Giovanni Boccaccio

16 iunie - s-a nascut Giovanni Boccaccio in 1313, poet si umanist italian, prieten cu Petrarca, el insusi o importanta personalitate renascentista, autorul mai multor capodopere apreciate inca din timpul vietii scriitorului. Personajele create de Boccaccio se remarca in epoca prin realism, spirit si inteligenta, prin puternica ancorare in cotidian, spre deosebire de personajele din scrierile contemporanilor, mai preocupate de virtuti precum cavalerismul, pietatea si modestia. Nu se stiu prea multe despre locul nasterii viitorului scriitor, sau despre originea sa. Unii biografi afirma ca mama sa ar fi fost originara din Paris. Cel mai probabil Boccaccio s-a nascut in Toscana sau in Certaldo. Se stie sigur ca a crescut la Florenta, unde tatal sau lucra pentru Compagnia dei Bardi. In jurul lui 1320 Boccaccio s-a casatorit cu Margherita del Mardoli, care provenea dintr-o familie foarte respectabila a vremii. Se crede ca Boccaccio l-ar fi avut ca profesor pe Giovanni Mazzuoli, iar printre primele carti citite s-au numarat cele ale lui Dante. In 1327 Boccaccio s-a mutat la Neapole, unde tatal sau fusese numit conducatorul reprezentantei bancii in acel oras. Boccaccio a fost angajat de tatal sau, ramanand in aceasta slujba plictisitoare pentru el timp de sase ani. Dar treptat Giovanni s-a decis ca este momentul sa isi continue studiile, si ca cel mai bine ar fi sa studieze Dreptul. Tatal a fost de acord, dar in acelasi timp l-a introdus pe fiul sau in cercurile nobilimii napolitane, unul dintre protectorii lui Boccaccio devenind Caterina de Valois-Courtenay, vaduva lui Filip I de Taranto. Se pare ca lui Boccaccio studiul legilor nu i se parea prea interesant, poate chiar la fel de plicticos precum lucrul la banca, dar avea ocazia sa studieze si sa citeasca, dar mai ales sa ii cunoasca si pe alti invatati. Primii care l-au influentat au fost Paolo da Perugia (autorul unei colectii de mituri, destul de apreciata in epoca), umanistii Barbato da Sulmona si Giovanni Barrili, teologul Dionigi da San Sepolcro. Se pare ca scriitorul a devenit tata in 1330, desi potrivit unor surse ar fi fost relatii in afara casatoriei. La Neapole Boccaccio a fost indeosebi preocupat de ceea ce simtea ca este cu adevarat vocatia sa - poezia. Compozitiile din aceasta perioada includ Filostrato (care il va inspira mai tarziu pe Chaucer pentru "Troilus si Criseyde"), Teseida si Filocolo, o versiune in proza a unei povestiri frantuzesti de larga circulatie pe atunci. Boccaccio scrie foarte mult, citeste, inoveaza si descopera noi posibilitati stilistice, influentandu-l printre altii si pe Petrarca. Se intoarce la Florenta la inceputul lui 1341, dupa ce ciuma facuse ravagii in oras cu doar un an inainte. Ghinionul face sa nu se intalneasca in acel an cu Petrarca, desi acesta venise la Neapole. Boccaccio este nevoit sa plece si oras si cauza tensiunilor dintre rege si Florenta. Tatal sau se intorsese la Florenta in 1338, unde daduse un rasunator faliment. Ajuns la Florenta, Boccaccio revine la scris, terminand Comedia delle ninfe fiorentine in 1341, urmata de Fiammetta in 1343 si probabil mai multe scrieri, multe pierdute. Cand in 1343 tatal scriitorului se recasatoreste, Boccaccio este deja destul de distant, preocupat mai curand de noua sa pasiune, scrisul, decat de schimbarile din viata de familie. Cand in 1344 tatal sau are un baiat, Boccaccio punea la randul sau punct unei relatii pasagere, din care i se nascuse un al treilea baiat. Odata cu schimbarea guvernarii florentine, cand influenta nobililor si negustorilor s-a diminuat, a inceput si declinul orasului. Cand in 1348 Florenta era din noua lovita de ciuma, un motiv folosit mai tarziu in Decameronul, Boccaccio s-a numarat printre putinii norocosi care au scapat de cumplita molima. Mama sa vitrega nu a fost insa la fel de norocoasa, iar dupa moartea tatalui, in 1349, Boccaccio se vede nevoit sa se implice in protejarea unei familii pe care nu o simtea fiind a sa.

A inceput sa lucreze la Decameronul din 1349, desi este posibil ca o buna parte dintre povestiri sa fi fost scrise mai devreme. Alegerea celor 100 de naratiuni, a personajelor si a cadrului povestii dateaza cu siguranta din aceasta perioada, pentru ca evocarea epidemiei de ciuma este clara. Lucrarea a fost in buna parte terminata pana in 1352, fiind capodopera lui Boccaccio, marele sau efort literar si una dintre ultimele sale scriei in italiana, cu exceptia lui Corbaccio, o compozitie misogina, realizata in 1355 sau 1365 (sursele difera), de mai mica importanta. Se stie sigur ca intre 1370-1371 Boccaccio a revazut si modificat manuscrisul, rescriind portiuni ample, pentru ca paginile, printr-un noroc, s-au pastrat pana astazi. Incepand cu 1350 Boccaccio incepe sa fie tot mai interesat de umanismul italian, dar si de guvernarea Florentei. Prima sa misiune oficiala, efectuata pentru guvern, a avut loc la sfarsitul anului, cand scriitorul a fost trimis la Brandenburg, Milano si Avignon. A inceput sa studieze greaca, l-a gazduit pe Barlaam din Calabria, incurajandu-l sa isi continue traducerile din Homer, Euripide si Aristotel. In octombrie 1350 a avut loc si intalnirea indelung amanata, Boccaccio intampinandu-l pe Petrarca in Florenta, unde acesta va locui in casa scriitorului. Admiratia reciproca a facut repede loc unei durabile prietenii, Boccaccio considerandu-l pe Petrarca mentorul si maestrul sau, desi era mai curand o politete exagerata. Cei doi s-au reintalnit la Padovca in 1351, cand Boccaccio l-a invitat pe Petrarca la Florenta, pentru a preda la universitate. Discutiile dintre cei doi, desi nu s-au soldat cu avantaje practice pentru guvernul florentin, au fost deosebit de benefice pentru stilul lui Boccaccio. Influentat de prietenul sau, acesta a reinceput sa scrie, de aceasta data o lucrare stiintifica : Genealogia deorum gentilium. Prima editie a acestui masiv tom de mitologie clasica a fost gata in 1360, ramanand pentru mai bine de 400 de ani una dintre lucrarile esentiale din acest domeniu. Exista si o legenda privindu-l pe Boccaccio, care sub influenta lui Petrarca s-a intalnit in 1359 cu Papa Inocentiu VI, avand apoi o adevarata revelatie religioasa. Mai mult, autorul si-ar fi repudiat si scrierile, in special Decameronul, considerandu-le obscene. In 1361, dupa o esuata lovitura de stat pusa la cale de o parte dintre prietenii apropiati ai scriitorului, acestia au fost executati sau exilati. Chiar daca nu avea nici o legatura directa cu acei conspiratori, Boccaccio s-a decis ca este mai prudent sa plece din Florenta si s-a stabilit in Certaldo. Nu a mai jucat rolul de agent diplomatic pentru guvernul florentin pana in 1365, impunand o anumita distanta. Abia mai tarziu a calatorit din nou la Neapole, apoi la Padova si Venetia, unde a avut si o triumfala intalnire cu Petrarca, revenind insa la linistea din Certaldo. Avea sa-l mai intalneasca o singura data pe Petrarca in 1368. Cand a aflat ca vechiul sau prieten murise (pe 19 iulie 1374) Boccaccio a scris un impresionant poem comemorativ, in amintirea relatiei dintre cei doi. Ultimele sale lucrari sunt departe de stralucirea scrierilor din tinerete, fiind mai curand moraliste. Alcatuieste si un impresionant dictionar al mentiunilor geografice din lliteratura clasica. Tine o serie de conferinte publice despre Dante in 1373, la biserica Santo Stefano si scrie o ampla prezentare a operei si personalitatii marelui sau model. Ultimii ani ai vietii ii sunt tulburati de boli, mai ales din cauza cresterii in greutate. Boccaccio a murit pe 21 decembrie 1375.