Sunteți pe pagina 1din 4

Oh, what a tangled web we weave, when first we practice to deceive; cam asa stau lucrurile cand vine

vorba de originea minciunii. Inca de la varste fragede intram in contact cu minciuna dar eu sunt de parere ca ea nu este dobandita, ci mai degraba rezida in noi sub forma de tipare instinctuale, ceva transmis pe cale evolutionista. Inainte de toate suntem fiinte biologice iar viclenia reprezinta o virtute pe lantul trofic, aceasta viclenie ascunzandu-se subtil sub instinctul de supravietuire dar care reiese atunci cand ne propunem scopuri. Prin urmare minciuna este unealta prin care ne dorim a obtine avantaje, pentru ca asa consideram noi ca ne este mai facil, si astfel ajungem sa ne complicam si ne incarcam mental cu tot felul de scenarii pe care doar noi le detinem, in calitate de fauritori. Dar de ce alegem minciuna in detrimentul sinceritatii? Desi totul este contextual, de cele mai multe ori din lipsa de asumare si de responsabilitate asupra unui adevar sau situatie. Si fiiindca vorbim despre o minciuna deliberata curiozitatea mea se indreapta acum catre neasumarea situatiei si ce se afla de fapt in spatele ei, mai mult ca sigur o teama, insa care? Logica imi spune ca teama de esec, teama de a nu ne ridica la asteptarile noastre ori ale celorlalti, de a nu ne insela propria noastra realitate subiectiva, si din cauza ca nu se mai afla in concordanta cu cea real-obiectiva (niciodata nu se afla) ajungem sa recurgem la minciuni pentru a o intretine. Sometimes people dont want to hear the truth because they dont want their illusions destroyed. Sinceritatea reflecta cel mai mult posibil realitatea, insa nu si total deoarece pana si sinceritatea este un atribuit individual, prin urmare si ei i se aplica filtrul propriei noastre gandiri si personalitati. De aceea se spune ca dreptate avem toti in felul nostru, insa adevarul poate fi doar unul. In categoria de insuficiente comportamentale ce afecteaza nivelul de sinceritate, din care face parte lipsa responsabilitatii, in mod surprinzator nu se regaseste si lipsa de initiativa. Am avut usoara senzatie ca persoanele cu acest deficit tind sa fie mai putin sincere, prezumtie falsa prin prisma faptului ca virtutea curajului nu este conditie necesara pentru a da dovada de transparenta. Dar si acest curaj se poate ramifica pana in punctul in care devine masca si/sau mecanism de aparare (armura), devenind astfel unealta manipulatoare; dar tot acest act de manipulare nu este savarsit de catre o persoana puternica, ci de un slaba, nesatisfacuta pe anumite planuri personale. Weak people cannot be sincere. Persoanele puternice, care de fapt sunt cele ajunse la un echilibru general, nu vor simtii nevoia de a apela la subterfugii cu scopul de a denatura realitatea, ele in majoritatea situatiilor vor sta in spatele afirmatiilor lor sincere, actionand cu fermitate si consecventa. Insa atributul de sinceritate poate fi totusi asociat cu persoanele usor influentabile, nu neaparat slabe, care fiind susceptibile la manipulare vor raspunde, datorita sentimentului de reciprocitate, cu veridicitate la orice falsa sau incompleta destainuire a unui manipulator. Personal consider ca lumea ar fi un loc mai bun daca ar exista mai multa sinceritate si mai putina rea-vointa dar pe de alta parte nu poate exista bine fara rau, unii dintre noi avand nevoie de anumite experiente pentru a ajunge la un echilibru, astfel este sanatos si relevant pentru noi pentru a nu raspunde cu iritare in fata oricarei minciuni si cu siguranta de a nu raspunde cu confidenta in fata oricarui adevar. Believe those who are seeking the truth. Doubt those who find it. Acestea sunt doar unelte ce servesc unei intentii, iar aceasta intentie reprezinta atat punctul de pornire cat si faza de finalitate a oricarui gest. Din proprie experienta pot spune ca o doza de sinceritate reprezinta cea mai buna metoda de a te infiltra in mintea unei persoane, fara ca acest lucru sa fie utilizat in scopuri malefice, ci de apropiere si relationare.

Ceea ce este putin frapant si in acelasi timp ironic este faptul ca multi dintre noi isi doresc sinceritatea, se asteapta sa o primeasca de la cei din jur insa nu sunt in stare sa o si ofere, nici la inceput nici mai tarziu, cel putin nu total. Cred eu ca asta se trage din faptul ca nu suntem in primul rand sinceri cu noi insine si in al doilea rand ca nu avem nici incredere in noi, proiectand astfel aceasta lipsa de incredere si asupra relatiilor sociale. La aceasta insecuritate se mai adauga si imaginea de sine care vine si ne impune conditia sa parem impecabili si invulnerabili, astfel ca devenind constransi sa nu fim sinceri atunci cand ne raportam la propria persoana ajungem sa exersam si sa promovam acest comportament defectuos. Sinceritatea in primul rand pleaca de la noi, pentru a putea primii ce ne dorim trebuie mai intai sa oferim acele lucruri, altfel riscam sa traversam acelasi tipar crezand ca lumea din jur necesita schimbare si nu noi. If you do not tell the truth about yourself you cannot tell it about other people. Mai mult de atat sunt persoane ce au afinitati in a depista nesinceritatea si vazand acest lucru ele vor ridica automat limite asupra relatiei, afectand in acest sens si raportul de sinceritate existent. Netratand o persoana cu sinceritate, aceasta percepe ca valoarea a fost pusa sau indreptata catre orice altceva decat asupra ei, iar in fond cine poate aprecia un lucru care nu este onest sau veridic? De aceea consider ca urmarile pe care le poate avea o incredere de sine scazuta sunt mult mai numeroase daca gandim la nivel general, sinceritatea fiind doar una dintre laturile afectate. Persoanele stabile nu vor simtii nevoia sa se supraaprecieze, acestea vor raspunde intotdeauna in conformitate cu realitatea pentru ca in ultima instanta un adevar nu poate fi niciodata disimulat, indiferent de semnele de intrebare ridicate. De asemenea este important sa nu ne cream modele intru totul, fiind sinceri cu noi ajungem sa ne si apreciem real si sa fim mai impacati si echilibrati per total. Be yourself, everyone else is already taken..

Si totusi de ce exista persoane care constient ar prefera o minciuna frumoasa in schimbul unei realitati sincere dar posibil dure? Asta pentru ca de cele mai multe ori ele nu pot face fata realitatii, fiindca pentru ei minciuna este necesara si poate pe alocuri benefica. Totodata pentru ca avantajul iluziei unei minciuni este acela ca pastreaza imaginea despre o persoana, un obiect sau o idee in continuare vie in memoria celui ce alege acest lucru, practic reprezentand o dorinta fie aproape imposibil de implinit fie ce nu mai poate fi implinita deloc. Seeking what is true is not seeking what is desirable. In acest context dezirabilul nu reflecta realitatea, in acest context sinceritatii nu i se mai acorda prioritate, insa in urma unor asemenea alegeri apar si consecinte deranjante in ceea ce priveste dispozitia general-afectiva a individului. Faptul ca ramanem blocati asupra unor fantezii nerealiste sau asupra unor bucati de memorie ce nu mai pot fi aduse la realitate nu face altceva decat sa ne cauzeze false sperante, apoi temeri si in cele din urma regrete. Psihicul uman este construit astfel incat sa faca fata sinceritatii dar tine de vointa noastra sa o acceptam, sau macar sa simtim nevoia de acest lucru. Daca nevoia de a mintii sau de a fi mintit este mai des intalnita, nevoia de a fi sincer este deopotriva mai rar intalnita, de obicei aceste tipologii de persoane sunt cele care ori au fost mintite excesiv si nu mai doresc acest lucru iar prin sinceritate si transparenta totala spera sa fie recompensate tot cu acest lucru, ori persoane ce au mintit in mod flagrant in unul sau mai multe momente din viata lor iar acest lucru a condus la o schimbare radicala de comportament. Insa nu trebuie pierdut din vedere un aspect important al oricarei persoane sau relatii sociale, si anume

intimitatea; aceasta din urma automat presupune un anumit nivel de restrangere in ceea ce priveste gradul de informatii pe care o persoana il poate expune, lucru evident normal si sanatos. Atat intimitatea cat si secretele sunt doua cantitati de informatii ce ar trebui excluse atat din sfera sinceritatii celui ce relateaza cat si din sfera expectantei a celui ce receptioneaza. Cel ce apreciaza cu adevarat sinceritatea cu siguranta va aprecia si respecta intimitatea.

Am ales ca ultim subiect sa punctez problema supraestimarii individuale care pare sa fie la mare raspandire, alaturi de lipsa de incredere, care in mod paradoxal se afla la baza acestei supraestimari. Demonstratia este una foarte eleganta, supraestimarea provine din nevoia de compensare, astfel ca pe baza unor insuficiente individul ajunge sa isi propuna o serie de asteptari nerealist de inalte, proiectand asupra lui calitati exagerat de dezvoltate. Respectiva supraestimare este tot o forma clara de nesinceritate fata de propria persoana, fapt care in timp nu numai ca va duce la suprasolicitare si epuizare dar si la un impact dur cu realitatea atunci cand dezamagirile vor incepe sa apara, fiindca tendinta individului este de a isi ridica neincetat limitele. Aceasta supraestimarea se afla intr-o legatura stransa cu dorinta de afirmare in primul rand in fata celor care nu au fost sinceri cu abilitatile celui aflat in consecinta, dar si in fata tuturor celor ce ii lasa impresia ca este subapreciat, cu alte cuvinte tratat tot nesincer din perspectiva potentialului sau. Ingrijorator este ca din cauza acestei sete de afirmare respectivul isi insuseste in mod eronat anumite calitati situationale drept trasaturi permanente ale sale, promovand nesinceritatea cu care a fost tratat si in fata celor din jurul sau, practic din cauza faptului ca nu i-au fost recunoscute meritele acesta se radicalizeaza etaland merite false. Ideal este sa fi sincer cu propria persoana indiferent de ce acuzatii injuste ti-au fost aduse si de asemenea sa fi sincer si in fata celor din jurul tau atunci cand te referi la potentialul tau. Id rather be hated for who I am, than loved for who I am not. Eu personal sunt adeptul seturilor de principii care sa te ajute sa te ghidezi in viata atunci cand ai nevoie cel mai mult insa ele nu trebuie aplicate cu precadere in cele mai apropiate relatii de prietenie si nici in cele de cuplu, de regula principiile sunt destinate in tot ceea ce se afla in afara mentionarilor anterioare; de aceea vin si alatur principiului sinceritatii si cel al increderii de sine. Hold faithfulness and sincerity as first principles.Desigur ca mai sunt si altele, caracterul onest, intelegator, asertiv, samd, toate in egala masura importante si necesare atingerii unui echilibru mental sanatos, dar sinceritatea, in speta cea fata de propria persoana, este de o profunzime deseori subapreciata. In incheiere termin cu un paradox tare dragut legat de sinceritate: a man says that he is always lying, is what he says true or false? 1. Walter Scott Oh, what a tangled web we weave, when first we practice to deceive. 2. Friedrich Nietzsche Sometimes people dont want to hear the truth because they dont want their illusions destroyed. 3. Franois de La Rochefoucauld Weak people cannot be sincere. 4. Andr Gide Believe those who are seeking the truth. Doubt those who find it. 5. Virginia Woolf If you do not tell the truth about yourself you cannot tell it about other people. 6. Oscard Wilde Be yourself, everyone else is already taken. 7. Albert Camus Seeking what is true is not seeking what is desirable. 8. Kurt Cobain Id rather be hated for who I am, than loved for who I am not.

9. Confucius Hold faithfulness and sincerity as first principles.

S-ar putea să vă placă și