Sunteți pe pagina 1din 1

* Ispitele sunt ca furtunile de pe mare; n vremea furtunii lemnele i murdriile din mare sunt aruncate afar; marea se curete

i devine linitit. Prin ispite se face curirea, apropierea de Dumnezeu, nfierea duhovniceasc; la urm omul devine un mic dumnezeu dup har. Dar s-L rugm pe Domnul s scpm de ispita din ngduina Sa, pentru c atunci mntuirea omului atrn de un fir de a. * Harul experienei de dup ispit are valoare mult mai mare dect harul care vine i se face din mulumire i fericire; cci acest har pleac peste puin timp, pe cnd harul experienei rmne toat viaa omului. * Folosul ispitelor este mare, dac ele provin de la Dumnezeu, spre nvtur. Prin ispite se dobndete virtutea. Dar s ne rugm ca ispitele s nu vin din ngduina lui Dumnezeu, cci acestea sunt mai presus de puterile noastre. Dumnezeu ngduie asemenea ispite din pricina egoismului nostru; desigur toi avem egoism, dar aici e vorba de egoismul care i-a fcut loca nluntrul nostru i nu vrem n nici un fel s-l dm afar i atunci Dumnezeu ngduie s vin peste noi ispite care sunt mai presus de puterile noastre. Atunci dou lucruri se pot ntmpla: ori te smereti i Dumnezeu te iart, ori, datorit marelui pcat al egoismului, te faci i mai ru i atunci se ajunge la sinucideri, ieiri din monahism etc. De aceea s-L rugm pe Domnul s ne izbveasc de asemenea ispite. * Judecarea este egoism; nu vezi greelile tale, ci pe ale celuilalt. Un printe ce avea darul naintevederii a vzut harul plecnd de la un monah pentru c l judecase pe un alt monah. Un avva s-a mntuit i numele i-a fost scris n cartea vieii ntruct nu i -a judecat pe fraii ce se purtau necuviincios. Un alt avva a fost pedepsit trei ani de ctre un nger pentru c a czut n judecarea aproapelui. * Ispitele care vin la om au scopul de a-l smeri. * Mi-a spus printele meu: Din ispitele mari am primit har mare, am simit harul, l -am atins. De aceea trebuie s avem rbdare i s ndurm cu ndejde ispitele. (Printele Efrem Filotheitul, Despre credin i mntuire, Editura Bunavestire, Galai, 2003, p. 18)