1.ORGANIZAREA GETO DACILOR IN EPOCA PRESTATALA 2.

NORMELE DE CONDUITA ALE GETO DACILOR Geto dacii fac parte din grupul etnic al tracilor despre care Herodot spunea ca este cel mai numeros dupa acela al inzilor. Tracii au patruns pe teritoriul patriei noastre la sfarsitul neoliticului in cadrul procesului de indo-europenizare, fiind creatorii si purtatorii epocii bronzului pe teritoriul Romaniei. In cadrul neamului tracic s-au cristalizat ca o ramura distincta geto-dacii, creatorii si purtatorii epocii fierului pe teritoriul patriei noastre si care au reprezentat cel mai important neam tracic, atat prin nivelul civilizatiei materiale si spirituale pe care l-au atins, cat si sub aspectul organizarii politice. Acest proces de cristalizare s-a desfasurat pe un vast spatiu geografic, delimitat la nord de Carpatii Padurosi, la sud de Muntii Haemus, la est de fluviul Nistruu si la este de fluviul Tisa, ceea ce inseamna ca geto-dacii sunt autohtoni pe aceste meleaguri. Prezenta lor statornica in arealul geografic mentionat este atestata inca din sec VI i.Hr, de istoriografia greaca si latina. Izvoarele latine ii denumesc daci, cu referire la triburile din interiorul arcului carpatic, iar izvoarele grecesti ii denumesc geti, cu referire la treiburile extracarpatice. In realitate este vorba despre unul si acelasi popor, intrucat Strabon in lucrarea saGeographia arata limpede ca getii si dacii vorbeau aceeasi limba si contituia acelasi popor. Datele pe care le avem de la autorii antici se coroboreaza cu rezultatele cercetarilor arheologice si intregesc imaginea societatii geto-dace, sub aspectul nivelului dezvoltarii economice si al formelor de organizare sociala. Dintre cele mai importante relatari antice despre geto-daci mentionam descrierea pe care Herodot, parintele istoriei, o face in cartea a IV a a istoriilor sale cu privire la expeditiile regelui persan Darius din anul 514 i.Hr impotriva getilor din stepele nord pontice; in cadrul acestei expeditii toate popoarele s-au supus de bunavoie regelui persan, cu exceptia getilor care au opus o puternica rezistenta, fiind insa invinsi de armata persana, cu toate ca, spune Herodot, ei eraucei mai viteji si mai drepti dintre traci. O alta relatare este aceea a istoricilor Strabon si Arian, privind expeditia regelui macedonean Alexandru cel Mare la nordul Dunarii in anul 335 i.Hr. apoi istoricii Diodor din Sicilia si Polianos si geograful Pausanias relateaza desfasurarea conflictului dintre diafogul Lysimach al Macedoniei si Dromichaetes, conducatorul unei uniuni de triburi geto-dacice din Campia Munteana, conflict derulat intre anii 300 si 292 i.Hr. Trogus Popmeius, istoric latin, vorbeste despre cresterea puterii dacilor sub regele Rubobostes.(incrementa dacorum per Rubobostem regem) Concluziile care se despind din examinzarea acestor izvoare antice sunt urmatoarele: - geto dacii erau o populatie sedentara care practica agricultura pe scara larga, dispunea de constructii fortificate si armate puternice - geto dacii au desfasurat o stralucita civilizatiei a fierului in tara noastra, caracterizata printr o dezvoltare a productiei si schimbului de marfuri - sub aspectul formelor de organizare si conducere sociala, societatea geto daca se afla in plina decompunere a oranduirii gentilico-tribale si mai exact in ultimul stadiu al acestui process de descompunere denumit democratia militara a triburilor si uniunilor de triburi. In cadrul acestui sistem conducerea sociala apartine poporului inarmat, constituit in adunarea poporului si care ia cele mai importante decizii pt viata comunitatii, potrivit principiului ca cine isi risca viata in lupta trebuie sa si decida.

Regii mentionati in aceste izvoare antice nu sunt sefi de state, ci sunt simpli conducatori militari ai triburilor si uniunilor de triburi, alesi si revocati de adunarea poporului, care le stabilea si atributiunile. Se manifesta insa tot mai puternic, tendinta acestor sefi militari, sprijiniti de aristocratia gentilico-tribala aflata si ea in plin process de cosntituire, de a isi consolida si permanetiza pozitia, ba chiar de a o transmite cu titlu ereditar si de a-si impune vointa in fata adunarii poporului, in sensul subordonarii acestuia. Aceasta tendinta este fireasca, ea marcand trecerea de la organizarea genirica la organizarea poltiica. In ceea ce priveste normele de conduita ale geto dacilor in aceasta epoca prestatala, ele sunt norme fara caracter juridic, norme care sunt aplicate si respectate de bunavoie, si care au si un pronuntat caracter religios. Sub aspectul formei, ele se prezinta ca niste cutume/obiceiuri nejuridice. Unele dintre aceste obiceiuri au supravietuit sub anumite apecte si in societatea populara, ceea ce reprezinta o dovada a continuitatii poporului romain. Principalele obiceiuri/cutume ale geto dacilor in epoca prestatala: - fii puteau cere si obtine de la parintii lor delimitarea partii care li se cuvenea din propietatea comuna, ceea ce inseamna ca propietatea private se afla in plin proces de formare - Furtul era considerat o foarte grava incalcare a regulilor de convietuire sociala - Pentru inchierea conventilor sau invoielilor dintre personae se utilize un anumit ritual si un juramant, procedura asmeanatoare cu procedura infratirii din evul mediu - Jurmanatul pe vetrele regale sau pe zeitatile palatului regal pe care toti supusii regelui trebuiau sa il depuna, iar daca regale se imbolnavea, se considera ca unul dintre supusii sai a jurat stramb si se recurgea la o procedura de identificare a celui in cauza, asemanatoare, sub aspectul dublarii numarului de ghicitori cu institutia juridical feudala a juratorilor - In ceea ce priveste casatoria, poetul Menandru referindu-se la o perioada mai veche arata ca unele triburi trace cunosteau poligamia, insa poetul Horatiu referindu-se la o epoca mai recenta arata ce geto-dacii practicau cu foarte multa stictete monogamia. - Cert este ca la sfarsitul epocii primitive, in cadrul societatii geto-dacice, femeile aveau o pozitie sociala inferioara, dovada pedeaspsa pe care regele Oroles a aplicat o ostasilor sai infranti in luptele cu bastalii Toate aceste reguli de conduita erau respectate in chip firesc si nu prin constrangere. In acest sens Aristotel arata ca un neam ce avea reguli de conduita si obiceiuri comune cu ale geto-dacilor, este vorba despre agatrsi, formulau aceste reguli de conduita si le invatau pe de rost cantandu-le. In acelasi sens Justinus, autor latin arata ca scitii care aveau acelasi obiceiuri cu geto-dacii respectau dreptatea in chip firesc si nu prin legi, iar Herodot spunea ca getii sunt cei mai drepti dintre traci.

STATUL SI DREPTUL GETO-DAC Saltul calitativ de la societatea organizata pe baza democratiei militare la stat a fost determinat de o serie de transformari economice si sociale pe care le-a cunoscut societatea geto-daca. Pe plan economic sunt progresele realizate in timpul varstei a II a a fierului, care a dus la cresterea productivitatii muncii, la cresterea productiei si schimbului de marfuri , ceea ce a dus la aparitia si intensificare circulatiei monetare, iar pe plan social aparitia si adancirea stratificarii sociale si formarea claselor sociale antagoniste. Sunt intrunite astfel cele 2 criterii

pe baza carora distingem intre organizarea gentirico-tribala si oragnizarea politica si anume criteriul organizarii sociale si criteriul teritorial. In afara acestor 2 criterii care reprezinta factorii determinanti ai aparitiei statului exista si factori care au influentat formarea statului geto-dac si anume factori de natura externa. Constituirea statului geto-dac a avut loc in timpul domniei regelui Burebista care a intreprins o serie de reforme: politica, religioasa, administrativa, judiciara, ajutat fiind de marele preot Deceneu. Statul geto-dac era condus la nivel central de catre rege, ajutat de marele preot care juca rolul unui vice-rege si de un aparat central de dregatori organizat dupa model elenist, iar la nivel local, existau 2 categorii de dregatori, unii cu atributii administrative, altii cu atributii militare. Sub aspectul esentei sale, statul geto-dac era un sat sclavagist incepator cu particularitati care il apropiau de statele bazate pe modul de productie tributal, cum ar fi statele Orientului Antic. Sub aspectul formei sale, statul geto-dac era o monarhie cu un pronuntat caracter militar. In acest sens, Strabon, denumeste stapanirea exercitata de Burebista cu temenul de imperi iar o inscriptie descoperita in Siria denumeste stapanirea lui Decebal regat. De altfel, in timpul primului razboi daco-roman purtat intre Domitian si Decebal, Decebal este infrant, dar Domitian ii recunoaste calitatea de rege, conducator al unui regat care era clientelar Romei DREPTUL GETODACILOR Odata cu formarea statului dac apare si DREPTUL, normele juridice luand locul cutumelor nejuridice ale epocii prestatale in reglementarea relatiilor sociale. Dreptul s-a format pe trei cai: - unele dintre vechile obiceiuri ale epocii prestatale si anume acelea care se dovedisera convenabile si utile clase dominante au fost preluate si sanctionate de catre stat devenind astfel norme juridice - in procesul formarii statului prin impunerea unor componente corescpunzatoare noilor realitati economice si sociale, se formeaza noi reguli de conduita, cu caracter pecuniar pe care de asemenea statul le sanctioneaza, transformandu-le in norme juridice - pe langa dreptul nescris, in statul geto-dac, a fost elaborat si un sistem de legi scrise, care nu ne-au parvenit pe cale directa, dar pe care autorii antici le mentioneaza( Strabon si Jordanes, spun ca Burebista a dat poporului sau un set de legi scrise, despre care pretindea ca i-au fost inspirate de zei si ca aceste legi s-au transmis din generatie in generatie pana in sec VI d.Hr. Prin aceste legi, nu s-a realizat o simpla codificare a obiceiurilor, ci au fost introduce norme de drept noi, intrucat, spun autorii antici, aceste legi contin porunci ale regelui. In mod deliberat, regele Burebista a pretins ca legile i-au fost inspirate de zei, recurgand astfel la autoritatea religiaosa pt a se face ascultat de popor, si dubland astfel autoritatea de sta cu atoritatea religiei, pt a asigura o mai buna respectare a legii. Instituiile juridice ale dreptului geto-dac nu ne sunt cunoascute in amanunt, deoarece textele vechilor legi nu ne-au parvenit pe cale directa. Cu toate acestea ele pot fi reconstituite in linii generale, pe baza unor izvoare istorice indirecte si pe baza urmelor pe care aceste institutii le-au lasat asupra dreptului de mai tarziu. Cea mai importanta istitutie a dreptului geto-dac este cea a PROPIETATII. In aceasta materie geto-dacii au cunoscut 2 forme de propietate, si anume: propietatea privata a stapanilor de stat si propietatea comuna devalmasa a obstilor satesti sau teritoriale. Propietatea privata este atestata de Triton,un autor antic, care mentioneaza ca in statul dac exista mari propietari de pamanturi si vite. Pe de alta parte, vanzarea sclavilor pe pietele Imperiului Roman era o practica frecventa a triburilor geto-dace. Rezulta deci ca titularii drepturilor de propietate private erau membrii aristocratiei geto-dace, iar obiectul acestei propietati il reprezentau pamantul, turmele de vite si sclavii.

In ceea ce priveste propietatea obsteasca, fizionomia ei ne-a parvenit prin intermediul odelor poetului roman Horatiu. Potrivit acestuia, pamanturile obstilor nu erau hotarnicite, ci se aflau in proprietatea comuna devalmasa a membrilor obstii, care luau si recoltele stranse de pe aceste terenuri. Cultivarea terenurilor se facea in sistemul asolamentului, formandu se loturi de cultura care erau atribuite in folosinta membrilor obstii prin tragere la sorti pe termen de un an. In anul urmator se proceda la o redistribuire a loturilor de cultura intre membrii obstei, tot prin sistemul tragerilor la sorti. Prin urmare daca propietatea era comuna devalmasa, folosinta era individuala. O alta institutie a dreptului geto-dac, este cea a CASATORIEI. Herodot afirma ca la traci casatoria se realiza prin cumpararea sotiei de catre sot de la parintii acesteia, sotia aflandu-se intr-o stare de inferioritate fata de sot in regimul casatoriei, fapt care este confirmat si de poetul roman Ovidiu. Poetul Horatiu se refera si el la familia geto-daca in odele sale, afirmand ca geto-dacii erau monogami respectau cu strictete monogamia. Totodata, Horatiu precizeaza ca geto-dacii cunosteau si institutia dotei pe care o denumeau zestre. In domeniul dreptului penal, principalele institutii reglementate vizau apararaea statului geto-dac si a propietatii private, mentiuni exprese avem numai cu privire la notiunea de adulter care era sanctionata prin pedepsirea cu moartea. In ceea ce priveste dreptul procesual, desi din punct de vedere formal atributiile realizarii justitiei au fost preluate de organele specializate ale statului in anumite situatii, in special in cazurile de vatamare corporala a continuat sa se aplice vechiul sistem al razbunarii sangelui. Organizarea activitatii de judecata era una dintre preocuparile principale ale statului geto-dac, in acest sens Jordanes referindu-se la regele Comosycus, spunand ca este judecatorul suprem, insa Comosycus era in acelasi timp si mare preot, si ca atare nu putem sti in virtutea carei calitati indeplinea atributiile de judecator suprem. Poetul Ovidiu, referindu-se la activitatea judiciara arata ca era utilizat duelul judiciar ca mijloc de solutionare a unor litigii. In ceea ce priveste dreptul international public, este semnalat rolul pe care preotii geto daci il jucau in cadrul ceremonialului care insotea incheierea tratatelor cu alte state.