Simbolismul este un curent literar aparut in Franta la sfarsitul secolului al XIX-lea, ca reactie impotriva romantismului si parnasianismului.

Viziunea asupra lumii, in operele ce apartin acestui curent, reprezinta conditia nefericita a poetului intr-o societate superficiala, incapabila sa perceapa, sa inteleaga si sa aprecieze nivelul artei adevarate. Simbolismul are meritul de a reface sensibilitatea poeziei, apeland la simbol, aluzie, sugestie. Poezia "Plumb" aparuta in anul 1916 este emblematica pentru atmosfera dezolanta specifica liricii lui George Bacovia exprimand prin simboluri si sugestii trairile si starile sufletesti ale poetului. Tema poeziei o constituie conditia de damnat a poetului intr-o societate superficiala, neputincioasa sa aprecieze valoarea artei adevarate. Ideea exprima starea de melancolie, tristete, solitudine a poetului care se simte incatusat, sufocat spiritual in aceasta lume care-l apasa, fara a avea vreo solutie de evadare. Titlul poeziei este simbolul "plumb", cuvant care are drept corespondent in natura metalul, ale carui trasaturi specifice reliefeaza stari sufletesti. Greutatea metalului evidentiaza apasarea sufleteasca, culoarea cenusie releva monotonia, angoasa, maleabilitatea metalului sugereaza labilitate psihica, dezorientarea. Sonoritatea surda a cuvantului (patru consoane si o singura vocala) reprezinta inchiderea definitiva a spatiului existential, fara solutii de iesire. Poezia este alcatuita din doua catrene, fiind prezente doua planuri ale existentei; pe de o parte, cadrul exterior sugerat de cimitir, cavou, vesmintele funerare, iar pe de alta parte, cadrul interior sugerat de sentimentul de iubire care-i provoaca poetului disperare, nevroza, deprimare. Lirismul este subiectiv, Bacovia exprimandu-si sentimente specifice simbolismului, nevroza, spleen, confuzie, prin marcile persoanei I singular "stam", "meu". Intreruperea discursului liric, fapt evidentiat prim folosirea marcilor implicite, punctele de suspenise, sugereaza suferinta, alienarea eului liric. Strofa I exprima simbolic spatiul inchis, sufocant, apasator in care traieste poetul, ce poate fi societatea, mediul, propriul suflet, propria viata, destinul sau odaia. Oricare dintre aceste spatii este sugerat de simboluri din campul semantic al elementelor funerare - "sicriele de plumb", "cavou", "funerar vestmant", "coroanele de plumb", trimitand, ca stare, catre iminenta mortii. Starea poetului de solitudine este sugerata de sintagma "stam singur", care, alaturi de celelalte simboluri creeaza pustietate sufleteasca, "era vant", nevroza, spleen, "scartaiau". Repetarea simetrica a simbolului "plumb", plasat ca rima in primul si ultimul vers al strofei I sugereaza apasarea sufleteasca, neputinta poetului de a evada din aceasta lume apasatoare, obositoare, sufocanta. Strofa a II - a a poeziei ilustreaza spatiul poetic interior. Metafora "amorul meu de plumb" sugereaza imposibilitatea de a evada intr un spatiu compensatoriu. Prin oximoronul "atarnau aripile de plumb" se accentueaza neputinta de a transcende, decaderea la nivel spiritual al fiintei. Imaginea auditiva "am inceput sa l strig" releva dorinta de a regasi o posibila salvare prin evadarea din spatiul ostil. Imaginile surprinzatoare si inedite dau o profunda semnificatie starilor sufletesti exprimate, poetul alaturand simbolului "plumb" alte cuvinte, formand sintagme extrem de sugestive: "flori de plumb" (viata-moarte), "amor de plumb" (oboseala psihica, sentimente apasatoare), "aripile de plumb" (imposibilitatea implinirii idealului). Verbele auditive sugereaza prin sonoritatea stridenta tristete si disperare, "sa strig" sau stare de nevroza, "scartaiau", iar intemperiile naturii simbolizeaza un suflet pustiit, "era vant" sau amortirea atat a materiei cat si a sentimentului, "era frig". Imperfectul verbelor ("dormeau", "stam", "era", atarnau") releva persistenta starii de nevroza starile interioare ale poetului fiind proiectate in eternitate, actiunea lor neavand finalitate. In opinia mea, poezia lui George Bacovia, se inscrie in estetica simbolista, sugerand o realitate a sufletului, a trairilor interioare prin intermediul simbolurilor, sugestiei, concentrand o puternica incarcatura emotionala. Totodata, textul anticipeaza poetica modernismului, aspect evidentiat prin conotatiile lexemului "plumb".