Sunteți pe pagina 1din 4

Ambitia.

Auzim de ea aproape zilnic si asta fiindca este folosita in aproape orice context, devenind astfel atribut, adjectiv, trasatura, stare, actiune si asa mai departe; dar oare ce este ea, ce reflecta aceasta ambitie? Este clar ca din start se refera la o abilitate a individului de a se motiva, fie din interior fie din exterior, catre un scop sau o destinatie care sa ii ofere acestuia o satisfactie sau cel putin o implinire. Asadar ambitia pare sa derive din motivatie dar prin ce se deosebesc cele doua, sunt ele complementare sau se substituiesc? Atunci cand ne referim la motivatie ne referim la suma tuturor actiunilor noastre, mai putin reactiile de tip automat ale corpului, astfel ca incepand de la a ne dori un pahar cu apa si pana la a ne dori o familie, toate aceste aspiratii fac parte din ansamblul motivational. Si atunci imi ridic intrebarea, ne putem ambitiona sa obtinem un pahar cu apa? Sigur ca da dar de cele mai multe ori obtinerea unui pahar cu apa este un lucru facil si nu necesita un efort fizic sau mental prea mare. Prin urmare ambitia intervine in acele instante in care ne sunt solicitate resursele intr-un mod mai intens decat in situatiile obisnuite. Practic ne putem gandi la ambitie ca fiind in primul rand un procedeu prin care obtinem o mai buna concentrare si directionare a resurselor asupra unui scop. Dar aceste ambitii nu sunt intotdeauna canalizate catre lucruri usor de procurat sau atins, intocmai si premisa anterioara, ambitia vizeaza o tinta inalta, dificila, uneori si imposibila. Asta pare sa fie o caracteristica specific umana si nu animala, faptul ca ne propunem teluri atat de inalte si ne ambitionam atat de tare pentru a le atinge, fara a ne gandi ca ele ar putea fi de neatins in realitate. Man is the only creature that strives to surpass himself, and yearns for the impossible. Si prin acest factor motivatia se delimiteaza de ambitie, desi ambitia capata existenta din motivatie, aceasta vine si accentueaza dorinta individului si ii sustine eforturile acestuia pana cand tinta este atinsa ori resursele alocate sunt epuizate, moment in care ambitia fie inceteaza, fie individul intra in colaps mental.

Un motiv devine o ambitie atunci cand dorinta individului atinge un anumit nivel de intensitate sau de ce nu, necesitate. In termeni energetici, ambitia nu prezinta intotdeauna acelasi flux, aceasta creste sau scade in functie de diversi factori insa cel mai important de mentionat ar fi obstacolul. Atunci cand pe traseul obtinerii lucrului propus se iveste un obstacol, individul este pus in fata unor alegeri, care in ordinea intensitatii ambitiei pot fi: de a continua pe traseul initial sporind eforturile, de a le directiona pe un alt traseu, de a le amana sau efectiv de a le inceta complet. Asadar aparitia obstacolului declanseaza de foarte multe ori si o ambitie insa acest lucru nu se aplica intotdeauna deoarece unele persoane par a renunta usor la dorintele si aspiratiile lor, chiar si la cea mai mica problema intalnita. Acest lucru se datoreaza in majoritatea cazurilor fie unei increderi de sine scazute pe fondul ca individul nu se considera capabil sa duca la bun sfarsit planul setat, fie a unor comportamente repetate si purtate de-a lungul evolutiei sale in care ideea de renuntare sau abandonare a fost promovata. Astfel ca ambitia, cea utilizata in scop pozitiv, are ca puncte de sustinere o serie de caracteristici umane ce trebuie sa fie functionale si sa dea dovada de anduranta. Fara aceste caracteristici ambitia nu va rezista pe termen lung, iar o persoana cu o ambitie scazuta sau absenta nu va da dovada de stabilitate si succes in orice isi va putea propune. Revenind la obstacol, acesta in mod ideal trebuie sa genereze in individ ambitia de a continua si doar in situatii nefavorabile de a redirectiona eforturile pe un alt traseu care sa conduca tot la acelasi rezultat dorit. Ambitions tend to remain undisturbed by realities. Desi cliseic, toate persoanele de succes si a caror rezultate le

sunt atribuite personal, au dat dovada de ambitie atunci cand aceasta a fost necesara, asadar ca odata ce ne-am asigurat de fezabilitatea unui plan, este imperativ sa nu pierdem niciodata directia si destinatia finala indiferent de ce obstacole am intampina.

Ce se intampla atunci cand eforturile unei ambitii ajung sa ne epuizeze mental, provocandu-ne stres si frustrare? Exista multiple posibile cauze pentru ca o ambitie sa ajunga sa ne epuizeze mental, cazul cel mai generic se refera la suprasolicitarea mentala si deopotriva fizica la care ne antreneaza o ambitie, si prin suprasolicitare ma refer la ore petrecute pentru a ne apropia cat mai mult de tinta aleasa. Aici ma voi rezuma doar la a spune ca atat timp cat beneficiem de minimul de ore de hrana si odihna nu ar trebui sa existe motive de ingrijorare sau ideea de renuntare. Ambitia implica dedicare si efort, fara aceste doua valori nu putem vorbi despre o ambitie functionala. Adevarata problema apare atunci cand individul da dovada de nerabdare. Indiferent ca dorinta acestuia este una realizabila, indiferent ca acesta se dedica respectivei cauze si depune efort consecvent, daca el isi doreste lucrul propus intr-o maniera imposibil de scurta atunci da, ambitia il va epuiza mental. In viziunea lui pentru aceasta situatie au loc doua scenarii, prima se refera la posibilitatea ca dorinta lui de la momentul respectiv sa nu mai coincida cu dorinta lui de peste un anumit interval de timp, ceea ce ar trebui sa ii ridice un semn de intrebare asupra a ce isi doreste el cu adevarat. Cea de a doua se refera la ceea ce s-ar putea numi conditii favorabile, in sensul ca pentru individ exista toate sansele ca ceea ce si-a propus sa se si realizeze in prezent, astfel ca el simte nevoia sa profite imediat de situatie insa la o analiza mai in detaliu el poate observa ca aceste conditii sunt doar aparent favorabile. Adevarul este ca unele lucruri pot fi posibile doar in viitor, care sa necesite evenimente intermediare, iar acest lucru ne este dificil de acceptat din pacate. In opinia mea, chiar pentru ambele situatii, aceasta nerabdare ascunde in spate teama de esec si teama de a dezamagi pe sine sau pe cunoscuti, dar cel mai important pe sine fiindca de aici pleaca totul. Ambitiile tind sa se nasca acolo unde exista puncte sensibile, unde candva au existat lipsuri (dezamagiri, esecuri, dorinte neimplinite). All sins have their origin in a sense of inferiority, otherwise called ambition. Trebuie sa avem grija cu aceste ambitii, ele nu se ivesc din neant si deseori au substraturi mai adanci decat am crede la prima vedere.

Facand o usoara introspectie observ ca ambitiile de natura negativa tind sa persiste mai mult in timp, si par sa fie mai intens resimtite decat cele pozitive. Dar pana la urma ce sta la baza unei ambitii negative? Cred ca aici pot include cu incredere obsesiile, dorintele de razbunare si de ce nu, forme de auto-pedepsire. Si iata cum se formeaza triunghiul vicios: dorinta/nevoie esec/dezamagire obsesie/razbunare. Ambition is the last refuge of failure. Mi-a luat ceva timp sa inteleg aceasta maxima, daca stau bine si ma gandesc mi-a luat ceva timp sa termin acest articol, clar nu este o coincidenta si asta cel mai probabil pentru ca am tratat prea subiectiv aceasta tema. Asadar o ambitie poate deveni foarte usor o obsesie daca aceasta este alimentata intr-un mod gresit si iresponsabil, practic dorinta originara devine din acel moment una pur egoista, nesanatoasa, chiar si pentru individ, de fapt cel mai mult pentru individ intrucat actul de renuntare este extrem de realizat. Sunt mai multe elemente ce ar fi de mentionat aici pentru ca ambitia sa nu se transforme intr-o obsesie, cele mai importante consider ca ar fi: acceptarea esecului, acceptarea finalitatii si acceptarea lipsei de pregatire. In termeni simpli trebuie sa acceptam ca poate nu vom reusi sa atingem telul propus, ca

totul are intotdeauna un sfarsit si nu in ultimul rand ca poate nu suntem pregatiti pentru ce ne-am propus. Fara aceste notiuni riscam oricand ca ambitiile sa ne consume din interior, uneori chiar si fara a ne da seama, un exemplu bun il reprezinta impulsul de a ne auto-pedepsi, impuls care de cele mai multe ori sta la baza multor alegeri si decizii, aparent justificabile si benefice. La cum vad eu situatia, aceasta forma de auto-pedepsire reprezinta tot o ambitie, chiar una foarte puternica, de a evita o anumita trauma sau eveniment nefast din trecut; ori asta ori reprezinta o continuare a unui tipar tot din trecut, posibil transmis din familie. Ideal este sa ne monitorizam si analizam orice impuls mai intens resimtit deoarece el vine insotit de lucruri ce poate ne scapa observatiei, normalitatea reprezinta cumulul de evenimente lipsite de profunzime, tot ceea ce cauzeaza atractie sau repulsie detine un format mai complex. Cat despre ambitii, ele trebuiesc tratate cu o atentie sporita si de fel necesita o putere de observatie si intelegere mai ampla in lipsa carora am fi incapabili de evolutie prin prisma imposibilitatii de a ne schimba. Intelligence without ambition is a bird without wings.

Un alt exemplu de ambitie negativa o reprezinta dorinta de afirmare, aceasta are caracter daunator, obsesiv si insatiabil. Aceasta ambitie este atat de bine indradacinata incat ea devine practic o nevoie, intocmai unei adictii. Aceasta este in opinia mea o forma finala a unei ambitii negative pentru ca are capacitatea de a actiona impotriva vointei constiente a individului. Ambition is so powerful a passion in the human breast, that however high we reach we are never satisfied. Deranjant este faptul ca nu se termina si nici nu se epuizeaza prea usor sau rapid, ci solicita individul, supunandu-l la stres si efort. Remediul consta in abordarea problemei inca din stadiul in care s-a declansat intrucat, la fel cum am spus anterior, aceasta problema este de natura inconstienta si nu poate fi tratata de la suprafata. Fara o abordare, aceasta ambitie devine stil de viata si ne acompaniaza de-a lungul ei, afectand de la prietenii si colegialitate, pana la relatii si legaturi familiale. Persoanele care duc aceasta lupta nu vor putea cunoaste implinirea, nu atat timp cat vor incerca sa demonstreze ca pot si mai mult, si mai mult; aceste persoane isi vor ridica standardele si asteptarile din ce in ce mai mult pentru a sustine aceasta ambitie in continuare.When ambition ends, happiness begins. Utopic asa ar suna, o viata fara ambitii inseamna o viata fericita, implinita; asta daca privesti ambitia dintr-un unghi ce aspira catre perfectiune. Viata nu inseamna perfectiune, ci inseamna a iti gasi sensul care te face fericit si a te dedica lui. Adevarul este ca ambitiile vor fi prezente intotdeauna, fie ca vor viza realizarea personala sau fie ca vor viza realizarea copiilor, ele fac parte din ceea ce se numeste experienta umana si nu cred ca lipsa lor desemneaza o viata implinita. Ceea ce putem face este sa incetam sa mai alimentam comportamentele negative prin a ne accepta asa cum suntem si a ne oferi increderea necesara pentru ca apoi sa invatam sa avem incredere si in ceilalti din jurul nostru.

Indeajuns cu analiza laturii negative, e timpul sa fim si optimisti in ceea ce priveste dorinta de la care porneste orice ambitie. The very substance of the ambitious is merely the shadow of a dream. Cele mai placute ambitii sunt cele care iau nastere inca de cand suntem copii, atunci cand ne formam primele ganduri asupra a ce ne dorim drept cadouri sau a ce vrem sa devenim in viata. Aceste ambitii reflecta personalitatea noastra, si fiindca vorbim despre o perioada in care percepem lumea drept una fara limite, ele tind sa fie cu atat mai sincere. Desigur ca pe masura ce inaintam in

varsta ne schimbam si totodata ambitiile noastre, insa cativa dintre noi aleg in continuare sa isi urmeze visurile din copilarie, si par sa duca o viata mai implinita decat cei care aleg sa se conformeze mediului social si al asteptarilor. Prin urmare ambitiile pozitive nu fac altceva decat sa urmareasca indeplinirea dorintelor care ne aduc bucurie, ca un fel de reminder al lucrurilor ce conteaza cu adevarat pentru noi. Aici ar fi de mentionat si rolul sperantei in tot mecanismul ambitiei, fara de care s-ar epuiza rapid orice euforie de inceput. Desi ambitiile pot inceta, dorinta ce a animat-o la inceput niciodata nu va disparea, ea va ramane ingropata in noi multa vreme, din cand in cand mai emanand un gand sau emotie. Eu sunt de parere ca aproape niciodata nu este prea tarziu pentru a ne urmari visele atat timp cat le dorim cu adevarat si sunt ale noastre proprii, si nu induse. Este important acest aspect deoarece ambitia tinde sa fie cu atat mai puternica in cazul in care vorbim despre o dorinta proprie, la care sa fi ajuns noi insine; psihicul nostru este construit astfel incat sa pretuiasca originalul, cumva tindem sa pierdem acest lucru din perspectiva. Revenind la ideea de mai sus, dorintele, indeosebi ambitiile, definesc o persoana, ii definesc valoarea si eventual contributia atat timp cat ele sunt justificate cu sinceritate si altruism. Nu exista persoana sanatoasa fara ambitii, fiecare dintre noi are ceva la care sa aspire iar un ochi bun poate depista acest lucru. A mans worth is no greater than the worth of his ambitions. 1. Eric Hoffer Man is the only creature that strives to surpass himself, and yearns for the impossible. 2. Frank Herbert Ambitions tend to remain undisturbed by realities. 3. Cesare Pavesse - All sins have their origin in a sense of inferiority, otherwise called ambition. 4. Oscar Wilde Ambition is the last refuge of failure. 5. Salvador Dal Intelligence without ambition is a bird without wings. 6. Niccol Machiavelli Ambition is so powerful a passion in the human breast, that however high we reach we are never satisfied. 7. Thomas Merton When ambition ends, happiness begins. 8. William Shakespeare The very substance of the ambitious is merely the shadow of a dream. 9. Marcus Aurelius A mans worth is no greater than the worth of his ambitions.

S-ar putea să vă placă și