SOFRONIE SAHAROV Parintele Sofronie Saharov este unul din pu?inii monahi care au ajuns la vederea Luminii dumnezeie?

ti nca din aceasta via?a. A primit darul nca din tinere?e ?i sa bucurat de el pna la moartea sa, de la care se mplinesc 20 de ani. Car?ile n care ?i descrie experien?ele spirituale s-au tradus n 16 limbi ?i sunt un leac pentru cei chinui?i de deznadejde ntunericul nefiin?ei

Pensula aluneca ncet, ncercnd sa prinda amestecul de paloare ?i stravezime al cerulu i. O data ?i nca o data, perii penelului se cufunda n pata de culoare de pe ?evale t ?i apoi se preling u?or pe pnza viitorului tablou. Afara e senin, iar Serghei se cazne?te de cteva ore cu un peisaj. l va expune poate n toamna asta, n Fran?a, la S alon de Tuileries. Sau poate ca nu... Poate ca l va lasa sa zaca n atelier, mul?um it doar ca a reu?it, nca o data, sa prinda ceva din frumuse?ea acestei lumi. O fr umuse?e care se reflecta aici, dar care vine de altundeva, de dincolo... Serghei pentru asta picteaza. Ca sa prinda nevazutul n culori ?i sa-?i lini?teasca sufletul. Se folose?te de arta ca sa iasa prin ea n afara lumii, sa i u?ureze plu tirea. Caci, privind atent un col? de natura, contemplndu-i nencetata unduire, o bo are de frumuse?e ginga?a i cuprinde, uneori, inima. Uneori... Pentru clipele acelea , cnd presimte sub faldurile materiei orbitoarea prezen?a a Absolutului, este n star e sa faca orice. Pentru ca doar a?a poate birui prabu?irea launtrica care l macin a nca din adolescen?a. Serghei Saharov a venit pe lume n Rusia, ntr-o familie nstarita, pe 30 septembrie 18 96. Nu a fost un copil ca to?i ceilal?i. Din primii ani se zamislise n inima lui o stranie cunoa?tere a nevazutului. nca de pe cnd era doar de o ?chioapa obi?nuia sa petreaca nemi?cat n rugaciune pna la un ceas. Sim?ea n inima un foc, o chemare c atre Hristos, pe care nu a urmat-o nsa pna la capat, pentru ca, n adolescen?a, l-a izbit "ca un ciocan n tmpla" gndul ca religia cre?tina ?i Iisus nu-i sunt suficient e. Ca Dumnezeul cre?tin e limitat, iar religia lui Iisus, un soi de reguli de bu na purtare. A?a ca, n loc de rugaciune, a nceput sa mediteze, iar lumea s-a topit din fa?a ochilor lui. Medita?ia orientala i-a revelat de?ertaciunea ntregii existen?e umane, mplntndu-i n in ma un vierme care l-a ros apoi ani n ?ir - "Oare sunt eu ve?nic, ca orice alt om, sau vom cobor to?i n ntunericul nefiin?ei?". ?i, n acele vremuri, lumea ntreaga chiar ra amenin?ata de ntunericul nefiin?ei. Oamenii mureau n jurul lui Serghei cu sutele de mii. Erau anii primului razboi mondial, cnd Rusia s-a prins ntr-o batalie de mo arte, din care va ie?i slabita ?i va fi, n cele din urma, prjolita de focul ro?u a l revolu?iei bol?evice. Nu doar launtrul lui Serghei se naruia, ci ntreaga sa lume . "Peste necuprinsele ntinderi ale ?arii mele trecea un plug uria?. Multe se prabu ?eau n jurul meu, dar prabu?irea mea launtrica era mult mai intensa". Dar, fapt straniu, senza?ia aceasta launtrica, de de?ertaciune profunda, i-a tre zit n inima un sentiment de compasiune fa?a de ntreaga omenire. Sub povara trairil or lui ntunecate, care-l apasau ca o "masa de metal incandescent", ajunge sa simt a o mila fara margini fa?a de to?i semenii. "Cnd ma uitam la oameni, nainte de oric e gnd, i vedeam sub stapnirea mor?ii. i vedeam murind ?i inima mi se umplea de compat imire". Hristos se chinuia sa se nasca n inima lui. O na?tere cu dureri. Lumina Sfintei Treimi n 1921, ntr-o perioada cnd Lenin le-a permis intelectualilor anticomuni?ti sa paras easca ?ara, crema culturii ruse?ti va lua calea exilului. Cu ea va pleca ?i tnaru l pictor Serghei Saharov, care, dupa un periplu prin Italia ?i Germania, se va s tabili la Paris. Capitala Fran?ei trecea atunci printr-o perioada de mare efervesc en?a culturala, iar proaspatul emigrant va profita din plin de ea. Se va impune de timpuriu n lumea pictorilor parizieni, expunnd la Salon d'Automne ?i la Salon des Tuileries, rezervate elitei. Are succes, presa l remarca. Singura, pictura i alina s enza?ia de nimicnicie a existen?ei. Pentru el, penelul era o cale de descoperire

a supremei frumuse?i, un mod de a strapunge neantul. Prin peisajele sale se va strecura nsa discret, fermecatoare ?i irezistibila, o Fiin?a care-l va lecui de dez nadejde ?i de moarte. Definitiv. Iisus, cu mila sa ne?armurita, va mbra?i?a drama tn arului pictor ars de dorul dupa Absolut. S-a ntmplat n Smbata Mare a Postului Pa?telui, atunci cnd firea toata ncremene?te parc a n a?teptarea nvierii. Subit, naprasnic ?i lin, ca Pavel pe drumul Damascului, Dum nezeu-Iubire i s-a descoperit lui Serghei. L-a vazut a?a cum e - Lumina blnda ?i i ubitoare, infinita, necuprinsa, nlan?uind ?i spa?iul, ?i timpul, covr?ind orice de znadejde, umplnd cu vrf orice existen?a. Mai trziu, Serghei va descrie vederea Lumin ii Sfintei Treimi ca fiind neobi?nuit de sub?ire, de lina. "Lini?tita ?i ginga?a , Ea atrage la sine inima ?i mintea, n a?a fel ca ui?i de pamnt, fiind rapit n alta lume. Blnda, ea e totu?i mai puternica dect toate cele ce ne nconjoara. Se mai ntmpl a ca nu sim?i materialitatea: nici a ta, nici a realita?ii nconjuratoare; ?i pe tin e te vezi tot ca o lumina. Angoasa face loc unei paci adnci". Serghei a trait tre i zile ?i trei nop?i n extaz. Dupa aceea, ncet, ca bataia unei aripi de fluture, L umina Sfnta s-a ridicat de pe sufletul sau, n cea de a treia zi a Pa?tilor. Mistuit de dorul Ei, a nceput de atunci o cautare care va ?ine ntreaga via?a. Prim ise cel mai mare dar pe care l poate primi omul pe pamnt, unul de care sfin?ii se n vrednicesc doar dupa o via?a ntreaga de truda ?i rugi. Dupa aceasta, a jertfit totul. A abandonat pictura ?i lumea, lund drumul Muntelui A thos, loc n care, de milenii, calugarii se ndulcesc de contemplarea lui Dumnezeu. Pe?tera

O pe?tera strmta, umeda ?i rece. Un loc n care nu ai dori sa stai mai mult de cteva clipe. Suntem n Karoulia, partea cea mai salbatica a Sfntului Munte Athos, plina de grote ca ni?te cuiburi de vulturi, ct sa faca loc unui om. Aici nu vin monahii obi?nui?i. Doar siha?trii deci?i sa petreaca n tacere ?i singuratate, cufunda?i nenc etat n rugaciune. Menirea lor? Sa spele pacatele ntregii lumi, sa se roage Domnulu i, pentru tot sufletul de sub cer. Ca sa prime?ti binecuvntarea stare?ului mnastir ii pentru a vie?ui aici trebuie sa fii sporit n ruga, puternic n duh ?i n trup, cu mintea limpede ?i inima plina de pace. Parintele Sofronie este aici de cteva luni. Au trecut mai bine de opt ani de cnd a venit n Athos. Aici, n muntele cel sfnt, ?i-a ntlnit pova?uitorul, pe Siluan, un calu gar simplu, dar plin de Duh. A petrecut sub ascultarea lui pna n anul 1938, cnd sme ritul monah s-a mutat la Domnul. ntre timp, a fost ?i el tuns calugar, primind num ele de Sofronie. Acum, multe mnastiri se uita la el ca la un mare duhovnic. Dar e l nu vrea sa ?tie de toate acestea. E pierdut ntru Domnul. Zile ntregi sta prabu?it pe stnca jilava, fara sa vada fa?a de om, fara sa auda ni mic altceva dect ?ipatul pescaru?ilor ?i murmurul valurilor care rod talpa muntelui . Abia daca mannca, abia daca respira. Somnul nu se lipe?te de el cu zilele. Trup ul i este aici, pe pamnt, ca mort, dar duhul haladuie?te liber, la izvoarele Lumini i. Pentru ele, pentru fntnile din care izvora?te harul, a venit n pe?tera aceasta d in Karoulia. ?tie ca va trebui sa strabata drum lung, sa iasa din lumea aceasta ma teriala, pentru a urca pna n snul Sfintei Treimi. ?i acolo, cufundat n nesfr?ita Iubir , sa stea aninat ntre pamnt ?i cer. Dar sufletul lui e n acela?i timp con?tient de toata durerea omului. Prin inima parintelui Sofronie treceau deznadejdile semenilo r sai, spaimele ?i suferin?ele celor din lume, toata ntunecimea, tot raul care curg e de la caderea lui Adam ncoace. Dincolo de marginile lini?tite ale Athosului, un alt razboi mondial, al doilea, sf?ia lumea, rapind mii de vie?i. Iar parintele e ra chiar n mijlocul lui, caci Iubirea dumnezeiasca i largise baierele inimii, facnd sa ncapa n ea ntreaga umanitate. Cu sim?urile interioare ascu?ite de har, el percep ea orice drama a omului ca fiind a lui proprie. ?i se ruga pentru orice pacat, c a ?i cum l-ar fi facut el nsu?i. De nenumarate ori, lua asupra sa raul lumii ?i se cufunda cu el n Lumina lui Dumne zeu, ie?ind de acolo spalat, primenit. Era ca ?i cum ar fi murit pentru oameni ?i ar fi nviat de tot attea ori, trecnd prin nenumarate vie?i, suferind pentru nenumara meni. Iubire ca a lui Hristos, iubire de Hristos. ?i, n clipele acelea, cnd Domnul l r apea la Sine, cnd inima i se cufunda nestingherita n apa harului, nu mai ?tia unde nce e el ?i unde se termina Dumnezeu. "Cnd Lumina cea neatinsa ne cuprinde din afara ?i

patrunde nlauntrul sufletului nostru, atunci ?i noi devenim ni?te fiin?e n afara d e vreme". Prima mnastire ortodoxa din Anglia Domnul nu putea ?ine ascuns un a?a slujitor al Sau. Treptat, calugarii din mnastir ile athonite, cu sim?urile lor launtrice att de ascu?ite, au ajuns sa n?eleaga sfi n?enia calugarului sihastru din Karoulia. Vor veni la el, rugndu-l sa-i pova?uiasca . Iar parintele Sofronie va accepta. A?a a ajuns ca multe mnastiri ?i schituri sa l aiba de calauza duhovniceasca. Dar efortul depus n spovada ?i rugaciune i va frnge trupul. Pe?tera l supsese deja de orice vlaga. Va ie?i din Muntele Sfnt pentru a s e trata la un spital din Paris. Trecut printr-o opera?ie chinuitoare, va vedea cum , n spatele sau, Athosul l refuza. n lume ncepea Razboiul Rece, iar ru?ii nu mai era u bine vazu?i pe pamntul Greciei. La Paris, unde sluje?te la un azil de batrni, se strng n jurul lui ucenici din toat e neamurile ?i credin?ele. l cauta arti?ti ?i teologi, oameni de lume ?i monahi mbun ata?i?i, ortodoc?i ferven?i, dar ?i budi?ti, practican?i ai misticilor orientale sau teozofi. Parintele Sofronie va revarsa peste ei toata dragostea pe care o a dunase n anii de rugaciune. Cei care i-au devenit atunci ucenici marturisesc ca u luia pe toata lumea prin delicate?ea cu care se apropia de oameni. Niciodata nu mustra, nu certa, nu gasea cuvinte aspre. Pre?uia libertatea omului ca pe cel mai sfnt lucru de pe pamnt. ?i socotea ca nu trebuie sa for?eze nici macar convertire a la ortodoxie. De aceea, atunci cnd te ntlnea, nici nu te ntreba ce religie ai ?i n ce crezi. Voia sa ?tie doar cum te poate ajuta. A?a a vindecat pe to?i deznadajdu i?ii acestui veac. "Prefer sa sufar, sa iau crucea, ca to?i ceilal?i sa fie feri ci?i", avea sa spuna. Cu timpul, cercul ucenicilor va cre?te, mul?i dorind sa se calugareasca. Au gasit u n loc de mnastire tocmai n Anglia, ntr-o casa parohiala pe care nu o mai folosea nim eni. A?a ca s-au mutat la Essex, n 1959, ntr-o saracie lucie. Dar focul dragostei parintelui Sofronie covr?ea toate lipsurile. Pentru dnsul, nimic nu era mai import ant dect iubirea de aproapele. "Aproapele vostru este mntuirea voastra", obi?nuia sa l e spuna ucenicilor. Curnd, se strng sub pova?uirea sa monahi din toate col?urile pamntului - greci, ru?i , englezi, francezi, finlandezi ?i chiar un romn, parintele Rafail Noica. Car?ile i se traduc n multe limbi, iar pelerinii vin ?i ei de pretutindeni. A?a ca parinte le Sofronie, cu o ndrazneala care este doar a sfin?ilor, nlocuie?te slujbele biser icii, pe care nu le-ar fi putut celebra ntr-o a?a diversitate etnica, cu rugaciun ea lui Iisus. Era neconven?ional ?i plin de umor cu to?i cei care-l cautau, arznd sa-i aduca la cunoa?terea lui Dumnezeu. "Primul lucru care te izbea la parintele Sofronie era o caldura pe care nu o sim?isem pna atunci nicaieri, nicicnd n via?a mea. Era un sim ?amnt de libertate, dar nu ?tiam, nu n?elegeam de ce ma simt a?a liber, n prezen?a l ui", ?i aminte?te un ucenic. Se revarsa literalmente, primind pelerini, spovedind, scriind, pna n 1993. n ultimii ani, trebuia sa fie purtat pe sus. ?i totu?i, venea din chilia lui, iar cei care l-au ascultat marturiseau ca, atunci cnd le vorbea, trupul sau parea ca ntinere?t e, strapuns de puterea iubirii lui Dumnezeu. A ?tiut dinainte cnd va muri ?i i-a rugat pe ucenici sa-i pregateasca groapa. Autorita?ile engleze nu au fost nsa de acord. Mnastirea trebuia sa amenajeze un cavou subteran. De cimitir nu putea fi v orba. ?i, n timp ce i se gatea mormntul, ucenicii l-au asigurat ca pna pe 12 iulie t otul va fi gata. "?i eu sunt gata!", le-a spus marele stare? ?i a plecat la Domnu l, pe 11 iulie. nainte de nmormntare, pe cnd era nca pe catafalc, doi cre?tini au venit tocmai din Cip ru cu copilul lor grav bolnav. Avea o tumora pe creier ?i urma sa fie operat n cte va zile. Nadajduiau n binecuvntarea parintelui Sofronie, venisera pna n Anglia, gndind ca-l vor gasi n via?a. L-au aflat mort, dar au atins, totu?i, copila?ul, de trupu l sau. Cnd, peste cteva zile, baie?elul a fost operat, medicii au constatat ului?i ca tumora disparuse. Parintele Sofronie ?i ncepea vindecarile de dincolo de mormnt. ?i-i va tamadui pe mul?i, mai ales pe occidentalii chinui?i de deznadejde, stare care l-a apasat ?i pe el ani la rnd ?i care macina cumplit lumea civilizata. Iar

leacul ei nu este dect Dumnezeul iubirii. Pe care parintele Sofronie l-a cunoscut fa?a catre fa?a. Sfaturi ?i rugaciuni ale parintelui Sofronie Saharov "Orice dar adevarat nu este altceva dect o flacara de iubire". "Daca vrei sa vezi un sfnt, uita-te n oglinda. Crezi ca nu este sfnt ce vezi acolo? Este un sfnt n facere...". "Iubirea lui Hristos este un foc datator de via?a, aruncat din cer pe pamnt, odat a cu venirea Fiului lui Dumnezeu". "Iubirea lui Hristos este cea mai sigura garan?ie a nvierii".