PUTEREA RUGACIUNII "Deschide-?i inima ?

i lasa-L pe Dumnezeu sa intre"

Era n aprilie 1994. Feti?a mea Ruxandra, n vrsta de 5 luni, tocmai se trezise. Ea ?i cei doi fra?i ai ei mai mari ne ofereau mie ?i so?ului meu acea bucurie ?i mplin ire deplina, pe care numai familiile cu copii le pot avea. Dupa programul obi?nuit de diminea?a, am luat-o n bra?e, sa ma joc pu?in cu ea ?i, pentru ca lnga mine era o r igla, m-am hotart sa vad ct mai crescuse. Am a?ezat-o pe o suprafa?a plana ?i i-am nti ns picioru?ele... ?i atunci, pentru prima data de cnd o aveam, am vazut ca picioru?ul drept era cu aproximativ 2 cm mai scurt dect stngul. O teama nemarginita a pus stapnir e pe mine. Aveam impresia ca via?a ntreaga se termina, ca pamntul mi fuge de sub picio are. Medicul pediatru, sosit ntre timp, a dat verdictul: luxa?ie congenitala de ?old plecat a doua zi la Clinica II Pediatrie din Cluj-Napoca. Radiografiile au aratat c lar o luxa?ie accentuata la ?oldul drept, necesitnd urgent internarea, pe care am ac -o, nu fara strngere de inima. Feti?a a fost imobilizata, cu picioru?ele n extensie, c u scripe?i ?i greuta?i la fiecare picior. Urma sa stea nemi?cata trei saptamni, dupa c re sa se intervina chirurgical asupra tendoanelor ?i sa i se puna piciorul n ghips. n mine se dadea o lupta apriga, nu puteam sa ma apropii de pat ?i sa-i vad privirea nedumerita, care parca ma implora s-o ajut. ?i atunci, ?tiu c-am spus cu voce tare : "Doamne, te rog, ajuta-ne!". n momentul acela, parca toate gndurile mi s-au ordonat inte ?i sim?eam n suflet o putere neobi?nuita. Am desfacut curelele de pe picioru?e i, am mbracat-o ?i am luat-o n bra?e. So?ul meu, care aparuse ntre timp cu cele neces are pentru saptamnile de spitalizare, a ramas nauc cnd i-am spus ca mergem cu copilul asa. Fara sa anun?am personalul medical, am ?ters-o aproape ho?e?te din spital, mpreun cu feti?a. Ne-am urcat n ma?ina ?i ne-am oprit la prima biserica ce ne-a ie?it n cale. Un preot caruia i-am povestit drama prin care treceam mi-a spus: "Roaga-te pentru copilul tau, rugaciunea mamei pentru copilul ei e cea mai puternica... ". Seara, dupa ce to?i ai casei s-au culcat, m-am a?ezat la marginea patului n care dor mea feti?a ?i am nceput sa ma rog. Nu ?tiu daca m-am rugat ?i ct, caci o stare de neputin?a a pus stapnire pe mine, nu mai puteam sa mi?c nici macar un deget, iar mi ntea mi era ca paralizata. Cred ca adormisem. M-am pomenit ntr-o biserica din bolta ca ia cadeau u?or picuri de lumina. Eram singura n fa?a unei icoane imense a Fecioarei Maria cu Pruncul Iisus. Am ngenuncheat, plina de emo?ie, ?i am nceput sa ma rog. O vo ce suava, inconfundabila, venita parca din icoana, o voce de femeie spuse cu caldura: Aici este ?coala Rugaciunii: deschide-?i inima ?i lasa-L pe Dumnezeu sa intre". Vo cea aceea era unica, sim?eam ca-mi vibreaza nu numai trupul, ci ?i sufletul ?i dintr -o data am nceput sa plng, un plns binefacator, cu lacrimi de u?urare, de mul?umire ca am ajuns acolo. Vocea mi mngiase parca sufletul, ma desprinsesem de gndurile ch ?i, brusc, am avut senza?ia unei stari de pace. Atunci, am nceput cu adevarat sa ma rog, nva?asem lec?ia rugaciunii. Am lasat mintea sa se topeasca parca ?i m-am sim nundata de o lumina care cobora lini?titor, care mi dadea senza?ia ca via?a se scurge mai ncet, ca numai eu exist n lumea asta, implornd Divinitatea. Lumina navalise de pes te tot, iar doi ngeri stralucitori au desprins un fascicul din ea ?i l-au ndreptat sp re ?oldul feti?ei mele, care aparuse ntre timp pe bra?ele unui al treilea nger. Totu l a fost ct o farma de iluzie. M-am trezit cu fa?a plina de lacrimi ?i cu o putere de neimaginat n suflet. ?i atunci, cu imaginea ?i senza?iile din vis, cu mintea ?i sufle ul golite de cele lume?ti, m-am rugat lui Dumnezeu cum nu o mai facusem pna atunci, imaginndu-mi tabloul din vis. A doua zi, nu am comentat cu ai mei cele traite noaptea, orice cuvnt putea duce la destramarea senza?iilor, la ntoarcerea n realitate, ?i asta n-o doream. n fiecare seara, la miezul nop?ii, cnd toata casa era cufundata n lini?te, ma rugam a?a cum reu ?isem s-o fac n vis, cu aceea?i putere ?i speran?a, sim?ind lumina cum ne inunda p e mine ?i pe feti?a mea. ?i a?a au trecut ?apte zile. n cea de-a opta, cu o teama d e nedescris n suflet, am avut curajul sa ma uit la picioru?ele feti?ei mele ?i atunci am nceput sa plng iara?i, n timp ce vocea mea repeta ntruna: "Doamne, ?i mul?umesc! dicul pediatru, chemat n graba, era foarte nedumerit, nu ?i putea explica ce se ntmpl . L-am auzit spunnd: "Nu ?tiu ce sa zic... e un adevarat miracol..." - Da, era un m iracol, miracolul rugaciunii, puterea Divinita?ii, care ne ntinde mna ori de cte ori a em nevoie de ajutor ?i ?tim sa l cerem. (Investiga?iile facute ulterior feti?ei me

le la Spitalul "Grigore Alexandrescu" din Bucure?ti au dovedit ca era complet vindeca ta.)