Arhitectur rural Compartimentul "Arhitectur rural" cuprinde edificiile arhitecturale construite n localitile steti ale Republicii Moldova.

Din punct de vedere tipologic aici intr obiectele cu valoare artistic i etnografic printre care merit s fie menionate: casele de locuit, anexele gospodreti (pivniele, beciurile, cramele, curile, porile, hambarurile, ssiecile, fntnile) i alte tipuri de obiecte din mediul rural. ntruct cele mai importante centre de arhitectur rural din Republica Moldova sunt adesea i importante centre de artizanat i meteugrit, n cadrul acestei categorii au fost incluse i centrele de meteugrit i de artizanat popular. Arhitectura rural pe teritoriul Republicii Moldova s-a dezvoltat timp de secole, apropriindu-i cele mai valoroase tradiii n construirea i exploatarea edificiilor rurale cu o tipologie destul de variat. Aspectul exterior al satelor basarabene stabilit pe parcursul secolelor ofer cea mai pitoreasc i variat privelite. Amplasate, de obicei, pe culmile dealurilor, pe povrniuri, sau n vile rurilor, localitile rurale las, la prima vedere, impresia unui aranjament haotic, care nu poate fi ntotdeauna explicat i definit din punct de vedere logic. Situaia, ns, este de alt natur: fiecare sat i-a gsit amplasamentul optim, localnicii lund n consideraie att relieful specific al pmntului, ct i reeaua de drumuri, care asigur comunicarea cu alte localiti apropiate sau mai ndeprtate. Curtea rneasc poate fi considerat drept un ansamblu integral de arhitectur popular. Poarta de lemn, alctuit din dou sau trei canaturi, fixate ntre dou - trei coloane sau stlpi, este acoperit cu ornamente geometrice crestate sau perforate ce accentueaz elementele constructive i care mai au adesea i o valoarea arhaic apotropaic. Deasupra stlpilor se nal un acoperi ngust, ce protejeaz porile. Dintre simbolurile ce decoreaz porile pot fi citate: soarele, arborele vieii, florile, elemente romboidale i alte motive, adesea comune cu motivele utilizate n covoarele i esturile populare. Casa este amplasat n adncimea curii. Alctuit tradiional din trei ncperi - tinda (intrarea), dormitorul, adesea comun cu buctria i "casa mare" (camera pentru oaspei), locuina rneasc tradiional reprezint un ansamblu integru, redus la strictul necesar, dar extrem de funcional. n interior ambiana casei rneti este mpodobit cu covoare, pretare, licere. Exteriorul caselor este decorat cu ornamente pictate i sculptate, unde decorul principal este distribuit pe frontoanele acoperiurilor i pe faadele principale ale edificiilor. Unul din elementele primordiale ale faadei casei rneti este prispa: un soclu nu prea nalt ieit n exterior i servind de suport pentru cei patru, ase sau opt stlpi sau coloane ce sprijin acoperiul. Vara, datorit prispei, intrarea n cas este protejat de razele dogortoare ale soarelui, iar iarna de frigul de afar i de zpada abundent. Coloanele sau stlpii prispei sunt bogat ornamentai, fiind ncununai de capiteluri stilizate, ce au anumite afiniti cu unele variante simplificate ale ordinului ionic. Acoperiurile caselor mai vechi sunt de obicei n dou ape avnd coamele decorate. Cmpurile frontoanelor sunt bogat ornamentate. De regul, decorul subliniaz elementele constructive ale arhitecturii, marcnd o ritmic simetric, armonioas i echilibrat. n majoritatea cazurilor elementele decorative sunt acoperite cu culori vii, sonore. Cele mai originale ateliere de prelucrare a pietrei se afl n satele Butuceni, Trebujeni, Ivancea, Brneti, Furceni, Cosui, Sntuca i Gordineti. Importante centre ale olritului tradiional se afl la Hogineti, Iurceni, igneti, Cinieui, Cioreti. Datorit mnstirii de la Rciula, n aceast localitate s-a dezvoltat un important centru de artizanat popular, n special n domeniul esutului covoarelor i a broderiilor tradiionale. O tipologie specific au pivniele i alte anexe gospodreti din marile centre de pregtire i de pstrare a vinurilor moldoveneti, cum sunt centrele de la Miletii Mici, Cricova, Corjeui .a. Construcia marilor complexe agroindustriale n Republica Moldova n anii 70-80 ai sec. XX a afectat profund aspectul arhitecturii rurale. Problemele edilitare au nceput s fie rezolvate dup metode standarde, specifice mai mult mediului urban, dect celui rural, ceea ce a dus la deteriorarea aspectului armonios al satelor basarabene. Cldirile locative asamblate din blocuri de beton prin metoda industrial rapid, dei au rezolvat problema locativ, n-au reuit, totui, s se integreze organic n peisajul specific rural moldovenesc.

MOARA DE AP DIN CHIURT Mori Arhitectur rural i industrial Moara de ap a satului Chiurt, judeul Edine a fost construit n a doua jumtate a secolului XIX de un autor anonim. Are scheli din lemn, cptuite cu scnduri n exterior, cu rasturile astupate prin ipci. Aparine celor mai simple i vechi tipuri de mori de ap, cu sistemul funcional

acionnd "prin cdere", azi exemplu rar ntlnit la instalaiile de tehnic popular. Datare A 2-a jumtate a secolului XIX Localizare Judeul Edine: Chiurt Descriere succint Este construit pe r. Chiurt. Aparine celor mai simple i vechi tipuri de mori de ap, cu sistemul funcional al apei acionnd "prin cdere", azi exemplu rar ntlnit de instalaie tehnic popular. Este de form dreptunghiular n plan, cu o platform pentru utilajul morii ce ocup 1/3 din suprafaa interioar. Pe ea sunt instalate dou perechi de pietre de moar, coul pentru grne i depozitul de gru. La dreapta intrrii se afl camera de odihn a morarului, construit din lampaci. Pentru roata hidraulic a fost construit o ncpere special alipit morii, spre care apa era adus printr-un canal de repartizare, care la nevoie era nchis. Cldirea morii nu este lipsit de intenii de decoraie plastic: un fronton triunghiular din lemn i o corni simpl mpart pereii n dou registre, acoperiul n dou pante este susinut de console sculptate modest, pe pantele laterale ale acoperiului s-au pstrat o parte din ciocrlanii care ncununau nvelitoarea morii. Tehnici de construcie Schele din lemn, cptuite cu scnduri n exterior, cu rosturile astupate prin ipci. Acoperiul din indril. Semnificaie patrimonial Naional, Artistic Stare de conservare Satisfctoare Bibliografie . ., // . . . , 1988, .232

Inspirndu-ne din viziunea enciclopedist a lui Cornel Diaconovici (urzitorul Programei tematice a Muzeului ASTREI din 1904), din viziunea i proiecia muzeologic modern, viznd Muzeul Tehnicii Populare, datorate lui Cornel Irimie (din anul 1962) i proiectndu-l dup concepia antropologist a lui Grigore Antipa (1920), conform cruia, esena unui muzeu, oricare i-ar fi coleciile sale, const din triada tiin, Cultur, Educaie, racordndu-ne la ultimele paradigme ale politicilor culturale ale UNESCO (Convenia din anul 2003 privind salvgardarea patrimoniului cultural imaterial i Convenia din anul 2005 privind diversitatea expresiilor culturale), viznd, n permanen, demonstrarea Identitii culturale romneti (n esena sa, multicultural), integrat, contient, n istoria civilizaiei europene, am reuit s oferim culturii naionale i universale, n anul n care Sibiul este asociat Luxemburgului n calitatea de capital cultural european, un Album ct un Tratat de antropologie cultural romneasc. Ilustrat printr-un patrimoniu fabulos, unic n plan universal, cu varii colecii de o tipologie categorial, tehnic, morfologic i stilistic, cvasicomplete, deopotriv n domeniul gospodriilor i locuinelor, monumentelor de arhitectur, laic i religioas, una a monumentelor de tehnic popular, a monumentelor de utilitate public, cu funcii sociale, comerciale i ludice, a instrumentarului tradiional, iar n ncheiere, un caleidoscop al valorilor patrimoniului cultural imaterial, prezentate n muzeu n cadrul Programului Tezaure Umane Vii, Albumul reconstituie un univers miraculos al unei

apuse civilizaii a habitatului tradiional, al civilizaiei tehnice populare, al culturii artistice tradiionale i al spiritualitii precretine i cretine, capabil s ne individualizeze ca o variant a omenirii, cum i propunea Simion Mehedini, la nceputul secolului XX. Introducerea n Album, ca i finalul, sunt realizate, fotografic din elicopter, prin perspective grandioase, oferite de cteva panorame asupra unor sectoare tematice importante din muzeu. La nivelul gospodriilor, surprinse n mediul lor natural (vara, toamna i iarna), sunt prezentate 2 uniti complexe i 14 tipuri de case, provenind din Transilvania (Mrginimea Sibiului, ara Fgraului, ara Moilor i ara Zarandului, din Valea Mureului, Jiului i Hrtibaciului), dar i din Maramure i Bucovina, din Vrancea, Buzu i Dobrogea, din Gorj i Vlcea, toate reuind s ofere un tablou de o diversitate stilistic impresionant, argument irefutabil al virtuilor marelui arhitect care a fost ranul romn. Prispele caselor cu stlpi sculptai, stlpii nii, cu undrelele i ciocrlanii i ferestrele caselor, cu sau fr detaliile decorative (cea de la Tilica prezint ncrustate simbolurile totemului lupului - dintelui de lup i al cretinismului - crucea) ilustreaz valorile decorative inseparabile produsului de arhitectur vernacular a romnilor. Cele 23 imagini de interioare ale locuinei te introduc n fascinantul univers al alctuirii interiorului locuinelor, cu valori din toate categoriile de artefacte (mobilier, esturi decorative, tipuri de vetre, sobe i cuptoare, cele mai evoluate din cahle), ceramic, icoane, instrumentarul de buctrie (din care nu lipsete estul neolitic), uneltele (furca de tors) i instalaiile (roata de tors, rzboiul de esut), indispensabile gospodriilor tradiionale. Dintre anexele gospodreti, nu lipsesc, din Album, imaginile urilor de treierat (cu mblciul), i ale urilor cu grajduri i caruri de boi, ale cmrilor, de bucate i ale buctriilor de var, cu cuptoare de copt pinea, ale cramelor de curte i ale ptulelor din nuiele, ale mprejmuirilor cu garduri din nuiele, sau din scnduri, ale porilor monumentale, bogat decorate (Gorj, Maramure) i ale portielor (Mrginimea Sibiului), cu simbolurile specifice zonelor etnografice (funia cu colaci, dintele de lup i coarnele berbecilor). Din incinta gospodriilor nu lipsesc fntnile cu cumpn sau cu roat, avnd o arhitectur extrem de interesant. Tipologia istoric este ilustrat, cvasicomplet, ncepnd cu casa monocelular, casa bicelular de tradiie neolitic, cu vatr i corlat, aezat n mijlocul locuinei, casele

vechi romneti, cu tind descoperit (avnd cuptorul n tind) i casa propriu-zis (interiorul locuit). Dintre construciile specializate, Albumul prezint cherhanaua i gheria pescarilor din Delta Dunrii), cramele viticole i pomicole din podgoriile Gorjului, surla, staulul i comarnicul de muls (cu gleile din lemn disprute astzi din inventar) i provenind din zonele nalte muntoase), iar dintre construciile comerciale: crciuma i hanul, aparinnd edificiilor publice ale satului de odinioar. Pe fondul unui peisaj de vis (ilustrat n toate anotimpurile), al existenei unui ru care strbate axa longitudinal a muzeului, sugernd potenialul hidraulic i fora motrice care alimenteaz toate roile instalaiilor hidraulice, proiecia tuturor monumentelor de tehnic popular ne apare ca o perfect integrare a lor, n peisaj, sugernd chiar modul de acionare a tuturor sistemelor industriilor populare. Vastele tipologii, care reconstituie ntreg tabloul civilizaiei tehnice preindustriale, explic i motiveaz unicitatea muzeului sibian, excelena patrimoniului tehnic tradiional i legitimitatea promovrii de ctre UNESCO a proiectului Muzeului ASTRA, constnd din instituirea Premiului internaional pentru patrimoniul patrimoniul tehnic preindustrial Dumbrava Sibiului. Gestionarea de ctre Muzeul Astra a celei mai complexe i complete colecii de mori de mcinat grne, pe plan mondial, de la morile de mn, de tradiie antic (2), la morile cu ciutur (2 imagini) din epoca daco-roman (5 imagini) sau la morile romane, cu roi verticale i angrenaje formate din roi dinate (7 imagini), (trei imagini desluind n detaliu construcia celor dou tipuri de roi de ap), de la morile cu cai, de tradiie medieval (2 imagini), la morile plutitoare (2) i podurile plutitoare (1), pledeaz pentru o realitate istoric i cultural copleitoare, incontestabil: romnii au avut una dintre cele mai vechi i bogate civilizaii mulinologice din lume, expresia unei civilizaii sedentar agrariene! Fruntariile de mori (3) desluesc o real nclinaie spre decorativism i simbolism n arta popular romneasc, reflectat i n cmpul sistemului instrumental. Vltorile (1) i piuele hidraulice (3), funcionnd pe principiul axului cu came (1) (care a stat la baza expansiunii i chiar generalizrii utilizrii energiei hidraulice la toate tipurile de industrii medievale bazate pe principiul baterii alternative a materiilor prime: esturi de ln, scoar de copac, minereuri de fier, aur i aram, semine de plante oleaginoase) ilustreaz, n continuare, bogia i marea diversitate a artefactelor aparinnd civilizaiei tehnice a romnilor.

Teascurilor de fructe (2), de struguri (5) i de ulei, cu berbeci (2) i cu urub (3), pivele de tip trapentum, cu pietre de moar dispuse vertical, rostogolite, n jgheaburi circulare, printr-o aciune manual (1) sau prin traciune animal (!), ilustreaz o evoluie a progresului tehnic n domeniu, n cei 2000 de ani petrecui de la cucerirea Daciei de ctre romani. Sistemele calorice (cuptoarele) apar n Album n toat diversitatea lor constructiv, ncepnd de la cele mai simple (sturile) (2 imagini), trecnd la vetrele cu corlat (co de tiraj) (7 imagini), la cuptorul de pine (1) i apoi la cuptoarele de nclzit, simple sau din cahle (1), ncheind cu cuptoarele de ars oalele, diferite tipologic, aprnd att tipul dacic )!) ct i cel roman (3). Imaginile cu peisajul superb al Dumbravei care l-a fcut pe olandezul Bernet Kempers s declare muzeul sibian, nc din 1966, cel mai frumos muzeu n aer liber din Europa, ofer cteva momente de respiro ntr-o abunden cuceritoare a valorilor de patrimoniu. Ce ar mai fi de spus despre o carte frumoas ce n-ar trebui s lipseasc din nici o bibliotec instituional, familial, personal, colar, universitar, academic? Poate doar ceea ce a declarat dl. Kobayashi (consul onorific al Romniei n Japonia), care, primind-o, mi-a promis c o va nmna mpratului Japoniei c ea reprezint cea mai ilustr imagine despre civilizaia tradiional a romnilor, i exprim starea de graie a unei culturi populare sub semnul valorilor definitorii ale propriei etnoidentiti. Ultimul capitol este destinat Programului Tezaure Umane Vii, program inspirat din documentele UNESCO (Recomandrile din anii 1989 i 1999). O succesiune de imagini ne prezint, ntr-un vrtej fascinant de jocuri populare (la crcium i pe scena de pe lac), de porturi populare, din numeroase zone ale rii, i de fizionomii ale unor vrstnici i tineri, cu cele mai vechi sau mai noi podoabe ale capului, un tablou antropologic autentic, unic n felul su. Albumul surprinde ipostazieri ale practicrii celor mai diverse meteuguri (olari, fierari i armari, estoare i brodeuze, interprei la diverse instrumente muzicale tradiionale - fluier i cimpoi - obiceiuri ludice ale copiilor i ritualice ale flcrilor (ce nconjoar, clrei, troiele i bisericile, de srbtoarea Ispasului), toate acestea confirmnd fora i vivacitatea unui popor care continu s-i defineasc identitatea pornind de la rdcinile cele mai adnci, n glia strbun, care sunt tradiiile, fr de care viitorul ar fi o total i iremediabil nebunie, cum afirm contele de Saintsburg.

Aadar, un Album, ct un tratat de antropologie cultural, adic o carte de cpti a naiunii. O cordial i respectuoas mulumire tuturor celor ce au fcut posibil apariia sa.
Morile Morile formeaza segmentul cel mai interesant al instalatiilor tehnice traditionale, datorita ponderii pe care o are aici energia eoliana, practic inexistenta, ca sursa motrice, in alte zone etnografice. Data fiind reteaua hidrografica precara din podisul dobrogean, cu debit oscilant si intermitent de-a lungul anului, prezenta morilor de apa cu roata orizontala si chiar a instalatiilor de morarit cu roata verticala este, se pare, o transplantare a acestor tipuri de instalatii tehnice in peisajul dobrogean de catre comunitatile romanesti sosite din alte regiuni ale tarii. Singura instalatie autohtona este moara plutitoare care, desi este o amintire etnografica inregistrata in chestionarele AER, a existat cu siguranta pe portiunea de Dunare care inconjoara Dobrogea. Se stie ca doar raurile mari si fluviile permit functionarea la parametrii tehnici normali a acestui tip de moara, numit in Dobrogea si moara cu zboturi (Ostrov, jud. Tulcea; Peceneaga, jud. Tulcea). Pentru descrierea acestei mori a se vedea Venea o moara pe Siret de M. Sadoveanu, prin asemanarea cu roata vapoarelor cu abur. Tipurile de mori atestate in Dobrogea: 1. Mori de apa cu roata orizontala si verticala atestate in localitatile: Luncavita, jud. Tulcea, Niculitel jud. Tulcea; Giamposa Stejaru, jud. Tulcea o moara din 1900; Casimcea, jud. Tulcea, o moara din 1900; Pantelimonul de Jos, jud. Constanta). 2. Morile de vant leaga Dobrogea de Sudul Basarabiei si de o arie mult mai larga din nordul Marii Negre si Caucazului care formeaza o zona compacta, similara cu cea din vestul si nordul continentului european (Provence, Gascogne, Bretagne, Tarile de Jos etc.). Numarul morilor de vant din Dobrogea a inceput sa scada incepand din primul deceniu al sec. al-XX-lea, din cauza introducerii morilor de vapor sau cu valt, actionate de forta aburului. Intrarea in circuitul agricol a unor suprafete imense de teren a impus folosirea noilor instalatii actionate de moatoare Diesel si eliminarea morilor de vant. In acest sens, statistica ofera date concludente: Jud. Constanta: 1. Istria : 2 mori de vant la 1900; 2. Topalu : 45 la 1905; 3. Oltina: 2 la 1900; 4. Sipote-Deleni: 1 moara la 1900; 5. Ostrov : 4 mori la 1900; 6. Dobromir: 1 moara la 1900; 7. Independenta ; 8 mori la 1900. Jud. Tulcea: 1. Luncanita: 2 mori de vant la 1900; 2. A.Rosetti: 4 mori la 1900; 3. Niculitel: 2 mori la 1900; 4. Valea Nucorilor: 15 motri la 1900; 5. Visterna Srichiori: 2 mori la 1900; 6. Sf. Gheorghe: 1 moara la 1900; 7. Stejaru: 1 moara la 1900; 8. Casimcea: 2 mori la 1900; 9. Jurilovca: 7 mori la1900. In comuna Pestera, jud. Constanta, locuita de romani si turci, moara de vant a functionat pana in 1942. Informatiile continute de chestionatele AER pentru Dobrogea, permit stabilirea unei tipologii a morilor de vant dupa mai multe criterii: de elevatie, numarul de pietre (o pereche sau doua), materialul din care sunt facute aripile (lemn sau panza). Dupa elevatie sunt: 1. Mori de vant joase au fost atestate la: Dobromir (jud. Constanta); Sipote-Deleni (jud. Constanta); C.A. Rosetti (jud. Tulcea), Niculitel (jud. Tulcea); Stejaru (jud. Tulcea); 2. Mori de vant inalte (cu pod): Istria (jud. Constanta); Oltina (jud. Constanta); Ostrov (jud. Constanta); Luncovita (jud. Tulcea); Valea Nucarilor (jud. Tulcea); Visterna Sarichici (jud. Tulcea); Sf. Gheorghe (jud. Tulcea); Casimcea (jud. Tulcea); Jurilovca (jud. Tulcea). Legat de evolutia si de aspectul exterior, mentionam existenta morii de vant cu caciula turmonta la Luncavita (jud. Tulcea).

Dupa materialul de constructie a aripilor: Singura localitate in care intalnim aripi din panza la morile de vant in paralel cu existenta, in acelasi lot si a morilor de vant cu aripi din lemn este Independenta (jud. Constanta); Faptul ca tot aici au existat si fantani cu burduf este o dovada in plus a convietuirii populatiei romanesti, o comunitate puternica de tatari veniti din Crimeea. Dupa numarul perechilor de pietre: 1. Mori de vant cu o singura pereche de pietre: Luncavita (jud. Tulcea); C.A. Rosetti (jud. Tulcea); Niculitel (jud. Tulcea); Valea Nucarilor (jud. Tulcea); Visterna (jud. Tulcea); Sf. Gheorghe (jud. Tulcea); Casimcea (jud. Tulcea); Stejaru (jud. Tulcea); Oltina (jud. Constanta); Sipote-Deleni (jud. Constanta); Dobromir (jud. Constanta); Independenta (jud. Constanta); Istria (jud. Constanta); Topalu (jud. Constanta). 2. cu doua perechi de pietre: Jurilevea (jud. Tulcea); Valea Nucarilor (jud. Tulcea). Ca un detaliu tehnic si lingvistic, mentionam denumirea camelor de la roata morii de vant masele. Acest termen, vechi romanesc, al rotii cu masele il intalnim la Niculitel (jud. Tulcea); Sf. Gheorghe (jud. Tulcea), deci in nordul provinciei unde, dupa cum se stie, elementul romanesc a fost mult mai puternic. In general, la rotile cu doua perechi de pietre se puteau macina diferite tipuri de cereale (o pereche de roti era pentru grane in alta pentru porumb). Instalatii pentru industria casnica textila Observim ca absenta complezelor de instalatii in alte domenii de activitate, este compensata de semnalarea combinatiei moara cu abur plus darac (Silistea, jud. Constanta). In afara daracului manual, intalnim daracul cu cail (Runcu, jud. Constanta), daracul cu magar (Oltina, jud. Constanta; Dobromir, jud. Constanta); Jurilovca (jud. Tulcea). Dimia era dusa de carausii bulgari pentru a fi ingrosata in Cadrilater (Runcu, jud. Constanta) sau era batuta la grotic (pe o lesa din miel), dupa tehnica cunoscuta si in alte zone de campie vecine cu Dobrogea (Ialomita, Calarasi etc.). Atunci cand cantitatea de stofa era mare, se recurgea la claca (Sipote-Deleni, jud. Constanta: se facea claca de batut abaua). In general, daracul cu motor apare dupa 1900 (Casimcea, jud. Tulcea), iar gratia cu nuiele (piua manuala) este folosita pana in perioada interbelica (Peceneag, jud. Tulcea). Instalatii pentru prelucrarea si consemnarea fructelor (si a derivatelor): In general acestea se incadreaza in schema generala intalnita in majoritatea zonelor etnografice. Obtinerea tuicii din prastina (boasca din struguri) prin distilare in cazane din arama este atestata in toate asezarile. Ca o particularitate semnalam cazanul cu capac de lemn (Istria, jud. Constanta). In general, alambicul apare in Dobrogea in perioada interbelica (Topalu, jud. Constanta). Lojnita, instalatie arhaica de uscat fructele, este o raritate in satul dobrogean; materia prima, prunele, este deficitara din cauza absentei livezilor cu aceasta specie si a plantatiilor moderne cu specii avantajate de solul si clima dobrogeana, caisul si piersicul. Lojnita este atestata, de pilda, la Luncavita (jud. Tulcea). Din prezentarea obiectivelor specifice sub forma de activitati in Raportul de cercetare -dezvoltare, rezulta ca obiectivul general al etapei, oferta materiala oferita de cultura populara pentru dezvoltarea durabila a spatiului rural dobrogean, a fost indeplinit. Forma de finalizare a cercetarilor e reprezentata de studiile privind componentele majore ale peisajelor etnografice: habitatul, mijloacele de existenta, tehnica populara, culesul plantelor medicinale si alimentatia. Peisajele etnografice descrise si cartografiate in aceasta faza a proiectului sunt instrumente indispensabile pentru inventarierea elementelor de patrimoniu material pe care le contin sub diferite forme de manifestare. Elaborarea hartii peisajelor etnografice existente in Dobrogea si descrierea elementelor culturii materiale din aceste peisaje pentru a fi inventariate intr-o etapa urmatoare a proiectului, sunt principalele realizari ale fazei I. Prima etapa de cercetare s-a finalizat printr-un studiu care a folosit material de teren si de arhiva, in mare parte inedit, si doua noutati de abordare a civilizatiei si culturii populare: - una de ordin metodologic: identificarea unui criteriu de maxima generalitate, fertilitatea solului si modul de utilizare a terenului pe baza caruia s-au stabilit si s-au cartografiat peisajele etngrafice dobrogene; - alta de natura practica: descompunerea dupa criterii variate a peisajelor etnografice in genuri si specii care sunt, in general, elemente de patrimoniu. Dupa modelul de investigare a spatiului rural dobrogean prin delimitarea si analiza peisajelor etnografice pentru inventarierea elementelor de patrimoniu rural se poate aborda intreg teritoriul Romaniei pe diferite nivele: unitati de relief, judete, provincii istorice, regiuni de dezvolare si altele. Rezultatele obtinute confirma eficienta metodologiei folosite intr-un spatiu multietnic, precum Dobrogea. De aceasta si rezultatele obtiute vor benificia: satele din judetele Constanta si Tulcea; Muzeele din Tulcea si

Constanta; Ministelul Culturii si Cultelor; Ministerul Turismului; Ministerul agriculturii. Intrucat Dunarea are in Romania: - cel mai lung traseu dintre statele europene prin care curge; - isi deverseaza apele in Oceanul Planetar printr-o delta declarata monument al naturii; - dispune, pe parcursul dobrogean, de o cecetare moderna, poate fi obordata, de la izvoare pana la varsare, pentru identificarea si conservarea patrimoniului sau rural prin metoda peisajelor culturale. Spre deosebire de proiectul Dobrocult, la proiectul european Danubiuscult, la care vor participa toate statele riverane, are sanse de a fi finantat de Uniunea Europeana. Rezultatele obtinute in derularea proiectului atesta eficienta metodei peisajelor etnografice pentru cercetarea zonelor rurale multietnice.

Instalatiile de macinat Muzeul n Aer Liber, poseda cea mai variata colectie de mori din Europa, ca o demonstratie a numeroaselor solutii realizate pe plan tipologic si energetic, oferit de mediul natural. Morile sunt prezentate, pornind de la sursa de energie traditionala utilizata (forta umana, forta animalelor, forta apei si a vntului), precum si pe principiul sistemelor tehnice (mori cu ciutura, cu roti verticale, cu aductiune superioara sau inferioara), si n sfrsit morile plutitoare si morile de vnt, unele unicate n muzeele din Romania. De asemenea se acorda atentie si unor solutii inedite n macinatul cerealelor, sau modernizari aparute n sec. XX n mediile lor de utilizare.

MORI Macinarea cerealelor a constituit, in intreaga istorie a civilizatiei omenirii, sfera de activitate productiva care a receptat, cea dintai, noile investitii in domeniul miscarii, al transmiterii acesteia prin sisteme specifice proceselor tehnologice si al surselor de enrgie. Pe de alta parte, perenitatea pietrelor morilor ofera posibilitatea urmaririi, incepand din neolitic si pana astazi, fara nici un hiatus istoric, a modului in care a evoluat acest adevarat "monument princeps" al tuturor popoarelor cu o civilizatie prin excelenta sedentara, de caracter agrarian. Materialele arheologice descoperite an Romania pun la dispozitie, cu generozitate, martorii originali ai acestei evolutii istorice, relevand importanta contactelor culturale cu marile civilizatii ale antichitatii greco-romane, care si-au pus amprenta asupra intregului univers instrumental al spatiului circum-mediteranean, deopotriva in perioada clasica elena (atunci apare si se generalizeaza moara paralelipipedica cu miscare lineara), elenistica (acum se produce trecerea de la moara lineara la cea circulara) si mai ales romana, cand se generalizeaza tipurile fundamentale ale morii: de mana, cu tractiune animala in varianta cea mai simpla, cu transmisie directa dar si cea hidraulica, raspandita in ambele versiuni tipologice: cu transmisie directa tipul oriental, cu roata orizontala si cu angrenaj pentru multiplicarea vitezei tipul occidental sau "vitruvian" (pentru faptul ca antaia sa descriere amanuntita o facea, des invocatul arhitec roman Vitruviu), avand roata verticala. Dacia a cunoscut moara cu apa, cel putin la nivelul marilor orase si resedinte de legiuni, caracterizate printr-o mare densitate demografica, de unde si necesitatea aplicarii unor tehnologii superioare, inca din sec. II-III e.n., asa cum ne dovedesc pietrele de moara descoperite la Apulum, Napoca si Micia, care prezinta analogii cu descoperiri similare din intreg Imperiul roman. Terminologia latina a intregii structuri tehnice a morilor de mana si de apa dovedeste ca aceste instalatii au ramas in uzul populatiei autohtone intreg mileniul intai, unele dintre ele progresand chiar, pe planul perfectionarii tehnice si al randamentului. Aceasta anseamna ca, in momentul asezarii slavilor la nordul Dunarii, al sedentarizarii lor si inceperii practicarii agriculturii mai evoluate, procesul evolutiei morii de mana fusese incheiat, ei preluand de la localnici instalatia perfectionata careia ii amprumuta numirile slave, asa cum se va intampla si cu moara de apa, numiri asimilate ulterior si de catre

localnici (cazul rasnitei, al "parparitei", al "crangului" s.a.) Prin generalizarea morilor de apa, intre secolele X-XII, in intreaga Europa, inclusiv in tara noastra, moraritul devine, dintr-o mai veche indeletnicire gospodareasca, o importanta industrie fuedala, la inceput, monopol al marilor feude laice si ecleziastice si al domnilor de tara sau al principilor, treptat, intrand an posesia lor, asa cum s-a antamplat si cu instalatiile hidraulice, si cu cumunitatile obstesti taranesti. Introducerea uriaselor mori cu cai, incepand din secolul al XIV-lea, dupa generarea noului sistem de anhamare a cailor hamul pectoral, in locul colierului de gat, din antichitate si a morilor de vant, completeaza seria tipurilor energetice proprii civilizatiei populare traditionale. In cadrul fiecareia dintre categoriile energetice se produce, in timp, o diversificare tipologica cu adevarat impresionanta, la nivelul constructiei rotilor de apa si de vant, al sistemelor de transmisie si al treptelor de realizare a acesteia, cat si pe planul constructiei propriu-zise al morilor, studiul acestui domeniu cansacrand o adevarata noua stiinta: mulinologia. Prin numarul de exponate din aceasta grupa expozitionala (pana acum au fost transferate 22 instalatii din toate tipurile si variantele), a fost demonstrata capacitatea de adaptare si creatie originala, in domeniul tehnic, a romanilor, aici regasindu-se cea mai mare parte a tipurilor de mori europene, atat din aria sa rasariteana sau occidentala cat si din nordul mediteranean, ceea ce confera antregii colectii, valoarea de sinteza originala pe plan continental. Fenomenele specifice Romaniei, ca acela al incomparabilei densitati a morilor cu ciutura (au existat sate care aveau, odinioara, si 30-40 asemenea mori de apa, insiruite pe unul sau doua cursuri de apa, asemeni unei salbe de margele), al valorificarii cu maxima ingineozitate a particularitatilor locale ale retelei hidrologice, ca si a altor agenti naturali, ceea ce a generat impresionanta varietate tipologica a instalatiilor de morarit, in sfarsit, cel al specializarii unor localitati in exploatarea morilor de apa, cu cai sau de vant, deservind zone antinse din jur, sau chiar in construirea si exportarea unor asemenea instalatii (cazul catorva sate din Muntenia, intre care Cascioarele, care sunt amintite, ani la rand, in Registrele vamale de la sfarsitul secolului XVIII, ca exportatoare de "mori pe dubase" plutitoare in Imperiul otoman), ilustreaza importanta exceptionala, in istoria civilizatiei romanilor, a acestui sector al alimentatiei populare, determinant pentru stabilirea caracterului sedentar al civilizatiei unui popor. Ce concluzie finala se poate desprinde dintr-o sinteza a ideilor privind modul de valorificare a resurselor alimentare oferite de pamantul romanesc? Fara indoiala ca aceasta se refera la stravechimea si necontenita locuire, de catre romani si stramosii lor, a acestor pamanturi, caci numai sedentarismul si practica milenara neintrerupta pot asigura o civilizatie atat de bogata in cunostinte si practici, in procedee si instrumentar traditional, pentru achizitia din natura a tuturor resurselor si prelucrarea acestora atat de diversa, pentru acoperirea tuturor nevoilor vietii. Diversitatea instrumentala antalnita in acest sector tematic mai demostreaza, insa, o alta calitate a romanilor: aceea a deschiderii lor spre dialogul cutural cu alte popoare, fara ca aceasta sa-i altereze originalitatea propriei culturi, idee evidentiata si de Constantin Noica: "Cand civilizatia noastra s-a ridicat pana la cultura, ea nu a creat totul din nou, ci a fost, ca si in fata naturii, intru culturi istorice date. Nu s-a ivit la noi ispita desarta a noutatii totale. Noi am stiut sa aducem noutatea intru ce ne era istoriceste propriu".

Moara, cu roata hidraulica verticala, datand din mijlocul secolului al XIX-lea