vedere acustic, de asemenea distingem doua grupe de microfoane. In prima grupa consideram microfoanele sensibile la presiunea acustica. Aceste tipuri se mai numesc microfoane de presiune. Membrana acestui tip de microfon vibreaza in fata unei incinte acustice inchise si primeste presiunea acustica dintr-o singura directie (din fata membranei). Din grupa a doua fac parte microfoanele sensibile la viteza. Aceste tipuri se mai numesc microfoane de viteza. Membrana acestui tip de microfon primeste presiunea acustica pe ambele fete. Prin urmare
-7-

membrana va vibra in functie de diferenta presiunilor acustice ce iau nastere pe fetele membranei. Astfel, membrana mobila va prelua viteza particulelor de aer, obtinandu-se la bornele microfonului un semnal electric a carui marime este proportionala cu viteza modificarii pozitiei membranei (viteza de oscilatie a membranei).(Figura 4)

Figura 3 C. Dupa principiul de functionare sunt cunoscute cinci tipuri de microfoane: cu rezistena variabila, electrodinamice, electromagnetice, electostatice si piezoelectrice. Aceste tipuri sunt categorisite si dupa tipul constructiv. D. Dupa tipul constructiv pot fi: 1. Cu rezistenta variabila: a) microfoanele cu carbune 2. Electrodinamice: a) microfoane cu bobina mobila b) microfoane cu banda 3. Electromagnetice: a) microfoane cu bobina mobila 4. Electrostatice: a) microfoane condensator b) microfoane cu electret 5. Piezoelectrice: a)microfoane cu cristal
-8-

E. Dupa caracteristica de directivitate distingem: microfoane cu caracteristica de directivitate simpla si microfoane cu caracteristica de directivitate compusa. Caracteristica de directivitate a microfonului reprezinta variatia sensibilitatii sale intr-un plan prestabilit si depinde de principiul de functionare, de tipul constructiv, de dimensiunile geometrice, etc. In cazul microfoanelor de presiune, unde membrana inchide o incinta acustica, sensibilitatea este aceeasi in toate directiile, deci caracteristica de directivitate este circulara sau omnidirectionala (Figura 4).

Figura 4 Membrana microfoanelor de viteza primeste influenta presiunii sonore pe ambele fete, astfel caracteristica de directivitate este de forma a doua cercuri tangente asemanatoare cu cifra 8 (vezi figura 4, c).
-9-

Aceste doua tipuri de caracteristici de directivitate sunt cele simple, deoarecce sunt datorate principiului de functionare acustic. In majoritatea cazurilor cele mai utilizate tipuri de microfoane au caracteristica de directivitatea compusa sub forma cardioida. Combinand un microfon de presiune cu un microfon de viteza constructiv prin intermediul unor dispozitive, se obtine o caracteristica de radiatie compusa. Astfel, la microfonul cu caracteristica de radiatie sub forma de cardioida, o fata a membranei este libera in campul sonor, iar fata posterioara are o portiune libera (microfon de viteza) si o portiune care inchide o incinta acustica (microfon de presiune). In general se cunosc trei tipuri de microfoane, care au caracteristica de directivitate: a) De forma circulara sau sferica; b) De forma cardioidei; c) De forma cifrei opt sau dublu sferica; F. Dupa impedanta de iesire se disting doua tipuri de microfoane: de impedanta mica si de impedanta mare. Microfoanele din primul tip au impedanta de 50, 150, 200-250; microfoanele din al doilea tip au impedanta cuprinsa intre 20 K50 K;

Caracteristicile acustice si electrice ale microfoanelor

Proprietatile fizice ale diferitelor microfoane se pot aprecia cu ajutorul caracteristicilor acustice si electrice. Dintre proprietatile acustice, cea mai importanta este directivitatea. Cele mai importante caracteristici electrice, care influenteaza esential calitatea transmisiunilor sonore sunt: Sensibilitatea; Caracteristica de frecventa; Distorsiunile; Zgomotul propriu; Impedanta de iesire;

- 10 -

Tipuri uzuale de microfoane

1. 2. 3. 4. In practica curenta se utilizeaza patru tipuri de microfoane: Microfonul cu bobina mobila (dinamic) Microfonul cu banda Microfonul condensator Microfonul cu electret

1. Microfonul cu bobina mobila (dinamic) In general microfonul dinamic se aseamana ca principiu constructiv cu difuzorul dinamic. Membrana realizata din mase plastice este sustinuta in fata polilor unui magnet permanent, cu ajutorul unei diafragme elastice. Fata membranei este in contact direct cu masa de aer. In spatele membranei este fixata bobina cilindrica. Constructiv bobina se afla asezata intre polii magnetului, adica in fluxul magnetic constant creat de catre acestia. Daca in masa de aer apar vibratii acustice, acestea vor actiona membrana si implicit bobina mobila. Astfel spirele bobinei vor intersecta liniile campului magnetic la capetele careia va apare o tensiune electromotoare indusa de audiofrecventa. Microfonul simplu cu bobina mobila este sensibil la presiunea acustica. Caracteristica de frecventa depinde in mare masura de forma si dimensiunile membranei, precum si de forma constructiva a microfonului. In diferitele microfoane cu bobina mobila forma membranei utilizate poate fi: circulara, semisferica, conica, eventual de sector sferic. Microfoanele cu bobina mobila pot fi realizate sa fie sensibile si la viteza, avand caracteristica de directivitate sub forma de opt (bisferica); cand microfonul este de tipul combinat caracteristica de directivitate este de forma cardioidei. Forma constructiva a carcasei microfonului influenteaza in primul rand caracteristica de frecventa a microfonului. Din acest considerent forma sferica a microfonului sau cilindrica alungita (de trabuc) sunt cele mai avantajoase. De astfel, sunt formele de microfon cel mai des intalnite in prezent in tehnica sunetului. Microfoanele cu bobina mobila, cum se mai numesc microfoanele dinamice, au sensibilitatea cuprinsa intre 0,10,2 mV/bar, iar nivelul tensiunii de iesire este foarte mic 0,10,5 mV.
- 11 -

Microfoanele cu bobina mobila (dinamice) sunt utilizate de regula pentru inregistrarile (transmisiile) solo. Pentru orchestra, cor sau jocuri, nu este recomandata utilizarea unui singur microfon. Schita microfonului cu bobina este prezentata in figura de mai jos.

Figura 5 2. Microfonul cu banda Este tot un microfon dinamic, principiul de functionare fiind asemanator cu cel al unui microfon cu bobina mobila. Bobina mobila este inlocuita cu o banda dintr-o folie foarte subtire de aluminiu, care se afla plasata intre polii unui magent permanent, banda are si rolul de membrana. Cand banda este antrenata de catre oscilatiile acustice, miscandu-se intrun camp magnetic, in ea se induce o tensiune electromotoare de audiofrecventa. Microfoanele cu banda pot fi realizate constructiv de tipul: de viteza, de presiune sau combinate. Daca corpul (carcasa) microfonului este astfek realizata inca sa permita undelor sonore sa ajunga pe ambele fete ale membranei-banda, atunci se obtine un microfon sensibil la viteza, care are o caracteristica de directivitate sub forma cifrei 8 sau dublu sferica. In cazul ca membrana-banda vibreaza in fata unei incinte acustice inchise, deci primeste oscilatiile acustice numai pe o singura fata, se obtine un microfon sensibil la presiune, care are o caracterstica de directivitate circulara (sferica) sau omnidirectionala. Microfoanele cu banda moderne se realizeaza si cu caracteristica de directivitate tip cardioida. La aceste microfoane incinta acustica in care este suspendata banda se imparte in doua. O parte a benzii (membranei) este in
- 12 -

legatura cu un labirint acustic inchis si functioneaza ca un microfon sensibilla presiune; cealalta parte a benzii primeste oscilatiile din ambele parti, deci se comporta ca un microfon sensibil la viteza. Se obtine un microfon combinat cu caracteristica tip cardioida, deoarece constructiv cele doua portiuni ale benzii sunt legate din punct de vedere electric in serie, deci tensiunile electromotoare induse se aduna. Unele tipuri de microfoane cu banda asigura caracteristici calitative deosebit de bune. Motiv principal, pentru care sunt des utilizate in tehnica studiourilor, desi in ultimii ani se fabrica si tipuri semiprofesionale Hi-Fi. Microfoanele de studio sunt utilizate atat pentru vorba cat si pentrru muzica. Una din caracteristicile specifice ale microfonului cu banda este aceea, ca in cazul surselor apropiate de microfon se produce o accentuare a frecventelor joase, care in cazul transmiterii vocii, introduce o tenta sonora ireala in special la vocile barbatesti. Acest efect, in cazul transmisiunilor muzicale, este utilizat pentru favorizarea instrumentelor solo din domeniul frecventelor joase (grave). De exemplu, la inregistrarile de jazz, ca microfon pentru contrabas sau chitara bas. Schita microfonului cu banda este prezentata in figura de mai jos.

Figura 6

- 13 -

3. Microfonul condensator
Dintre diferitele categorii de microfoane care functioneaza pe principii electrostatice, microfonul condensator este cel mai bun transductor. Principiul de functionare al microfonului condensator se bazeaza pe variatia capacitatii in functie de oscilatiile sonore. Constructiv este format dintr-o incinta acustica, ce formeaza si armatura fixa, o membrana din masa plastica metalizata, ce formeaza armatura mobila a unui condensator. Odata cu vibratiile membranei mobile supusa oscilatiilor mobile, se modifica corespunzator si capacitatea electrica. Intre cele doua armaturi este formata o perna de aer, care are rolul de a readuce membrana in pozitia initiala dupa ce s-a terminat actiunea undei sonore. Pentru marirea elasticitatii pernei de aer si deci a fortei de readucere a membranei, se practica in masa armaturii mobile o serie de mici orificii. Aceste orificii nu influenteaza esential valoarea capacitatii microfonului. Schema microfonului condensator este prezentata in figura de mai jos:

Figura 7

- 14 -

4. Microfonul cu electret Acest tip de microfon pastreaza calitatile microfonului condensator di amelioreaza unele deficiente ale acestuia. Functionarea si modul constructiv este asemanator cu al microfonului condensator, insa nu necesita preamplificator cu impedanta foarte mare de intrare si tensiune de polarizare. Membrana microfonului este realizata dintr-o folie de electret. Folia de electret nu este altceva decat un strat subtire izolant, care pe ambele fete este incarcat cu sarcini electrice de semne opuse. Electretul se realizeaza in modul urmator: izolantul (masa plastica) topit supus unui camp electrostatic foarte puternic, sub actiunea caruia se produce polarizarea moleculelor. Se lasa apoi folia izolanta sa se raceasca in acest camp. Se obtine o folie incarcata cu sarcini electrice de semne opuse, pe cele doua fete, creandu-se intre acestea un camp electrostatic, asemanator campului magnetic al magnetului permanent. Una din fetele foliei electrolet se metalizeaza si va constitui armatura mobila a condensatorului. Armatura fixa, rigida se realizeaza din metal, peste care se aseaza fata nemetalizata (izolata) a foliei electret. Intre folia electret si armatura fixa exista un strat de aer de ordinul m. Prin practicarea in corpul armaturii fixe a unor orificii se mareste volumul de aer inchis de folie si astfel se imbunatateste elasticitatea membranei microfonului, si deci sensibilitatea lui. Microfoanele cu electret sunt realizate in diferite tipuri constructive. Daca se reduce prea mult suprafata membranei, microfonul va fi putin mai sensibil la frecventele joase si va asigura o liniaritate buna a caracteristicii de frecventa numai pentru frecventele mai mari de 100150 Hz. Casetofoanele portabile, alimentate la baterii, sunt prevazute cu microfoane cu electret, care au suprafata membranei de 11,5 cm2, astfel sunt eliminate zgomotele datorita vibratiilor mecanismului de antrenare (care sunt in principal, in domeniul frecventelor mai mici de 100 Hz), din continutul semnalului util. Microfoanele cu electret de buna calitate, Hi-Fi au suprafata membranei de 25 cm2, corespunzatoare tipului respectiv. Sensibilitatea este in cazul microfoanelor Hi-Fi de 0,51 mV/bar, si de 0,10,2 mV/bar la microfoanele de calitate medie.

- 15 -

Schema microfonului electret este prezentata in figura de mai jos:

Figura 8

UTILIZAREA MICROFOANELOR
Dintre toate mijloacele si aparatele tehnicii sunetului, utilizarea si tehnica microfoanelor necesita cele mai multe experimentari si cea mai multa experienta.Prin utilizarea corecta a microfoanelor urmarim de fapt transmisia sau inregistrarea cat mai fidela a diferitelor prezente sonore existente in natura inconjuratoare, chiar din primul moment al producerii acestora, pe cat se poate fara esecuri. Tipurile de microfoane cele mai des utilizate, pe care le-am prezentat anterior, se incadreaza intr-o scara larga calitativa. Desi, dintre fiecare tip prezentat , exista microfoane de calitate Hi-Fi, acestea nu pot fi schimbate intre ele (de exemplu, un microfon condensator cu un microfon cu bobina mobila). Prezentele sonore transmisibile cu microfoanele, care apar in natura inconjuratoare, pot fi practic grupate in patru categorii: Dialoguri Sunete produse de diferite vietati animale Zgomotele Muzica Pentru a putea stabili cele mai adecvate tipuri de microfoane necesare inregistrarii sau transmiterii, in conditii de inalta fidelitate, a diferitelor prezente sonore, presupunem ca aparatele necesare transmiterii sau inregistrarii acestora sunt de inalta calitate.
- 16 -

In conformitate cu practica tehnicii sunetului, la inregistrarile pentru invatarea limbilor, instruire, invatamant, precum si pentru dialogurile familiare, sunt recomandate microfoanele de calitate medie, dinamice cu bobina mobila. Aceste tipuri de microfoane au sensibilitate medie, iar caracteristica de directivitate circulara sau cardioida. Pentru inregistrarea reportajelor, pieselor vorbite, sonorizarea filmelor se folosesc mai multe tipuri de microfoane. Pe de o parte se pot utiliza microfoane dinamice cu bobina mobila de inalta calitate, microfoane cu banda Hi-Fi si cel mai des intalnite sunt microfoanele cu electret. In cazul consfatuirilor, convorbirilor colective si a inregistrarilor din salile de conferinte se utilizeaza pe scara larga, microafoanele dinamice cu bobina mobila si microfoanele cu electret. Inregistrarea sunetelor produse de animale necesita o pregatire minutioasa, microfoanele utilizate trebuie sa fie foarte sensibile si sa aiba banda larga de frecventa. Astfel, este recomandabila utilizarea microfoanelor condensator si cu electret. Sunetele produse de animale acvatice se pot inregistra cu ajutorul unor hidrofoane speciale. Acestea sunt microfoane introduse intr-o incinta ermetica (care nu permite patrunderea apei la microfon), care se scufunda in apa si pot sesiza variatiile de presiune produse de diferitele surse sonore, printre care si a animalelor acvatice. In scopul producerii si inregistrarii sau transmisiilor programelor muzicale, in tehnica profesionista a studiorilor sunt folosite microfoane cu bobina mobila si condensator. Tipurile de microfoane sunt alese in functie de compozitia materialului sonor sau a felului instrumentelor muzicale si dupa numarul instrumentelor de aceiasi rezonanta. La inregistrarile soliste instrumentale, tipul microfonului se alege in functie de caracteristicile muzicale ale instrumentului respectiv. In cazul instrumentelor de suflat din alama, cele mai recomandate sunt microfoanele condensator de banda larga sau microfoanele cu electret de calitate. Instrumentelor de suflat din lemn si celor cu coarde, care produc sunete de frecvente joase (contrabas, violoncel, violina) le sunt foarte potrivite microfoanele cu bobina de banda larga. Pentru inregistrarea pieselor pentru vioara solo si a instrumentelor cu coarde ciupite sunt utilizate microfoanele condensator sau cu electret.

- 17 -

Capitolul III : Acustica cladirilor

Acustica cldirilor se ocup cu studiul problemelor legate de propagarea i recepionarea energiei acustice in unitile funcionale din cldiri i in teritoriul construit, in scopul asigurrii confortului acustic. Problemele de acustic se refer la: Izolarea fonic a cldirilor, urmrind diminuarea nivelului de trie al zgomotelor sau al sunetelor suprtoare; in acest caz sunetul este studiat ca factor nociv in cldiri; se studiaz msuri de combatere, protecie sau izolare necesare, conform cerinelor de confort; Tratarea fonoabsorbant a slilor de audiie, unde obiectivul principal este punerea in valoare a sunetelor i difuzarea lor pentru o audiie de calitate. O problem de acustic presupune cunoaterea urmtoarelor elemente fundamentale i a relaiilor dintre ele: Sursa de putere acustic; Mediul de propagare; Receptorul de semnal. Problemele acusticii constructiilor sunt: Protectia fata de zgomote si vibratii; Asigurarea conditiilor optime de auditie in sali; Prima categorie de probleme se poate rezolva prin: Reducerea intensitatii zgomotelor la sursa; Atenuarea zgomotelor la trecerea prin elementele de inchidere. Pentru asigurarea conditiilor necesare unei auditii corespunzatoare in sali trebuie adoptate urmatoarele masuri: Tratamente acustice absorbante pentru a reduce reflexia sunetelor si efectele sale negative; Dirijarea convenabila a sunetelor utile pe baza reflexiei; Realizarea unor cladiri corespunatoare din punct de vedere acustic impune necesitatea cunoasterii modului de propagare si de percepere a sunetelor si zgomotelor, cat si analiza proprietatilor acustice ale materialelor si elementelor de constructie. Sursa de putere acustic reprezint orice sistem fizic care, aflandu-se in stare de oscilaie, este capabil s radieze energie acustic in mediul inconjurtor. Se deosebesc: Surse construite special pentru a rspandi sunetul in spaiu (instrumente muzicale, difuzoare, sirene etc.);

- 18 -

 Surse la care radierea energiei acustice apare ca un fenomen secundar in timpul funcionrii (motoare, eapamente etc.). Principalele zgomote care pot afecta unitile funcionale din cldiri sunt: zgomotele din exteriorul cldirii, zgomotele provenite din exploatarea curent a unitii funcionale i zgomotele provenite de la spaiile tehnice sau comerciale din cldiri. Mediul de propagare al undelor poate fi omogen sau neomogen, limitat sau nelimitat. Vibraiile sursei produc comprimri i dilatri succesive ale particulelor mediului cu care sunt in contact direct. Particulele puse astfel in micare antreneaz particulele invecinate i aa mai departe, fenomenul se repet, in continuare formandu-se unde elastice, care iau alternativ forma unor compresiuni sau dilatri succesive ale mediului. Particulele mediului nu se deplaseaz odat cu unda elastic. Ele efectueaz numai o micare oscilatorie, de o parte i de alta a poziiei lor de echilibru, fcand operaia de transmitere a undei elastice prin mediul respectiv. Gazele, lichidele i solidele sunt medii care prezint proprieti de und i de elasticitate, deci pot transmite unde elastice. In cadrul problemelor de acustic a cldirilor intereseaz in mod special anumite situaii particulare: Propagarea in mediul aerian semi-infinit (cazul propagrii in exteriorul cldirii); Propagarea in mediul aerian limitat (cazul propagrii in interiorul unor uniti funcionale din cldiri). In ambele situaii in mediul aerian se pot gsi obstacole care s influeneze comportarea undelor acustice. IZOLAREA ACUSTICA IN CONSTRUCTII A. Izolarea la zgomot aerian Elementele de constructie de inchidere sau de separatie trebuie sa asigure o atenuare corespunzatoare a zgomotului din exterior sau din incaperile adiacente, astfel incat nivelul de zgomot efectiv din incaperea protejata sa nu depasesca nivelul admisibil (Lad). In acest scop este necesar ca gradul de izolare acustica efectiv (Def) al elementelor sa fie cel putin egal cu gradul de izolare necesar (Dnec) stabilit functie de nivelul de zgomot perturbator (Li) si nivelul admisibil (Lad) corespunzator destinatie incaperii. Def Dnec ; Dnec = Li Lad
- 19 -

B. Izolarea la zgomot de impact Zgomotul de impact se produce la cladirile obisnuite in special datorita circulatiei, a deplasarii mobilierului, unor socuri pe plansee etc. Transmisia zgomotului de impact intr-o incapere alaturata are loc atat direct, cat si prin caile colaterale constituite de elementele de constructie aflate in legatura cu elementul pe care se produce socul. Izolarea la zgomot de impact intereseaza in special pentru complexul planseu pardoseala. Pentru aprecierea capacitatii de izolatie la zgomot de soc al unui planseu se fac determinari experimentale, constand din aplicarea unor socuri ca ajutorul unui aparat standard si masurarea nivelului de zgomot rezultat in incaperea de dedesubt, care se compara cu nivelul de zgomot admisibil. Pentru a se obtine o calitate corespunzatoare a ansamblului planseupardoseala din punct de vedere al izolarii la zgomot de impact se recomanda asigurarea masei optime a planseului, precum si atenuarea socurilor prin straturi absorbante prevazute intre pardoseala si planseu. Pentru evitarea propagarii zgomotului prin structura se evita contactul direct dintre pardoseala si pereti prin intermediul unui rost. ACUSTICA SALILOR Problema asigurari unei auditii optime intereseaza in special pentru salile de spectacole (concert, teatre, cinema), de cinema (aule, amfiteatre, etc.) si poate fi asigurata prin: Reducerea intensitatii sunetelor produse de sursele interioare; Reducerea nivelului de zgomot din incaperi prin absortie; Reducerea fenomenului de reflexie a zgomotelor; Prin dirijarea convenabila asunetelor utile printr-o forma corespunzatoare a salilor si elementelor limitatoare. A. Absortia acustica Din punct de vedere al unui ascultator dintr-o incapere, energia acustica care nu ramane in interior (fiind transmisa si absorbita) apare ca energie absorbita. Sub acest aspect o fereastra deschisa prezinta capacitatea maxima de absortie, intrucat din energia totala nu se restituie nimic prin reflexie in incapere.
- 20 -

Pentru materiale, capacitatea de absortie depinde de frecventa sunetului incident. Unele materiale de constructie, cum sunt: vata minerala, pasla, tencuiala poroasa, ceramica poroasa etc. absorb bine sunetele inalte (cu frecventa ridicata) pe cand altele prezinta capacitate ridicata de absortie in domeniul frecventelor joase. Natura suprafetelor elementelor influenteaza in mare masura capacitatea de absortie a energiei sonore. Astfel, elementele cu suprafete netede reflecta aproape integral sunetele, avand deci absortia sonora foarte redusa. Absortia acustica a materialelor si a obiectelor se determina pe cale experimentala, cu ajutorul tubului acustic sau in camere reverberante. B. Reverberatia Un sunet emis intr-o incapere sufera numeroase reflexii de suprafetele elementelor, rezultand o suprapunere a undelor reflectate care determina intarirea si prelungirea sunetului. Prelungirea sunetului intr-o incapere dupa incetarea emisiei, datorita reflexiilor repetate, constituie reverberatia. Reverberatia este mai evidenta la incaperile mari si intervine defavorabil asupra calitatii auditiei. Efectele suparatoare datorita reverberatiei se pot inlatura printr-o forma speciala a salii (pereti paraleli, tavan si pardoseala curbe etc), iar reducerea nivelului de zgomot se poate asigura prin absortie acustica, pe baza tratamentelor acustice absorbante.

- 21 -

Capitolul IV : CONCLUZII

Sunetele sunt vibratii transmise printr-un mediu elastic sub forma de unde, care avand o anumita intensitate si frecventa sunt percepute de urechea omeneasca, producand senzatii auditive. Sunetele pot fi simple sau complexe (sunete muzicale, zgomote). Sunetele suparatoare, indiferent de natura lor reprezinta zgomote. Sunetele se pot propaga prin aer si se numesc sunete sau zgomote aeriene, sau prin medii solide (elemente de constructie) fiind numite sunete sau zgomote structurale.

- 22 -