II.

IMAGINATIA

Definirea si caracterizarea imaginatiei Formele imaginatiei Procedee ale imaginatiei si combinatorica imagivativa A. DEFINIREA SI CARACTERIZAREA IMAGINATIEI Atributele-cheie pentru identificarea i definirea imaginaiei. Acestea sunt: 1) generarea de imagini noi, fie pornind de la faptele naturii (date in experiena anterioar), fie exnihilo (crearea prin mecanisme generative proprii a unor imagini pure, fr vreo legtur aparent cu domeniul realului sau al existentului); 2) operare cu imagini in limitele exclusive ale imageriei secundare (diferite de imageria primar a percepiei) i ale imaginarului (fanteziei), realizand combinri, amplificri, multiplicri, reordonri etc.; 3) o minim originalitate a modurilor de operare (procedeelor) i a produsului final (ieirea din tipare i abloane, depirea schemelor rutiniere); 4) caracterul convenional, figurativ i simbolic, al funciei designative (semiotice) a imaginilor generate in procesul imaginaiei. Imaginatia este o adaptare activa, producand idei, obiecte noi. Datorita ei omul isi poate planifica viitorul, anticipand, rezultatele muncii. Intereactioneaza cu toate functiile psihice. Memoria ii furnizeaza material pentru combinatiile sale. Imaginatia exploreaza necunoascutul, iar gandirea verifica justetea ipotezlor sale si valoarea rezultatelor obtinute. Nivelul limbajului infulenteaza evocarea constintelor si precizia gandiriiavand un rol indirect in procesul imaginativ. Afectivitatea, tensiunea emotionala asigura energia necesara procesului imaginativ. Motivele intretin o receptivitate crescuta pentru anumite elemente ale realului, generand structuri noi. B. FORMELE IMAGINATIEI 1. Imaginatia involuntara a) Visul din timpul somnului este o succesiune de imagini, emotii, reflectii care apar in somnul paradoxal, concretizand situatii sau aventuri la care subectul participa ca personaj principal ori ca simplu spectator. Deseori

intamplarile visate sunt absurde, imposibile in realitate. Uneori ne dam seama ca visam, dar nu putem influenta ceea ce se intampla in vis. In derularea scenica a visului (ca intr-o piesa de teatru),firul actiunii este dirijat de afectivitate: de temerile sau dorintele noastre. Cand e cazul unor dorinte nepermise, imaginile pot fi deghizate, iar visul devine simbolic. De aceea interpretarea lui necesita o analiza a relatiilor si preocuparilor persoanei in timpul starii de veche. In timul visului se contiuna, uneori, preocuparile din ajun, aceea ce a dus, in cateva cazuri, la descoperiri sau creatii artistice valoreoale, realizate de fapt, in vis. b) Reveria are locatunci cand ne aflam intr-o stare de relaxare: gandurile vagabondeaza, imaginandu-ne tot felul de situatii pe linia dorintelor, asteptarilor noastre. De obicei ne inchipuim mari ispravi, performante la care aspiram : tanarul violonist, istovit de lungile ore de exercitiu, se vede dand un concert si fiind aclamat de o sala arhiplina. Asemenea visari constituie stimulente in munca zilnica. In unele cazuri, in visare apar idei care pot fi valorificate ulterior in procesul de creatie. Dar, consacrand prea mult timp reveriei, aceasta poate dauna, diminuand eforturile necesare oricarei realizari. 2. Imaginatia voluntara a) Imaginatia reproductiva (sau imaginatia reconstructiva) ne permite sa reconstrium aspectul concret al unor situatii , pronind de la descrieri pur verbale, fara contactul cu reproduceri concrete ( planse, fotografii). Imaginatia repoductiva largeste foarte mult bagajul de cunostinte si permite facilitarea solutionarii de variate probleme. b) Imaginatia creatoare este cea mai complexa si valoroasa forma a imaginatiei , fiind orientata spre solutionarea de probleme complexe , spre crearea unor productii noi. Este cea mai importanta componenta a creativitatii. Rezultatul imaginatiei creatoare este un proiect mental cu un grad mai mic sau mai mare de originalitate. Ea se caracterizeaza prin bogatia si noutatea preocedeelor, prin valorificarea eficienta a sugestiilor din inconsitent. Interesul pentru creatia invovatoare, trebuinta de autorealizare dinamizeaza fantezia implicata in cele mai variate activitati umane, obtinandu-se noi ipoteze, noi creatii artistice si tehnice. 3. Visul de perspectiva consta in proiectarea mentala a propriului curs al vietii, in concretizarea prin imagini a idealului de viata pe care si-l propune o persoana.

4. Exista si alte criterii de clasificare a formelor imaginatiei: - dupa gradul de activism: forme pasive (visul, reveria) si active (reproductiva, creatoare). - dupa tipul de activitate caracteristic: imaginatie artistica, tehnoconstructiva, stiintifica. - dupa tipul dominant de reprezentari : plasti-vizuala, auditiv-muzicala, verbal-motorie C. PROCEDEE ALE IMAGINATIEI 1. Procedeul imaginativ este un mod de operare mintal, o succesiune mai mult sau mai putin riguroasa de compuneri, descompuneri si recompuneri. Originalitatea combinatoricii imaginative se explica prin libera organizare a procedeelor si a succesiunii lor. 2. Aglutinarea consta intr-o organizare, sinteza mentala a unor parti ererogene din diferite finte sau obiecte : monstii mitologici (sfinxul, centaurul) sau creatii tehnice (radiocasetofonul). 3. Amplificarea sau diminuarea : e vorba de modificarea exagerata a dimensiunilor ( urasii, piticii) 4. Multiplicarea sau omisiunea unor parti ale fiintelor sau obiectelor : balaurul cu sapte capete sau ciclopul ( cu un singur ochi). 5. Diviziunea. Separarea unor functii umane si realizarea tehnica a uneia din ele : bratul mecanic din industria automatizata. 6. Rearanjarea. Pastrarea elementelor unor structuri cunoscute, dar modificand dispunerea lor in spatiu ( autoturisme cu motorul in spate). 7. Adaptarea consta in aplicarea la un obiect a unui alt principui functional pentru a corespunde unor altor situatii. In cazul modificarilor unor autovehicule pentru a putea strabate cursuri de apa adanca ( automobile amfibii). 8. Substitutia. Inlocuirea intr-un obiect a unui material, a unei substante cu o alta mai avantajoasa ( inlocuirea unor piese metalice ale unui aparat cu ceramica). 9.Modificarea formei, volumului sau culorii unor obiecte pentru a le face sa corespunda unor noi cerinte. 10. Schematizarea. Selectia unor trasaturi esentiale, caracteristice unui obiect sau persoane, eliminand totodata aspectele secundare. Se practica in proiectarea technica si in desen ( caricatura in special).

11. Tipizarea implica identificarea aspectelor comune unei categorii de oameni si contopirea lor intr-un singur personaj concret, tipic. Catavencu, tip al politicianului fara scrupule. 12. Analogia sta la baza multor inovatii si descoperiri Ch. Darwin a formulat teroia selectiei naturale a speciilor prin asemanare cu selectia asrificiala precticata de cracatorii de animale si de cultivatori. 13. Empatia este transpunerea imaginara a ciuva in pielea altei persoane, cutand sa se inteleaga mai bine felul in care interpreteaza evenimentele. Este o capaciate foarte necesara atat actorilor, cat si profesorilor.