Tiflologia, ca ramura a psihopedagogiei speciale, face parte, alaturi de celelalte ramuri si discipline psihopedagogice din sistemul stiintelor pedagogice.

Obiectul de cercetare al psihopedagogiei speciale il constitue deci persoana cu deficienta. Prin deficienta se intelege tulburarea relatiilor normale ale individului cu mediul inconjurator, mai ales cu cel social, intervenita pe baza unei leziuni organice sau neurologice. Tiflologia (din grecescul tiflos=orb si logos=stiinta) este ramura psihopedagogiei speciale care studiaza problemele speciale de ordin pedagogic, psihologic, sociologic, medical, in legatura cu fenomenul deficientei vizuale (cecitate si ambliopie). Evolutia diferentiata a psihopedagogiei, care a fost amintita se refera si la tiflologie, in sensul ca preocuparile initial pedagogice s-au specializat treptat, cuprinzand ulterior in mod analitic aspecte psihologice, sociologice, metodice si de alta natura. Atentia si memoria sunt puncte forte ale nevazatorilor. Atentia este relativ bine dezvoltata, este favorabila unei bune evolutii a limbajului, orientand activitatea mintala prin auditii. Memoria are calitati superioare, prin apelarea permanent la ea, nevazatorul sau ambliopul realizeaza antrenarea acesteia. Nevazatorii folosesc un sistem de scriere si citire special, in care functia dominanta o are analizatorul tactil-kinestezic. Concluzii si implicatii pedagogice dupa (Mircea,S.,1999). Particulartitatile dezvoltarii fizice si psihice la persoanele cu DV nu trebuie interpretate ca anormale, ele reprezinta expresia legitatilor generale al e dezvoltarii organismului uman manifestate fatalista; ele pot fi in in mare masura conditii prevenite, combatute, specifice. ameliorate Diversele consecinte secundare negative ale DV nu trebuie considerate nici intr-o viziune Educatia scolara ofera numeroase ocazii in sensul de mai sus:o Prin educatia fizica, gimnastica corectiva, kinetoterapie, prin orele de educatie vizuala, de mobilitate si orientare in saptiu. Prin toate disciplinele de studiu si activitatile scolare, in functie de modul de organizare si valorificare a valentelor educative, de pilda cu privire la: Atitudinea fata de succes si insucces sa le oferim elevilor cu DV prilejul de a obtine succese meritate, care sa le dea si sa le intareasca increderea in fortele lor si in viitor; Oferta unui climat afectiv, in care sa le fie satisfacuta nevoia de incredere si afectiune

A. Janda grupeaza copiii, in functie de momentul instalarii defectului, in urmatoarele categorii: a) orbi congenitali b) orbii tardivi: cu defectul survenit in copilaria timpurie (0-2 ani), in copilaria mica (3-6 ani), la prima varsta scolara (7-10 ani) si la varsta adulta (peste 18 ani). Aceasta clasificare coincide aproximativ cu cea preconizata de B. I. Kovalenco si N. B. Kovalenco, care deosebesc: orbii din nastere si pana la 1 an, copiii cu cecitate survenita intre 1-3 ani, 3-5 ani, 5-7 ani si peste 7 ani. B. H. Scholtyssekin aplica o clasificare in care se opereaza cu perioade foarte larg concepute. Astfel, deosebeste: c) cecitatea congenitala si timpurie (de la 0-7 ani); d) cecitatea survenita (intervenita la varsta de 7-18 ani); e) cecitate tardiva (18-60 ani) f) cecitate intervenita la batranete (dupa varsta de 60 ani). Pentru anumite particularitati neurofiziologice intalnite la unii nevazatori (afectarea metabolismului glucidic si al lichidelor, frecventa relativ ridicata a starilor de surmenaj, tulburari ale somnului) s-au adus explicatii interesante prin descrierea functiei energetice a segmentelor aferente ale nervului optic si a rolului stimulativ al energiei luminoase asupra unor procese neurovegetative prin intermediul sistemului diencefalic-hipofizar. In momentul scolarizarii, copiii orbi se prezinta deseori cu o dezvoltare fizica intarziata, W. Dabe vorbind despre o ramanere in urma in medie de 2 ani. Din cauza sedentarismului la copiii orbi se remarca o dezvoltare dizarmonioasa ca urmare a dezechilibrului de forte intre grupele musculare mai mult in repaus . Li psa controlului vizual asupra tinutei corpului poate duce la atitudini deficiente si la defecte fizice ale intregului corp sau ale unor segmente corporale. Aceasta are consecinte in formarea si insusirea deprinderilor si a cunostintelor motrice, in insusirea experientei motrice a celor din jur si in structurarea unei experiente motrice personale

Deficiene vizuale (Clasificarea Organizaiei Mondiale a Sntii -1977) Acuitate vizual cu corecia cea mai bun Maximum Categoria Acuitate vizual disfunciei vizuale mai mic de: 6/18 3/10 (0.3) 20/70 1 6/60 1/10 (0.1) 20/200 2 Capaciatate de a numr degetele de la o mn 1/60 3/60 1/20 (0.05) 20/400 3 1/60 Capacitatea de a numra degetele de la o mn 1/50 (0.02) 5/300 4 5 Incapacitatea de a percepe lumina Pierderea vederii necalificat (nedeterminat, 6 neprecizat) Perceperea luminii 1/50 (0.02) 5/300 (20/1200) 3/60 1/20 (0.05) 20/400 Minimum Acuitate vizual egal sau mai mare de: 6/60 1/10 (0.1) 20/200

Desenul este una dintre principalele metode de evaluare psihologic a copiilor. Chiar dac nu au nvat nc s scrie, totui se exprim prin simboluri. Desenele sunt expresii ale strilor emoionale, ale relaiilor cu cei din jurul su, a traumelor suferite, dar i a capacitilor de a face fa problemelor. Test de vedere a culorilor pentru copii

In cazul in care copii sunt mici si inca nu au invatat sa citeasca, pentru depistarea problemelor lor de vedere a culorilor se pot folosi urmatoarele doua planse. Mai jos sunt doua poze pentru depistarea copiilor cu deficiente in vedere a culorilor.

In prima poza persoana cu deficit de culoare vede doar patratul galben. Cele normale trebuie sa vada vag si un cerc maro in partea dreapta.

Cei cu probleme nu vad nimic in poza urmatoare, iar persoanele normale vad slab o barca maro.

Copacul reprezinta prezenta feminina cea mai apropiata din viata ta si anume MAMA.

Testul Arborelui. Arborele reprezint copilul; prin acest desen copilul se proiecteaz, oferindu-ne indicii ale dezvoltrii sale. De aceea este nevoie de o foaie A4 si creioane colorate. n interpretarea arborelui sunt privite trei elemente importante: rdcina, trunchiul i ramurile, coroana.n multe cazuri, forma grafic este fragil, superficial, destins, vag, traducnd o slbiciune a Eului, dificulti de adaptare, rezerv, nesiguran, instabilitate, anxietate, nencredere n sine. Rareori mrimea arborelui este echilibrat, acesta aprnd ori supradimensionat (extraversie, orgoliu, nevoia de a domina, lips de interes pentru relaiile interpersonale), ori subdimensionat (imaturitate psihic, introversie, complexe de inferioritate).Rdcina foarte groas, ascuit, cu multe ramificaii, poate semnifica agresivitate a copilului care poate s se manifeste sau poate fi inhibat.Trunchiul este aproape ntotdeauna prezent, deseori cu scorburi, cuiburi, sau ramuri tiate, ce denot traumatisme, ocuri afective. Un trunchi c olorat cu ndrjire, apsat, scrijelit poate fi indiciul unui abuz, a unei traume, dar i a agresivitii ndreptate spre sine sau spre altcineva. Coroana este format din ramuri structurate, n unele cazuri necircumscrise (nonconformism, superficialitate, lipsa capacitii de finalizare), n altele circumscrise (timiditate, reinere, impresionabilitate).Uneori, ramurile sunt puternic ramificate, abundente (agresivitate, nchidere n sine).Frunzele sunt absente n multe cazuri (vitalitate redus, tendine d epresive, apatie). Fructele i florile sunt rareori prezente. Uneori apar fructe i frunze cznd (izolare, detaare,abandonare,si depresie).

Testul "Familia mea" este folosit pentru aflarea relatiilor pe care copilul le are cu membrii familiei, relatiile existente intre acestia, precum si sentimentele reale pe care acesta le simte fata de cei apropiati. De asemenea desenul mai arata si modul in care copilul este afectat de relatiile dintre ceilalti membrii ai familiei.Pentru a putea efectua acest test, copilului i se vor da creioane, o foaie de hartie si va fi rugat sa deseneze membrii familiei. Nu va fi grabit pentru terminarea desenului, din contra va anunta el singur cand acesta este gata. Important este ca sa numeasca fiecare membru al familiei pe care l-a desenat.In functie de pozitionarea lui fata de ceilalti se va putea interpreta importanta fiecaruia in viata sa, sentimentele lui fata de acestia, starea sa in preajma acestora. Structura desenului: Figuri isolate, mprirea foii n spaii patrate, dreptunghiuri i umplerea lor dup principiul benzilor desenate/izolarea personajului prin intermediul obiectelor Raional (nivelsczut al legturii emoionale) Familia n spaiu limitat (cas, luntre) ncercarea de a uni familia, de a o aduce la un loc Familia complet Bunstarea emoional Denaturarea componenei reale a familiei Conflict emoional, nemulumit de situaia familial Efectuiaz o activitate, se afl in micare Sentimentali (b unstare psihologic)