TRADIIE sI INNOIRE N ROMANUL ROMNESC INTERBELIC Intre doua razboaie mondiale, la o distanta de timp nu prea mare,se creeaza o epoca

distincta n istoria oricarei literaturi. Intervin n astfel de cazuri seisme sociale prea puternice ca 21521b15v sa nu determine macar o schimbare sensibila a cadrului vietii spirituale.Dupa ncheierea primului razboi mondial, care a ntrerupt cu brutalitate activitatea scriitoriceasca timp de ctiva ani,nu s-au mai tiparit deloc carti, revistele si-au ncetat aparitia. Literatura manifesta o tendinta de depasire a unui spirit oarecum provincial. Se remarca o preocupare accentuata pentru europenism si pentru valorificarea originalitatii nationale. Dupa razboi, romanul domina proza romneasca si reuseste sa-si nsuseasca o tehnica narativa variata, sa treaca de la expunerea simpla la desfasurarea epica simultana pe cteva planuri, sa utilizeze cu succes rasturnarile de timp, sa ncetateneasca monologul interior, sa lucreze cu proiecte simbolice, sa ia forma jurnalului sau sa-si ngaduie libertatile eseului. Aparitia romanului modern se leaga de dezvoltarea lumii burgheze, de complexitatea relatiilor sociale si de procesul afirmarii individualitatii umane. Conceptia noua asupra raporturilor dintre oameni, dintre pasiunile umane si realitatile vietii, dintre om si societate a impulsionat romanul sentimental, romanul de moravuri si romanul social, ca si romanul de analiza psihologica. n roman, atmosfera intima a individului psihic se desfasoara n atmosfera colectiva a momentului social. Criticul Pompiliu Constantinescu este de parere ca " Romanul are un suprem mesagiu introspectiv, pe plan tridemensional; el e geometrie n spatiu a sufletului omenesc".1 1 P.Constantinescu,"Studii si cronici literare",Ed.Albatros,Buc.,1984,pag.13. Romanul romnesc e social, ilustrnd o succesiune de momente din evolutia societatii, la care individul se adapteaza, construind categoria psihica si sociala a parvenitului, sau este nvins, zugravind categoria opusa a inadaptatului. Eroul tipic al romanului autohton e un simbol social; conflictul cu ambianta i absoarbe energia, fie ca va cadea nvins, fie ca va triumfa. Prin Sadoveanu, proza romneasca, ndreptata pe explorarea lumii satului, realizeaza o exceptionala sinteza poetica ntre liric si epic. n ampla sa activitate literara, a abordat temele : natura, istoria, civilizatia rurala cu obiceiuri si traditii proprii. Romanul istoric traieste pe doua mari axe: pe aventura razboinica si amoroasa si pe prestigiul poetic al timpurilor trecute. " Neamul soimarestilor ", "Fratii Jderi ", " Zodia Cancerului " sunt decoruri n care sta zugravit trecutul nostru cu experientele lui dureroase, cu luptele lui homerice, cu instinctele lui razboinice si amoroase, alcatuind icoana unei lumi primitive. Peisajul cuprins de lirism abunda n naratiunile sale istorice, ntr-o infinita evocare a codrilor si a apelor moldave. " Zodia Cancerului " manifesta o sobrietate de stil si o economie de peisaj poetic. Ca si n " Fratii Jderi ", povestitorul este ncordat n urmarirea faptelor si precipitarea intrigii. Elanurile sale lirice lipsesc si sunt compensate cu o atenta infatisare a starilor sociale, a atmosf-erei locale, a desfasurarii epice.1 Romanul obiectiv, realist, a fost semnalat pentru prima data de Liviu Rebreanu prin emanciparea si abordarea lirismului. Prin dimensiunile mari ale romanului, Rebreanu aduce aspectul creatiei-bloc, de tehnica balzaciana (" Ion " ) sau si strnge cumuleaza atentia n analiza crizei morale a cazului de constiinta, metodic si bogat nlantuit, halucinant prin tenebrele lui interioare ("Padurea spnzuratilor"). Satul romnesc traieste, n romanul lui Rebreanu, prin exponentii lui tipici, framntati de pasiunile lor rudimentare si limitate ale mediului. "Roman social si psihologic, " Ion " e forma de tranzitie de la genul autohton, documentar si descriptiv, la genul pur general omenesc",[1] dupa opinia criticului Pompiliu Constantinescu.

" Padurea spnzuratilor " si-a mutat axa de orientare din lumea exterioara n cea a constiintei bolnave a lui Apostol Bologa. De la fresca epopeica, Rebreanu a trecut la romanul de analiza. Metoda epica utilizata n " Rascoala ", evocare a episoadelor revolutiei taranesti de la 1907, este o fidela punere n practica a lumii realiste a lui Stendhal. Miscarea de revolta este un fenomen de psihoza colectiva, redata cu obiectivitate realista si neindiferenta. Marea noutate pe care perioada interbelica a adus-o n literatura sta n autenticitatea experientei morale a unei probleme mai nti traite si apoi transformate n materie de arta. Camil Petrescu e primul scriitor romn care descrie razboiul ca o experienta directa. " Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de razboi " evidentiaza arta lui Camil Petrescu ce se sprijina pe observatie, n timp ce materialul e sustinut de simturi, iar psihologia, de sinceritate directa. Constiinta eroului e nlocuita cu un ochi surprinzator si cu urechi atente. Romanul de razboi nu nalta imnuri eroismului. Ceea ce numim erou cu glas pompos e un biet om hartuit de foame si de plictiseala, batut de gloante si de obuze, scuturat de frigurile mortii si nghetat de spaima, macinat de superstitie si pndit de dementa. Umanitatea razboiului e trista, morala lui e egoista. Superioritatea omului cult n razboi consta numai n capacitatea de autoanaliza, n putinta de a se dedubla.
n romanul de iubire al lui stefan Gheorghidiu, eroul se desfasoara pe axele unei realitati interne, alcatuita din ardoarea erotica si din prabusiri de straturi morale prin invazia treptata a geloziei, superior analizata cu mijloace de acuitate stendhaliana. Romanul de razboi e jurnalul emotionant al unui intelectual deformat de asprimile campaniei, care-si nregistreaza cu o sinceritate constienta variatiile unui eu de un accentuat si constient individualism. Hortensia Papadat-Bengescu este cea care a deschis drumul literaturii de analiza. Prin lirism si rafinament, a contribuit la urbanizarea prozei noastre. Scopul l face definitiv, prin " Concert din muzica de Bach ".n metalul epic al romanelor sale sunt impuritati lirice si descriptive.Turpitudinile ipocrite ale lui Rim n opozitie cu munca cosmica a Linei, sufletul decrepit al gemenilor Hallipa, vulgaritatea Adelei si a lui Lica Trubadurul, dezbat problema adaptarii individului la factorul social. n " Concert din muzica de Bach " fuzioneaza doua calitati: analiza bogata si lirica,si creatia obiectiva. Talentul ei realizeaza o complexitate de disectie psihologica ce-i apartine exclusiv n descrierea bolii lui Maxentiu. Noutatile artistice ale scriitoarei: multitudinea de voci, analiza omniscienta, personajul-reflector, observarea proprieiconstiinte,accentueaza ideea sincronizarii cu literatura europeana. Opera lui Mateiu Caragiale, " Craii de Curtea-Veche ", este alcatuita din mpletirea ciudata de proiectii tulburi, de evocari nostalgice ale aristocratului veac XVIII, patrunderii n lumea imaginatiei. Elementele de baroc, realiste si clasice abunda n realizarea unei opere originale, de redare a societatii burgheze. Ceea ce adauga George Calinescu la operele anterioare poate fi rezumat la: includerea n lumea bolnavicioasa maladive a tipurilor de intelectuali, aspiratia spre un clasicism al demonstratiei urmarita sistematic (acumularea simptomelor, epuizarea unui ciclu, rasucirea finala, inopinata ), precaderea acordata laturii comice, aspectul descalificator al fenomenului. Nu sunt singurele deosebiri fata de ceilalti reprezentanti ai literaturii interbelice. George Calinescu si-a impus metoda originala de analist fidel si obiectiv al personajelor din cele patru romane ale sale: " Cartea nuntii ", " Enigma Otiliei ", " Bietul Ioanide "si " Scrinul negru". A procedat clasic, dupa metoda balzaciana a faptelor concrete a experientei comune, fixnd n niste cadre sociale bine precizate parte a vietii burgheziei bucurestene.Crend tipuri psihologice cu amploare, cu bogatie de impulsuri si nuante, George Calinescu a nfatisat curgerea fireasca a ntmplarilor, rednd imaginatia autentica umana si sociala a personajelor. Pompiliu Constantinescu aprecia n lucrarea sa " Studii si cronici literare ", referitor la romanele calinesciene " verva ritmului interior care izvoraste din buna dispozitie, din pasiunea impersonalizata a observatorului, stapnit de o singura satisfactie, sa ne afirme, necontenit, parca : << Asta e viata ! >> ".1